" Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune. "
                                         Osho

Monosilab de toamna, George Bacovia

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.
În tăcerea grea, gând şi animal.
Frânt.
În odaie, trist sună lemnul mut:.
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,.
Loc.
În van peste foi, singur, un condei.
Frec.
Lampa plânge… anii tăi, anii mei.
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid
Pot.
În curând, încet va cădea în vid.
Tot.
O, va fi cândva altfel natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.

" Prieten adevărat este acela care te sfătuiește de bine, iar nu acela care îți laudă nebuniile. "
                                                     Anton Pann

Iubito, vine toamna, Adrian Păunescu

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.
Şi te iubesc la echinox şi după.

Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămâi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.

Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine şi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.
Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.

De pomi sinucigaşi se umple valea
Iubito, te iubesc şi vine toamna.
Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cât eşti de disperată şi senină.
Iubito, vine toamna până-n oase
O simt în mâna care ţi se-ntinde
Priveşte, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.

    "Viaţa-i o glumă foarte serioasă!"
                                    Victor Hugo