.........................................
3.
Ora micului dejun trecuse de multă vreme. Într-un restaurant din centrul orașului, mâncară tartine cu icre negre și cu somn, udându-le cu șampanie.
Petrecură după-amiaza la Zoo și se întoarseră la Baie du Couteau la începutul serii.
Steve o conduse pe Reva la ea acasă. În drum, îi spuse că trebuie să plece imediat, căci era așteptat la Bend, la sud de Portland, pentru o întâlnire de afaceri a doua zi dimineață.
- N-am chef să te părăsesc, îi spuse el grav.
Reva se căzni să-și domine decepția.
- Chiar și amanții trebuie să se oprească câteodată să lucreze, glumi ea.
- Nu știu exact când voi putea reveni. Îți voi telefona și mă voi întoarce cât mai repede posibil.
Erau deja în fața locuinței ei de câtva timp, dar Steve nu părea a fi dispus să-și ia rămas bun. O ținea pe Reva în brațe și o strângea tare.
- Îmi displace să te las aici cu Mark Crossman, mormăi el în sfârșit.
Tânăra femeie avu o tresărire de mirare.
- Mark? Dar de ce...
- Altădată, existau două categorii de femei: cele pe care le prezentai mamei tale și te căsătoreai cu ele, și cele pe care nu le prezentai. Am impresia că nu sunt genul de bărbat pe care să-l prezinți familiei, urmă el cu un surâs pe jumătate ironic, pe jumătate amar. Mark da, în schimb. Când voi reveni, probabil că te vei fi căsătorit cu el.
Ea își ținu răsuflarea. Vorbea oare serios? Nu, probabil că glumea, desigur!
- Preferi desigur să aparții celei de-a doua categorii, afirmă ea cu o dezinvoltură prefăcută.
De fapt era o parte de adevăr în cuvintele lui Steve: ea nu se prea vedea prezentându-l mamei ei. Oricum părinții ei locuiau la sute de kilometri de aici.
Steve păru că este pe cale să se înfurie auzind-o. Dar își reveni și începu să râdă.
- Poate că ai dreptate, fu el de acord. Unii dintre noi suntem destinați doar aventurilor trecătoare.
- Trebuie să știi să-ți suporți destinul cu un zâmbet!
El o sărută pe vârful nasului și o ajută să-și ducă geanta de voiaj în casă.
Plecarea lui îi lăsă Reveni o impresie ciudată de vid. Nu mai știa dacă acest weekend fusese real. Visase oare acest episod de pasiune, de râsete și de mângâieri împărtășite?
Soneria telefonului o aduse la realitate: era Tommy.
Băiețelul începu să-i facă reproșuri; încercase să dea de ea toată ziua, fără a reuși. Rușinată, tânăra femeie începuse să bâlbâie o explicație, dar Tommy o întrerupse, mânia trecându-i: tatăl lui voia să-i cumpere o minge de fotbal și trebuia să-i pună o întrebare lui Mark, pentru ca să fie sigur că va avea mingea cea mai bună.
Reva notă cu grijă întrebarea, de frică să n-o transmită greșit. Ea îi promise lui Tommy să-l caute imediat ce va avea răspunsul dorit.
Îndată ce termină convorbirea cu Tommy, ea îi telefonă lui Mark întrebându-se cu nervozitate cum îi va explica dispariția ei din ajun până seara târziu.
Dar spre marea ei surpriză, Mark n-o întrebă nimic, nici nu observase că fusese plecată! Ea își petrecuse noaptea în brațele altui bărbat și el nici nu bănuia nimic! Nu știa dacă să se bucure sau să se supere.
Mark nu-i putea răspunde lui Tommy, dar promise să se intereseze imediat. Jade se simțea deja mult mai bine. El o rugă pe Reva să vină s-o vadă pe fetiță.
Tânăra femeie ezită; nu ținea să-l vadă pe Mark, pe de o parte pentru că se simțea oarecum vinovată, și pe de altă parte pentru că avea chef să păstreze intactă amintirea acestui weekend. În afară de asta, Mark ar putea avea bănuieli: ea strălucea de fericire. Ochii ei, mersul, surâsul... totul risca s-o trădeze.
Totuși, pentru a n-o decepționa pe mica Jade, Reva promise să treacă puțin mai târziu. Se duse să facă un duș și să îmbrace un jeans și o bluză de bumbac.
Mark nu observă nimic deosebit când ea sosi. Tânăra femeie răsuflă ușurată, dar fu și curios de decepționată. Un adevărat abis îi despărțea probabil, dacă ea se putea simți atât de transformată, fără ca el să observe nimic.
Seara fu liniștită și fără surprize. În acest cadru familial, Revei îi era cu atât mai greu să creadă că într-adevăr petrecuse ultimele ore cu Steve.
Poate, gândi ea, întorcându-se acasă, poate nu-l va mai revedea niciodată, în afară de întâlnirile de ordin profesional. Bineînțeles, trăiseră două zile minunate. Probabil că în acest moment și Steve dorea s-o revadă. Dar munca lui îl chema în alte orașe: existau alte femei, alte aventuri, alte decoperiri pentru el.
Totuși, ea nu se gândise niciodată la o relație pe termen lung, nu-i așa? Atunci de ce simțea un fel de sfâșiere gândindu-se la aceste lucruri?
Echipa de munctori se apucă de lucru de luni dimineața. Prima lor grijă fu să fixeze cu atenție firma, desigur în urma ordinului lui Steve.
Tânărul bărbat nu exagerase: șantierul producea mult zgomot și praf. Reva își petrecu mult timp ștergându-și geamurile și vitrinele.
Mark trecu după-amiază s-o vadă; dădu din cap cu un aer resemnat: o condamna că insistase să rămână. Venise să-i dea răspunsul cerut de Tommy. Reva îl sună pe fiul ei miercuri seara pentru a-i transmite informația.
Despre Steve nu avea nicio veste. Fu decepționată... ușurată... întristată... iritată. Tot timpul ținea conversații imaginare cu el, în care ea făcea remarci ironice și usturătoare.
Dar vineri dimineața, când ridică receptorul telefonului, îi auzi vocea și toată mânia îi zbură imediat... inima i se umplu de bucurie.
- Ce-ai zice de Shakespeare pentru acest weekend? întrebă el fără introducere.
- Shakespeare?
Un zgomot puternic o făcu să tresară: lucrătorii găureau zidul de la etajul superior.
- Ce spuneai în legătură cu Shakespeare? reluă ea acoperindu-și urechea.
- Ai avea chef să vezi jucându-se una din piesele lui la festivalul din Ashland? Am prieteni acolo. I-am sunat și mi-au promis că vor lua bilete. Vom putea pleca cu avionul mâine dimineață, mergem la teatru, ne petrecem noaptea la ei și ne întoarcem duminică. Se joacă chiar „Femeia îndărătnică”. Voi învăța poate ceva lucruri interesante despre metodele pentru domesticirea femeilor răzvrătite! adăugă el cu malițiozitate.
- Îți plac femeile docile?
- Nu, te prefer pe tine. Ce spui de propunerea mea?
Primul gând al Revei fu de a refuza. Nu putea să ia avionul! Ba putea foarte bine. Îi era suficient s- roage pe doamna Parker, vechea proprietară, s-o înlocuiască în acea zi. Da, se va duce cu Steve la Ashland!
- La ce oră plecăm? fu tot ce întrebă.
Cei doi tineri conveniră să se întâlnească la ora 10 și 30 la aeroport.
De data aceasta ora adevărului sunase.
Reva nu mai putea aștepta multă vreme; trebuia să-i spună lui Mark. Dacă n-o va face, va fi necinstit, neloial. Astfel că, atunci când o sună ca să-i propună tradiționala ieșire de vineri seara, ea îi ceru să vină s-o întâlnească în oraș, spunându-i că vrea să-i vorbească.
Mark păru mai mult contrariat decât intrigat de această cerere neobișnuită.
La ora indicată, se întâlniră într-o cafenea din centru. Tânăra femeie îi povesti legătura ei cu Steve și intenția lor să-și petreacă weekend-ul împreună.
Când termină de vorbit, Mark rămase un moment tăcut.
- Ei bine, eu... sunt stupefiat. Nu-mi vine să cred...
El o privi ca și cum ar fi văzut-o sub o lumină nouă și deloc măgulitoare.
- Nu te-aș fi crezut niciodată drept o astfel de femeie, reluă el cu o strâmbătură. În sfârșit! Tu singură mi l-ai descris ca pe un seducător incorogibil! Nu credeam niciodată că vei fi atrasă de un astfel de om! Te credeam mai rezonabilă. Și mai pretențioasă în criteriile de alegere...
Reva își mușcă buzele pentru a nu-i spune vreo două.
- Ești îndrăgostită de el?
- Eu... nu sunt prea sigură, îi răspunse ea fără tragere de inimă.
Ar fi fost mult mai ușor să-i spună că da! Astfel ar fi putut să-și scuze purtarea.
- Să spunem că-mi place.
Mark scoase o exclamație de mânie și dispreț.
- Îmi pare rău, articulă ea din vârful buzelor.
- Îmi imaginez că este un băiat frumos, mormăi ei cu un aer disprețuitor. Are farmec!
- Este amuzant, se apără ea. Discutăm, râdem. Cu el mă simt fericită, plină de vitalitate.
- Și cu mine nu.
- Mark, sentimentele mele pentru tine sunt diferite.
El bău o înghițitură de cafea.
- Ei bine, Reva, sunt decepționat, nu pot să ți-o ascund.
Mark avea o figură închisă, inexpresivă. Oh! De ce nu striga? Nu protesta?
Dar era nedreaptă cu el. Până acum îi admirase întotdeauna echilibrul, calmul. Aceste calități ar fi făcut din el un soț și un tată perfect. Și cu toate astea, ea îl părăsea pentru altul, un om care nu dorea deloc o viață de familie.
- Nu eram obligată să-ți vorbesc de el, sublinie ea.
- Este adevărat, aprobă Mark. Și tocmai din această cauză mă gândesc că relația noastră va dăinui poate... în ciuda acestui episod. Ești cinstită. Sper numai că vei reveni cât mai repede la rațiune.
El se ridică și aruncă niște bani pe masă.
- Cheamă-mă din nou atunci când vei avea capul pe umeri. O să te aștept, cel puțin pentru câtva timp. Și vom uita această poveste absurdă.
Reva îl privi îndepărtându-se, cu un amestec de surpriză, de mânie și da, de respect. Atitudinea lui avea o oarecare noblețe. Mark va fi gata s-o revadă, cu toată rătăcirea ei trecătoare.
Sau, poate, căuta numai s-o umilească? În ce măsură îi era superios? Dacă legătura cu Steve lua sfârșit, și ea se va termina cu siguranță, Mark i-o va aduce aminte ani de-a rândul? O va face să-i plătească trădarea în mii de feluri?
Nu, promisese să uite și își va ține cuvântul. Mark era demn de încredere.
Totuși, aeastă siguranță nu fu suficientă ca s-o liniștească pe Reva. Deodată, ideea de a se căsători cu Mark, de a trăi cu el mulți ani, o îngrozea. Niciodată să nu fie impulsivă, jucăușă, să nu glumească. Niciodată să nu se iubească, nici să se certe cu pasiune. Va fi oare capabilă?
Ideile îi erau încă foarte haotice când reveni la prăvălie. Dar până la ora închiderii fu prea ocupată pentru a se putea gândi calm la aceste lucruri.
Apoi, alergă la Jill Anderson pentru a cumpăra o toaletă nouă în vederea weekend-ului. Alese un taior bleu și se eschivă cât putu mai bine la întrebările prietenei ei.
Întorcându-se acasă, își sună fiul.
Băiețelul deborda de bucurie: tatăl lui trebuia să-l plimbe cu vaporul a doua zi. După ce închise, Reva făcu puțină ordine, își spălă părul și-și pregăti valiza.
Ea se afla deja la aeroport când avionul lui Steve apăru la orizont. Mai întâi, fu un mic punct negru pe cer, care apoi se mări, plană deasupra pistei și ateriză.
Steve ieși din aparat cu un zâmbet pe buze. Tânăra femeie avu impresia că visează. Era oare posibil? Acest om minunat venis doar ca s-o ia în aer cu el?
Da, da, da!
El veni spre ea alergând, o luă în brațe și o învârti aproape să-și piardă răsuflarea. Apoi o îmbrățișă cu ardoare. Fără s-o lase să pună piciorul pe pământ, o duse până la avion și o instală. Și zburară amândoi.
- Reva! Am avut impresia că despărțirea noastră dura de luni! Mi-era atât de dor să te strâng lângă mine, să te îmbrățișez!
- Într-adevăr? Eu am avut mai ales chef să văd piesa de teatru! îl tachină ea.
- Hmmm! Dacă n-o să ne putem izola un moment înainte de a merge la teatru, nici nu voi ști dacă se joacă Shakespeare sau Pinocchio!
Reva începu să râdă, bucuroasă și brusc tulburată. Intensitatea fericirii ei o speria. Va putea oare să se despartă de Steve când va sosi momentul? Nu căpătase un loc prea important în inima ei?
Matthew, prietenul lui Steve, venise să-i ia de la aeroport. Era un profesor de istorie, cu o alură distinsă. Avea o soție încântătoare, Vivian... și cinci copii.
Ajunși la ei acasă, Reva fu prezentată copiilor, prietenilor și animalelor favorite. Chiar în dimineața aceea se spărsese o țeavă și camera copiilor era inundată. Tânăra femeie fu cazată într-o cameră ocupată de un număr impresionant de fetițe, de pisici și de animale de pluș. Steve fu instalat cu băieții.
- N-am prevăzut asta! gemu el când se reîntâlniră.
Matthew și Vivian avuseseră, unul doi și celălalt trei copii, din căsătoriile anterioare. La ultima vizită a lui Steve, toți erau în vacanță la bunici.
Steve, vizibil consterant, îi sugeră Revei să se ducă să petreacă noaptea într-un hotel din apropiere. Aceasta refuză: ar fi un gest de o mitocănie incalificabilă față de gazdele lor. Cu regret, Steve fu de acord.
Cei patru adulți ieșiră si ia masa fără copii. Dar masa lor fu întreruptă de un telefon: fata care-i supraveghea numărase copiii și lipsea unul. Vivian reuși să clarifice acest mister: una din invitatele copiilor se hotărâse să se întoarcă acasă. Reveni la masă scoțând un suspins de ușurare... dar se strâmbă când își văzu friptura rece.
Piesa lui Shakespeare fu minunată. Teatrul, în aer liber, avea o acustică perfectă și actorii erau minunați: chiar Steve își uită mohoreala și se lăsă subjugat de jocul lor. Ieșind, el propuse să meargă să bea un pahar. Din păcate, Matthew și Vivian promiseseră fetei să se întoarcă imediat.
Toți patru se regăsiră în bucătărie, unde băură o cafea fierbinte stropită cu coniac. Unul din băieței veni plângând: îi era rău la stomac.
Dacă cineva ar încerca să zugrăvească viața de familie sub un aspect caricatural, ar avea aici un exemplu idea, suspină în sinea ei Reva.
Îl văzu pe Steve aruncând o privire spre salon: avea desigur intenția să-i propună o întâlnire nocturnă. Dar ea știa că unul dintre copii fusese trimis aici de către ceilalți pentru că vorbea tare în somn.
Bombănind, Steve se mulțumi cu un sărut cast.
A doua zi, toată trupa plecă la un picnic la marginea lacului. Se consumară cantități impresionante de pui și de cartofi prăjiți și toată lumea se amuză mult.
Steve își abandonase speranța de a o vedea pe Reva singură. El antrenă copiii într-o partidă nebunească de fotbal, se jucă de-a v-ați ascunselea cu ei și îi purtă pe rând pe umeri. La sfârșitul după-amiezii, el îi luă să facă un tur cu avionul înainte de a pleca cu Reva.
Tânăra femeie era încântată de weekend-ul ei. De fapt, avusese o plăcere răutăcioasă să-l vadă pe Steve gemând și ridicând ochii spre cer de câte ori cineva intra în camera unde se refugiase cu ea.
Când aterizară în sfârșit pe pista de la Baie du Couteau, ea nu putu să reziste dorinței de a-l tachina.
- Îți mulțumesc pentru aceste două zile delicioase, spuse ea pe un ton amabil. Știu că ești grăbit să te întorci, nu vreau să te rețin. Deci...
- Îmi petrec noaptea aici, decretă Steve cu un mârâit plin de furie. Trebuie să mă scol la ora 4 dimineața, pentru a mă putea duce la birou la timp, dar îmi voi petrece noaptea aici!
Ea izbucni în râs, fericită să-l vadă atât de arzător, convinsă în sinea ei că ea i-ar fi cerut să rămână, dacă el s-ar fi prefăcut că pleacă.
Imediat ce ușa casei ei fu deschisă, o luă în brațe și se grăbi spre dormitor.
- Dar n-am mâncat, spuse ea râzând.
- Mi-e foame doar de tine! ripostă el mușcând-o de umeri. Mi-e foame de tine, mi-e sete de tine!
El o dezbrăcă cu grabă, aruncându-i lucrurile pe jos, întrerupându-se doar ca s-o sărute. Apoi, la rândul lui, își scoase cămașa și pantalonii.
Cât este de frumos! se minuna ea în sinea ei. Corpul ei părea să fie sculptat în bronz aurit, era lung, subțire și musculos... și surâsul lui era totodată ștrengăresc, tandru și pasionat.
Când fură împreună, lungiți pe cearșafurile proaspete, nerăbdarea lui Steve dispăru. Cu gesturi lente, mângâietoare, senzuale, își luă partenera în brațe și o sărută îndelung, profund. Reva plonjă cu el într-un curent cald de senzații minunate. Plăcerea lor se prelungi la infinit...
Târziu, foarte târziu după aceea, Steve scoase un mic suspin de fericire.
- Reva, cu tine totul mi se pare nou, minunat, unic, șopti el. Suntem exploratori și descoperim amândoi lumi necunoscute, extraordinare.
Drept răspuns, ea își frecă obrazul de umărul lui. Se simțea copleșită, senină, minunat de destinsă.
Telefonul îi sună. Ea îl ascultă visătoare, fără să se miște. N-avea chef să vorbească cu nimeni.
Dar poate era Tommy. Proptindu-se într-un cot, întinse brațul ca să răspundă. Steve își puse mâna peste a ei.
- Dacă este prietenul tău Crossman, spune-i că ești ocupată, murmură el. Pentru totdeauna.
Pentru totdeauna? Inima îi sări din piept. Ea surâse și luă aparatul.
- Alo?
- Reva? Unde-ai fost? bubui vocea lui Bax. Tommy a dispărut!
CAPITOLUL 8
Cu o voce sacadată, Bax îi povesti totul: el promisese băiețelului plimbarea cu vaporul, dar acest lucru nu fusese posibil.
Tommy dispăruse în timp ce el era la cafenea, bând o bere cu niște prieteni. Poliția fusese înștiințată. Mikki și cu el petrecuseră seara și ziua căutându-l, dar fără succes.
Reva abia îl auzi. Un singur fapt îngrozitor era gravat în mintea ei. Tommy plecase din ajun. Zeci de ipoteze cumplite o năpădiră. Opt ani, singur într-un oraș mare... putea să i se întâmple orice.
Întrerupse reproșurile argățoase ale lui Bax, declarându-i că va fi acolo cât mai repede posibil.
Sări din pat și se grăbi spre comodă, anunțându-i pe scurt lui Steve cele întâmplate. Dacă se grăbea va ajunge la San Jose a doua zi dimineața. Dumnezeule! Dacă i se întâmplase cine știe ce... Repede! Trebuia să acționeze repede!
În graba ei, răsturnă un sertar.
Steve o ajunse și o apucă de braț.
- Reva, oprește-te!
Ea se întoarse spre el, cu ochii sclipind și se degajă dintr-o smucitură.
- Lasă-mă!
- Reva, destul! Gândește-te un minut. Dacă mergi toată noaptea, vei fi prea epuizată pentru a putea întreprinde ceva.
În câteva cuvinte, îi propuse o altă soluție: vor petrece noaptea la ea și în zori vor pleca cu avionul. Vor ajunge tot atât de repede și vor fi suficient de odihniți pentru a putea acționa cu eficacitate.
Tânăra femeie sfârși prin a se calma și a accepta propunerea lui.
- Vei face asta pentru mine, într-adevăr? întrebă ea, mișcată.
- Să nu te îndoiești de tot ce aș fi gata să fac pentru tine, răspunse el tandru, îmbrățișând-o.
Steve dădu câteva telefoane pentru a-și contramanda întâlnirile de a doua zi și pentru a-l delega pe maistrul lui de șandier de la Bend. La rândul ei, Reva o sună pe doamna Parker și o rugă să se ocupe de prăvălie. Apoi, Steve o convinse să mănânce un sendviș și să se culce.
În zori băură în grabă o cafea și plecară spre aeroport. Zburară de-a lungul coastei de sud, până la San Jose. Priveliștea era minunată, dar Reva nu remarcă nimic. Era bolnavă de grijă.
Imediat ce ajunseră sunară la Bax. Mikki răspunse imediat. Bax plecase, cerceta orașul. Ea rămăsese lângă telefon, în cazul în care Tommy ar fi sunat. Propuse să vină să-i ia, dar Reva refuză.
Închiriară o mașină și începură să parcurgă orașul, stradă cu stradă. După o jumătate de oră, Reva izbucni în lacrimi. San Jose era imens, nu-l vor găsi niciodată pe băiat.
În disperare de cauză, deciseră să se ducă la Bax.
Acesta locuia în centrul unui cartier rezidențial. Casa era în aparență modestă, dar grădina, destul de mare, era perfect întreținută. Mikki deschise auzindu-i că sosesc.
În ciuda situației dramatice, Reva se surprinse observând-o cu o anume curiozitate. Era o femeie frumoasă, roșcată, cu figură agreabilă. Părea mai în vârstă decât Bax.
Reva și Mikki se uită una la alta timp de câteva minunte, destul de jenate, apoi Mikki anunță că pregătise cafea și cei doi intrară.
În bucătărie, soția lui Bax le dădu mai multe detalii. Ei nu observaseră imediat dispariția lui Tommy; ea îl credea în tovărășia soțului ei.
Cu coada ochiului, Reva observă o cutie mare de carton, împodobită cu un desen reprezentând o minge.
- Este mingea de fotbal pe care tatăl lui i-a promis-o, explică Mikki cu o figură tristă. I-a cumpărat-o abia ieri... după plecarea lui Tommy. Bax face întotdeauna lucrurile prea târziu.
Bax. Bax și promisiunile lui extravagante, proiectele lui îmbietoare dar nerealizate.
- L-a decepționat pe Tommy o dată în plus, nu-i așa? suspină Reva.
- De fapt, el este întotdeauna sincer pe moment, îl apără Mikki cu jenă. Această plimbare pe mare nu fusese o certitudine. Unul din prietenii lui îi vorbise despre ea în mod vag, dar Bax a prezentat problema ca și când avea să aibă loc într-adevăr, și apoi...
- Și pe urmă, Bax a dat din umeri și s-a dus să bea o bere cu prietenii lui.
Mikki își mușcă buzele și bătu din pleoape ca pentru a-și opri lacrimile.
Revei îi fu rușine c-a vorbit astfel. Nu venise aici pentru a-l critica pe Bax și Mikki suferise probabil nu numai o dată din cauza iresponsabilității acestuia. Cu prețul unui efort, se domină și-i puse întrebări precise. Avea vreo idee unde s-ar fi putut duce Tommy?
- Din păcate, nu. I-am întrebat pe toți camarazii lui. Nu le-a spus de intenția lui de a fugi. M-am gândit mai întâi c-a vrut poate să se întoarcă la dumneata și la Mark. Vorbește deseori de dumneavoastră, spuse ea, întorcându-se spre Steve.
Reva tresări. Dumnezeule! Uiase să facă prezentările și Mikki îl lua drept Mark!
- Nu vi l-a prezentat pe prietenul meu, Steve McLand. El m-a adus aici cu avionul.
- Ah! Îmi dau seama!
După această confuzie, urmă o scurtă tăcere, apoi cele două femei reîncepură să discute despre Tommy.
Ipoteza lui Mikki era destul de verosimilă. Tommy poate avusese ideea să revină la mama lui. Dar cum? Făcând auto-stopul? În autocar? Părea improbabil.
Totuși, Reva îi telefonă lui Mark. Telefonul sună mult, fără niciun răspuns. Nu era nimeni acasă.
Reva și Steve făcută turul tuturor autostrăzilor care ieșeau din oraș. Îi întrebară pe toți funcționarii autogărilor. Îi întrebară de asemenea pe șoferii autobuzelor. Scotociră parcurile și grădinile.
În zadar. Nu obținură nici cea mai mică informație, nici cel mai mic indiciu. Tommy părea să fi dispărut de pe suprafața pământul.
Noaptea îi obligă să-și întrerupă cercetările. Se întoarseră abătuți.
Bax le deschise ușa. Nu se răsese și avea părul zburlit. Când mormăi „Ce-a putut să-i treacă prin cap copilului?”, Reva era gata să rispoteze foarte vehement.
Mikki interveni la timp pentru a le propune să mânănce, dar tânăra femeie refuză. Ar fi fost incapabilă să înghită vreo îmbucătură.
- Dacă vreți să dormiți aici, sunteți bineveniți. Există patul lui Tommy și pot pune cearșaful pe divanul din salon.
Reva dădu din cap.
- Nu, mulțumesc, ne vom duce la hotel. Vom telefona imediat ce vom găsi unde să stăm, ca să vă dăm adresa.
Cu capul plecat și umerii încovoiați, ea își luă rămas bun.
Steve o luă de umeri cu brațul și o susținu pentru a ajunge la mașină. Avea impresia că Tommy se îndepărta din ce în ce mai mult. Se înfunda parcă într-o ceață opacă, unde ea nu-l va mai găsi niciodată.
Un nou gând îngrozitor îi trecu prin minte: și dacă Tommy sunase înainte de a fugi? Dacă găsise casa goală pentru că ea tocmai se distra, râdea și glumea cu Steve și cu prietenii lui ca o școlăriță, fără nicio grijă? Dacă Tommy s-a simțit părăsit de ea, ca și de tatăl lui?
Reva începu să tremure incontrolabil. Dumnezeule! Era tot atât de vinovată ca și Bax! Dacă i se întâmpla cine știe ce lui Tommy? Nu, nu, era prea îngrozitor, nu-și va reveni niciodată!
Steve parcă în fața unui hotel. El o înlănțui pe tânăra femeie, o ținu strâns lângă el și-i murmură cuvinte încurajatoare, reconfortante, timp îndelungat.
În sfârșit, se calmă puțin. Era necesar. Căci altfel nu va putea să-i vină în ajutor fiului ei.
- Așteaptă-mă aici, spuse Steve cu jumătate de voce. Voi reține o cameră.
Reva sări ca electrizată.
- Nu! Eu... eu vreau o cameră pentru mine singură!
Tânărul se întoarse către ea, cu o mână pe portieră.
- Cum?
- Nu vreau... nu pot să-mi petrec noaptea cu tine în timp ce fiul meu este poate rănit sau mort.
- Reva! Drept cine mă iei? Vreau doar să te țin în brațele mele, să te mângâi! protestă el supărat.
- Nu! repetă tânăra femeie, gata să aibă o criză de nervi.
Era devorată de remușcări. Pasiunea ei pentru Steve fusese cauza a tot ce se întâmplase. Dacă ar fi fost disponibilă atunci când Tommy avea nevoie de ea, nu s-ar fi întâmplat nimic.
Steve îi mângâie delicat brațul.
- Bine, bine, poți rămâne singură un moment? Mă duc să rezerv două camere.
Ea fu de acord și el se dădu jos din mașină. Reveni după două minute, cu cheile a două camere alăturate.
De îndată ce fu în camera ei, Reva se repezi la telefon și o sună pe Mikki. Nu erau încă noutăți. Cu o voce monotonă, ea îi dădu numărul și închise.
Steve o sfătui să facă o baie caldă. În momentul când să iasă ezită în pragul camerei.
- Reva, mă crezi într-adevăr insensibil în așa măsură încât să nu mă gândesc decât la dorința fizică pentru tine, într-un asemenea moment? întrebă el cu o voce amărâtă. Eu știu ce simți, eu...
- Tu nu poți înțelege, nu ai copii!
El tresări ca și cum l-ar fi pălmuit, dar ea nu-și retrase cuvintele. Era incapabilă: avea impresia că este pedepsită pentru purtarea ei nepăsătoare. Dacă își petrecea noaptea cu Steve, pedeapsa va continua, va deveni mai oribilă.
Înțelegând aceste sentimente, Steve se apropie de ea și o sărută încetișor pe frunte.
- Dacă ai nevoie de orice, cheamă-mă.
Reva făcu o baie, cu telefonul pus la îndemână. Aparatul rămase mut.
Se culcă, dar somnul nu-i veni deloc. Gânduri, vise bizare o bântuiau. Cădea din când în când într-o toropeală grea și se trezea brusc, cuprinsă de noi remușcări.
Într-unul din coșmaruri auzi un zgomot strident, o sirenă care urla și care se îndrepta spre băiețelul ei fără apărare. Nu, era chiar Tommy însuși care striga, care chema în ajutor.
Reva se ridică dintr-odată din pat, trecută de sudori reci. Îi trebuiră câteva secunde ca să înțeleagă că auzea soneria telefonului. Cu gesturi stângace, luă aparatul și-și lipi urechea de receptor.
- Da?!
- Reva, sunt Mikki. Tommy este aici, l-a adus poliția. Se simte bine.
- Mulțumesc, mulțumesc, Doamne!
Lacrimi de recunoștință se iviră între pleoapele ei închise. În câteva cuvinte, Mikki îi povesti totul. Reva reuși să mai bâlbâie câteva cuvinte de mulțumire.
- Vrei să vii? Tommy doarme buștean, dar dacă vrei să stai la căpătâiul lui...
Voia să-și vadă fiul, să-l ia în brațe, dar se gândi că era mai bine să-l lase să doarmă și să aștepte a doua zi dimineață.
După ce închise, sări din pat, își îmbrăcă un capot și alergă să bată la ușa lui Steve. Îi deschise imediat.
- Este sănătos. L-a adus poliția.
Steve o trase în cameră și o strânse tare în brațe.
- Sunt fericit, spuse el simplu.
Atunci Reva scoase un suspin lung și se ghemui în brațele lui. Se terminase. Coșmarul se terminase.
Când Steve o duse în pat, ea nu mai rezistă. Ghemuită lângă el, adormi imediat, căzând într-un somn profund.
Trezindu-se nu mai recunoscu camera în care era. Era singură. Visase oare telefonul de azi-noapte?
Nu, Steve tocmai intra, cu o ceașcă de cafea în mână. Surâdea.
- Mai avem cornuri și suc de portocale. Știam că nu vrei să-ți pierzi timpul, am ieșit să cumpăr ceva de mâncare.
Își înnodă mâinile în jurul gâtului lui.
- Oh, Steve, mulțumesc! Ce m-aș fi făcut fără tine?
Zâmbetul lui se accentuă. Dejunară rapid și plecară. Pe drum, Reva rămase tăcută.
Totul se terminase cu bine, slavă Domnului, și ea nu mai avea sentimentul că fusese pedepsită. Dar un fapt era sigur: ultimele săptămâni trăise ca într-un vis. Asta nu mai putea dura. Nu putea să zburde veselă. O mamă avea răspunderi.
Tommy mai dormea când ajunseră. Reva refuză să-l scoale, se mulțumi să întredeschidă ușa pentru a-l privi un moment și închise apoi încetișor.
Poliția, îi spuse Mikki, îl găsise pe băiețel la autogară. Încercase să se întoarcă la mama lui.
Când Bax intră în cameră, Reva îl anunță că va lua copilul cu ea. El protestă fără convingere și sfârși prin a declara că va veni să-și vadă fiul la toamnă, pentru a-l duce să vâneze.
Nu se va schimba niciodată! suspină Reva în sinea ei.
În curând, Tommy își făcu apariția, încă adormit.
- Mamă! strigă el aruncându-i-se în gât.
Mama și fiul se îmbrățișară râzând și vorbind în același timp. În cursul zilei de sâmbătă, fiul ei o sunase de câteva ori, fără succes. Deoarece nu reușise să-l prindă nici pe Mark, fugise.
În timpul acestor destăinuri, punctate cu lacrimi și cu râsete, Steve rămase în spate, discret. Când Reva se descise să-l prezinte lui Tommy, băiețelul îl salută cu o politețe distantă.
Imediat după micul dejun, pregătiră bagajele copilului.
În timpul drumului spre aeroport, Tommy își strângea cu mare grijă mingea de fotbal. Se grăbea să i-o arate lui Mark. Avionul îl împresionă puternic, dar întrebă de ce nu venise Mark.
Frecvența cu care îl menționa pe Mark în timpul zborului, crea o stare neplăcută: Steve nu spunea nimic, dar Reva îl cunoștea îndeajuns pentru a-i ghici tensiunea. Iar vorbăria fiului ei îi amintea cât de atașat era de Mark.
Ajungând la Baie du Couteau, Steve îi conduse la ei acasă și-și luă imediat rămas-bun; trebuia să se întoarcă la Portland. Tommy îi strânse mâna și-i mulțumi cu demnitate că-i însoțise. Tânărul abia își înăbuși un surâs și-i acceptă grav mulțumirile.
După plecarea lui, primul gest al copilului a fost să-l sune pe Mark. Nici de data asta nu răspunse nimeni. Reva îi promise că se va interesa a doua zi.
Marți, ea nu se duse la prăvălie și-și petrecu toată ziua cu fiul ei. Află de la o vecină a lui Mark că acesta se întorsese la părinții lui pentru câteva zile. Tommy luă repede legătura cu prietenii lui, și înainte de sfârșitul săptămânii, viața își reluă cursul normal, cel puțin în aparență.
În sinea ei, tânăra femeie era foarte tulburată. Era împărțită între dorințele și datoriile ei, cuprinsă de remușcări și de dubii. Remarcă cu neliniști mici schimbări la fiul ei: devenea neîncrezător, cerea „dovezi” când i se spunea ceva. În plus, se plângea mereu de absența lui Mark.
Unul din prietenii lui îl invitase să doarmă la el sâmbătă seara. Dar în momentul plecării, Tommy ezită: îi era teamă ca mama lui să nu dispară în timp ce el lipsea. Evenimentele care-l adusese în starea de a fugi, îl marcaseră profund.
Sfârși totuși prin a decide să se ducă și Reva fu ușurată. Avea nevoie de singurătate.
Când se lăsă seara, coborî să se plimbe pe plajă. Întotdeauna ea se ducea la ocean pentru a-și pansa rănile și a-și potoli temerile. Poate că mișcarea regulată a valurilor o va ajuta să-și repună în ordine ideile?
Situația, din nefericire, era clară: reacționase ca o proastă de la începutul verii. Era timpul să sfârșească cu nebuniile ei. Ea și Steve nu erau foarte îndrăgostiți unul de celălalt. Simțeau doar o atracție fizică reciprocă. Nu era destul pentru a construi un viitor.
Tommy avea nevoie de un tată și Jade de o mamă. Mark și ea se interesau reciproc de copiii lor, se certau rareori, poate chiar se iubeau într-un fel. Fără îndoială, ea aștepta altceva de la dragoste. Dar se legăna cu iluzii. Trebuia să-și mențină picioarele pe pământ.
Trebuie să crești, Reva Jonathan, se certa ea. Nu mai ești o adolescentă nevinovată și romantică.
O grămadă de stânci impresionante marcau capătul plajei. Tânăra femeie merse până acolo și se întoarse.
Abia atunci îl văzu în depărtare. Îi zărea doar silueta la această distanță, silueta lui subțire și înaltă, dar îl recunoscu imediat. Steve își agită mână, ea ezită câteva secunde și-i întoarse salutul.
O slăbiciune ciudată o cuprinse. Steve începu să fugă. Reva dorea cu ardoare să alerge înaintea lui, dar se stăpâni cu prețul unui efort dureros. Când Steve ajunse în fața ei, se aplecă s-o sărute. Reva întoarse capul.
- Cum de m-ai găsit? întrebă ea.
- Vecina ta mi-a spus că ai ieșit. S-a gândit că te vei duce la plajă.
Îi luă mâna și merse alături de ea.
- Cum te simți?
- Bine.
- Și Tommy? Și-a revenit din emoțiile prin care a trecut?
Reva dădu din cap.
- Unde este în seara asta?
- Își petrece noaptea la un prieten.
Steve rămase tăcut. Cu siguranță se gândea că-și va petrece noaptea cu ea. O secundă, Reva fu gata să cedeze tentației. O ultimă dată, o ultimă noapte...
Nu. Hotărârea ei era luată.
- Fiul meu face parte integrantă din viața mea. Sunt responsabilă pentru el.
- Am pretins vreodată contrariul? ripostă Steve cu un aer mirat. De fapt, doream să-ți dau un sfat, deși nu mi l-ai cerut.
Ea îi aruncă o privire sceptică. Ce știa el despre copii?
- Care?
- Ați trăit o expreriență îngrozitoare, Tommy și cu tine. Dar nu uita, este un copil inteligent. Va înțelege că fuga lui a reușit.
- Reușit? Ce vrei să spui? îl apostrofă ea sec. Vrei să spui că totul era premeditat?
- Nu, deloc. Dar din punctul de vedere al lui Tommy, această poveste a fost foarte eficace. A atras atenția asupra lui. Tu ai venit să-l cauți fără a pierde un minut, l-ai adus tu tine imediat, conform dorinței lui. Tatăl lui chiar i-a cumpărat mingea promisă. Pe scurt, Tommy este destul de inteligent ca să-și dea seama că asta se va putea repeta. Copiii nu ezită să profite de vinovăția părinților lor.
Steve avea dreptate. Reva recunoscu acest lucru în sinea ei. Dar pentru nimic în lume n-ar fi mărturisit-o.
- Nu ești prea potrivit să-mi vorbești de educația fiului meu, declară ea cu răceală. Tu nu ai...
- Copii, o știu. Dar îmi amintesc încă foarte bine copilăria mea. Și-mi amintesc cum am reușit să-mi învrăjbesc părinții unul împotriva celuilalt în timpul și după divorțul lor. La 10 ani eram un veritabil tiran.
Mirată de această confesiune, Reva se întoarse către el.
- Și ce s-a întâmplat?
- Tata și mama au început să înțeleagă micul meu joc. Au făcut front comun și au impus câteva reguli stricte.
Bax și ea nu vor fi niciodată în stare, se gândi ea cu amărăciune. Și Tommy avea neapărat nevoie să fie ghidat de o mână fermă.
Știa ce-i rămânea de făcut.
- Cu alte cuvinte, dacă tatăl lui nu-și asumă răspunderile, ție îți revine...
- Tommy o să-și aibă tată stabil și sigur de care are nevoie.
Se opri din mers și-și ridică cu mândrie capul.
- M-am decis să mă căsătoresc cu Mark.
- Cum?!
Steve se opri brusc.
- De când?
- Eu... recent.
- Și i-ai anunțat fericita veste? se interesă Steve cu un surâs sarcastic. Poate că nu va mai avea chef să se însoare cu tine când va afla de legătura noastră?!
- Este deja la curent. Și s-a declarat gata să uite totul când îmi voi reveni în fire.
- Ce spirit nobil! Și după tine, să te căsătorești cu un om pe care nu-l iubești, este un semn de rațiune? Sau poate că încerci să faci presiuni asupra mea? adugă el închizând ochii pe jumătate.
- Ce vrei să spui?! se înfurie ea.
Dar îl înțelesese perfect. Steve sugera că ea dorea să-l forțeze s-o ia în căsătorie! Beată de furie, Reva își înfipse pumnii în buzunare și se îndepărtă cu pași mari.
El o ajunse repede din urmă și o obligă să se întoarcă. Ochii lui scânteiau de mânie.
- Nu e nevoie să recurgi la asemenea stratageme, Reva. Doresc să mă însor cu tine.
- Cât este de minunat! Câtă generozitate din partea ta! îl ironiză ea. Răspunsul meu este nu, mulțumesc!
- Ești exasperantă! Să ne întoarcem la tine și să discutăm calm.
- Nu este nimic de discutat. Am decis să mă căsătoresc cu Mark, asta-i și gata!
- Dar de ce? Nu-l iubești, sunt sigur. Căci altfel nu mi te-ai fi dăruit mie așa cum ai făcut-o.
- Dragostea nu este neapărat atracție fizică.
- Tu cauți un tată pentru Tommy, nu-i așa? Reva, mărturisesc, eu n-am experiența lui Mark în domeniu, dar...
Tânăra femeie dădu din cap, abătută.
- Steve, am petrecut momente minunate împreună. Am savurat fiecare minut, chiar și atunci când ne certam. Îți sunt recunoscătoare că m-ai întovărășit la San Jose pentru a-l căuta pe Tommy. Dar eu sunt o mamă, iar tu nu ai nimic dintr-un soț sau tată.
- De ce oare?
- Oh, Steve...
Ea surâse trist printre lacrimi.
- Ești prea seducător, prea îți plac escapadele, ești prea strălucitor, prea îndrăzneț...
- Mă flatezi! o întrerupse el cu un zâmbet.
- Nu mă iei în serios, protestă ea.
- Pentru că totul este absurd! Reva, Mark este desigur un om dotat cu multe calități. Într-o zi el se va căsători cu o femeie supusă și dependentă și o va face fericită. Dar această femeie nu ești tu. Îl găsești plictisitor, mărturisește-o! N-aveți nimic în comun, cu excepția copiilor. Și nu ai dreptul să mă judeci așa cum o faci.
Din nou, ea își scutură capul.
- Gândește-te! N-ai putut suporta felul de viață al lui Matthew și al lui Vivian, ai obiceiul să te plimbi când ai chef, să trăiești liber. Acest lucru este imposibil când ai răspunderea unui copil.
- Este adevărat că nu mi-am petrecut ultimii 10 ani din viață tunzând iarba și punându-mi papucii când mă întorceam de la birou. Dar nu sunt un Don Juan nestatornic și nepăsător!
- Tommy are nevoie de Mark, insistă Reva.
- Și tu? De cine ai tu nevoie?
- Asta nu contează!
- Într-adevăr? Vom vorbi peste 1 an, când vei fi prizonieria unei căsătorii fără dragoste. Vom vorbi peste 15 ani, când copiii voștri vor fi plecați și când vă veți regăsi unul în fața celuilalt, fără a avea ce să vă spuneți, Mark și cu tine! Și până atunci, toate felicitările mele! Meriți desigur premiul celui mai frumos sacrificiu matern al acestui an!
CAPITOLUL 9
Nemișcată, îl privi depărtându-se.
Se simțea îngrozitor de slăbită, ca și cum i s-ar fi tăiat o venă și viața i se scurgea picătură cu picătură. Nu, nu-l putea lăsa să plece, să dispară pentru totdeauna. Dorea să mai petreacă încă o noapte cu el, una singură...
- Steve! Steve!
Dar se pornise vântul, luându-i vocea. Tânărul bărbat nu se întoarse nici măcar o dată. Se topi în depărtare, înghițit de obscuritate.
Reva începu să alerge cu toate forțele ei. Dar ajunse la ea acasă fără să-l fi putut ajunge din urmă. Mașina lui nu mai era acolo.
Atunci o furie de neînțeles o apucă. Era nedrept! Nu cerea decât o noapte cu el, doar una!
Mâniei îi urmă descurajarea. Câteva ore în plus cu Steve nu-i ajungeau. O știa. Dacă le obținea va mai cere încă și încă, mereu mai mult.
Era mai bine așa, încercă să se calmeze. Trebuia să uite, să-l șteargă din mintea și trupul ei.
Tremurând, ridică receptorul și formă numărul lui Mark. Niciun răspuns. Ei, drăcie! De ce nu era aici când avea nevoie de el? De ce nu-i putea anunța hotărârea luată înainte de a comite o nebunie?
Își aduse aminte brusc că Mark îi dăduse numărul de telefon al părinților lui, cu ocazia unui alt voiaj. Scotoci cu febrilitate prin sertare, găsi bucățica de hârtie unde notase numărul și-l formă.
O femeie amabilă îi răspunse, fără îndoieală bunica lui Jade, apoi îl auzi în sfârșit pe Mark.
- Ce s-a întâmplat? întrebă el recunoscând-o e Reva.
În câteva cuvinte îi povesti fuga lui Tommy.
- Îi este dor să te vadă, adăugă ea... și mie de asemenea. Te gândești să te întorci curând?
- Jade învață să înoate, are lecții în fiecare zi.
- Ah...
Reva ezită, apoi spuse repede:
- Mark, aș vrea să-ți vorbesc cât mai curând posibil. Despre noi.
- Văd... Situația s-a schimbat?
- Eu... ei bine, mi-am revenit.
- Bine, spuse el cu satisfacție. Poate am putea vorbi prin telefon?
- Aș prefera s-o facem față în față.
Reva auzi un zgomot de conversație înăbușită. Mark o consulta probabil pe fetiță.
- Vom pleca de aici vineri, ne vom petrece noaptea la niște prieteni la Portland, și vom fi la Baie du Couteau, sâmbătă.
- Nu înainte? întrebă ea consternată.
Ar fi trebuit să ghicească. Lui Mark îi displăcea să-și modifice programul.
- Bine, pe sâmbătă atunci. Vă aștept la masă la ora 7.
- Ne-am înțeles.
Nu se putut împiedica să închidă telefonul cam brutal.
Mark era mereu același! Nimic nu-l va face să-și scurteze șederea, doar dacă ar fi o problemă de viață și de moarte. Era un om rațional și ponderat. Erau de altfel motivele pentru care ea dorea să-l ia în căsătorie. Deci, nu avea dreptul să se plângă.
Totuși, dacă măcar o dată ar fi procedat altfel și ar fi alergat la ea...
Reva suspină. Va trebui să învețe să fie mai răbdătoare.
Săptămâna trecu cu o încetineală exasperantă. În sfârșit, sosi și vinerea.
De dimineață, tânăra femeie se pregăti în gând pentru întrevederea de a doua zi cu Mark. Ce va pregăti pentru masă? Un meniu exotic? Nu, mai bine trebuia să prepare mâncărurile tradiționale, așa cum îi plăceau lui Mark.
Își va recunoaște greșeala și-l va anunța că a rupt legătura definitiv cu Steve. Mark o va ierta cu mărinimie și totul va fi ca în trecut, înainte ca Steve să vină să-i tulbure viața.
Cu curaj, ea încercă să facă vid în mintea ei, să nu se mai gândească la Steve. Dar amintirea lui îi revenea atunci când se aștepta mai puțin. Îi revedea surâsul, privirea, retrăia râsetele lor, discuțiile lor, tăcerile lor complice.
Steve îi schimbase iremediabil cursul existenței.
Cu atât mai bine! încercă să se liniștească. Acest episod îi deschisese ochii. Ea pronunțase în sfârșit promisiunea de căsătorie pe care Mark o aștepta.
Încă nu, îi șoptea o voce mică, vicleană. Nimic nu va fi definitiv înainte de poimâine...
În această vineri seară prăvălia trebuia să rămână deschisă până la ora 9. Reva anunțase în ziarele locale acest orar. Această nocturnă avu un efect nemaipomenit, neașteptat. O mulțime de clienți se îngrămădiră în micul magazin.
Betty și Reva lucrară fără pauză, până la ora închiderii.
La ora 9 fără 5 Betty își ajută patroana să aranjeze proviziile în frigidere, apoi plecă. Reva rămase încă un moment pentru a acoperi vitrinele cu prelate și a redresa o piramidă de cutii cu ceai.
Se pregătea să închidă ușa când cineva o împinse violent, deschizând-o.
- Steve!
Se întrebase deseori cum ar reacționa dacă îl va revedea. Fu teribil. Într-o secundă, începu să tremure cu toată ființa.
- Ce... faceți aici? se bâlbâi ea, întrebuințând automat persoana a doua plural.
- M-am decis să dau o raită pe la Baie du Couteau... în urma unui impuls, ripostă el în zeflemea.
- Sunteți în călătorie de afaceri?
- Dacă aș fi vrut să-mi văd maistrul, veneam aici în orele de lucru, nu crezi? Unde este logodnicul tău iubit? adăugă el aruncând o privire în jur.
Steve luă mâna tinerei femei și o ridică.
- Cum? Niciun inel? Oh, uitasem! Mark nu are timpul sau banii să-i piardă pe nimicuri!
- Ai băut? întrebă Reva pe un ton suspicios.
- Nu...
Steve își regăsise seriozitatea.
- Dacă băutura m-ar ajuta să uit, m-aș fi îmbătat precis. Dar ar fi inutil. Vei continua să mă obsedezi.
- Ce vrei? De ce-ai venit?
Steve dădu din umeri.
- Poate doream să cumpăr fursecuri de la băcănia mea preferată.
Steve luă un pachet de biscuiți și-l aruncă pe tejghea cu un aer de sfidare.
- Magazinul este închis, declară Reva susținându-i privirea.
- Foarte bine. În acest caz, vom putea vorbi.
- Nu.
- Ba da.
Tânăra femeie își mușcă buzele. Steve părea foarte decis să rămână. Nu puteau rămâne totuși în mijlocul magazinului! Și ea nu voia să-l ducă acasă la ea. Tommy își petrecea noaptea la o vecină; Reva se temea să rămână singură cu Steve. Se simțea prea vulnerabilă.
- Bine, suspină ea. Să mergem în cameră pentru moment.
Cu capul sus, Reva închise ușa, coborî perdelele și se îndreptă spre partea din fund a magazinului. Steve o aștepta deja în pragul cămăruței. Reva avu grijă să nu-l atingă când intră in cameră și se întoarse spre el, cu pumnii în șolduri.
- Sunt foarte ocupată. Dacă vrei să...
- Ai rezolvat totul cu Mark?
- Încă nu, mărturisi ea în silă.
El își arcui o sprânceană.
- Ți-ai schimbat părerea?
- Nu! Mark revine de la Seattle mâine, vine să cineze cu mine. Vom vorbi atunci. Dar a înțeles deja ce am să-i spui.
- A înțeles, ce? Că tu îl iubești la nebunie și că tocmai ți-ai dat seama?
Tânărul bărbat se cocoță pe colțul mesei lăsând picioarele să-i atârne. Nici chiar lumina crudă a becului nu-l urâțea.
- Sau vei fi cinstită cu el? Îi vei spune că te căsătorești cu el pentru binele fiului tău, deși ești îndrăgostită de alt bărbat?
- Eu nu voi... eu nu sunt... Cum îndrăznești să spui asemenea lucru?
- Cum îndrăznești tu să te prezinți în fața Consiliului Municipal și să-mi anulezi proiectele? Cum îndrăznești să te sui pe o scară care se clătina și să-mi pui condiții? Noi ne asemănăm, Reva. Suntem încăpățânați și voluntari și gata să riscăm. Noi ne batem pentru ce dorim. Și eu te vreau ca soție.
Cu gesturi foarte lente, Steve coborî de pe masă și se aropie de tânăra femeie. Luându-i obrazul în mâini, o sărută încet dar ferm.
Reva ar fi putut să-l respingă, ar fi putut să se degajeze. Dar era parcă reținută de o forță mai puternică decât voința ei. Acest sărut, îi risipea rezistența, o împiedica să gândească, o amorțea.
Nu, nu trebuia să-i răspundă la sărut, nu trebuia să se lase pradă tentației care o cuprindea. Dar nici nu reușea să se desprindă de el. Și când el ridică ochii, ea se ridică ușor în vârful picioarelor, pentru a prelungi cu o fracțiune de secundă mângâierea lui.
- Reva, am crezut că înnebunesc săptămâna asta! Mă gândeam la tine zi și noapte, aveam nevoie să te văd.
- Steve, nu! Nu trebuie! Nu poți să admiți în sfârșit că...
- Nu poți să admiți în sfârșit că noi suntem făcuți unul pentru altul? Nu poți înțelege că măritându-te cu Mark, vei comite cea mai mare greșeală a vieții tale?
- Nu! Am făcut o greșeală c-am avut o legătură cu tine!
- De ce? Pentru că acum știi că existența ta cu Mark va fi fadă și nesatisfăcătoare?
- Este fals! Va fi foarte agreabilă!
- Ești sigură?
Cu vârful degetelor, Steve îi mângâia pieptul în decolteul rochiei. Fără grabă, îi desfăcu primul nasture, apoi pe al doilea.
Reva se căzni să rămână rece, dar deja tot corpul îi reacționa. O căldură o învăluia, respirația i se accelera, o scânteie de dorință se aprindea în ea, creștea.
- Nu te vei gândi niciodată la asta? urmă Steve cu jumătate de glas. Vei uita orele de fericire pe care le-am împărțit?
Nu. Ea nu le va uita niciodată. Până la sfârșitul vieții sale va regreta această perioadă, prea scurtă, își va aminti de brațele lui Steve, de îmbrățișările lui, de sărutările lui.
- Steve, tu faci lucrurile mai dificile, spuse ea. Decizia mea este luată! Mă voi căsători cu Mark!
- Pentru că el este stabil, și va fi un bun tată pentru Tommy?
- Exact!
- Cum poți fi tu sigură că eu nu voi fi la fel?
- Tommy nu se simte la fel de bine cu tine.
- Dumnezeule! Este normal, nu mă cunoaște încă! bombăni Steve. Acceptă cel puțin să încerci, nu-ți strica viața! Când Tommy va fi mare, ce-ți va rămâne?
- Satisfacția c-am acționat așa cum trebuia.
- Măritându-te cu un om pe care nu-l iubești?
- Se poate învăța să iubești.
- Se poate învăța să și urăști.
- Am o afecțiune pentru Mark. Suntem prieteni.
- Dar noi suntem amanți, murmură Steve.
El o înlănțui cu brațele și o strânse lângă el. Reva închise ochii, dar el îi acoperi pleoapele cu sărutări mărunte și un val de dorință o cuprinse. Într-o ultimă tresărire, ea începu să se zbată.
- Ai venit să-mi vorbești, mi se pare!
- Cuvintele nu sunt singurul fel de a te exprima. Chiar în acest moment, îmi arăți că mă dorești.
- Nu-i adevărat! Eu n-am vrut... Nu vreau...
- Reva, ne vom iubi. Aici? La tine?
Ea vru să-l pălmuiască, dar mâna ei lovi becul și se făcu întuneric.
- Aici deci, conchise Steve surâzând.
Ținând-o cu putere de mână, el începu să debaraseze patul de cutiile îngrăădite pe el. În întuneric camera devenea mai caldă, mai intimă. Sau era oare din cauza prezenței lui Steve?
- Plec, se bâlbâi Reva degajându-se.
Steve ajunse la ușă înaintea ei și o încuie. Apoi aruncă cheia într-un colț. Se întoarse încet spre ea.
- Nu.. nu mă atinge!
- Am spus că o să ne iubim și-mi voi ține cuvântul. Nu admiri oamenii care-și țin cuvântul?
Rochia ei era desfăcută în parte. Nu-i fu greu s-o facă să alunece pe umeri. Reva, incapabilă să facă cel mai mic gest, se lăsă dusă pe pat.
Dar piciorul lui Steve se prinse într-un scaun. Se poticni și căzu, antrenând-o în cădere. Instinctiv el se îndoi pentru a o feri.
Ajunseră pe pat într-un vacarm asurzitor.
- Steve! Steve! Te-ai rănit?
El se sculă scuturându-și capul.
- Nu cred, nu. Dar încep să mă întrem dacă nu trebuie să-mi fac o asigurare pentru toate riscurile. Tu atragi catastrofele!
Liniștită în privința lui, Reva își regăsi furia.
- Este greșeala ta! Asta o să te învețe minte să nu abuzezi de mine!
- Hmm! Dacă aș fi în locul tău, nu m-aș plânge în mod public. N-ai fi deloc convingătoare!
Reva era lungită peste el, imobilizându-l în pat, ca și cum tocmai îl atacase. Un hematom apăruse pe tâmplă lui Steve.
- Ajutooor! strigă el cu o voce ascuțită, această femeie a încercat să mă...
- Oh... ești imposibil! explodă ea. Ai fi capabil să afirmi că te-am închis aici și că m-am aruncat lacomă peste tine!
- Cu aviditate, spuse el dând din cap aprobator. Exact așa! Văd deja ziarele de mâine: „Negustoreasa pervertită îl închide pe proprietarul ei și abbuzează de el. Detalii în pag. 10”.
- Oh, Steve! strigă ea râzând fără să vrea. Ești teribil!
- Șii tu ești teribil de atrăgătoare!
Cu o tandrețe nesfârșită, el îi luă buzele și o sărută îndelung.
- Nu te voi lăsa să fugi, șopti el cu ardoare. Vreau să te păstrez pentru mine!
Era un magician, îi făcuse vrăji și ea nu putea să-i scape. Sărutările lui, mângâierile lui erau o licoare magică contra căreia nu putea lupta. Un halou de dorințe o înconjura, o învăluia.
Când fură amândoi goi, bărbatul se depărtă ușor pentru a o privi.
- N-o să mă plictisesc niciodată să te privesc, să te mângâi, să te iubesc.
Din nou se aplecă spre ea și Reva îi oferi buzele cu pasiune. Corpurile lor, sufletele lor și întreaga lor ființă se uniră.
- Reva! Dulcea mea, Reva!
Rămaseră lungiți, tăcuți, fericiți. Steve pusese o cuvertură peste ei și o ținu pe Reva lângă el ca s-o încălzească.
Ea se afla încă într-un vis fără forme, pe un nor călduț și odihnitor, la mii de kilometri distanță de realitate. Capul îi era sprijinit de Steve. Respirațiile lor ușoare se amestecau.
Steve se mișcă primul. Apucând-o delicat de bărbie, îi ridică obrazul.
- Vezi? îi spuse el. Suntem făcuți unul pentru celălalt. Tu ești a mea și eu sunt al tău.
Dar nu erau singuri pe lume. Ea avea un fiu, se gândi Reva cu o bruscă strângere de inimă.
Avu impresia că se scufundă cu o viteză îngrozitoare, că alunecă spre pământ. Steve o ridicase foarte, foarte sus, într-un univers de pace, de plenitudine, de voluptate fizică și mentală.
Numai că nimic nu se schimbase. Datoria ei, răspunderea ei erau toate acolo, implacabile, de neocolit.
Nu avea dreptul să fie egoistă, să se gândească doar la propriile ei dorințe. Steve era poate un amant desăvârșit, dar nu va ști să fie un tată pentru Tommy.
Tânărul bărbat se sculă într-un cot și mângâie fruntea iubitei lui.
- Este timpul să te gândești la viitorul nostru, dragostea mea.
Ea avea buzele rigide, un nod dureros i se pusese în gât.
- Totul este gândit, articulă ea cu greutate. Mă voi căsători cu Mark.
CAPITOLUL 10
Steve bombăni, făcu scandal, imploră, pretinse. Fu rând pe rând sceptic, furios, neîncrezător. Îi blestemă încăpățânarea, râse de spiritul ei, o imploră să se poate ca o femeie cu bun simț.
În tot acest timp, Reva rămase mută, inertă. Ea nu mai avea putere să argumenteze sau să se justifice. Știa doar că trebuia să facă față îndatoririlor ei.
În final, descurajat, furios, Steve plecă trântind ușa în urma lui.
Ca un automat, Reva trase cuvertura peste pat, așeză scaunul răsturnat și se îmbrăcă încet. Camera redevenise ceea ce fusese întotdeauna: o cameră mică, încărcată, din spatele magazinului. Farmecul se destrămase. Dar tânăra femeie păstra încă gustul sărutărilor lui Steve, amintirea arzătoare a mângâierilor lui.
Nu, nu trebuia. Ea avusese această ultimă dată despre care visase: în prezent trebuia să tragă linie. În mai puțin de 24 de ore, ea îi va acorda mâna lui Mark.
În această stare se duse acasă și se culcă. Somnul nu veni prea repede și îi fu populat de vise agitate.
A doua zi dimineață, Tommy o întovărăși la magazin: voia să câștige ceva bani de buzunar și ea acceptase s-o ajute la desfacerea cutiilor și la punerea etichetelor pe marfă. Băiețelul se descurca foarte bine. Creștea!
Cu precauție, ea îi spuse că Mark trebuia să vină să ia masa cu ei, dar că doreau să discute între adulți. Reva se așteptase la proteste puternice, dar fiul ei o întrebă dacă se putea duce la cinema și apoi să-și petreacă noaptea la prietenul lui, Ricky.
- Dormi destul de des acum în afara casei, murmură ea cu un pic de remușcare.
- Da, este adevărat, dar Ricky este încă mic, îi e frică atunci când nu este la părinții lui.
Tommy părea că vrea să se scuze, ca și când îi era rușine c-o lăsa pe mama lui prea des singură! Da, desigur, devenea un băiat mare. Reva era mândră de el.
După ce închise prăvălia, se grăbi să se întoarcă acasă, să pregătească masa. Să pună găina la cuptor, să curețe cartofii.
Aerul era apăsător și sufocant în această seară. Va fi desigur furtună.
Reva își șterse fruntea suspinând. Apoi spălă o salată și prepară o vinegretă. Cumpărase o prăjitură de ciocolată de la patiserie. Numai de n-ar observa Mark! El era de părere că o femeie trebuie să-și facă singură bucătăria.
El ajunse la ora 7 fix, cu un aer puțin afectat și parcă neîncrezător. Reva îl primi cu un surâs larg.
- Bună seara! Instalează-te. Masa va fi gata în 5 minute. Acum te-ai întors din călătorie?
- De fapt, am venit ieri seară, dar n-am vrut să te deranjez.
Steve nu avusese atâtea scrupule. Tânăra femeie nu dori să se gândească la asta.
Mark ținea o pungă de plastic în mână. O sticlă de șampanie ca să sărbătorească evenimentul? Nu, erau legume culese din grădina părințiloor lui. Un cadou practic și util.
Se așezară la masă. Reva trăsese perdelele și aprinsese 3 lumânări pentru a crea o ambianță romantică.
Tocmai începeau să mănânce când sună telefonul. Ea se sculă, scuzându-se. Desigur că era Tommy.
- Este acolo? întrebă Steve fără altă introducere.
- Da...
Ea se întoarse spre perete, pentru a vorbi fără să fie auzită de Mark.
- Ești nebun? De ce mă suni acum?
- Oare am ales un moment nepotrivit?
- Suntem la masă.
- O s-o faci într-adevăr?
- Ce anume? Să-l anunț că sunt gata să-l iau în căsătorie? Da!
Avea palmele transpirate, capul i se învârtea. De ce o chinuia astfel? Nu putea s-o lase în pace?
- Ce vrei de la mine? Unde ești?
- La hotel. Am rămas pentru că nu-mi venea să cred. Transmite-i felicitările mele lui Mark, reluă cu el o voce sarcastică.
Închise brutal.
Reva păstră încă o clipă receptorul. Era descompusă, trebuia neapărat să-și revină înainte de a se întoarce la Mark. Inspirând adânc, ea puse jos receptorul și se îndreptă către musafirul ei cu un surâs senin.
În tot timpul mesei, Mark vorbi de progresele lui Jade la înot. După salată, spuse că ar prefera să aștepte puțin înainte de a trece la desert.
Și Steve ar fi putut pronunța această frază, se gândi ea. Dar cu alte intenții. Ar fi surâs cu subînțeles; el ar fi râs și glumit înainte de...
Dar ea era cu Mark. Și acesta nu era aici pentru a se amuza, ci pentru a discuta în mod serios. Ar fi trebuit să-i fie rușine că-și lăsa gândurile să rătăcească astfel!
Reva se așeză dreaptă pe scaun și-și uni vârfurile degetelor. Cum naiba să introducă acest subiect delicat în conversație? Ea așteptase până acum, știind că lui Mark nu-i plăcea să fie grăbit, dar în prezent era încurcată. El se rezemă confortabil pe scaun, indicând prin asta că era gata.
Dumnezeule! Avea impresia că cere o slujbă!
- Eu... eu nu știu prea bine de unde să încep.
- N-ai avut acest gen de problemă în ziua în care m-ai anunțat că pleci în weekend cu Steve McLand, remarcă el, pronunțând numele cu vârful buzelor.
- Da... este una din greșelile pe care le-am făcut în ultima vreme. Dar ai pretins că dacă îmi revin, vei fi gata să...
Era prea greu, nu-și găsea cuvintele potrivite. De ce Mark n-o ajuta? Ar fi putut să pasă un pas spre ea, să-i spună „să lăsăm trecutul, să îngropăm trecutul” sau o altă frază de acest fel.
Dar nu, el era decis s-o lase să se descurce singură. Și avea dreptul, bineînțeles. Ea nu merita să fie tratată cu menajamente.
- Sau poate ți-ai schimbat gândul? reluă ea cu voce slabă.
Mark își încruntă sprâncenele.
- Nu, cred în continuare că putem întemeia o familie, un cămin, unde copiii noștri să se simtă bine.
- Dar sentimentele tale pentru mine? Care sunt ele în prezent?
- Îți repet. M-ai decepționat. Totuși, după părerea mea, vei putea să fii o mamă bună pentru Jade. Natural că ea nu știe nimic despre acest lucru.
Figura, vocea lui Mark exprimau cea mai vie dezaprobare.
- Asta-i tot ce vezi în mine? O mamă pentru Jade? întrebă ea tulburată.
Bineînțeles, nu-și imaginase niciodată că Mark avea o pasiune devprantă pentru ea, dar totuși... El vorbea cu totul impersoanl. Avea un loc să-i ofere și Reva i se părea că era potrivită pentru el.
- Ești o femeie seducătoare, Reva, spuse el ca și cum era vorba de un defect. Într-adevăr, proprietarul Promoției Imobilia & Co și-a dat seama. Dar cred că-ți dai seama și tu că el a profitat pur și simplu de tine.
Să profite de ea? Reva avu o tresărire.
Un val de imagini i se învârti în minte. Steve râzând, strigând, protestând, glumind, mângâind, iubind. Steve amânându-și întâlnirile de serviciu pentru a pleca cu ea în căutarea lui Tommy. Steve aducându-i cornuri și cafea la micul dejun. Să profite de ea?
Dar se mulțumi să răspundă printr-o frază seacă:
- Mi-am recunoscut deja greșeala.
- Ce știe Tommy despre această problemă?
- Când a fugit, Steve m-a dus la San Jose cu avionul. Tommy a făcut cunoștință cu el în acea zi. Nimic mai mult.
Mark făcu să sune ceașca de cafea pe farfurie. El se gândea, evalua, cântărea pro și contra.
- Tommy te iubește foarte mult, reluă ea. Înainte de a fugi, deoarece nu reușea să mă prindă, a încercat să te contacteze. Vei fi desigur un tată bun entru el, conchise ea, repetând fraza lui Mark.
Dar cât de fadă, de seacă i se părea!
- De fapt copiii noștri se înțeleg bine, adăugă ea cu un aer gânditor. Tommy are nevoie de un tată serios, stabil.
Toate acestea erau adevărate, logice. Totuși nu se simțea bine. Mark și cu ea vor cădea în acea capcană a părinților care rămân împreună „pentru binele copiilor lor”? Și care strică viața acestora, deoarece lor nu le-a fost bine, n-au fost fericiți?
Avertizările lui Steve îi răsunară în minte. Asta nu este suficient... nu este suficient.
Ce știa el? El nu era un tată!
- Dacă înțeleg bine, vorbim despre căsătorie? întrebă Mark.
Avea întotdeauna nevoie să enunțe clar lucrurile, să nu lase niciun echivoc.
Reva inspiră adânc. Momentul sosise. Se simți brusc ridicolă c-a vrut să creeze o ambianță romantică. Stinse lumânările și aprinse lampa.
- Da, vorbim de căsătorie.
- Natural, vei înceta să lucrezi, cel puțin atâta vreme cât Jade și Tommy sunt încă mici.
Reva se așteptase la asta. Dar îi producea totuși un șoc. Până acum ea fusese liberă, fără să se sinchisească să obțină girul lui Mark. Odată măritată, nu va mai fi așa de independentă.
- Mă simt capabilă să țin casa și să mă ocup de copii, fără să renunț la prăvălie, declară ea. Ei cresc și eu îmi iubesc munca.
- Deoarece îți va permite să-l întâlnești pe Steve McLand!
- Asta nu are nicio legătură!
Mark nu înțelesese niciodată cât era de important pentru ea să aibă acest magazin; îi dădea un sentiment de împlinire, de reușită. Îi plăcea să riște, îi plăcea să întâlnească obstacole și să se înfrângă. Steve, în schimb o înțelegea și o admira.
O idee îi trecu prin minte.
- Ești gelos pe Steve?
- Gelozia este un semn de copilărie și de egoism.
Reva își strânse dinții. Mark era atât de detașat! Atât de perfect! Slăbiciunile oamenilor obișnuiți îi erau necunoscute!
- Dacă ai căzut o dată sub farmecul dubios al acestui individ, nu este sigur că nu vei ceda din nou tentației. De aceea e bine să eviți orice contact cu el.
„Famec dubios”! Nu era nimic dubios la Steve, nici farmecul, nici calitățile lui. Ah! dacă n-ar fi fost pentru Tommy...
- N-am nicio intenție să continui să-l văd.
- El era la telefon adineauri, nu-i așa? Este destul de insistent!
Noi ne asemănăm, spusese Steve. Suntem încăpățânați, dar ne batem pentru ceea ce dorim să avem.
Și totuși, în ciuda încăpățânării lui, avea principii aproape demodate. Se asigurase că nu era măritată înainte de a o invita la masă. N-ar face curte soției altuia.
Reva îi spuse acest lucru lui Mark pe un ton glacial.
Acesta nu păru convins. Dădu din umeri cu dispreț.
- Mi-ai spus chiat tu că este un Don Juan. Doar n-o să crezi tot ce-ți povestește?
- N-am niciun motiv să mă îndoiesc de spusele lui.
- Cu toate procedeele necinstite în afaceri?
- Dar n-a făcut nimic necinstit! Prăvălia mea îi încurca proiectele, a încercat să se debaraseze de ea. Și eu aș fi făcut la fel în locul lui. Când n-a reușit, și-a modificat proiectele.
- Îi iei acum apărarea?
Reva ridicase progresiv vocea. Apucă masa cu amândouă mâinile pentru a încerca să se stăpânească.
- Încerc doar să-ți explic situația.
- Încă nu mi-ai explicat cum ai putut fi sedusă de un astfel de individ!
- Ce înțelegi prin „un astfel de individ”? întrebă ea.
Mark făcu o mutră disprețuitoare.
- Un seducător neobosit.
Reva scrâșni din dinți. Trebuia să-și păstreze calmul. Mark avea dreptul să arunce câteva săgeți usturătoare.
- Steve place mult femeilor, spuse ea cu prudență, dar nu colecționează cuceririle.
- Fii serioasă! L-am văzut! Am fost la hotel în mod special pentru asta. Este un Apollo mândru de el și viclean! Se dă în spectacol, aruncă banii pe fereastră!
- Nu este numai frumos! Și nu are nimic viclean! Este prevenitor și nostim, muncește din răsputeri, nu-și aruncă banii pe fereastră, nu este zgârcit, iată totul!
- Ascultându-te, mă gândesc că ești încă amorezată de el!
- Îl iubesc!
Se uitară unul la altul în tăcere, stupefiați.
Era adevărat, se gândi Reva, mirată și consternată. Nu-și mărturisise acest lucru până acum, dar era adevărat.
După un moment lung, Mark reluă:
- Nu vorbești serios. Sunt gata să uit cele ce-ai spus. Ești pur și simplu în defensivă, ți-e rușine că te-ai lăsat sedusă de acest individ.
În defensivă? Da, pentru că îl iubea pe Steve. Rușinată? Desigur că nu!
Un răspuns mușcător îi veni pe buze, dar și-l reținu. Datoria. Răspunderile. Nu trebuia să strice totul din cauza sentimentelor ei pentru Steve. Tommy avea nevoie de un tată.
Dar eu am nevoie de cineva și pentru mine! se gândi ea. De un soț... de un tovarăș... de un amant! Nu de acest om glacial.
Ea își declarase sus și tare dragostea pentru un alt bărbat și el era gata să uite? Era îngrozitor! Mult mai teribil decât furiile lui Steve! El cel puțin era viu, prezent, capabil să iubească.
Mark nu simțea nimic, gândea doar. Dorea o mamă pentru fiica lui. Reva poate că intrase în dizgrație, dar mai putea să-i fie utilă. Și se ce va întâmpla atunci când copiii, devenind mari, vor părăsi casa? Ce le va rămâne lor?
Steve îi pusese această întrebare. Și răspunsul era îngrozitor. Nu le va mai rămâne nimic. Nimic.
Ea afirmase că Mark îi va aduse o viață stabilă, sigură. Dar fără dragoste. Fără dragoste, această stabilitate va fi un miraj, o iluzie. Dacă ea se va căsători cu Mark, se va prăbuși imediat, antrenând poate și copiii cu ea.
Căci fără dragoste nu era posibilă fericirea, nu exista nimic. Mai bine rămânea celibatară, îl va crește pe Tommy singură, decât să trăiască cu un bărbat pe care nu-l iubea. Altfel, Doamne ferește, va sfârși poate prin a-i reproșa fiului ei sacrificiul pe care-l făcuse pentru el.
Da, desigur, era vorba de un sacrificiu, de o greșeală, de un dezastru.
Ea căutase un bărbat care să fie contrariul lui Bax și-l găsise pe Mark. Dar își închisese ochii, refuzase să înțeleagă că Mark și ea nu erau făcuți unul pentru altul. Ar fi sufocat-o cu caracterul lui prudent, ponderat. Ea l-ar fi înnebunit cu elanul ei de independență, cu impulsivitatea, cu ambiția ei.
Ea îi ascunsese atâtea aspecte ale personalității ei, știind că el le va dezaproba. Veselia ei, nevoia de a se juca și de a râde, sensibilitatea, gustul pentru risc, natura ei pasionată...
Toate aceste fațete, Steve le ghicise și le încurajase. El știa că este o femeie, nu doar o mamă.
- Cred, spuse ea încetișor, că mi-am recăpătat rațiunea.
Mark o privi cu un aer disprețuitor.
- Tu și cu mine nu dăm același înțeles acestei fraze, nu-i așa?
Ea aprobă.
- Într-adevăr, îl iubesc cu adevărat, declară ea cu blândețe.
Mark o privi, închizându-și ochii pe jumătate, ca și cum ar fi fost foarte departe unul de celălalt, separați nu de o masă, ci de o prăpastie imensă, de netrecut. Foarte șeapăn, se ridică.
- Asta mă ajută să iau o decizie. Mi s-a propus un post de profesor la Seatle. Am ezitat. Acum am să-l accept.
Inima Revei se strânse dureros. Jade îi va lipsi, devenise într-adevăr ca fiica ei. Și Tommy îl va regreta pe Mark, desigur, cel puțin pentru un timp.
Dar era mai bine să sufere temporar și să nu-și rateze viața în mod iremediabil.
Mark nu ieși trântind ușa. Nu ridică vocea. Îi ură politicos bună-seara, pe un ton nuanțat de ostilitate.
Nu era un om rău, se gândi ea ridicând perdeaua pentru a-l privi îndepărtându-se, cu capul plecat pentru a se feri de vânt. Poate că nu era chiar atât de rece și de insensibil cum crezuse ea un moment. Va fi un bărbat bun pentru... o altă femeie.
Și ea... ea simțea o ușurare imensă, ca și cum i s-ar fi luat o greutate apăsătoare de pe umeri.
Un fulger zebră cerul în momentul când mașina lui Mark demară. Tânăra femeie lăsă să cadă perdeaua și reveni în salon.
Ea îl iubea pe Steve. Această evidență rămasă secretă atâta vreme izbucnise, luminoasă și clară ca o rază de soare printre nori. Ea îl iubea pe Steve, și-l respinsese!
Se grăbi către telefon și formă numărul hotelului.
Ce-i va spune? Cum să-i explice? Nu știa. Dar trebuia să-i vorbească. Imediat.
- Cu domnul McLand, vă rog.
- Îmi pare rău, dar domnul McLand a renunțat la cameră acum câteva minute.
- Oh! Știți unde a plecat? La Portland, poate?
- Din păcate, n-a precizat nimic.
Reva închise și alergă la fereastră. Vântul îndoia ramurile copacilor și făcea să scârțâie jaluzelele. Steve nu va încerca doar să decoleze pe această vreme?
Ba da, o va face. Știa acest lucru. În furia lui contra ei, își va arunca hainele într-o valiză și va pleca spre aeroport.
Avu o viziune îngrozitoare a micului avion legănat și scuturat de furtună.
Atunci ieși din casă și alergă spre mașină. Un tunet izbucni în caerul ca plumbul. Cedrii și brazii se răsuceau în vijelie. Umbre amenințătoare barau drumul.
Poate că era în drum spre Portland? Dacă devansa furtuna, va ajunge cu bine la Portland. Îl va suna și totul va fi bine.
Dar poate că va aștepta pe aeroport ca timpul să se amelioreze?
Reva parcă în fața grilajului. Inima îi tresări: micul avion bleu și alb era la marginea pistei. Își începea ultimul viraj.
Înnebunită, Reva făcu semnale cu farurile pentru a încerca să-i atragă atenția. Nu era nimeni în jur, nimeni! Birourile goale era cufundate în întuneric, avioanele particulare erau așezate în hangare.
La răsărit se desena o bandă de cer luminos. Dar aici, deasupra capului ei, norii se adunau și fulgere deveneau din ce în ce mai frecvente.
Ea aprinse din nou farurile. Doar nu era capabil să...
Aparatul se lansă pe pistă, se imobiliză o fracțiune de secundă și se ridică. Se clătină ușurel, își reveni și-și continuă ascensiunea.
Reva coborî din mașină și privi silueta avionului urcând din ce în ce mai sus. O frică vecină cu panica o apucă; Steve va înfrunte pericolul, din încăpățânare.
Își dădu seama că agita brațele... dar în zadar. Înmărmurită, le lăsă să cadă. Steve plecase. Irevocabil. El nu-i dădea o a doua șansă.
Dea Domnul ca furtuna să fie mai puțin nemiloasă cu el!
Luminile care clipeau se mai ridicară puțin, descriind o curbă. Dar... se petrecea ceva...
Avionul se îndrepta spre nord, se rotea deasupra pistei. Cobora... Dumnezeule! Motorul?
Nu, auzea acum motorul cu torsul lui obișnuit. Steve revenea. Îi văzuse semnalele!
Reva alergă de-a lungul grilajului, împinse poarta, și se lansă pe pistă strigând numele lui Steve.
Aparatul atinse pământul, abia săltând și ruând ușor înainte de a încetini și a se opri definitiv. Elicea încetă să se mai rotească, Steve ieși din cabină și fixă opritoarele în fața roților.
Nu dădea nicio atenție femeii. Sau poate că-și bătea joc.
Nu revenise din cauza ei ci pentru că așa crezuse că era mai prudent.
Ei nu-i rămânea decât să plece.
Nu! Va rămâne! Îi va spune că-l iubește, îi va striga acest lucru, dacă era nevoie! Noi ne asemănăm, spusese el. Suntem amândoi încăpățânați.
Sub o ploaie torențială, Reva începu să alerge către el strigându-l.
Steve ridică ochii, tresări și porni în întâmpinarea ei.
- Ce dracu` faci aici?
- N-ai văzut semnalele mele cu farurile?
- N-am văzut nimic. Eram prea ocupat să decolez fără să pierd o aripă sau chiar pe amândouă ale acestui blestemat de avion.
- Ești stupid! Să pleci pe un astfel de timp doar pentru că ești furios pe mine!
- Ai venit până aici ca să-mi spui că sunt stupid?
Steve urla ca să se facă auzit, din cauza furtunii. Dar Reva ghicea c-ar fi strigat chiar și pe o vreme frumoasă.
- Am venit pentru că...
Dar cuvintele „te iubesc” se pierdură. Un tunet îngrozitor izbucnise.
Steve o luă pe Reva și o trase lângă hangar. Picăturile de ploaie îi biciuiau fața, vântul îi umfla rochia și îi zburlea buclele.
- De ce ești aici? o întrebă Steve când fură la adăpost.
- Ai revenit din cauza furtunii?
- Unde este Crossman?
- Trebuie ca unul din noi să se decidă să răspundă! N-o să ne punem întrebări la nesfârșit!
Steve o fulgeră cu privirea.
- Mi-am dat seama că uitasem să-ți spun ceva. M-am întors din această cauză, chiar dacă ar fi trebuit să-l iau pe Crossman de gât și să-l arunc afară.
- Ei bine?
- Te iubesc!
- Era așa de greu s-o spui? îl sfidă ea.
- Te iubesc, te iubesc, te iubesc! Nu, nu este atât de greu.
Steve o luă în brațe și o strânse cu putere.
- Te iubesc, Reva, repetă el cu tandrețe. Știu, nu sunt tatăl pe care l-ai visat pentru Tommy. Dar sunt gata să-mi dau toată silința, dacă vrei bineînțeles să-mi dai această șansă.
- Când?
- Ce spui?
- Când vrei să ai șansa? Dacă ești de acord, ne putem căsători chiar mâine dimineață!
Steve se îndepărtă ușor și se încruntă.
- După părerea mea, ești beată.
- Da, de dragoste!
Atunci el izbucni în râs și o strânse cu toată forța.
- Oh, Reva! Reva! Te iubesc atât de mult! Dar tu ești și mai nerăbdătoare ca mine. Nu vreau să mă căsătoresc cu tine în grabă. Vom avea o adevărată ceremonie, la care Tommy va asista, și vom organiza o recepție în toată regula și apoi, vom pleca în călătorie de nuntă.
- Trebuie să lucrezi, îi aduse ea aminte cu o severitate prefăcută.
- Și eu. Și trebuie să ne creștem fiul amândoi. Vom fi foarte ocupați. Dar poate vom avea totuși timp să-i dăm niște frați și surori lui Tommy, nu crezi?
Drept răspuns, Reva îi surâse cu dragoste, cu o bucurie infinită.
În Steve găsise un tată pentru fiul ei... și mult, mult mai mult. Cu el va putea fi o soție, o mamă, o prietenă, o amantă. Pentru totdeauna...
SFÂRȘIT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu