Tinereţea, Alexandru Macedonski

    Iubesc frumoasa Tinereţe,
    Cu anii săi de flori,
    Cu zâmbete pe a sa faţă,
    Cu ochi scânteietori;
    Îmi place fruntea-i coronată
    De poezii ş-amor,
    De dulci iluzii care iute,
    Se nasc şi iute mor.

    Cortegiul său e din speranţe,
    Din vecinicie izbânzi,
    Şi pulbere de aur poartă
    Pe aripe plăpânzi.

    Adesea e cutezătoare
    Întocmai ca Icar,
    Şi pân` la soare se înalţă
    În zboru-i temerar!

    În totul e însufleţită
    De-al geniului foc,
   Şi egoismul nu găseşte
    În sufletul său loc!

    Pe-oriunde trece, răspândeşte,
    Ca foi de trandafiri,
    Cu mâinile-i îmbelşugate,
    Idei şi dulci simţiri!

    Să-i zică orişicum, bătrânii
    Pătrunşi de reci fiori,
    Ce dragă este tinereţea
    Cu anii săi de flori!