M-aş întinde lângă tine, mamă
m-a răzbit un dor de nu mai pot
doar o zi şi-o noapte de aramă
să nu fii chiar singură de tot.
Lasă-mă alăturea de tine
ca-n copilărie să mă strâng
astăzi nu mai ştiu ce se cuvine
prea sunt ostenit ca să mai plâng
Ce cuminte stai sub gheţişoară
precum o mireasă din Livan
de cu toamnă până-n primăvară
tu bei doar cenuşă de vulcan.
A crăpat de-atâta neplouare
inima pământului de flori
de-aş putea pătrunde taina mare
te-aş întoarce vieţii până-n zori.
Fac cărăuşie după apă
să-ţi zidesc umbrare şi poteci
toată slava mea a fost să-ncapă
între o cişmea şi-un loc de veci.
Tot ce-a fost trufie nu mai este
Alfa şi Omega îmi erai
parcă văd cum s-a zdrobit de creste
pasărea Porfirion din rai.
Ochii mei ca mânjii se înhamă
la un rug de frunze vechi arzând
m-aş întinde lângă tine, mamă
într-o zi, sau poate mai curând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu