Singură, Veronica Micle

   De câte ori am tresărit
   La fiece mişcare,
   Crezând că poate ai
   Tu, dulce arătare.

   Ş-apoi de câte ori am plâns,
    Văzând că noaptea vine
    Şi lampa singură o-am stins
    Iubite, fără tine.

    O, dac-ai şti de câte ori
    Nopţile albe, nedormite,
    Ţi le-ai jerfit până la zori
    Sălbateca-mi iubire,

    Măcar o clipă-ai fi venit
    Adus ca de ursite -
    C-un sărut să pui sfârşit
    Durerei nesfârşite!