Singurătate, Demostene Botez

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este niciun gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine

Nostalgie, Demostene Botez

   Afară plouă ca și toamna și-i urât
   Mă uit pe geam ca după tine, și atât.

   În mine toate amintirile te-așteaptă
   De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.

   Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
   În mine nu mai este niciun gând.

   Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
   Mă împresoară chipul tău din toate părțile.

   Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
   Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

   Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
   Și tot aștept pe cineva de nu mai vine.

Singuratate, Demostene Botez

   Afara ploua ca si toamna si-i urat,
   Ma uit pe geam ca dupa tine, si atat.

   In minte toate amintirile te-asteapta,
   De-aceea mi privirea stranie si dreapta.

   Ca-ntr-un copil ce-a adormit plangand,
   In mine nu mai este niciun gand.
  
   Vreau sa citesc si-mi cad din mana cartile;
    Ma impresoara chipul tau din toate partile.

    Mana ce mi-a-mprastiat parul si gandurile
    Imi amesteca pe carte toate randurile.

    Raman uitandu-ma pe geam ca dupa tine
    Si tot astept ce cineva ce nu mai vine.

Indemn, Demostene Botez

  Cand te duci seara la culcare
   Si-ti pui o mana sub obraz,
   Sa te-ntrebi cu-ngrijorare:
  "Ce-am facut oare azi?"

   O zi trecuta fara fapte
   Care sa-ti fi ramas in minte,
   In viata ta e ca o noapte
   Sau ca un basm fara cuvinte.

   E ca si cum n-ai fi trait
   Si ti-ai pierdut o zi din viata,
    Si soarele s-ar fi oprit
   Cazut in somn de dimineata.

   Cat timp tu n-ai facut nimic,
   Pamantul s-a-nvartit o data,
   Si doar nu-i atat de mic,
   Si-a dus in spate lumea toata.

   Sa-ti fie aceste vorbe indemn
   Al vietii tale care vine,
   Sa lasi pe unde treci insemn
   Ca ai facut si tu un bine.

   Si de esti vrednic cum as vrea,
   Drept semn al timpului prezent,
   Tu sa ridici prin munca ta
    Si gandul tau, un monument.