În orice zi, la orice pas,
murim puțin, murim mai mult.
Cu cât părem mai viu tumult,
cu-atât apunem ceas de ceas.
Ne credem stânci, ne vrem granit,
nu știm ce viermi profunzi ne rod.
În viață ca un rumen rod
stă miezul morții, viermuit...
Ca niște fluvii clocotim,
înspumegați, triumfători -
nu bănuim că sub vâltori
nu-nfrângem viața, ci murim.
Dar noi, in inimi dac-am strâns
izbânda unei zile vii,
zâmbim c-am mai învins o zi,
în loc să izbucnim în plâns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu