Sunt bucurii care-ntristează
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Și nopți adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară
Și sunt minciuni care ridică,
Sunt împărați atotputernici
Ce însă tremură de frică.
Sunt vieți ce-au strălucit în viață,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ține
Cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor.
Și negri în aafară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.
Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar și amaruri ce-ndulcesc,
Sunt nedreptăți care îndreaptă,
Dreptăți care nedreptățesc.
Sunt multe contradicții, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinți ce-aduc lumină
Și fericiri, nefericiri!....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu