Cântec femeiesc, Adrian Păunescu

   Aşa e mama şi a fost bunica
   Aşa suntem femei lângă femei
   Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
   Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

   Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
   Ei încurcând ce ele limpezesc
   Ei numai tălpi şi ele numai palme
   Acesta e destinul femeiesc.

   Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
   Nimic măreţ, nimic impunător.
   Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
   Pun lucrurile iar la locul lor.

   Cu atâţia paşi ce au făcut prin casă
   Şi pentru care plată nici nu cer
   De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
   Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

   Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
   Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
   Şi de aceea nimeni nu le crede
   Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

   Aşa e mama şi a fost bunica
   Şi ca ele mâine eu voi fi.
   Ce facem noi, femeile? Nimica,
   Decât curat şi uneori copii.

   Suntem veriga firului de aţă
   În fiecare lanţ făcut în doi
   Ce greu cu noi femeile în viaţă
   Dar e şi imposibil fără noi.....