Ianuarie, Duiliu Zamfirescu

Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Și le schimbă-n promoacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.

Din fereastra-mi înghețată
Stau uitându-mă la cer:
Norii plumbuiți de ger,
S-au strâns pată lângă pată.

Trist și singur ca un greier
Vălul timpului rupându-l,
Eu aștept să-mi toarcă gândul
Într-un colț mai cald de creier.

Iar afară numai fumul
Subțiratec își ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Și-n văzduhuri îi dau drumul.

Noapte bună, Duiliu Zamfirescu

Noapte bună, noapte bună,
Copilaș cu gura mică,
Dormi sub razele de lună
Și la cap c-o floricică.

Mâine, când te-i deștepta,
Razele din sfântul soare
Genele ți-or săruta
Socotindu-te o floare.

Și-or trimete către tine
De pe-un vârf de romaniță
Ursitoarele de bine
Pe aripi de gărgăriță.

Azi norocul îți zâmbește,
De pe drumuri te adună:
Gărgărița urmărește,
Urmărește-o... Noapte bună.

Ianuarie, Duliu Zamfirescu

Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Și le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.

Din fereastra-mi înghețată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiți de ger,
S-au strâns pată lângă pată.

Trist și singur ca un greier
Vălul timpului rupându-l,
Eu aștept să-mi toarcă gândul
Într-un colț mai cald de creier.

Iar afară numai fumul
Subțiratic își ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Și-n văzduhuri îi dau drumul.

Noapte bună, Duliu Zamfirescu

Noapte bună, noapte, bună,
Copilaş cu gura mică,
Dormi sub razele de lună
Şi la cap c-o floricică.

Mâine, când te-i deştepta,
Razele din sfântul soare
Genele ţi-or săruta,
Socotindu-te o floare.

Şi-or trimete către tine
De pe-un vârf de romaniţă
Ursitoarele de bine
Pe aripi de gărgăriţă.

Azi norocul îţi zâmbeşte,
De pe drumuri te adună:
Gărgăriţa urmăreşte,
Urmăreşte-o.... Noapte bună.

Amurg, Duliu Zamfirescu

Se lasă noaptea, limpede şi caldă;
Răsare luna palidă pe cer,
Punând pe valuri braţe ce se scaldă
Şi-n toată firea aer de mister.

Pe-un soclu rupt, o veselă bacantă
Şi-nvăluie, de două mii de ani,
În haina umbrei, pururi elegantă,
Splendoarea umerilor diafani.

Mişcând din flamuri, vechile trireme,
Adorm în pacea lungului amurg,
Înfiripând un vis din altă vreme:
Izbânzile lui Hermes Demiurg.

La umbra lor, pescarul trage-o plasă
Şi cântă-ncet, cu glas adormitor,
Duioasa lui tragudie de-acasa,
Visând şi el un vis în viitor.