.......................................
3.
Când Scott veni să o ia pe Gabriella, cele două tinere rămaseră în mod discret în camera lor.
Când Scott veni să o ia pe Gabriella, cele două tinere rămaseră în mod discret în camera lor.
Auzindu-i vocea ascuțită și râsul ușor senzual, Ella se întrebă dacă procedase bine acceptând invitația lui Scott. Din păcate, acum era prea târziu.
Spre sfârșitul după-amiezii ajunseră în port. Fiona insistase să ia Renault-ul dar Ella nu cedase și chemase un taxi.
Când sosiră, Arabella era pustie dar când porniră să urce pasarela, răsări parcă de nicăieri un steward care le luă bagajele. Bărbatul le conduse într-un frumos apartament al cărui mobilier și mochete fine amintea mai mult de un palat decât de un iaht.
- Este fanstastic! exclamă Fiona admirând marea prin hublou.
- Camera de baie este aici, domnișoară, o informă stewardul, deschizând o ușă spre o încăpere de marmură albă în care mozaicuri pompeiene alternau cu garnituri de metal și flacoanele de cristal care luceau delicat e marginea căzii încastrate în podea.
- Din ce în ce mai bine, aprobă Fiona cu repirația tăiată.
- Domnul Scott mi-a ordonat să vă previn că nu va fi aici înainte de ora 7. Nu ezitați să sunați dacă aveți nevoie de ceva.
- Ceilalți invitați au sosit? întrebă Ella.
Întrebarea păru să-l surprindă pe steward.
- În afară de dumneavoastră, nu există alți invitați.
La acesta cuvinte ieși, în timp ce Fiona aruncă Ellei o privire surprinsă.
- Poate că, după părerea lui, colaboratorii lui Scott nu merită titlul de invitați, spuse fără convingere.
Ella se îndoia că așa stăteau lucrurile, dar cu Scott nu se știa niciodată. Tulburată, începu să-și desfacă valiza, în timp ce Fiona se pregătea să iasă pe punte la plimbare.
Puțin înainte de ora 7, un zgomot înfundat le făcu să tresară. Motorul! Iahtul părăsea portul.
La gândul acesta, mâna Ellei tremură puțin și avu mult de lucru ca să-și îndrepte machiajul. Spre necazul Fionei care, plictisită de așteptare, sfârși prin a-i da întâlnire în salon.
Văzând-o plecând, Ella observă cât de frumoasă era sora ei în rochia ușoară cu irizații pastel, cu părul blond lăsat liber și cu ochii ei de un albastru angelic. Ce păcat că era atât de puțin maturizată!
Salonul era o vastă încăpere ovală lambrisată în întregime, a cărei podea dispărea sub un covor gros de culoare închisă.
Catifeaua de un roșu deschis a fotoliilor se potrivea cu tonurile unei pânze ale lui Reuault care împodobea unul din pereți, în timp ce obiectele de artă asiatică puneau în valoare frumoasele mobile în stil Chippendale.
Ella nu avu timp să cerceteze cu atenție pentru că Scott înainte deja spre ele să le întâmpine.
În această ambianță luxoasă, i se păru mai înalt decât i se păruse în amintire. De data asta purta un smoching negru cu o croială clasică.
- Fiți binevenite la bord! le întâmpină el cu un zâmbet larg. Vă place garsoniera pe care v-am pus-o la dispoziție?
- Garsonieră nu cred că este termenul potrivit.
- Totuși, este singurul care-i convine unui celibatar. Când voi fi...
Fără să-și încheie propoziția, se îndreptă spre barul care ocupa un întreg colț al salonului. Oare ce încerca să insinueze?
- Lăsați-mă să vă ofer una dintre specialitățile mele, le spuse, turnând într-un shaker suc de fructe și diverse băuturi.
- Sper că nu este mortală, interveni Fiona.
- Bineînțeles că da, asta vă va ucide, spuse zâmbind și îi întinse Ellei un pahar. Pentru noi, adăugă el în semn de toast.
Ella nu-i răspunse, prefăcându-se că nu-i observă privirea pe care i-o arunca.
Cu o expresie enigmatică pe figură, el se așeză într-un fotoliu pentru a-și savura cocteilul. Tăcerea care se lăsă în salon nu era pe placul Fionei care, după un timp, își lăsă paharul din mână și începu să măsoare salonul ca un leu în cușcă.
- Unde sunt ceilalți invitați? întrebă ea în cele din urmă.
- Nu există alți invitați.
Ella tresări, curpinsă de îndoieli.
- Totuși, Gabriella ne-a spus că v-ați invitat colaboratorii din Anglia, insistă Fiona.
- Am contramandat în ultima clipă.
Mințea, asta era sigur. Cu toate astea, răspunsul păru să o satisfacă pe Fiona care, deși puțin decepționată, se însenină când în salon își făcu apariția Sven și un alt membru al echipajului.
Salutându-le cu un semn scurt din cap, cei doi marinari merseră direct la bar pentru a se servi cu un pahar înainte de a se așeza lângă Fiona.
- Sora ta nu va rămâne niciodată prea mult timp singură, comentă Scott.
- Recunoaște că nu ai avut niciodată intenția de a-i invita pe colaboratorii tăi din Anglia.
- Și nici pe Gabriella, preciză el cu cinism.
- Vrei să spui că...
- Exact.
- Dar...
- Era singura soluție, i-o întoarse el cu o voce mângâietoare. Cum puteam spera să te am numai pentru mine dacă Gabriella era aici?
- Totuși...
- Totuși, am invitat-o, pentru a avea șansa de a te avea aici. După aceea, a fost un joc de copil să scap de ea, adăugă el.
- Cum? Insinuezi că prințesa...
- Prințesa este o foarte veche prietenă a mea.
- Așadar, reuniunea comitetului nu era decât un pretext?
- Nu tocmai. De fapt, trebuia să aibă loc într-o săptămână. A fost puțin avansată, atâta tot. Nu ești mulțumită?
- Ești complet lipsit de scrupule, ripostă ea, fără să-i răspundă la întrebare.
Scott se adânci în fotoliu, privindu-și cu un aer misterios vârful degetelor.
- Eu obțin întotdeauna ce vreau... oricât obstacole s-ar ridica în calea mea.
- Cu riscul de a-i răni pe cei care-ți stau în drum, i-o întoarse ea puțin mușcător.
- Eu sunt la fel de vulnerabil ca și ei.
- Nu mai spune! Ești prea nepăsător pentru asta.
- Nepăsător, eu? Cum poți pretinde așa ceva după ce s-a petrecut între noi noaptea trecută?
- Și ce s-a petrecut noaptea trecută? ripostă ea coborând vocea. M-ai sărutat, nimic altceva.
La aceste cuvinte, un fulger trecu prin ochii lui limpezi. Timp de o secundă, ea se temu să nu se înfurie, totuși se liniști imediat. Desigur, nu voia să se dea în spectacol în fața Fionei, a lui Sven și a camaradului său.
- La ce bun să ne pierdem timpul cu discuții inutile? reluă el. Atâta timp cât nu-mi acorzi încredere, Ella, nimic nu va fi posibil între noi. Dar va trebui mai întâi să fii sigură de tine. Până atunci, să mergem la masă. Mor de foame!
Masa era aranjată într-o încăpere mare, vecină cu salonul, folosită ocazional ca sală de proiecție.
Cina a fost delicioasă și conversația animată. S-a vorbit mai ales despre politică, iar Sven și camaradul său, care erau de părți diferite, își apăra fiecare poziția cu o îndârjire care păru să-l amuze pe Scott.
Ella urmări discuția cu o detașare puțin cam tristă. De ce o ținea în afara dezbaterii? Considera că femeile nu aveau drept la cuvânt și că singura lor menire era să se păstreze frumos și să se supună?
- Am impresia că puțin aer curat ne-ar face bine, propuse el brusc dându-și la o parte paharul cu vin alb de Santerres. Vino, să ieșim puțin.
Ella ezită o secundă să-l urmeze, dar vocea lui era atât de blândă, iar invitația atât de convingătoare, încât se lăsă condusă pe punte. Afară, noaptea era călduță și liniștită și o lună de argint se reflecta pe marea calmă.
- Este minunat să te am aici, murmură Scott. De mult timp nu am fost atât de fericit.
- Fericit? Nu te știam atât de nefericit.
- Nu fi răutăcioasă. Înainte de a te cunoaște, eram tot timpul agitat. Acum, alături de tine, mă simt liniștit. Mi-ai anulat toate proiectele.
- Care proiecte? se interesă ea, mergând încet.
- De exemplu, să călătoresc singur. Acum am nevoie de compania ta, îi șopti la ureche. Nu, nu-mi răspunde imediat. Voi aștepta cu răbdare până când vei avea mai mult încredere în mine... și în tine.
- Ești prea amabil, replică ea, străduindu-se să pară sarcastică. Și ce ar trebui să fac?
- Să-ți dai demisia de la Gabriella și să locuiești într-o casă de țară cu Fiona până când...
- Nu!
Cuvântul îi țâșnise spontan de pe buze. Oare ce spera el? Că îi va ceda mai repede pentru ca să o abandoneze mai ușor după aceea? Ar fi fost prea ușor.
- Nu îmi vei fi obligată la nimic, insistă el.
- Răspunsul e tot nu.
- Ți-e teamă de mine?
Sosirea Fionei și a lui Sven puse în mod nesperat capăt discuției care devenise jenantă.
- Dansăm? îl întrebă Fiona pe Scott.
- Excelentă idee, încuviință el, îndepărtându-se de Ella.
Se întoarseră cu toții în salon, unde Sven porni combina muzicală.
La primele note ale piesei „Iubește-mă cu tandrețe” a lui Elvis Presley, Scott întinse brațele spre Ella, dar Fiona se interpuse cu o strâmbătură bosumflată pe chipul ei frumos.
- Mi-ai promis, decretă ea cu insolență.
- De ce nu? consimți Scott, curtenitor.
Ella privi cum dansează. Ce pereche încântătoare formau amândoi! Ce naiba se întâmpla dacă Fiona se îndrăgostea de Scott? Era mai bine, fără îndoială, să o pună în gardă.
Din păcate, nu numai că nu o va crede, dar dacă o punea la curent cu curtea asiduă pe care i-o făcea Scott, nu risca oare să-o dezvăluie totul Gabriellei? Ce încurcătură în perspectivă!
- Acum este rândul tău.
Ella tresări, scoasă brusc din gândurile ei și se ridică fără un cuvânt. Acum era un vals lent.
Era prima dată când dansa cu el și se dovedi un dansator perfect. Câte femei înaintea ei ținuse el în brațe, șoptindu-le la ureche aceleași complimente? Tulburată de această idee, se încordă și se îndepărtă de el.
- Pari obosită, declară el surprins. Ar fi trebuit să prevăd o croazieră de 6 zile, nu de 3.
- Gabriella nu ne-ar fi îngăduit niciodată să participăm fără ea.
- La dracu` cu Gabriella! bombăni el. Cred că ai nevoie de odihnă, Ella. Du-te la culcare. În seara asta nu mai ești în stare să stai de vorbă. Vom discuta din nou despre toate astea cu capul limpede.
Scott avea dreptate. Era epuizată și i-a fost greu să adoarmă.
De ce aceptase să participe la această croazieră? În loc să-și liniștească îndoielile, acestea se accentuaseră. Până când nu va cunoaște intențiile reale ale lui Scott, își va ascunde sentimentele.
CAPITOLUL X
La ora 7, Ella era în picioare.
Era atât de frumos și de cald afară, încât nu rezistă plăcerii de a ieși pe punte.
Ieși fără zgomot, să nu o trezească pe Fiona care dormea adânc, strecurându-se pe culoarul pustiu.
Ce ciudat, nu era nimeni! Ce se întâmplase cu echipajul?
- Iată o persoană rară! Ce noroc! exclamă o voce în spatele ei. Și eu care mă temeam că-mi voi lua singur gustarea de dimineață. Vii?
Ella se întoarse spre Scott, care o cerceta cu o privire amuzată. Timp de o secundă, se gândi să-l întrebe dacă și celelalte cuceriri se trezeau atât de devreme, dar văzându-l bine dispus, renunță și îl urmă pe puntea din față, unde era aranjată masa.
- Te-ai gândit la discuția noastră? întrebă el, decojindu-și oul fiert.
- Nu, n-am avut timp s-o fac, răspunse cu obrajii în flăcări. Cu toate astea, mă tem că răspunsul meu rămâne tot nu. I-am promis Gabriellei să lucrez la vilă până la sfârșitul verii și...
- La dracu` cu Gabriella! Nu-și face niciun scrupul să vă dea afară când nu va mai avea nevoie de voi.
- Nu asta este problema.
Sosirea Fionei îl împiedică pe Scott să-i răspundă.
Îmbrăcată într-un costum din două piese, foarte strâmt, părea ieșită din paginile unei reviste de modă.
- Bună dimineața la toată lumea! spuse cu veselie. Ce zi fantastică! Unde ne aflăm?
- La aproximativ 5 mile de San Remo.
- San Remo? repetă Fiona decepționată. Credeam că ne îndreptăm spre Corsica sau spre Africa de Nord.
- Este mult prea departe pentru o croazieră de 3 zile. Acesta nu este decât începutul, preciză el cu un zâmbet promițător.
- Începutul a ce? întrebă Fiona încruntându-se.
- Este o surpriză. Până atunci, am să vă duc să luăm masa pe uscat.
- Dar este departe, remarcă Ella.
- Nici vorbă, un bărbat ca mine poate face orice pentru două englezoaice frumoase rătăcite pe continent.
Ella tresări. Cum de uitase cu atâta ușurință poziția socială a lui Scott? Ca și înclinația lui pentru femei frumoase. Modul în care flirta în fața ei cu Fiona era aproape indecent. Era adevărat că asta dădea probabil savoare jocului.
Restul dimineții se desfășură la piscina iahtului.
Lăsând-o pe Fiona să se bălăcească în compania lui Sven, Ella înotă îndelung în apa rece și limpede sub privirea atentă a lui Scott. Părea să păstreze intenționat o distanță prudentă între ei, distanță pentru care îi era recunoscătoare.
Cu toate acestea, când se ridică pe marginea piscinei și se întinse la soare, el se apropie și se așeză, fără un cuvânt, alături. Ea nu protestă și închise ochii. Se simțea prea bine pentru a strica momentul cu sarcasme.
Exemplul lor a fost contagios, pentru că Sven și Fiona se așezară curând în cealaltă parte a bazinului. Tânărul danez își luă chitara și începu să cânte o melodie plăcută și melancolică, invitând la visare.
Căldura, muzica, baia... puțin câte puțin, o dulce toropeală o curpinse și sfârși prin a ațipi.
Deodată se trezi tresărind, surprinsă de tăcerea neobișnuită care domnea în jurul ei. Cu ochii încă încețoșați de somn, se ridică și privi în jurul ei. Nimeni. Parcă toată lumea se făcuse nevăzută. O privire aruncată ceasului o anunță că era aproape de amiază. Deja! Timpul trecuse cu o viteză nebună.
În dreapta ei zări niște cheiuri și un port care nu putea fi decât cel din San Remo. După câte se părea, acostaseră când ea încă era adormită.
Dar unde erau ceilalți? În cabinele lor, fără îndoială, pentru a se schimba pentru masă. Probabil că era mai bine să le urmeze exemplul dacă ținea să fie gata la timp.
Fără să se gândească să-și încalțe sandalele, se grăbi fără să facă zgomot spre apartamentul lor.
Un râs înăbușit și câteva cuvinte șoptite îi atraseră atenția spre un culoar care dădea în al lor. Se opri, cu urechea la pândă și ridică o privire într-acolo tocmai la timp pentru a vedea o siluetă dispărând și un braț musculos și bronzat.
- Fiona? strigă ea.
Se pregăti să intre pe culoarul unde dispăruseră cele două umbre când Fiona își făcu apariția. Chipul îi era stacojiu iar buzele îi erau mai roșii și mai umflate ca de obicei.
- Este peste puterile tale, trebuie să mă spionezi mereu! spuse ea, agresivă.
- Nu spune prostii! Am auzit niște voci și... În sfârșit, nu contează. Credeam că te-ai dus să te schimbi în cabina noastră.
- Tocmai mă duceam într-acolo, răspunse Fiona.
- Cu un ușor ocol, observă Ella. Sper că nu flirtai cu Sven. Știi că băiatul ăsta nu-i place.
- Ce te face să crezi că eram cu el? replică ea pe un ton sfidător.
- Mi s-a părut că-l recunosc.
- Ei bine, te-ai înșelat.
La aceste cuvinte, inima Ellei se strânse. Dacă nu era Sven... cu cine era sora ei? Oare nu era... Scott? Se confirmau oare îngrozitoarele ei bănuieli?
- Haide, vino, spuse Fiona, luând-o de mână pe sora ei. Nu trebuie să-l facem pe Scott să aștepte.
- Cu el era adineaori? întrebă Ella cu asprime.
- Ce importanță are? Dacă-l vrei pentru tine, spune un cuvânt și mă dau la o parte.
- Erai cu el? repetă Ella.
- Care este problema? i-o întoarse Fiona scuturându-și capul blond. Am venit aici să ne distrăm, nu-i așa? Așadar, încetează să te mai ții după mine.
- Fiona, te joci cu focul.
- Nu mă mai trata drept copil. Scott pretinde că...
- Nu-mi pasă ce pretinde Scott! strigă Ella, ajunsă la capătul răbdării. De altfel, m-am săturat până peste cap de voi doi!
Fiona răspunse furiei surorii ei cu o exclamație mânioasă și fugi, sub privirea extenuată a Ellei. Cu inima bătându-i să-i spargă pieptul, se sprijini cu spatele de peretele culoarului.
După ea, acum avea nevoie de mezină. Scott juca un joc periculos, care amenința acum să discrediteze raporturile pe care le avea cu sora ei. Și asta, nu va îngădui.
Când ajunse la cabină, Fiona era încă acolo. Auzind-o intrând, se întoarse spre ea.
- Oh, Ella! Nu fi supărată pe mine. Croaziera este minunată și nu vreau să o strice ceva.
- Știu, răspunse cu o liniște pe care era departe să o simtă. Totuși, Scott nu se poartă serios cu tine, și...
- Scott se poartă astfel cu toată lumea, i-o tăie ea.
- Și asta nu te deranjează?
- Mă distrez. Ce vrei mai mult?
Discuția asta nu ducea nicăieri. La ce bun să o continue.
Cu mintea chinuită, Ella își luă poșeta și părăsi încăperea... pentru a se ciocni cu Scott care o aștepta pe punte în bluză și pantalon de oraș.
- Ce face Frumoasa din Pădurea Adormită? întrebă el vesel. Am preferat să te las să dormi când am fost sunat din Venezuela.
- Ei bine, după cum poți constata, m-am trezit.
- Se pare că nu ești prea bine dispusă, observă el. Pari necăjită. Probleme cu Fiona?
- Da, într-un fel, replică ea printre dinți.
- Ce s-a întâmplat? se miră el.
- Ca și cum nu ai ști! izbucni ea. Sora mai mare nu ți-a fost de ajuns și trebuia să seduci și mezina? La asta te-ai gândit organizând croaziera? Să ai amândouă surorile în același timp?
- Cum? exclamă Scott sălbatic. Explică-te!
Ella se execută cu accente sfidătoare în voce și-i relată în amănunt scena la care fusese martoră învoluntară.
- Hotărât lucru, nu ai nicio încredere în bărbați și mai puțină în mine, constată el cu amărăciune.
- De ce aș avea încredere?
- De ce nu? Nu am pretins niciodată că aș fi fost un sfânt înainte de a ne întâlni.
- Nu-mi pasă ce ai fost. Contează numai ce ești acum! Și nu ești decât un Don Juan amator de senzații rare care-și pune ochii pe două surori în același timp.
- Dumnezeule! exclamă el luând-o de umeri. Te gândești la ceea ce spui?
- Bineînțeles că da. Nu nega, te-am surprins acum 10 minute sărutând-o pe sora mea.
- La dracu` dacă...
- Oh, încetează cu minciunile! Fiona a avut cel puțin onestitatea să recunoască totul.
La aceste cuvinte, el înțepeni și, cu maxilarele încleștate, se îndepărtă de ea.
- Nu meriți interesul care ți se acordă, rosti el cu o voce fără inflexiuni. Ești lașă, Ella. Ți-e teamă nu numai de sentimentele tale, ci de viață în general. În fond, ești geloasă pe Fiona, care nu ezită să trăiască din plin, în pofida măsurilor pe care i le impui. Dar nu vei reuși să o strivești căci vei încerca degeaba să o ții lângă tine, ea va sfârși prin a te părăsi.
- Atâta timp cât nu va fi pentru tine, nu-mi pasă!
- Nu ai dreptate. Cunoscând înalta stimă pe care mi-o acorzi, încep să o găsesc extrem de atrăgătoare pe sora ta.
- Ești un mizerabil! strigă ea. Îți interzic să o atingi.
- Pentru a ajunge la mine? Desigur că nu. Astmul ei nu este decât un pretext pe care l-ai inventat ca să o împiedici să-și ia avânt. Desigur, riscă să sufere din când în când, dar cel puțin va fi de o mie de ori mai fericită decât vei fu tu vreodată. Ea va ști ce înseamnă să fie o femeie satisfăcută și nu o fată bătrână lipsită de sensibilitate.
Înainte de a se gândi la consecințele gestului său, Ella îi trase o palmă formidabilă, care-i lăsă urme roșii pe obraz.
- Te plâng, Ella, îi spuse cu o furie rece. Hotărât lucru, nu cunoști nimic din viață. Și apoi, ajunge! Am ascultat destul pentru azi.
Îi întoarse spatele furios și intră în salon, trântind violent ușa în urma lui. Șocată, Ella privi un timp ușa înainte de a-și reveni în fire.
Nici nu se punea problema să rămână aici.
Fără să mai stea pe gânduri, se repezi spre pasarelă și strângând la piept pșeta pe care o luase cu ea, alergă pe dig.
Arabella era ancorată la aproape 2 kilometri de chei, dar ei nu-i păsa. Alergând să-i iasă sufletul, nu se gândea decât să se îndepărteze cât mai mult de iaht și încetini doar când ajunse la docurile unde niște muncitori descărcau o navă. Intrigați de această tânără grăbită, o măsurară cu atenție stânjenitoare, pe care ea simulă că nu o observă.
Din fericire, zări un taxi care tocmai oprise la intrarea în docuri. Îi făcu semn fără să piardă o secundă.
- La gară, repede! ceru ea, prăvălindu-se pe bancheta din spate.
O jumătate de oră mai târziu, era instalată în expresul de Rappalo. Ce sfârșit groaznic pentru o croazieră atât de plină de promisiuni! La gândul acesta, ochii i se umplură de lacrimi și, înainte de a reuși să și le rețină, izbucni în hohote de plâns.
Ce proastă fusese! De ce se comportase cu un copil... sau ca o „fată bătrână lipsită de sensibilitate”?
Cuvintele crude ale lui Scott îi răsunau și acum în urechi. De ce nu-și păstrase stăpânirea de sine? La urma urmei, nu avea niciun drept asupra lui... și nici asupra Fionei. De acum înainte, nu va mai căuta niciodată să-și impună punctul de vedere.
Întoarcerea la vilă nu-i aduse liniștea la care spera. Abia intrase când soneria telefonului o făcu să tresară.
Era Fiona, care o suna dintr-o cabină telefonică din port.
- Ce te-a apucat să părăsești Arabella fără să anunți? Nu mi-am dat seaa decât la revenirea de la restaurantul din San Remo unde am prânzit. Da, ca să mă răzbun, te scuzasem față de Scott, pretextând că ai o migrenă care te obligă să rămâi culcată, recunoscu coborând vocea cu un aer rușinat. Dar la întoarcere, am fost obligată să-i spun că ne-am certat și că ai plecat.
- Trebuie să fi fost surprins! replică Ella pe un ton sarcastic.
- Nu, m-a sfătuit doar să te sun la vilă pentru a verifica dacă ai ajuns cu bine.
- Ei bine, liniștește-l, sunt teafără și nevătămată. Nu am avut dreptate să mă înfurii, Fiona. De acum înainte, dacă vrei să flirtezi cu Scott sau cu o sută de alți tineri, eu nu am să te împiedic.
- Nu crezi o vorbă din tot ce spui.
- Te înșeli. Consider că ești destul de mare pentru a trăi propriile tale experiențe.
- Dar...
- Momentul nu-i deloc potrivit pentru a discuta despre asta. Distracție plăcută și nu-ți face griji pentru mine, o întrerupse ea.
- Dar ești complet singură la vilă și...
- Nu, deloc, o asigură Ella căutând cu disperare o minciună plauzibilă. Îmi petrec toată ziua de mâine la doctorul Redi.
- Fabio! exclamă Fiona, neîncrezătoare. Te-a sunat? Cum de a știut că te-ai întors?
- Stabilisem o întâlnire.. săptămâna trecută, preciză ea cu repeziciune. Când am fost invitate pe Arabella, o decomandasem.
- Fac prinsoare că ai renunțat la croazieră din cauza lui, spuse Fiona cu reproș.
- Mai știi?
- Este rușinos! Așteaptă să-i spun lui Scott!
- Nu! Nu face asta! exclamă ea îngrozită. Nu... nu-i nevoie...
Fiona închise înainte de a fi reușit ea să o convingă.
Privi receptorul fără să înțeleagă, pradă unui sentiment de pierdere. De ce îi vorbise de doctorul Redi? Cum va reacționa Scott când va afla? Fiona bănuia că sora ei era îndrăgostită de Scott! Această idee a fost de ajuns să o arunce într-o tristețe și o dezolare de nedescris.
Dacă ar fi avut măcar pe cineva căruia să i se destăinuie... cineva de nădejde și cumpănit.
Împinsă de un impuls brusc, formă numărul de telefon al doctorului.
- Fiona este cumva bolnavă? se interesă el, recunoscându-i vocea.
- Nu, eu sunt cea căreia nu-i este bine, răspunse ea cu un umor deznădăjduit. Fiona este pe Arabella cu Scott, iar eu sunt singură la vilă, pe cale să-mi plâng soarta.
Dacă doctorul era surprins că i se destăinuise cu o asemenea naivitate, nu a arătat nimic și a asigurat-o că va fi încântat să vină să stea de vorbă cu ea. O oră mai târziu, când se instalară pe terasă, o întrebă foarte simplu ce se întâmplase.
Căpătând încredere, Ella îi povesti amănunțit evenimentele din ziua aceea.
- Nu aveți de ce să-l condamnați pe Scott, remarcă doctorul Redi. Dacă Fiona este într-adevăr îndrăgostită de el, este posibil să fi încercat totul pentru ca el să o sărute.
- Vreiți să spuneți că putea să-l oblige?
- Să nu exagerăm, replică el zâmbind. Aparențele sunt adesea înșelătoare și este mai bine să nu tragem concluzii pripite. A avea o intenție înseamnă ceva, a ști să te folosești de ea este altceva, adăugă cu o sclipire malițioasă în ochi.
Ella îi întoarse zâmbetul. Discuția lor o ajuta să-și pună ideile în ordine.
- Am impresia că aveți o oarecare afecțiune pentru Fiona, observă ea.
- Mai mult decât atât, recunoscu el. Cu toate astea, sunt încă prea conștient de cusururile surorii dumneavoastră pentru a-mi pierde capul după ea.
Ella izbucni în râs. Îi plăcea mintea lucidă și pătrunzătoare a doctorului.
- Înainte de a se statornici, Fiona trebuie să învețe să se descurce singură și să dobândească mai multă maturitate, continuă el.
- Fără o mână care să o călăuzească?
- Una, poate, dar suficient de suplă ca să o lase să meargă pe drumul ei. Sper ca într-o zi să fie destul de matură pentru a-și recunoaște greșelile. Deocamdată, nu se gândește decât să-și satisfacă plăcerile imediate fără să mediteze asupra consecințelor.
- Totuși, de data asta riscă să aibă o mare decepție, murmură Ella. Mă îndoiesc că lui Scott îi va păsa prea mult de ea.
- În situația asta, de ce ați fugit? I-ați fi putut cere o explicație în scopul de a-i deschide ochii.
- Nu pot să mă întorc pe iaht numai pentru a continua cearta cu Scott și ca să o împiedic pe sora mea să cedeze farmecului acestuia. În definitiv, m-am săturat să-i fiu însoțitoare.
- Asta ar fi aranjat probabil totul și pentru dumneavoastră. Căci îl iubiți, nu-i așa?
- Un flirt îndoielnic, protestă ea.
Fabio își puse mâna peste a ei, care tremura ușor.
- Întoarceți-vă în Anglia și lăsați-o pe Fiona aici, propuse el. Cu aptitudinile dumneavoastră, nu veți avea nicio dificultate să găsiți un serviciu. Chiar și la Paris. Aveți un indiscutabil șic parizian care...
- Oh, vreți să mă scuți de genul acesta de complimente? Astăzi nu sunt dispusă să ascult așa ceva.
- Totuși, acesta este adevărul, o asigură el. Aveți mersul și talia unui manechin și un pontețial pe care va trebui să-l valorificați imediat. Înțeleg de ce Scott se interesează atât de dumneavoastră.
Departe de a o consola, cuvintele acestea îi reînsuflețiră durerea încă vie din suflet.
- Fiecare trebuie să vă urmați viața, continuă el. Fiona nu va avea de ce să se teamă pentru că eu voi fi aici ca să veghez asupra ei și să fac pe îndrăgostitul cuprins de teamă care-și așteaptă ocazia.
- Este posibil să așteptați mult timp.
- Fiona ne va rezerva probabil surprize. În plus, mă îndoiesc că-i va reține atenția lui Scott.
- Exact. Doamna Muti este frumoasă, inteligentă și...
- ... și are o inimă de mercenar. Scott își dă seama foarte bine că nu ține la el decât din cauza averii lui. Nu, problema este alta. Fiona este prea distrată pentru gustul lui. Apropo, când se întoarce?
- Poimâine.
Fabio se strâmbă, nemulțumit.
- Nu-mi place să vă știu singură aici.
- Liniștiți-vă, doamna Muti se întoarce mâine. O voi lămuri că am avut rău de mare și că am preferat să revin.
El zâmbi și se ridică.
- Telefonați-mi dacă aveți nevoie de companie... sau dacă vă simțiți neliniștită.
Departe de a o liniști, amabila ofertă a doctorului spori temerile și îndoielile tinerei.
Cu mintea trează, își petrecu restul serii închisă în camera ei, pândind cel mai mic zgomot, sperând fără să creadă că o mașină se va opri în sfârșit în fața vilei. Prostii! Trebuia să se deprindă cu singurătatea și cu ideea că nu va fi niciodată cu Scott.
CAPITOLUL XI
Gabriella nu-și ascunse mirarea găsind-o pe Ella la vilă.
- Cu, Fiona nu este cu tine? se miră fără să-i asculte măcar explicațiile. Nu te temi să o lași singură că toți bărbații aceia?
- Nu riscă nimic. Este singură cu Scott și...
Ella regretă imediat că se grăbise să vorbească. Din păcate, era prea târziu.
- Și ceilalți invitați?
- Nu au venit. Din... din motive de afaceri, cred.
- Așadar, Fiona este singură cu el, rosti Gabriella cu un zâmbet răutăcios. Bietul de el! Trebuie să se plictisească de moarte! Chiar dacă este fermecătoare, recunoaște că sora ta este în aceeași măsură extrem de mărginită.
- Într-adevăr, nu are nicio pretenție intelectuală. Este chiar una din marile ei calități, preciză Ella stăpânindu-se să nu-i vorbească despre cărțile și revistele de artă.
- Să spunem că Enzo o găsește amuzantă, dar fii sigură că se va debarasa de ea imediat ce se va termina croaziera.
Gabriella avea dreptate.
A doua zi după-amiază, strălucitorul automobil sport al lui Scott o aduse pe Fiona la vilă. Sven coborî și el, ducându-i bagajele până la intrare înainte de a pleca, lăsând-o pe Fiona să explice că Scott fusese chemat în Corsica, ca să viziteze unul dintre viitoarele lui complexuri hoteliere.
- Nu te-a luat cu el? observă Ella.
- Mi-a propus, dar am preferat să vin acasă. Mi-a fost dor să te văd, se alintă ea.
- Recunosc că m-am purtat în mod stupid, admise Ella. Fără îndoială, eram puțin obosită în momentul acela, preciză ea zâmbind. Tu, dimpotrivă, arăți superb și ai un aer fericit.
Chipul Fionei se lumină.
- Chiar sunt.
Ella avu impresia că inima va înceta să-i mai bată. Era inutil să o întrebe care era motivul. Ochii sclipitori și obrajii roșii vorbeau în locul ei.
- Și apoi, să știi că doresc tot mai puțin să o însoțesc pe Gabriella la Roma, continuă ea. Chiar cred că mă voi stabili în regiunea asta.
În priviri avea o expresie visătoare, care nu putea să nu o îngrijoreze pe Ella.
- Ți-am spus că ești liberă să procedezi cum consideri că este mai bine, o asigură.
- Adevărat?
- Absolut. Eu mă voi întoarce în Anglia, în timp ce...
- Cum? Credeam că vei rămâne aici, aproape de mine.
- Nu. Mi-am schimbat părerea. De ce nu ai acceptat slujba pe care ți-o oferit-o Fabio la clinica lui?
- Încă nu știu. Depinde.. S-ar putea ca în curând să plec în Australia, lăsă să-i scape.
Ella simți că nu o mai țin picioarele. Iată că temerile ei se confirmau. Australia? Nu-l auzise ea pe Scott spunându-i că acolo își petrecuse iarna? Dacă avea nevoie de o dovadă a interesului pe care îl manifesta pentru sora ei, acum o avea.
O chinuia dorința nebună de a o preveni pe Fiona de pericolul spre care se îndrepta, dar nu trebuia să o facă. Își promisese să nu mai intervină în viața ei particulară și era hotărâtă să-și țină cuvântul.
- Dacă ai ști cât de fericită am fost pe iaht, continuă ea cu un aer timid. Eu....
- Să nu mai vorbim despre asta, vrei?
O întrerupse soneria telefonului.
- Mă duc eu. Este în mod sigur pentru mine, exclamă Fiona alergând la telefon.
Nu lipsi mai mult de 3 minute, dar când îi văzu chipul înflăcărat, Ella ghici cine sunase. Abia revenit din Corsica, simțise nevoia să afle ce face.
Era oare atât de atașat de ea? Dacă așa stăteau lucrurile, de ce o lăsase singură pe iaht, în compania Gabriellei, ca să poată să o ducă pe sora ei în casa de la fermă? Era absurd... sau peste măsură de odios.
- Nu cinez la vilă, anunță sora ei.
Ella tresări. Era tocmai ceea ce gândise. Cu toate acestea, renunță să-i ceară explicații și când veni seara, o lăsă să plece, cu un amestec de amărăciune și neputință.
Toată seara o chinuise imaginea capului ei blond sprijinit de umărul puternic al lui Scott, aducându-i până la urmă lacrimi în ochi.
Cât curaj îi va trebui să-și ascundă disperarea față de Gabriella care, de la întoarcerea Fionei, o pândea cu o curiozitate provocatoare.
Cât curaj îi va trebui să-și ascundă disperarea față de Gabriella care, de la întoarcerea Fionei, o pândea cu o curiozitate provocatoare.
Desigur că înțelesese ce se urzea în jurul lui Scott, pentru că, după cină, o anunță din senin că nu va mai avea nevoie de serviciile ei.
- Am de gând să închid vila și să merg să locuiesc la o prietenă, explică ea. Casa aceasta este mult prea mare pentru mine și am intenția s-o scot la vânzare.
Ella era prea revoltată pentru a mai spune ceva. Nu pentru că perspectiva de a părăsi Villa Lauretana o înspăimânta, dar dezinvoltura Gabriellei o dezarma. Iată cât o costa faptul că o cruțase!
- Vei pleca în 8 zile socotind de astăzi, continuă ea cu un aer distant.
- Am început într-o zi de luni, voi pleca deci lunea viitoarea, spuse fără șovăire Ella, recăpătându-și stăpânirea de sine.
Gabriella făcu o mutră dezaprobatoare, dar nu insistă.
- Presupun că te vei întoarce cu sora ta în Anglia?
- Fiona rămâne la Portofino.
- Cum? O vei lăsa singură aici? exclamă văduva îngrozită.
- Este problema mea, doamnă Muti, nu a dumneavoastră.
- Ești sigură de tine. Ce ți s-a întâmplat?
- Mă tem că asta nu vă privește.
Un licăr dușmănos traversă privirea Gabriellei. Cu toate acestea, își păstră stăpânirea de sine și o anunță că întrevederea se terminase.
- Dacă sună telefonul, nu răspunde, spuse când se pregătea să iasă pe ușă. Enzo mi-a promis că-mi telefonează la întoarcerea din Corsica, adăugă ea pe un ton afectat.
Ella primi vestea cu moartea în suflet. Bărbatul acesta era de o teribilă perversitate. Nemulțumit de cucerirea celor două surori, continua să-i dea târcoale fostei lui amante.
Cum îndrăznea să susțină că terminase relația cu ea? Era incapabil să renunțe la o femeie pe care o iubise?
Stăpânindu-și amărăciunea, urcă în camera ei să-și facă bagajele. Hotărârea era luată. Se va întoarce în Anglia. Dar desigur, nu în Norfolk. Doar la simpla idee de a-și relua munca în birou, i se făcea greață. Nu, îi trebuia o altă slujbă, poate la Londra.
Își zări în oglinda șifonierului imaginea siluetei subțiri și zvelte. Își aminti de complimentele lui Fabio și anumite aprecieri auzite în jurul ei.
Este adevărat că avea o talie de manechin. De ce nu și-ar încerca norocul? În definitiv, dacă nu va reuși, îi rămânea oricând posibilitatea să redevină secretară.
Își deschise valiza să-și aranjeze câteva lucruri, când telefonul sună din nou.
Inima îi tresări. Era studip. Nu putea fi Scott pentru că el ajunsese deja. Atunci cine putea să fie? Fiona?
- Ella! o strigă Gabriella. Doctorul Redi la telefon.
Se grăbi să coboare în hol să vorbească cu doctorul.
- Tocmai am vorbit la telefon cu Scott, îi comunică el fără nicio introducere. Este la ferma lui cu Fiona.
- Ferma lui? repetă ea fără să înțeleagă.
- Da. Se pare că are o criză de astm și nu are la ea pastilele, nici spray-ul cu inhalant.
- Oh, Dumnezeule! I-am spus de sute de ori să nu...
- Nu vă neliniștiți, mă duc acolo, o întrerupse el. Cred că are nevoie de o injecție.
Cu inima strânsă, Ella își imagină șuieratul dureros care ieșea din plămânii plăpânzi și respirația grea care-i sfâșia pieptul.
- Vin cu dumneavoastră, îl anunță ea.
- Inutil și apoi, nu am timp să trec să vă ia.
- Nu contează. Ne întâlnim la fermă. Știu unde este.
Abia luând în seamă remarca „Ah, așa?” uimită a doctorului Redi, închise telefonul și alergă în camera ei să-și caute un taior.
Coborând scara, își dădu seama că avea nevoie de mașina Gabriellei. Cum de nu se gândise mai devreme? Cu atât mai rău! La urma urmei, nimic nu o obliga să-i comunice destinația.
- Pot să împrumut mașina dumneavoastră? întrebă ea dând buzna în salon. Am o întâlnire urgentă cu doctorul Redi.
- Nici vorbă, replică tânăra văduvă cu aroganță. De atlfel, s-ar putea foarte bine să am nevoie de ea.
- Dar trebuie să o iau!
- Nu există niciun trebuie. Îți repet că aștept să mă sune Enzo. Alfa Romeo este la reparat și am intenția să folosesc Renault-ul ca să cobor în port.
- Scott este la ferma lui cu Fiona, i-o întoarse Ella cu tupeu. Este bolnavă și trebuie să ajung neapărat la ea.
- Despre ce vorbești?
Gabriella aproape că urlase. Cu toate astea, Ella abia o auzi și, punând mâna pe cheile mașinii, se repezi la garaj.
Din fericire, străzile din Portofino erau pustii la acea oră și nimic nu încetini cursa Ellei, care se angaj cu o viteză nebună pe valea râului Bogo înainte de a se îndrepta spre interiorul regiunii.
Fără îndoială, se grăbise când îi spusese lui Fabio că știa unde este ferma. Amintirile ei erau vagi și, doar la lumina farurilor, puțin a lipsit să se înșele de câteva ori asupra direcției de urmat.
Slavă Domnului, drumurile departamentale și comunele erau bine luminate și semnalizate și, după ce se întoarse de mai multe ori, descoperi în cele din urmă un panou pe care scria Calci. Își amintea foarte clar că văzuse acest nume când venise cu Scott.
Fără să piardă o secundă, se angajă pe micul drum de pământ cu hopuri care în noaptea asta fără lună i se părea nesfârșit. Începuse să dispere când o lumină sparse brusc întunericul. Ferma!
Scott trebuie să fi aprins lumina de deasupra intrării ca să-l călăuzească pe doctor.
Era, într-adevăr, lumina fermei.
Când opri mașina în spatele Fiat-ului lui Fabio, inima îi bătea gata să-i spargă pieptul. Pentru a se calma respiră înainte de a coborî din mașină. La teama de a o ști pe Fiona bolnavă, se adăuga o furie nebună împotriva lui Scott! Mizerabilul! Totul era din vina lui. Iată unde-l dusese pofta lui de cuceriri.
Fereastra salonului era luminată și distinse deodată umbra unei siluete puternice desenându-se pe perdea. Nu putea fi decât el.
Stăpânindu-și din nou furia care-i încețoșa mintea, se îndreptă spre casă cât putu de calmă. Scott nu trebuia să bănuiască în ce măsură o jignise ducând-o pe Fiona în refugiul lor secret. Ar fi însemnat să-i arate un interes pe care nu l-ar fi meritat.
Ușa fiind deschisă, nu avu decât să o împingă pentru a intra pe hol și apoi în salon, unde Scott, în picioare în fața ferestrei, în cămașă, cu mâinile înfundate în buzunarele pantalonilor, părea să aștepte ceva sau pe cineva.
- Unde este Fiona? îl întrebă cu asprime.
- Sus, spuse el înaintând în întâmpinarea ei.
Ignorându-i gestul. îi întoarse spatele și se repezi la etaj. Deschise o ușă la întâmplare. Era chiar acolo.
Întinsă pe pat, cu capul susținut de mai multe perne și un șal de lână în jurul umerilor, Fiona respira cu greutate în timp ce, lângă ea, Fabio punea la locul ei o seringă.
- Ella! bâigui Fiona ridicând spre ea o privire febrilă.
- Stai liniștită! îi ordonă doctorul. Nu este prea grav, îi spuse Ellei. Cel mult un spasm nervos. Acum, Fiona, povestește-mi exact ce s-a întâmplat.
- Dar... știi bine, obiectă ea pe un ton vrednic de milă.
- Aș vrea să te aud vorbind. Asta te va ajuta.
Obrajii fetei roșiră și își înăbuși un hohot de plâns care îi urca în gât.
- El... a sărit la mine ca... un nebun. M-am speriat și... i-am cerut să mă lase în pace. El a crezut că glumeam... și nu înțelegea că... nu voiam cu adevărat. Eu... eu... a fost îngrozitor! L-am amenințat că o chem pe Luisa, dar el a izbucnit în râs și mi-a spus că-i dăduse liber pentru noapte. A pretins că pentru asta mă condusese aici.
Vocea i se frânse când se repezi lângă Fabio.
- Continuă, îi ceru el cu o tandră insistență.
- Nu, nu pot. A fost groaznic! Nu mai era același om... Am încercat să fug, dar m-a ajuns din urmă. M-am zbătut... și nu mai reușeam să respir... a fost ca un coșmar. Aveam impresia că-mi iau plămânii foc... că am să mor!
Fabio o strânse cu gentilețe lângă el.
- Nu a insistat, asta este principalul, o liniști așezând-o din nou pe perne.
Ella nu mai avu răbdare să asculte. Mizerabilul!
Coborî scara cu un mers de somnambulă și, ajungând jos, ezită înainte de a reveni în salonul în care Scott continua să aștepte.
- Ce face? se interesă el. N-am avut până acum ocazia să asist la o criză astmatică, este foarte impresionant.
- Ah, acum îți dai seama, ripostă ea dezgustată.
- Eu am avut întotdeauna o sănătate de fier și mi-a fost greu să-mi închipui pe cineva luptând să-și recapete respirația. Acum înțeleg de ce o protejai așa de mult.
Ella înțelegea că încerca să se scuze, dar chiar dacă s-ar fi târât în genunchi, niciodată nu o să-l ierte.
- De ce ai adus-o aici? explodă ea. Locul acesta îl folosești așadar pentru toate cuceririle tale?
- Cuceririle... mele?
Ochii lui cenușii se măriră peste măsură.
- Inutil să minți! se revoltă ea. Am auzit toată povestea chiar din gura Fionei.
Văzându-l înaintând, se dădu la o parte, temându-se să nu ridice mâna asupra ei. Dar el trecu pe lângă ea și urcă treptele câte două. Doar nu va îndrăzni...
- Las-o! urlă ea repezindu-se în urma lui.
Înainte să-l ajungă, el ajunsese deja în cameră. Împietrită de groază, se întrebă ce avea de gând când îl văzu punându-și prietenos mâna pe brațul Fionei.
- Se pare că te simți mai bine.
- Mult mai bine, răspunse ea cu un zâmbet care oo ului pe Ella. Oh, Scott! M-am purtat ca o proastă. Niciodată nu ar fi trebuit... Nu ești supărat, nu-i așa?
- Ești înspăimântată, este normal, o liniști el, sărutându-i mâna.
Asta era mai mult decât putea îndura Ella. Ce însemna comedia asta? Cum de avea Fiona inima să-l ierte? De ce nu strigase de groază când el intrase în cameră?
Toate astea o depășeau și prefera să se întoarcă la vilă decât să asiste la o altă scenă abjectă.
Drumul la întoarcere s-a desfășurat într-un coșmar.
Pe măsură ce se apropia de casă, realiza întreaga importanță a încurcăturii. În 3 zile, ea va fi plecată. Scott se va „îndrepta” probabil primind-o din nou pe Fiona la bordul Arabellei... cel puțin pentru un timp. Dar pe viitor, soarta surorii ei nu va mai depinde de ea.
A doua zi dimineață, după o noapte fără somn, Ella coboră să pregătească micul dejun al Gabriellei.
Când termină de aranjat platoul, auzi un zgomot de pași în grădină și văzu ușa bucătăriei deschizându-se în fața lui... Fabio Redi.
- Fiona? exclamă ea, tresărindu-i inima.
- Este bine. Dar trebuie să vă vorbesc. Am avut o lungă discuție cu ea după ce ați plecat și am considerat că ar fi mai bine să vă pun la curent.
La aceste cuvinte, Ella simți cum o strânge de gât o teamă nelămurită. Totuși, îi oferi un scaun și se pregăti să asculte ce avea să-i spună.
- Nu o să vă placă ce o să aflați. Mă tem că-i datorați scuze lui Scott.
- Explicați-vă, exclamă ea tresărind.
- Totul este din vina Fionei. Spre justificarea ei, aș spune că nu vă cunoaște sentimentele în privința lui Scott, altfel nu ar fi cochetat niciodată cu el și nu s-ar fi prefăcut că este mica lui prietenă. Scott nu a fost niciodată îndrăgostit de ea, tot așa cum ea nu i-a acordat atenție... mai ales după ce l-a întâlnit pe Sven.
Ella era prea buimăcită pentru a înțelege și scutură din cap cu un aer încăpățânat.
- Dar... nu vreți să insinuați că...
- Că pe iaht, ea îl săruta pe Sven când ați surprins-o, încuviință el. Scott nu s-a apropiat niciodată de Fiona.
- Imposibil. I-a telefonat ieri și a dus-o la fermă.
- L-ați confundat cu Sven. La întoarcerea din Corsica, a simțit intențiile lui de la unul din echipaj. Din fericire, și-a amintit că-i încredințase o dublură a cheilor de la fermă și, pentru siguranță, a preferat să se ducă să verifice că totul este în ordine.
- Înțeleg, bâigui Ella, cu un nod în gât.
- Slavă Domnului, a ajuns la timp pentru a-l împiedica pe Sven să-și ducă planul la îndeplinire.
- Este lipsit de sens, murmură ea consternată. De ce nu s-a explicat?
- Este un om mândru, care trebuie crezut pe cuvânt sau deloc.
- Știe... de ce l-am acuzat?
- Da, încuviință el cu gravitate.
- Oh, Fabio, exclamă ea în culmea disperării. Cât trebuie să mă disprețuiască! Am fost atât de nedreaptă cu el! Când mă gândesc ce i-am spus...
Pe obraz începură să-i curgă lacrimi, fără să reușească să le rețină.
- ...mi-e atât de rușine.
- Singura de condamnat este Fiona. Nu-ți face prea multe griji de mânia lui Scott. Până la urmă o să-i treacă.
Siguranța lui Fabio o mai consolă puțin. Cine știe?! Poate că o va ierta atunci când o va aduce pe Fiona la vilă.
Întreaga după-amiază așteptă cu nerăbdare și, îndată ce auzi mașina, ieși în fugă în întâmpinarea ei.
Cu pleoapele plecate, Fiona murmură câteva cuvinte nedeslușite înainte de a se refugia în casă. Ella privi în urma ei cu emoție, apoi ridică o privire strălucitoare spre Scott și-i întinse mâna.
- O să mă ierți? întrebă ea cu îndrăzneală.
Scott rămase tăcut. Trebuia oare să continue?
- Încearcă să înțelegi, te rog! îl imploră. Fiona s-a bucurat întotdeauna de atenția bărbaților și când m-a lăsat să înțeleg că erai îndrăgostit de ea nu aveam niciun motiv să mă gândesc că mințea.
- Niciun motiv? repetă el printre dinți. Așadar, erai convinsă dinainte de vinovăția mea?
- Te-am judecat greșit și regret amar.
- Adevărat? De ce această bruscă schimbare de atitudine? Ți-ai regăsit înțelepciunea... sau doctorul Redi ți-a dezvăluit sensul ascuns al poveștii?
- Te implor, Scott! Nu mă judeca prea aspru...
- De ce? Nu ai fost deloc îngăduitoare cu mine. O cunoșteai atât de bine pe Fiona încât să nu-i pui nicio clipă cuvântul la îndoială?
- Nu mă mințise niciodată! se apără ea. Oh, Scott, te conjur, iartă-mă. Oricine se poate înșela și...
- Eu primul, o întrerupse el. Am făcut greșeala să te supraestimez. De fapt, nu ești decât o mică provincială meschină, care nu a văzut în mine decât un flușturatic ordinar hotărât să se abată de la calea cea bună. Îmi plăcea să te cred diferită de altele! Îmi plăcea să-mi închipui că vei uita trecutul pentru a nu ține seama decât de viitor... de viitorul nostru.
Aceste cuvinte se înfipseră în inima ei cu o sfâșietoare cruzime. Acum cântărea câtă pică îi purta și ideea că totul era terminat între ei i se impuse brusc, cu o îngrozitoare evidență.
- Când te-am văzut prima dată, am sperat că erai femeia pe care o căutam de ani de zile, continuă el neîndurător. Am vrut să te păstrez numai pentru mine și să-ți ocrotesc inocența. Din nefericire, am confundat inocența cu naivitatea. În realitate, acolo unde văzusem puritate, nu era decât un spirit mărunt. Va trebui să parcurgi cale lungă pentru a ajunge la un nivel de înțelegere cu mine. Ar fi mai bine să te întorci în Anglia pentru a-ți regăsi mica ta slujbă, micul tău apartament și mica ta existență.
- Enzo! Tu aici!
Auzind vocea Gabriellei, Scott și Ella se întoarseră, tesărind.
- Mi se părea că erai tu, dar nu eram sigură. De ce nu m-ai prevenit? adăugă ea, aruncându-i o privire întunecată Ellei.
- Eu sunt singurul vinovat, răspunse Scott în locul ei. Mi-a spus că dormeai și nu am vrut să te trezesc. Totuși, dacă acum ești aici, de ce nu am rezolva împreună câteva treburi? Îți datorez o croazieră, mi se pare.
- Dar este minunat! exclamă ea, toată numai zâmbet. Mă întorc imediat.
- Ai făcut-o intenționat pentru a mă jigni, nu-i așa? spuse Ella cu un calm care o surprinse și pe ea.
Scott o măsură cu dispreț.
- Credeam că am fost limpede. Nu mă mai interesezi, Ella.
Ea primi răspunsul cu inima grea. De data asta, totul se terminase.
Ca într-un coșmar, întoarse spatele și fără să privească în urmă, intră liniștită în casă. Nimeni nu va mai putea să-i facă un rău atât de mare.
În momentul în care se pregătea să intre în bucătărie, Gabriella apăru în capul scării.
- Nu știu când mă întorc, o anunță ea, bine dispusă. Îți voi lăsa cecul pe măsuța de la intrare. Și apoi, este inutil să mai rămâi până luni. Să-i spui rămas bun Fionei din artea mea. Are mult noroc. Enzo adoră fetele de genul ei. Este foarte simplu, ronțăie câte una în fiecare dimineață la micul dejun.
- Nu vă obosiți, replică Ella cu dezgust. Fiona este îndrăgostită de Sven nu de Scott. Așadar, nu aveți de ce vă teme.
Noutatea o luă pe nepregătite pe Gabriella.
- Cum? bâigui ea, surprinsă. De ce nu mi-ai spus mai devreme, niciodată nu te-aș fi...
- Oricum, mi-aș fi dat demisia, o întrerupse ea, intrând în bucătărie fără să mai spună ceva.
Pe culoar se auzi un zgomot de pași apoi în grădină și în cele din urmă zgomotul unui motor care se îndepărta cu repeziciune, în timp ce asupra Villei Lauretana se lăsa o liniște apăsătoare.
CAPITOLUL XII
- Mai cu nerv, Ella, comandă Pete Duckham. Trebuie ca fotografia aceasta să fie cu adevărat sexy.
Ella își reținu cuvintele de nemulțumire ce-i stăteau pe buze, oricum inutile și zâmbi pentru a suta oară obiectivului îndreptat asupra ei.
- Cât o să mai dureze? întrebă în timp ce el schimba filmul. Încep să fac cârcei!
- Ultima secvență, o anunță el și înepu să o mitralieze și mai și.
Zece minute mai târziu, ședința de fotografiat era terminată. Ella se ridică și-și întinse membrele.
- Este dificil de lucrat cu tine. Și mai am nevoie de tine săptămâna viitoare. Pentru o colecție de costume de baie lângă Bristol.
- Știu. Fanck mi-a spus-o deja de la agenție.
- Te-ai gândit la reclama de lenjerie intimă pe care ți-am propus-o?
- Nu pozez pentru lenjerie, Pete, îmi cunoști principiile.
- Dar se văd atâtea în costum de baie! protestă el.
- Probabil! Dar o bustieră de dantelă te face să te gândești mai mult la un pat de dormitor.
Discutaseră de mii de ori subiectul acesta și ea avusese întotdeauna ultimul cuvânt.
Cu un oftat teatral, o lăsă să meargă să se schimbe în cabina studioului.
Se demachie pe îndelete, își soase rochia-furou din satin țesut cu fir de lame și își reluă cu plăcere propriile veșminte.
- Marțea viitoare la ora 8, o anunță Pete când reveni în studio. Trec să te iau, sau ne întâlnim aici?
Priviri apreciative o urmăriră în timp ce cobora pe Fulham Road. Era obosită și nu avea putere nici măcar să privească vitrinele elegante. Din fericire, găsi un taxi, care o duse în apartamentul ei din Knightsbridge.
Îi plăcea eleganța discretă și farmecul acestui cartier. Ce diferență față de camerele deprimante de menajeră pe care le împărțise cu Fiona! Și cât era de diferită față de tânăra care revenise din Italia în urmă cu 6 luni.
Șase luni, nu mai mult... Cu toate astea, i se părea că trecuse mai mult timp.
Ajunsă în micul ei salon, își aruncă neglijent mantoul pe o canapea și contemplă cu un aer neîncrezător delicatele nuanțe de turcoaz și portocaliu pe care le alesese să-și decoreze acest budoar unde se retrăgea adesea. Va veni oare ziua în care să creadă în succesul ei?
Lăsând-o pe Fiona în grija lui Fabio, în luna august revenise în Anglia. Încă jignită pentru că fusese tratată drept o provincială inhibată, își abandonase apartamentul și se mutase la Londra, unde își găsise o slujbă la un avocat din Lincoln`s Inn.
Dar puțin după aceea, destinul își făcuse intrarea în viața ei în persoana unui fotograf independent care o remarcase pe stradă, așezată pe o bancă și mâncând cartofi dintr-o pungă. Sătul de starletele fermecătoare cu zâmbete artificiale, a propus fotografia Ellei unei mari reviste ilustrate care, cucerită de candoarea și prospețimea modelului, nu ezitase să o publice.
Două zile mai târziu, o agenție de manechine o suna pentru a stabili o întâlnire. Femeia între două vârste care o primise o cercetase cu un ochi critic pe toate părțile.
- Aveți o constituție frumoasă și o față interesantă, spuse ea în cele din urmă. Dar nu aveți experiență și va trebui să luați lecții de ținută, de dans, și să învățați să vă machiați.
După aceea, îi trebuise un agent de publicitate.
La sfatul impresarului ei artistic, se duse să-l vadă pe Franck. Personalitatea lu contestată și îndrăzneala stilului făceau din el cel mai reputat fotograf la modă.
Fotografiile o costaseră două săptămâni de trudă, dar rezultatul meritase osteneala: săptămâna următoare era angajată în mai multe acțiuni publicitare. Fusese asociată la lansarea pe piață a unei mărci de ciocolată, a unei loțiuni capilare miracol, a unei colecții de primăvară.
A pătruns curând în lumea londoneză și pariziană a creatorilor de modă. Aici l-a întâlnit pe Pete, care reușise să o catapulteze printre manechinele cele mai bine plătite din Londra.
Dar, în mijlocul acestei glorii nou-nouțe, a adoratorilor atrași de noua ei frumusețe și de reputația de seriozitate, o vagă melancolie o urmărea până și în momentele de triumf.
Sună telefonul. Era Pete.
- Ella, o anunță vesel, schimbare de program, nu se mai pleacă la Bristol, ci la Viareggio, ce spui de asta?
- Oh, spuse ea, nu poți găsi altă fată? Detest Riviera italiană și tot ce are legătură cu ea.
- Ella, ești cu adevărat imposibilă. Oricine ar fi nebun de bucurie să meargă la Viareggio, iar tu faci mofturi! Nici nu se pune roblema! Mergi, vom sta la Albergo Reale.
Trei zile mai târziu, era instalată într-o cameră fermecătoare cu vedere la portul Viareggio.
Soarele scălda într-o lumină caldă iahturile și velierele care eraun ancorate acolo.
Se gândi la Arabella, a cărei provă brăzda acum apele autraliene.
Contemplă mult timp navele care se odihneau sub ochii ei, liniile lor nervoase, siluetele curate ale velierelor, reflexele Mării Tireniene pe coca lor lăcuită cu alb, pe obiectele de metal lucitor și pe lemnul vopsit. Dar niciunul dintre acești pur-sânge ai mării nu putea rivaliza cu puterea și grația Arabellei.
În următoarele ore, poză pentru Pete în grădina botanică.
În mașina care-i conducea spre hotel, el o anunță că Vogue New York o solicita pentru a prezenta modele la un bal de caritate.
În mașina care-i conducea spre hotel, el o anunță că Vogue New York o solicita pentru a prezenta modele la un bal de caritate.
- Ce bal de caritate?
Pete oftă.
- Haide, Ella, toată lumea este la curent, tu nu. Balul prințesei Beatrice, care va avea loc la Plazza Rezzonico. De 3 luni, ziarele numai de asta se ocupă. Precedentul fusese anulat din cauza unui capriciu al organizatoarei. Toată lumea bună va fi acolo.
Ella își dădu seama că se rupsese intenționat de lume... și iată că acum tristul ei trecut de dragoste umilită revenea, cu o teribilă brutalitate.
Prințesa Beatrice era prietena cea mai apropiată a lui Scott, complicea capriciilor lui în manevrele cu Gabriella. Dar, desigur, reținut de obișnuința de a-și petrece iarna pe meleagurile australiene, el nu va fi acolo să o vadă prezentând moda.. din fericire.
Două zile mai târziu, în liniștea camerei de hotel, ea își termina machiajul când jușa de deschise înaintea Fionei. Vorbiseră la telefon, dar era prima dată când o revedea și simți o emoție de nespus.
FIona se aruncă în brațele ei.
- Ella! Ce bucuroasă sunt! exclamă ea cu ochii în lacrimi. Sunt atât de mândră de tine! Fotografia ta este pe toate coperțile revistelor și chiar la coaforul meu. Mă simt ca un biet șoricel pe lângă tine.
- Nu spune prostii! Ești superbă, protestă Ella.
În timp ce ea slăbise pentru profesia ei, Fiona era puțin mai plinuță și degaja o siguranță care-i stătea foarte bine.
- Mi-ar fi plăcut atât de mult să-mi petrec seara cu Fabio și cu tine, dar din nefericire, sunt obigată să particip la acest mare bal. Am vrut să refuz, dar Pete mi-a spus că ar însemna sfârșitul carierei mele și a lui refuzând o ofertă de la Vogue New York.
- Când i-am spus lui Fabio că vei prezenta moda la această serbare, mi-a sugerat imediat să cumpăr bilete pentru gală, dar sunt atât de scumpe, încât am ezitat să...
- Ai ezitat, tu? exclamă Ella, uluită.
- Oh, nu mai sunt așa de cheltuitoare ca altădată! Fabio muncește atât de greu încât sunt atentă să evit orice risipă dar el a insistat atât de mult încât până la urmă am cedat și... iată-mă. Apropo, știi că Scott l-a sunat pe Fabio din Australia cum două sau trei luni?
- Scott? repetă ea cu vocea care-i tremura puțin. De ce? Este bolnav?
- Nu știu. Poate că atunci era și după aceea s-a vindecat. Închipuie-ți că face parte dintre persoanele invitate la mare bal.
- Ah, da? făcu Ella cu o indiferență prefăcută.
Își privi imaginea în oglinda mesei de toaletă. Cât de mult se schimbase! O va mai recunoaște?
Bruneta neînsemnată se metamorfozase într-o elegantă silfidă rafinată, îmbrăcată într-o rochie de mătase verde care plutea ușor și suplu pe picioarele ei, lăsându-i liber un umăr. Brățări de aur străluceau pe brațul drept, în timp ce un colier în stil baroc îi punea în valoare gâtul zvelt și pielea translucidă.
Fabio le aștepta în fața hotelului, înaintea palatului unde se dădea balul.
Indiferentă la privirile admirative îndreptate asupra ei, Ella se grăbi spre Fabio, cu mâinile întinse. Era emoționată să-l revadă și regretă că nu avea suficient timp să stea puțin de vorbă cu el.
Deodată, îi atraseră atenția două siluete care se îndreptau împreună cu altele spre sala de bal.
Una dintre ele era, fără discuție, Gabriella. Acoperită cu strasuri și lame din cap până în picioare, tânăra văduvă părea să-și fi regăsit norocul... numai dacă nu-și găsise soțul bogat pe care îl aștepta de atâta timp.
Ridicându-se pe vârfuri, încercă să-l vadă pe bărbatul care o însoțea și-l recunoscu, cu o dureroasă împunsătură în inimă, pe Scott. Așadar, revenise la fosta lui dragoste! Se simți scuturată de un tremur nervos.
- Am trac să trec prin fața tuturor acestor oameni, îi explică ea lui Fabio, care o cerceta cu o curiozitate îngrijorată.
- Sunt sigur că totul se va desfășura foarte bine. La ce oră este programată prezentarea?
- În timpul dineului, răspunse Ella privind perechea care se îndepărta încet.
Chiar în acel moment li se alătură Pete, cu veșnicul lui aparat de fotografiat pe umăr.
- Nu poți să uiți 5 minute de munca ta? îi reproșă ea cu amabilitate.
- Este viața mea, replică el, gratificând-o pe Fiona cu o privire apreciativă. Nu v-ați gândit niciodată să deveniți manechin ca sora dumneavoastră?
- De sute de ori, dar nu aș putea suporta nici 5 minute, răspunse Fiona.
- Nu vreți să încercați? insistă Pete, îndepărtându-se puțin pentru a aprecia efectul. Aveți...
- Absolut nimic, îl întrerupse Fiona fără șovăială. În plus, am deja o slujbă pe care o ador.
- Cu ce vă ocupați?
- Mă ocup de copii într-o clinică. Nici nu se pune problema să o abandonez. Mai ales pentru obiectivul unui aparat de fotografiat.
Pete scoase un oftat deznădăjduit.
- Vreți să vă opriți? Nu o să-i băgați în cap Ellei asemenea idei! În pofida talentului ei, este complet lipsită de ambiție.
Luând-o de braț, Ella îi antrenă în marea sală, unde un chelner îi conduse spre o masă din apropierea scenei. Acolo își dădu seama că cea a lui Scott și Gabriellei era la doi pași de a lor.
Cu un nod în gât, îi plasă pe Fabio și Fiona cu fața spre ei, în așa fel încât ea să stea cu spatele. Nu avea niciun chef să fie recunoscută.
Din păcate, vecinătatea lui Scott era de ajuns să o tulbure, neputând să se concentreze asupra invitaților ei. Ce tristă companie era pentru ei!
Pete nu se lăsă înșelat și în momentul când se îndreptau spre culise, îi propuse un brandy pentru a-și „recăpăta buna dispoziție”.
Nu avea chef nici de alcool, nici de tachinări și se grăbi spre salonul de îmbrăcăminte unde întâlni cu plăcere mai multe colege. Se văzu repede înconjurată de fotografi și creatori de modă cărora trebuia să le prezinte creațiile pe scenă și, în acest vârtej vesel și guraliv, reuși să alunge din minte pentru un timp imaginea lui Scott.
Prezentarea s-a desfășurat fără niciun incident. Apărând într-un nimb de lumină, manechinele nu aveau despre sală și spectatori decât o impresie de mișcare vagă. Ella se felicita pentru asta.
Cu toate astea, pe măsură ce se apropia sfârșitul prezentării, se temea de faptul că trebuia să încheie cu tradiționala rochie de mireasă. De ce perspectiva aceasta îi displăcea atât de mult?
Cu voie sau fără voie, trebui să îmbrace muntele de tul, mătase și satin împodobit cu perle care compuneau piesa finală.
Apariția ei a fost salutată cu un ropot de aplauze pe care le primi cu o indiferență profesională. Trei rechemări, punctate cu aplauze mereu mai entuziaste, puseră capăt în sfârșit prezentării care fusese o grea încercare pentru ea.
- Păstrați-o pentru dumneavoastră, o rugă creatorul care realizase rochia. Trebuie ca doamnele acestea să aibă șansa să o examineze pe îndelete.
- Fie, dar refuz să păstez voalul, spuse ea cu hotărâre. Am impresia că sunt un brad de Crăciun.
- Mă duc să caut o diademă, propuse un machior.
Ella reveni curând în sala de bal, îmbrăcată în această prestigioasă toaletă, împodobită cu o diademă de împărăteasă bizantină.
Îl văzu pe Scott la marginea ringului de dans, stând de vorbă cu familia princiară. Întoarse capul și porni spre ea. Fără să spună un cuvânt, o luă de braț și o conduse spre gazda lor.
Aceasta îi mulțumi cu amabilitate pentru participare și o lăudă îndelung pentru eleganța și frumusețea ei. Ella răspunse ca un automat. Toată ființa ei era preocupată numai de prezența lui Scott alături de ea. Cu toate că nu îndrăznea să-l privească, știa că nu se schimbase.
O cuprinse un sentiment de panică în momentul când o văzu pe prințesă închizându-și evantaiul și îndepărtându-se, lăsând-o pe neașteptate singură cu el.
Schiță un pas, vrând să-l părăsească, dar el o urmă. Părea hotărât să nu-i dea drumul. Ajunsă la capătul răbdării, se hotărî să-i facă față, decisă să-i demonstreze că nu-i mai inspira decât indiferență.
- Ești minunată, comentă el înainte de a avea timpul să spună un cuvânt.
- Penele drăguțe fac păsări frumoase, spuse cu răceală. Dacă-mi permiți, aș vrea să ajung la masa mea. Fabio și Fiona mă așteaptă și...
- Nu au decât să aștepte, o întrerupse pe un ton categoric. Vreau să-ți vorbesc. Vino, să mergem pe terasă, vom fi mai liniștiți acolo.
Indiferent la protestele ei, o scoase afară din sală. Aerul răcoros o înfioră în rochia subțire. Fără o vorbă, Scott o prinse de mână și o duse spre o bancă apărată de vânt de un arbust.
- Nu se poatetine. Chipul tău mă chinuiește noaptea...ăi fără tine. Chipul tău mă chinuiește noaptea...
- Citești prea mult reviste de modă, spuse pe un ton mușcător.
El făcu un gest enervat.
- M-ai înțeles foarte bine. Chipul tău, corpul tău, prezența ta... ești indispensabilă existenței mele. Nu mai pot nici măcar atinge o altă femeie...
Ella își ridică sprâncenele cu un aer care exprima îndoiala.
- Nu te descuraja, acordă-i încredere Gabriellei, ripostă ea, îndreptându-se spre sala de bal.
- Ella, rămâi, te rog.
- Nu mai avem nimic să ne spunem.
- Ba da!
Două mâini puternice o cuprinseră și o obligară se se întoarcă, smulgându-i diadema, care se rostogoli la pământ, în timp ce buzele lui se apropiau de ale ei. Vru să reziste, dar când gura lui o acoperi cu nesaț pe a ei, toată voința i se topi în ardoarea îmbrățișării.
- Mă iubești, îi șopti el la ureche. Nu nega.
- Nu am negat-o niciodată. Dar tu, nu ești decât un...
- Nu trezi amintiri neplăcute, șopti el, mângâindu-i părul mătăsos. Am pierdut 6 luni din viața mea... a noastră... Dar le voi compensa, draga mea... te odresc atât de mult! Vino, să plecăm împreună.
- Nu! exclamă ea, respingându-l cu putere. Nu o să meargă niciodată.
- De ce?
- Pentru c nu am încredere în tine, Scott.
Maxilarele lui se încleștară cu nervozitate, privind-o întrebător.
- Nu crezi cu adevărat ce spui, nu-i așa? De data asta, nu voi lăsa orgoliul tău și nici pe al meu să stea în drumul nostru. Dacă vom fi despărțiți, nu vom fi niciodată fericiți.
- Vom fi despărțiți chiar dacă vom trăi împreună. Propunerea ta vine prea târziu, Scott. Întoarce-te la Gabriella și la celelalte victime ale tale. Eu nu voi face niciodate parte dintre ele.
- Nu am pe nimeni, Ella, spuse deslușit, privind-o cu intensitate. Numai tu contezi pentru mine.
- Nu cred niciun cuvânt.
Scott oftă exasperat.
- Totuși, mă iubești atât de mult cât te iubesc și eu!
- Asta nu schimbă cu nimic situația. Lasă-mă să plec și să terminăm o dată pentru totdeauna.
- Nu! exclamă el. Te iubesc și am să ți-o dovedesc.
O târî fără menajamente spre ieșire.
- Unde mă duci? strigă ea.
- Vei vedea.
Fără altă explicație, o obligă să urce în mașină și, instalându-se la volan se îndreptă spre extremitatea portului.
Ajuns aici, o invită pe Ella, din ce în ce mai uimită, să-l urmeze de-a lungul digului. În pofida întunericului, ea recunoscu Arabella, cu o mică înțepătură în inimă. Dar ceva se schimbase, acolo, pe cocă, cele câteva litere... Arabella fusese schimbat cu Ella.
- Convinsă? o întrebă, luând-o în brațe. Până și vasul meu tânjea de dorul tău. Acum 3 luni l-am sunat pe Fabio ca să aflu noutăți despre tine. Prin el am aflat că ai devenit manechin. Am preferat să aștept câtva timp înainte să mă arăt, pentru a-ți permite să-ți conduci cariera unde aveai de gând.
- Și dacă m-aș fi îndrăgostit de alt bărbat?
- M-aș fi bătut pentru a te recuceri.
Avea o asemenea tărie în voce încât se tulbură.
- Oh, Scott, de ce ne-am chinuit unul pe altul? întrebă ea cu ochii încețoșați de fericire.
- Pentru că trebuia să învățăm să avem încredere unul în altul.
Ea clătină din cap zâmbind printre lacrimi și se cuibări la pieptul lui.
- Dragostea mea, vrei să fii soția mea?
Emoția îi gătuia vocea.
- Da, șopti ea.
Pentru a pecetlui pactul, o sărută cu o ardoare care îi tăie respirația.
La câțiva metri de ei, Ella îi ocrotea cu masa ei impozantă, iar cele 4 litere pictate cu negru e coca imaculată deveneau sub razele de argint ale lunii însuși blazonul dragostei lor.
SFÂRȘIT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu