Pe masa mea am trei portrete,
Ce le privesc ades, când scriu.
Imagini, care-mi spun discrete
Ce-am fost, ce sunt şi ce-o să fiu.
Întâiul, rupt şi plin de pete,
Lipit de mult pe mucava,
Mi-arată un copil cu plete
Aşa precum am fost cândva.
Al doilea - ce mai podoabă!
Batjocorit şi el de fum,
M-arată trist, cu faţa slabă,
Bătrân, aşa cum sunt acum.
Iar cel din urmă e un craniu
Răpit odihnei din sicriu.
O hârcă ce-mi arată straniu
Portretul meu: cum o să fiu......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu