O, ramai, Mihai Eminescu

  O, ramai, ramai la mine,
   Te iubesc atat de mult!
   Ale tale doruri toate
   Numai eu stiu sa le-ascult;

   In al umbrei intuneric
   Te asaman unui print,
  Ce se uit-adânc în ape
  Cu ochi negri si cuminti;

   Si prin vuietul de valuri
   Prin miscarea naltei ierbi,
   Eu te fac s-auzi în taina
   Mersul cârdului de cerbi;

   Eu te vad rapit de farmec
   Cum îngâni cu glas domol,
   In a apei stralucire
   Intinzând piciorul gol

   Si privind în luna plina
   La vapaia de pe lacuri,
   Anii tai se par ca clipe,
   Clipe dulci se par ca veacuri 

   Asa zise lin padurea,
   Bolti asupra-mi clatinând;
   Suieram l-a ei chemare
   S-am iesit în câmp râzând. 

  

   Astazi chiar de m-as întoarce
   A-ntelege n-o mai pot...
   Unde esti, copilarie,
   Cu padurea ta cu tot?