Știați că - 23 martie ziua internațională a meteorologiei

    Moleculele din compoziția aerului sunt mai mici decât cele din compoziția norilor – diametrul lor este mic chiar și prin comparație cu lungimea de undă a luminii.
    Fiecare moleculă din aer, de oxigen și azot, împrăștie lungimile de undă scurtă ale luminii mai bine decât lungimile de undă lungi. Când lumina solară intră în atmosferă, lungimile de undă scurtă (violet, albastru sau verde) sunt mai puternic împrăștiate decât lungimile de undă lungă (galben, portocaliu și mai ales roșu).
    De fapt lumina violetă este de 16 ori mai puternic împrăștiată decât lumina roșie. Când privim spre soare, lungimile de undă corespunzătoare culorilor violet, albastru și verde sunt împrăștiate și „lovesc” ochiul din toate direcțiile. Deoarece ochii noștri sunt mai sensibili la lumina albastră, aceste unde, văzute împreună, produc senzația de albastru, venind din toate direcțiile. Acesta este motivul pentru care atunci când privim spre cer acesta pare albastru.
    Pământul nu este singura planetă cu un cer colorat. Pe Marte, de exemplu, praful din aer determină culoarea roșie a cerului.