XXXI.
Felix sari sagetat de ceva rece si se napusti pe scari asa de repede, incat Otilia, presimtind ceva, iesi speriata. Tanarul nu putu sa-i spuna nimic, de emotie, desi dupa paloarea fetei isi dadu seama ca ea a inteles. Se repezi la batran, il descheie la gat, ca sa se afle in treaba, si observa ca respira si gemea cu ochii pe jumatate inchisi, ca un om care simte o durere. Il ridica de jos, cu ajutorul Marinei, care il lua de-a binelea in brate, asa era de usor batranul. Voi sa-l duca inspre dormitor, dar, cand sa paseasca pragul, mos Costache mormai destul de distinct:
- Acolo! acolo! in sufragerie!
In sufragerie era o canapea lata, cu margini, ca un pat. Pe ea, Felix aseza pe batran. Otilia isi frangea incet mainile privind sfioasa cand la unul, cand la altul, si tremura. Numai cand batranul incepu sa mormaiasca, zise stins: "Papa!" Bolnavul sedea pe spate ca un om care a luat un narcotic greu si nu poate sa se destepte. Cu ochii intredeschisi, tulburi, privea prosteste in jurul lui, si cu mainile se silea sa gaseasca ceva in jurul mijlocului. In sfarsit, izbuti sa-si aduca aminte:
- Che-che.....
- Cheile? intelese Otilia. Sunt aici cheile, papa, si-i intinse un inel incarcat cu chei, cazut jos de-a lungul pantalonilor, dar tinut inca de mijloc printr-o curea.
Batranul puse mana avid pe ele, le vari greu sub perna, facand sfortari de a inlatura ajutorul altuia, apoi, ca si cand misiunea lui ar fi fost indeplinita, se lasa in voia gemetelor si somnolentei.
Felix isi dadu seama ca batranul avusese un atac. Cum nu se pricepea inca in latura practica a medicinei, nu indrazni sa ia nicio masura si fu de parere sa cheme repede un doctor. Marina fu indrumata numaidecat la un medic de pe aceeasi strada. Batrana ramase cam mirata de propunerea celor doi, cu aerul de a le spune ca sunt niste prosti, iesi din curte bombanind, mai intra in bucatarie, apoi fara nicio graba trecu in curtea vecina. Aglae, afland accidentul lui mos Costache, capata deodata fizionomia aspra a unui capitan de vapor care comanda in timp de naufragiu:
- Aurica, striga ea, vino repede, ca i-a venit rau lui Costache! Cheama-l si pe Titi. Treceti dincolo, sa nu fure vreunul ceva. Marino! tu alearga iute la Stanica. Sa vie si el, si Olimpia si sa aduca doctorul pe care-l stie el. Ah! tocmai acum l-a gasit si pe Costache. Sunt sfarsita. N-am pus nimic in gura de azi dimineata.
Aglae bau la repezeala putina cafea si apoi trecu dincolo, inconjurata ca de o garda de Titi si de Aurica. Batranul era mult mai limpezit si privea numai ingrijorat spre mobilele din casa.
- Ce-i cu tine, Costache? intreba mai mult arogant decat comiserativ, Aglae. Te-a pus dracul sa cari caramida, sa faci casa, parca n-aveai casa. Asa e cand te iei dupa copii!
Aglae intoarse privirile spre Felix si spre Otilia si, ca si cand n-ar fi fost niciodata vreun conflict intre ea si ei, intreba:
- Dar voi ce faceti? Aici erati? Si ce-ai, Costache? continua ea, poate de caldura, c-a fost un zaduf groaznic! Ar trebui sa te sui in pat, ce stai aici, pe canapeaua asta?
Batranul gemu putin si facu doar din cap semn ca nu vrea sa se miste de acolo.
- Trebuie sa te dezbraci macar, ca te sufoca hainele!
Fara sa mai astepte aprobarea, Aglae il rasuci ca pe un copil si trase scurtucul. Otilia se repezi sa-i scoata ghetele cu gumilastic, uscate si incovoiate de vechime, ca niste iminei turcesti. Picioarele lui mos Costache aparura infasurate in niste ciorapi de lana, de o grosime fabuloasa. Degetele mari taiasera cu unghia varfurile si iesisera ca doua ghemuri de ceara. In alte imprejurari Otilia ar fi ras, dar acum nu vedea si nu auzea nimic, nimic. Dupa scurtuc Aglae ii trase pantalonii, de la capatul de jos, cum ai scutura un sac, si batranul aparu in niste nadragi largi de stamba colorata, legati jos, in lipsa sireturilor rupte, cu bucati de sfoara.
- Poftim, observa Aglae cu repros, uite ce-nseamna sa n-ai o femeie de isprava in casa! Asa te imbracai tu altadata?
Otilia dibuise in dormitor si gasise o camasa de noapte, de panza taraneasca grea, afara din cale de lunga, in care varat, chelul mos Costache semana cu un faraon infasurat in panze de in. I se aduse si o plapuma, si Aglae ridicase perna s-o scuture si s-o umfle mai bine, cand batranul scoase un tipat:
- Che... che-i-le!
- Cheile, uite-ti cheile, aici (mos Costache intinse o mana spre ele) Ar fi bine sa mi le dai mie, sa nu ti le fure cineva!
In curand sosira Stanica, Olimpia si cu doctorul Vasiliad, si odaia se umplu de insi. Atmosfera era inabusitoare, fiindca un miros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamul de perete. Vasiliad consulta pe bolnav cu superficialitate, ii lua pulsul, il privi in ochi. Fata ii arata neincredere si plictiseala.
- Ei? Vasiliad, ce zici? intreba sugrumat de curiozitate, Stanica.
- Deocamdata n-am ce sa zic. Sa stea linistit si daca se poate sa i se puna o punga cu gheata pe cap. Atacul n-a fost violent, de vreme ce nu si-a pierdut cunostinta. Sa vedem mai tarziu, daca poate vorbi, daca n-are vreo parte paralizata.
- Doamne fereste, se-nchina Aglae, mai bine moartea decat asa ceva! Poate un om paralizat asa sa traiasca mult?
- Depinde! zise doctorul, cu aceeasi strambatura de amaraciune.
- Asculta, ma, Vasiliad, il lua Stanica la o parte pe doctor, fii om cum te stiu, nu ne-ncurca cu vorba! Tu ce crezi, o duce, sau moare? Sa stim ce facem!
- De obicei nu prea scapa nimeni la varsta asta. Mai ii vine alt atac, pe urma. Depinde insa de consitutie!
- A dracului e medicina asta a voastra, se scarbi Stanica, nu stiti nimic precis.
In sfarsit, Aglae se gandi sa execute ordonanta doctorului si, fiindca Otilia insista sa se cumpere punga si gheata, intreba tare pe batran:
- Costache, unde tii tu banii? Sa-ti cumparam gheata! Da-mi cheile!
Mos Costache holba ochii si-si musca buzele, fara sunet. Cu mana stranse si mai tare cheile. Aglae intinsa mana si dadu sa i le apuce. Atunci, cu o sfortare eroica, batranul se trase mai spre fundul canapelei, bombanind:
- Nu-nu-nu v-vrreau gheata!
- Vorbeste! observa Vasiliad.
Stanica facuun gest de admiratie si de ciuda:
- E pezevenghi rau, mosul! Il stiu eu. E tare de tot.
- Dar, Costache, se rasti de-a binelea Aglae, trebuie bani de cheltuiala, de platit domnul doctor, ce, vrei sa platesc eu?
Batranul, atunci, dupa indelungata nemiscare, facu semn cu mana spre Felix, care se apropiase de pat, ridica cheile si cu mare dificultate alese una pe care o arata acestuia si, cum Felix voia sa ia tot ghemul de chei, se impotrivi, de unde tanarul intelese ca trebuia sa scoata cheia de pe inel. Batranul incerca sa-i explice:
- Si-sifonier..... In sa-salon..... e o cutie!
In vreme ce Felix se indrepta spre salon, Stanica se misca sa-l urmeze si chiar facuse semn acestuia ca vine si el. Olimpia ii strica socoteala, fiindca, fara niciun rost si fara sa intuiasca situatia, il invita sa stea langa ea, fapt ce trezi atentia bolnavului. Stanica isi intarzie disparitia, ochind mereu usa. Felix lua pe rand fiecare cutie a scrinului. Una era plina cu cutii de chibrituri de forma cilindrica. Scuturand una din cele, constata ca sunt pline si ca nu era cu putinta ca batranul sa fi tinut bani in ele. Alta cutie era umpluta cu tinte, printre care inotau cateva piroane. In sertarul de sus, Felix descoperi intr-adevar o cutie de tinichea din acelea pentru tutun, in care se afla un morman de monede de toate marimile.Se gandi cati bani sa ia, apoi se hotari sa ia cutia cu totul. Atunci zari sub cutie un pachet de coale scrise, cusute printr-o sfoara rosie, in chip de caiet si cu un titlu care-l izbi, cu toata graba lui, intrucat gasise acolo numele sau. Scoase caietul si citi pe coperta aceste randuri:
"Cont de cheltuieli ce-am facut pentru minorul Sima"
Invins de curiozitate, Felix depuse cutia cu bani pe scrin si intoarse paginile, oprindu-se la cea din urma, si vazu aceasta socoteala. Pagina era impartita in doua printr-o linie cu creion rosu, ca filele de registre, si printr-o contabilitate empirica, in stranga erau insemnate primirile, iar in dreapta chetuielile:
Primit la 3 ianuarie a.c., lei 2000 de la Banca Nationala, dobanda 4% asupra capitalului depus de lei 50.000.
Primit in cursul lunii aprilie, dupa contracte, pentru pravalia mare 1.000 de lei pentru sase luni pentru celelalte doua pravalii cate 800 de leipe sase luni.
Primit chiria de la etaj unu 350 lei pe trei luni.
Primit chiria de la etaj doi 300 lei pe trei luni.
Ianuarie:
Chirie pentru camera incalzita................................ 80
Spalat...................................................................... 10
Dat in mana pentru teatru....................................... 20
Dat in mana pentru buzunar.................................. 100
Cumparat instrument chirurgical............................ 10
Adus doctor, fiind baiatul bolnav............................ 20
Haine, rufarie......................................................... 120
Masa zilnica a 10 lei.............................................. 310
670
Februarie:
Chirie pentru camera incalzita................................ 80
Masa zilnica a 10 lei............................................ 280
Spalat................................................................... 10
Dat in mana pentru buzunar.................................. 120
Imprumutat......................................................... 200
Manusi................................................................. 20
Reparatii in odaie.................................................. 70
770
Martie:
Chirie pentru camera incalzita................................ 80
Masa zilnica a 10 lei............................................ 310
Supliment seara................................................... 100
Dar bani nevoi tineresti........................................ 200
Doctorii................................................................ 20
Voiaj Iasi pt. vederea casei.................................. 100
Batiste................................................................ 30
Pardesiu............................................................. 40
1080
Aprilie:
Chirie pentru camera incalzita................................ 80
Materiale pentru constructii............................... 2142
Felix rămase cu gura căscată, uimit pe de o parte, de venitul cel mare pe care-l avea, vreo opt sute de lei lunar, sumă considerabilă pentru acea vreme, şi scandalizat, pe de alta, de socoteala încărcată. Avea un venit de ministru, şi moş Costache îşi pusese în cap să-l facă să irosească pentru mizerabila întreţinere tot acest venit. Nu credea să se cheltuiască în casă, pentru coşniţă, mai mult de doi lei pe zi, poate cu mult mai puţin. O pâine costa douăzeci şi cinci de bani şi o para, carnea vreo optzeci de bani. Nu i se dăduse niciodată bani de teatru, sau bani de buzunar, nu i se cumpărase niciun pardesiu. Hainele le luase cu bani împrumutaţi, însă pe poliţă. Instrumentul chirurgical fusese inventat. De asemenea boala, doctoriile, doctorul, călătoria la Iaşi, batistele. Râse de cuvântul "încălzit" pe aprilie, fiindcă nu se mai făcea foc din martie cu tot frigul. Dar scandalul nemaiauzit erau cei 2142 pentru materiale de construcţii. Care construcţie? Prin urmare cuiele, ţintele, cărămizile vechi, grinzile, toate erau în contul lui. Bătrânul făcea o casă pe spinarea lui şi nu se ştia dacă pentru el. Ameţit de descoperire, Felix uitase pentru ce venise aici şi că bătrânul e bolnav şi se gândea să facă scandal. Contul scris cu felurite cerneluri nu era terminat. Alături, Felix dădu de un pacheţel de hârtii soioase, pe care erau însemnate cu creion chimic felurite cifre cu o dată şi o justificare. De pildă: 10 mai, masă cu prăjituri 12 lei; 11 mai, bani de cinematograf 10 lei; 12 mai, cuie mari 20 lei. Erau note ce urmau să fie trecute mai târziu în cont. Era, dar, foarte adevărat ce spunea Stănică: bătrânul era un pezevenghi. Trânti contul la loc şi împinse cutia, când glasul autentic al lui Stănică se auzi în spatele lui:
- Ai găsit ceva, şmechere? Are parale moşul? Lasă-mă să mă uit şi eu.
După o scurtă meditaţie, Felix întoarse cheia în broască şi zise hotărât:
- N-are nimic decât cutia asta cu bani mărunţi. Încolo, tot cutii de chibrituri.
- De la tutungerie, desigur, observă Stănică, aparent convins. Îţi spun eu că are tutungerie pe numele altuia.
Felix, devenit matur prin experienţă, găsise că era şi ruşinos. şi primejdios ca altcineva să ştie cât venit are el şi cum îl fura bătrânul. În curând are să fie major şi avea să scape de toate mizeriile astea. Cu astfel de venit putea să trăiască în străinătate, oriunde, consacrându-se ştiinţei numai pentru glorie. Când revăzu pe moş Costache întins pe spate, respirând greu, uită de toată duşmănia. Otilia avea un aer atât de rătăcit, părea atât de străină în acea casă, încât fu cuprins de milă. Nu. Providenţa avusese grijă de el şi-i dăduse un tată bun şi mijloace de existenţă pe care nu le meritase. Bătrânul îi risipise venitul, dar nu se atinsese de capitalul lui. Trebuia prin urmare să fie calm, chibzuit, acum în aceste împrejurări grele, spre a putea să dea tot sprijinul Otiliei. Fata era mândră, şi cu un cuvânt greşit putea s-o jignească.
Bătrânul luă cutia cu mâna stângă. Dreapta nu putea s-o ridice decât cu greutate, şi atunci cei din odaie observară că o uşoară paralizie îi ţinea acest braţ. Chiar şi un colţ al gurii avea muşchiulatura puţin ruptă, căzută în jos, trăgând puţin şi o pleoapă. Cu mâna tremurătoare, moş Costache căută orbeşte în cutie, găsi o monedă de cinci lei, o lăsă reăede din mână şi scoase o băncuţă pe care o întinse.
- Ce vrei să fac cu băncuţa ta? se răsti Aglae. Trebuie parale pentru doctorii, pentru domnul doctor.
Stănică se repezi lângă bolnav.
- Lasă, moş Costache, că iau cât trebuie. Uite atât, ajunge pentru gheaţă şi pungă (şi scoase câteva piese de cinci lei) Uite, Vasiliad, îţi dau zece lei, că doar eşti doctor de casă, nu vrei să jupoi lumea. (Stănică mai scoase încă patru piese, dând numai două doctorului)
Bolnavul, văzând cum cutia se uşurează, gemu şi începu s-o tragă, izbutind s-o vâre sub plapumă. Stănică scoase zece bani şi-i întinse Marinei, căreia îi spuse mai încet:
- Du-te la farmacistul din Rahova, îl ştii dumneata, şi spune-i că l-a rugat domnul Raţiu să-i împrumute, ai auzit? să-i împrumute o pungă pentru gheaţă. Şi uite zece bani să iei gheaţă.
Încetul cu încetul, toţi se aşezară pe ce găsiră, ca nişte musafiri, uitând aproape de tot de moş Costache. Stănică zise lui Vasiliad, care făcuse gestul să plece:
- Stai, mă, unde pleci, parcă te-aşteaptă droaia de clienţi. Stai aici, ca medic al casei, să vezi cum îi merge bolnavului, doar nu suntem oricine. Te plătim (şi mai încet), nu fi prost, Vasiliad, te punem la cont.
Marina aduse geaţă şi o pungă, şi în curând chelia bătrânului primi o scufie răsucită, căpătând o demnitate ridicolă.
- Ţi-e bine asa? întrebă Aglae.
- Bi-bine! mormăi Costache.
- Acum ce să mai facem? întrebă Aglae.
- Nimic, răspunse doctorul. Linişte şi altceva nimic. Natura lucrează singură.
Stănică pufni în râs.
- Aveti si voi doctorii formule. Natura lucreaza (in soapta) pentru mostenitori.
Otilia se simtea asa de rau de oboseala si zbucium, incat Felix o trase langa fereastra si o stranse afectuos de brat.
- Fii tare, Otilia, sunt prietenul, sunt fratele tau!
Stanica, vazandu-l, facu cu ochiul celorlalti, cu adanci intelesuri.
- In definitiv, mama, zise Aurica, noi ce mai stam aici? Trebuie sa fie ceasul trei, nimeni n-a mancat. Mos Costache sta si singur, doar e aici Otilia, e Marina, domnul Felix.
Aglae lua o figura solemna.
- Aici e casa fratelui meu, si eu sunt unica lui sora. Nimic nu se misca aici in casa si nimeni nu se-atinge de nimic. Trebuie sa stam aici sa pazim, n-o sa lasam in casa un bolnav fara simtire, care nu vede, n-aude, cu straini in casa.
- Aud! zise batranul asa de stins, incat nu-l intelesera toti.
- Zice c-aude, mama! interpreta Olimpia.
- E pezevenghi! explica Stanica doctorului.
- Mama-soacra, toate bune, dar mie mi-e foame! Vrei sa fac de veghe nemancat? Adu ceva aici, la botul calului. Voi n-aveti nimic aici, nu gatiti? se adresa Stanica Otiliei, care il privi speriata, umila.
Nemaiasteptand raspunsul, Stanica incepu sa caute prin dulap, trantind usile. Gasi, impinse in fund, sticle cu vin infundate, prafuite, o sticla de lichior si un salam bine uscat, neinceput. Erau, probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. Toti, afara de Felix si Otilia, se asezara foarte bine dispusi in jurul mesei, iar Olimpia se apuca sa taie tacticos salamul.
- Taie-l mai gros, protesta Stanica, sa simti ce musti.
Olimpia taie o felie groasa, pe care Stanica o si inhata, mancand-o fara paine.
- Asta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba l-aveti, Otilio?
Fata dadu din umeri, iar Olimpia facu observatie lui Stanica:
- Nu fi lacom, ce Dumnezeu, il inghiti cu pielita cu tot.
- Un tirbuson, comanda Stanica, ca un client de restaurant.
Marina, vesela, ca la o schimbare de stapan, se repezi la bufet si scoase un tirbuson cu varful putin rupt.
- Bine, mos Costache, mustra Stanica de la masa pe bolnav, ai dumneata asa vinuri in casa si nu ti-ai luat un tirbuson ca lumea?
Bolnavul trona pe spate stupid, sub caciula de cauciuc, care, fiind putin sparta, lasa sa curga pe fruntea, ochiul si un obraz un fir de apa care se prelingea apoi, facand la radacina perilor stufosi de pe piept un smarc. Dopul pocni si vinul incepu sa galgaie rosu, ca un sange inchegat, in paharul lui Stanica.
- Ce umblati cu scarbe de-astea mici, striga acesta, dati pahare de-alea mari de cristal, sa simt gustul vinului! Iiiih, ce aroma, asta e Bordeaux veritabil, Bordeaux din cel mai fin. De unde-l aveti, Otilio?
Fara sa mai astepte raspunsul, Stanica turna in pahare la toti. Convivii ridicara intai paharul in sus, cu gand de a ciocni, apoi o oarecare rusine ii retinu, si baura in tacere. Olimpia facuse un morman de felii de salam, si comesenii luau acum pe tacute si mancau. Vasiliad inghitea ca un lup, aplecat asupra farfuriei.
Aglae, zarind pe Otilia si pe Felix, deveni caritabila.
- Tu, Otilio, nu mananci? Si dumneata, domnule Felix? Doar n-o sa stati nemancati?! Ce-o fi o fi, acum, sa fim tari.
Stanica se scula, galant, de pe scaun si merse sa dea bratul fetei.
- Otilio, scumpo, fa-mi placerea, tu nu vezi ce e pe noi? Ce, tu crezi ca noi nu stim ce e durerea? Parca pe noi nu ne doare ca mos Costache a mu.... vreau sa zic e bolnav? Da' lasa, bun e Dumnezeu, s-o alege intr-un fel. Vino la masa, intremeaza-te!
Otilia facu cu mana un gest de aparare atat de salbatic, incat avocatul renunta la relul de conducator al fetei si indemna pe Felix, nu fara ironie:
- Spune-i dumneata, domnule, fa-o sa-nteleaga, stiu ca v-aveti bine!
Otilia pleca sus in odaia ei, iar Felix mai ramase, nefiind inca hotarat asupra atitudinii pe care trebuia s-o ia, fiindca era incredintat ca se cadea sa apere pe mos Costache, cat traieste, cu toate pacatele lui, si asta in vederea Otiliei. Stanica ii intinse, gales, un pahar de vin si-i zise, cu aerul unei fiinte irezistibile:
- Domnule Felix, te rog eu, pentru mine!
Felix lua paharul, gusta putin din vin si, vazandu-i culoarea de sange, fu strabatut deodata de un gand: in cazuri de congestie de acestea se lasa sange. Isi spuse parerea catre Vasiliad, si acesta putin incurcat, recunoscu:
- Da, intr-adevar, am fi putut sa-i luam putin sange, dar n-am latenta pentru flebotomie. Daca vreti, trimitem servitoarea s-aduca.
- Fugi, domnule, de-acolo, se dezgusta Stanica, cu sangele. Tocmai acum la masa! Fleacuri! Asta poti sa faci mai tarziu, incolo, nu i-au pus gheata pe cap? El n-are sange, si vrei sa-i mai iei! Asta-i dureros, domnule, lasati omul in pace. Auzi, mos Costache, vrei sa-ti lase sange, sa te doara?
- Daaaa! zise limpede batranul.
- Ei, asta-i, rezista Stanica, lasa ca stim noi mai bine ce-ti trebuie. Mai tarziu, incolo.
............................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu