„Convingerea este de multe ori mai eficientă decât forța.”
                      Esop

Vulpea și țapul, Esop

     Cică odată vulpea și țapul, sleiți de sete, n-au avut încotro și s-au văzut nevoiți să sară într-o fântână cu apă răcoritoare.
   După ce și-au potolit setea și și-au împrospătat puterile, țapul începu să se frământe cum ar face să iasă afară. Vulpea, vicleană din fir, zise cu vocea-i mieroasă:
   - Sus capul, că am găsit eu un mijloc, prin care vom ieși amândoi de-aici. Tu va trebui să stai drept și să te proptești cu picioarele în peretele fântânii, iar eu voi urca pe umerii tăi și pe coarnele tale și voi ieși afară. Apoi te voi ajuta și pe tine să ieși.
   Țapul a crezut-o pe cuvânt și a făcut întocmai cum îl învățase șireata vulpe.
   Când s-a văzut afară ea a început a țopăi de bucurie în jurul fântânii. Iar țapul behăia și o certa că nu se ține de cuvânt. Vulpea se aplecă peste colac și zise în bătaie de joc:
   - Dacă aveai măcar atâta minte în cap, câți peri în barbă, înainte de-a sări în fântână, te-ai fi gândit cum ai să ieși din ea.

      Morala: Omul deștept nu trebuie să pornească o treabă oarecare, înainte de-a se gândi cum o va duce la capăt.

   "Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea."
                            Esop

Gâsca cu ouăle de aur Esop

Într-o buna zi, un ţăran s-a dus ca de obicei la cuibarul gâştei sale şi a găsit un ou tot galben şi strălucitor. Atunci când l-a ridicat în mână, a observat că era greu precum plumbul şi era cât pe ce să îl arunce, gândindu-se că cineva i-a facut o farsă. S-a mai gândit însa înca o data şi a luat oul cu sine acasa şi, în curand, a aflat că era un ou cu totul şi cu totul din aur.

În fiecare dimineaţă găsea în cuibarul gâştei câte un astfel de ou, şi, nu după multă vreme, prin vânzarea ouălor de aur, a ajuns să fie bogat. Pe măsură ce devenea mai bogat creştea însă şi lăcomia lui. Ţăranul devenit un mare bogătaş ar fi vrut să aibă grămezi întregi de aur, parcă îşi pierduse minţile. Nu ar fi dat nici cel mai mic bănuţ unui sărac şi în fiecare noapte nu visa altceva decât aur şi aur.

Aşa s-a făcut că, în cele din urmă, gândindu-se că va putea să ia deodată tot aurul pe care i-l putea da gâscă, a omorât-o şi i-a desfăcut burta, dar nu a găsit nimic. Ca prin farmec, odată cu moartea gâştii au dispărut şi celelalte ouă de aur. Lacomul om a rămas şi fără gâscă şi fără ouăle de aur.

Lăcomia adesea se întinde mai mult decât îi este plapuma şi aduce paguba.

              Pentru a citi mai multe fabule, va astept la biblioteca scolii.
sursa: www.anidescoala.ro