Nu plânge că te dau uitării,
Și nici nu plânge că te las....
Sosit-a ceasu-ntrăinării
Și ceasul bunului rămas.
Se rupe-un lanț plin de tărie
Ca firul cel mai subțirel;
Când soarta vrea așa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.
Și nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Și-acea iubire atât de mare
Ce-a fost odată între noi.
Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniștit....
Un dor se duce și-altul vine
Și vei uita că te-am iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu