Inima mamei, cine o ştie?
De vrei s-o cunoşti, gândeşte aşa.
E multă iubire, dar şi întristare
Atunci când copiii greşesc cu ceva.
Inima mamei e şi suferinţă
Şi griji, speranţă, rugă şi dor
Când pleacă copiii şi casa-i pustie
Inima mamei oftează uşor.
Atât cât mai bate, ea, inima mamei
N-aşteaptă palate şi nici avuţii.
Ce-aşteaptă? E simplu.
Puţină-ngrijire, căldură, iubire
Şi sigur aşteaptă respect de la fii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu