............................................
2-3
A doua zi după-amiază, doamna Cobine o ajută să pregătească coșul pentru picnic.
Puseră în el franzelă fanțuzească, friptură de pui, cartofi și salată verde. De asemenea brânză și fructe.
.............................................A doua zi după-amiază, doamna Cobine o ajută să pregătească coșul pentru picnic.
- Asta va merge după mâncare, spuse ea punând o sticlă de vin alb în geanta frigorifică. Mai ia câteva cutii cu suc de fructe pentru fete! o îndemnă ea pe Lila.
Parcul era destul de aglomerat și găsiră cu greu un loc potrivit unde să se instaleze. Se așezară pe platoul din vârful unei coline, de unde aveau o vedere bună asupra teatrului.
După ce mâncară, fetele o zăriră pe Mary Ann și alți câțiva prieteni și alergară să se joace cu ei.
Jason și Lila au rămas întinși pe iarbă și urmăreau pregătirile care se făceau pentru spectacol.
- M-am gândit să mergem cu fetele într-o vacanță de două săptămâni. Ce părere ai? întrebă Jason întorcându-se spre ea.
Lila se gândi îndată că fetele trebuie să fie pregătite pentru examene la sfârșitul lunii august și asta era responsabilitatea ea, astfel că se simți obligată să obiecteze.
Două săptămâni înseamnă cel puțin 20 de ore de lecții ratate. Este prea mult. Ar fi suficiente două zile de vacanță.
- Nu și pentru ce aș dori eu.
Lila își aminti că atunci când se angajase, principalul lui interes părea să fie educația fetelor, iar acum, el îi dădea dovada că nu numai ea era nevoită să suporte capriciile lui.
- Intenționez să le duc pe coasta mări Caraibilor și în special aș dori să le duc să viziteze ruinele Maya, continuă el, așa că 2-3 zile nu sunt suficiente... Și în plus, aș dori câteva zile de relaxare pe plajă.
- Regret că eu sunt cea care descurajează un plan atât de minunat, dar 20 de ore ratate sunt mai mult decât ne putem permite.
Jason oftă, privind în depărtare.
- Fetele nu vor fi încântate să afle că din cauza ta pierd o astfel de vacanță, dar ar fi o cale de a evita resentimentele lor, sugeră le cu șiretenie.
- Care anume?
- Să vii cu noi!
Jason se întoarse spre ea și o cuprinse în brațe.
- Imposibil! răspunse ea exagerând, desigur, și evitând îmbrățișarea lui.
Gemenele apărură alergând suresctitate.
- Începe piese, începe piesa! Unde sunt biletele noastre?
- Liniștiți-vă! Le am aici, încercă Jason să le potolească, scoțând biletele din buzunar.
Își găsiră locurile și îndată primele personaje intrară în scenă. Ca și alte piese pe care le mai văzuseră la teatrul Miller, „Peter Pan” a fost excelentă.
Când ajunseră acasă, domnul și doamna Cobine îi întâmpinară în curtea din spate. Daisy și Violet se repeziră entuziasmate să le povestească piesa, apoi le pregăti de culcare.
Lila se duse la bucătărie să despacheteze ce mai rămăsese din proviziile pentru picnic, urmată de Jason.
- Ce ai hotărât pentru vacanța noastră? o întrebă el, oprindu-se în spatele ei și cuprinzându-i talia.
- Jason! Te rog, poate intra cineva și să-și facă o impresie greșită!
- S-au dus cu toții la culcare, râse el și-și lipi buzele de ceafa ei.
- Pentru când ai planificat plecarea? încercă ea să-i distragă atenția.
- Poate la sfârșitul săptămânii viitoare. Crezi că vei fi gata până atunci?
- Nu vin cu voi, Jason. Dar vom încerca să facem 4 ore de lecții pe zi ca să compensăm orele pierdute.
- Nu sunt de acord, protestă el și-i dădu drumul pentru a merge la frigider, de unde luă o sticlă cu ceai și două pahare.
Le umplu și-i întinse și ei unul.
- Toceala nu este bună la nimic, continuă el. Știi bine că lecțiile nu pot fi aglomerate astfel.
- Este singurul lucru pe care pot să-l fac.
- Nu e destul!
Lila sorbi din ceaiul rece și adăugă:
- Îmi dau seama că ești obișnuit să-ți impui punctul de vedere, dar mă tem că de data asta este imposibil. În înțelegerea noastră inițială nu a fost vorba să vă însoțesc în nicio călătorie și planurile mele de moment sunt altele.
Jason se așeză și Lila își trase un scaun lângă el.
- Vom mai discuta despre asta. Acum, însă, aș vrea să te rog ceva foarte important pentru mine. Aș vrea să nu te mai întâlnești cu Hunter.
Cuvintele lui rămaseră în aer ca un nor întunecat, amenințător. Lila îl privi în față și clătină capul uimită.
- Iar faci asta, Jason? Încerci să mă îndepărtezi de prietenii mei?
- Nu! Te rog doar să nu te întâlnești o vreme cu Hunter.
Cu aceeași semeție rece pe care o simțise în vorbele lui, Lila îi spuse:
- Mă voi întâlni cu cine și când voi dori!
Se ridică de pe scaun și se îndreptă spre ușa bucătăriei, dar înainte de a ajunge acolo, Jason o prinse din urmă, o apucă de mână și o trase spre el.
- Să știi că am fost foarte serios rugându-te asta, îi spuse el scrâșnind din dinți.
- Și eu am fost tot atât de serioasă spunându-ți că voi face așa cum îmi place.
Se zbătu să scape din strânsoarea lui, dar agitația ei nu reuși decât să-i întârte. Buzele li se întâlniră într-un sărut pătimaș și mâinile li se încleștară frenetic. Lila simți că își pierde controlul și cu un efort hotărât se smulse de lângă el și alergă cu picioarele tremurând spre camera ei.
Făcu un duș rece și înainte de a se băga în pat se duse la fereastră să nspire aerul răcoros al nopții. Un plescăit în apa piscinei îi atrase atenția.
Jason aluneca lent, înotând. Apoi curând, cu lumina lunii lucind pe pielea udă, ieși din apă și se întinse pe șezlong.
Lila își smulse privirea de la el și se urcă în pat.
Deschise ochii trezită de zgomotul pașilor grăbiți care se auzeau pe coridor. Își puse în grabă halatul.
Cu fața împietrită, Jason se îndrepta spre camera gemenelor.
- S-a întâmplat ceva? întrebă ea neliniștită.
- Violet și Daisy... Le doare stomacul și au temperatură...
Îl urmă în camera fetelor unde doamna Cobine se ocupa deja de Daisy. Lila luă un prosop uscat și începu să șteargă cu el fața și corpul transpirat al lui Violet.
- Mă bucur că ai venit să ne ajuți, o asigură doamna Cobine în timp ce-i întindea o cană cu ceai cald pentru Violet.
- Trebuia să mă fi chemat imediat...
Curând, fetele se liniștiră, dar Lila și doamna Cobine rămaseră cu ele ținându-le în brațe până spre dimineață când adormiră.
Trecu o săptămână până când Violet și Daisy fură complet restabilite în urma virozei, astfel s-au pierdut 10 ore de lecții și Lila nu era încă sigură că putea să-și reia programul de lucru obișnuit. Ar fi trebuit să discute problema cu Jason, dar nu avea dispoziție pentru o dispută cu el și se gândi că ar fi fost mai reconfortant să iasă seara în oraș cu Hunter.
Îl sună, însă, pentru prima dată de când se reînnodase prietenia lor, acesta se eschivă pe motiv că avea foarte mult de lucru. Lila rămase pe gânduri și se îndoi că cererea lui Jason și refuzul politicos al lui Hunter ar fi fost o simplă coincidență...
Fără tragere de inimă se hotărî să-l abordeze totuși pe Jason în legătură cu gemenele. Îl găsi în bibliotecă, la masa de lucru.
- Îmi pare rău că te deranjez, dar este nevoie să discutăm despre programul de lucru al fetelor..
Jason își ridică privirea și se sprijini de spătarul scaunului, Ochii îi erau încercănați și mișcările obosite.
- Muncești prea mult, Jason, se pomeni Lila spunând cu un glas blând, compătimitor. Ești foarte obosit.
El o privi realmente surprins.
- Nu bănuiam că-ți pasă de asta...
- Despre Violet și Daisy... adăugă ea în grabă.
- Da, despre Violet și Daisy...
Jason o privea cu un zâmbet cald și provocator.
- Am pierdut foarte mult timp. Va trebui să lucrăm cel puțin 3 ore pe zi ca să recuperăm...
- Nu cred că trebuie să le pedepsim pentru că s-au îmbolnăvit, o întrerupse el calm.
- Bineînțeles că nu, dar să nu uităm obiectivul principal al acestei veri.
Ochii li se întâlniră și pentru câteva clipe rămaseră în tăcere, apoi Jason continuă:
- Lila... De ce nu s-ar putea să îmbinăm munca cu vancața? Oare este atât de greu?
Lila începu să se plimbe, străduindu-se să găsească o scuză plauzibilă.
Știa că obiecția ei față de plecarea în vacanță nu era cauzată numai de hotărârea de a nu se mai lăsa manipulată ci și de teama sentimentelor proprii față de el. Pe de altă parte, se considera nedreaptă dacă se opunea unei călătorii ideale pentru fete, doar din considerente personale și din cauza propriei sale senzații de nesiguranță.
- Bine, Jason! Să încercăm să facem cum spui tu.
El îi cuprinse fața cu palmele și-i sărută tandru buzele.
- Îți mulțumesc. Vei vedea că excursia va fi frumoasă pentru noi toți. În câteva zile îți voi comunica toate detaliile... Te asigur, nu vei regreta, adăugă el zâmbind.
Lila părăsi biblioteca, nefiind totuși sigură că așa va fi.
CAPITOLUL V
Lila privea fericită apa limpede și albastră a Oceanului Pacific, plaja cu nisip fin, și se gândea că meritase din plin să vină până aici.
Stătea la fereastra hotelului El Presidente și admira pesiajul marin. Era minunat. În depărtare se zăreau niște bărci cu pânze iar plaja din apropiere era tentantă, dar se hotărî să rămână în cameră.
Nu mai fusese până acum în Mexic, iar stațiunea Cancun în care se aflau, promitea să fie foarte interesantă prin traseele turistice pe care le oferea.
Foarte atent, Jason rezervase o cameră separată pentru ea, ca să poată continua să scrie liniștită, cameră pentru cele două surori, și una pentru el. Se părea că cele două săptămâni urmau să fie plăcute și rodnice, astfel că Lila era mulțumită.
Le ajutase pe fete să despacheteze, iar acestea, însoțite de Jason, se repeziseră pe plajă. Îi vedea de la fereastră râzând și zbenguindu-se în apă.
Își luă o băutură răcoritoare din frigider și continuă să le privească joaca.
Sentimentele ei față de Jason erau încă neclare. Nu putea nega că era foarte atrasă de el, dar îi displăcea felul ciudat în care se manifesta și se comporta. De asemenea realiza că relația lui cu Nikki Jocksay era încă actuală, astfel că era mai bine să-și controleze emoțiile și sentimentele, pentru a nu suferi ulterior.
Își întrerupse gândurile și continuă să despacheteze lucrurile din valiză.
Era gata când fetele și Jason s-au întors de pe plajă. Erau veseli și obosiți și au stabilit să se odihnească înainte de a merge la cină.
Lila se întinse și ea pe pat și adormi ușor.
Cinară la restaurant și ieșiră apoi să se plimbe ca să cerceteze împrejurimile. Fetele nu dormiseră deloc înainte de cină, find surescitate de călătoria făcută și de noutatea locului, și acum erau foarte obosite. Urcară împreună cu Lila, să se pregătească de culcare.
Lila le ajută să se spele, să-și pună pijamalele și să se bage în pat. Ziua fusese extenuantă pentru ele, astfel că adormiră imediat.
După ce stinse lumina, Lila coborî la bar unde o aștepta Jason, alături de două pahare aburite cu vin alb.
- Cred că este o ocazie potrivită pentru un toast, o întâmpină el zâmbind cu căldură.
Lila se așeză, își luă paharul și așteptă. Se priviră câteva clipe în tăcere.
- Să bem pentru o vacanță perfectă!
Sorbiră din pahare și continuară să se privească.
- Cum îți place aici? Îți pare bine că ai venit?
- Bineînțeles! Este un loc superb și sunt sigură că ne vom simți foarte bine.
Își continuară conversația făcând planuri pentru zilele următoare și organizând activitatea fetelor. Jason îi mângâia mâinle și obrajii și o privea pentru a opri avansurile lui amoroase.
- S-a făcut târziu și mâine avem multe de făcut.
Jason o conduse până în fața camerei ei, o sărută și se îndepărtă în tăcere.
Lila se trezi la auzul soneriei ceasului deșteptător. Realiză în numai câteva secunde că se afla la Cancun.
Sări din pat și trase draperiile, lăsând să pătrundă lumina unei frumoase dimineți însorite. Zăbovi câteva momente în fața ferestrei, apoi făcu un duș rece care s-o trezească de-a binelea.
Își puse un tricou liliachiu și o fustă purpurie, iar părul și-l lăsă liber, căzând în bucle pe umeri.Se duse apoi în camera fetelor, pe care le găsi îmbrăcate, gata să înceapă lecțiile. Au lucrat împreună o oră apoi au luat o pauză și toate trei ieșiră să-l întâlnească pe Jason, care le aștepta în holul înțesat de noii-veniți.
Când le zări, puse deoparte revista pe care o răsfoise și le întâmpină cu brațele deschise.
- Gata pentru micul dejun?
- Da! Am lucrat deja și ne este foame, răspunseră fetele într-un glas.
- Să mergem, micul dejun este copios!
Intrară în restaurantul hotelului, ale cărui ferestre enorme lăsau să pătrundă razele aurii ale soarelui mexican. Se vedea marea albastru-verzuie și câțiva înotători care alunecau deja printre valuri.
Se oferea un bufet variat, cu mâncăruri americane și mexicane care păreau toate delicioase. Lila și Jason și-au ales din preparatele locale și le încurajară și pe fete să încerce, apoi se așezară la o masă cu devere la mare și începură să mănânce. Micul dejun era într-adevăr o plăcere, însoțit de cafele și sucuri de fructe tropicale.
După micul dejun, Jason își ținu promisiunea pe care le-o făcuse fetelor cu o zi în urmă când se întorceau de la plajă, să închirieze două motociclete.
Se grupară câte doi, Jason cu Daisy și Lila cu Violet și porniră spre orașul Cancun, pe bulevardul care-l lega de stațiune.
Orașul Cancun era interesant deoarece avea doar aproximativ 10 ani, fiind conceput și planificat de guvernul mexican cu ajutorul computerelor. Scopul lui era să furnizeze serviciile necesare stațiunii și era construit de-a lungul lagunei, dincolo de care se întindea oceanul.
Trecură prin mai multe parcuri publice, prin fața unor hoteluri luxoase, și ajunseră pe străzile comerciale cu magazine între care multe ofereau cadouri și suveniruri tradiționale.
Se opriră la o grădină-restaurant și comandară băuturi răcoritoare.
Pe plaja din apropiere era statuia unui zeu indian toltec. Cele două surori își doriră s-o vadă mai de aproape iar Lila și Jason le urmăriră cu privirea îndepărtându-se alergând zglobii prin nisipul alb care contrasta cu cea mai curată și albastră mare din lume.
- Mă bucur că m-ai convins să vin cu voi. Mă simt excelent, mărturisi Lila.
- Sunt încântat, pentru că și eu mă simt la fel.
- Ar fi timpul să ne întoarcem.
- Așa este. Să mergem!
Le chemară pe fete, își luară motocicletele și se întoarseră la hotel.
După prânz se odihniră, apoi, conform planului stabilit, făcură încă o oră de lecții. Își continuară ziua la piscina hotelului înotând și jucându-se până spre seară.
La clubul unuia dintre hotelurile învecinate asistară la un spectacol de divertisment în cadrul căruia ascultară cântece mexicane și americane. Se îtnoarseră la hotel plimbându-se prin noaptea caldă și se duseră la culcare obosiți.
Următoarele zile au fost asemănătoare, cu un program de vacanță bogat dar și cu lecții făcute sârguincios.
Foarte disciplinată și tenace, Lila a reușit să găsească timp și pentru scris. Cartea la care lucra progresa simțitor și era foarte mulțumită.
Pe la mijlocul săptămânii au fost o excursie la Tulum. Au ajuns acolo cu un autobuz împreună cu alți turiști, echipați cu pălării de pai, cu boruri foarte largi care îi fereau de soarele arzător.
Jason, Lila și cele două fete, curioși să afle cât mai multe despre acest loc ciudat, stăteau cât mai aproape de ghidul care dădea explicații în limba engleză.
Tulum era un oraș în ruină, vechi de aproximativ o mie de ani, care făcuse parte din civilizația Maya. Era plasat spectaculos pe o culme, părând suspendat deasupra oceanului. Un zid de apărare îl încojura pe cele trei părți dinspre uscat.
Ghidul le-a atras atenția asupra unei structuri în formă de cruce, care se dovedise a fi o platformă funerară. În urma săpăturilor s-au găsit acolo schelete, alături de care se aflau oase de pești, păsări și reptile. Se credea că reprezentau daruri care urmau să hrănească spiritele în călătoria lor.
Lila și fetele, ca și alți turiști, se înfiorară la vederea acestora dar, din fericire, ghidul i-a condus mai departe.
Au vizitat apoi un fost palat ale cărui picturi erau încă vizibile și un templu cu tavanul curbat, apoi au ajuns la Marele Palat. Urcară pe treptele de piatră spre intrarea principală străjuită de patru stâlpi și pătrunseră într-o imensă încăpere al cărei tavan era susținut de un șir de 8 coloane aliniate pe mijlocul ei.
Ghidul le-a arătat apoi partea superioară în formă de piramidă în care erau două încăperi rituale. În cea mai miică erau bănci de piatră de-a lungul pereților iar în cea mai mare, se înălțau două coloane care susțineau caul zeului Kukulkan.
Urcând în continuare treptele de piatră, au ajuns la platforma superioară de unde puteau admira minunata și insolita panoramă a întregului ansamblu.
După ce au hoinărit o vreme printre ruine, s-au întors la punctul de sosire, discutând despre locul interesant pe care tocmai îl vizitaseră. Și-au cumpărat băuturi răcoritoare și împreună cu ceilalți turiști au urcat în autobuzul cu care veniseră.
Lila zăbovise în fața mașinii de scris și zâmbea la gândul că o săptămână din vacanță trecuse pe nesimțite. Ar fi fost o greșeală să fi ratat o astfel de ocazie doar din pricina unor temeri prostești.
Se felicita pentru felul în care reușise să-și stăpânească emoțiile și sentimentele și pentru felul în care îl pondera pe Jason. Acesta se purta cu multă politețe dar era conștientă că nu trebuia să aprecieze lucrurile numai în legătură cu aceste zile petrecute într-un cadru atât de romantic. Pentru ea, important era să aștepte să vadă cât timp va dura acest interes al lui față de ea.
Reveria îi fu întreruptă de o ușoară bătaie în ușă. Era Jason.
- Văd că ești sârguincioasă. Lucrezi de fiecare dată când ai ocazia.
- Nu tocmai...
Era bucuroasă să-l vadă stând în fața ei și privind-o cu căldură.
- Unde ai vrea să mergem diseară?
Luă câteva foi scrise la mașină și-și trecu privirea peste ele.
- Cred că am putea ieși împreună cu fetele.
- Foarte bine. Ai vreo sugestie?
- Da. Cred că le-ar plăcea și lor un spectacol de dans folcloric. Am citit într-o broșură publicitară că se ține la sala „Auditorium”. Este la ora 9.
- Perfect! Voi reverva biletele. Vom merge imediat după cină.
O privi atent câteva secunde înainte de a vorbi din nou, cu un glas coborât:
- Se pare că te simți foarte bine și ești fericită și fără Hunter. Îți lipsește cumva?
Surprinsă de vorbele lui neașteptate, Lila crezu că nu auzise bine.
- Mă tem că nu te înțeleg...
Rămase o clipă pe gânduri, apoi continuă:
- Se pare că ești obsedat de Hunter.
- Din contră. Voiam să știu dacă nu ești tu obsedată de el.
Lila simți mânia răscolindu-i sufletul și cu un glas tăios, spuse:
- Mă deranjează astfel de presupuneri neîntemeiate, mai ales că ți-am explicat că Hunter este un bun prieten și nimic mai mult.
- Mă voi convinge de asta eu însumi.
Jason se ridică și se îndreptă spre ușă. Ca și când gândul i-ar fi venit atunci, se opri și întrebă:
- Ești îndrăgostită de el?
- Sigur că nu! răspunse ea, încercând să rămână calmă. Oare de ce vrei să strici această vacanță, care părea atât de frumoasă?
- Voiam doar să clarific lucrurile... răspunse el cu răceală. Ne vedem la cină.
Ieși și închise încet ușa în urma lui.
Derutată și dezamăgită, Lila se lăsă săcadă pe pat. Zilele pe care le etrecuseră împreună au fost atât de frumoase și de firești, iar acum această tensiune apărea din senin, nemotivată și absurdă.
Ce motive putea avea oare el s-o întrebe acum despre Hunter? Nu-și putea imagina niciunul, iar argumentul invocat de el i se părea prostesc. Mașinal, se ridică de pe pat, făcu un duș și se pregăti pentru cină.
Fetele erau încântate să meargă la spectacol și în timpul cinei discutară fericite. Jason și Lila mâncau în tăcere, fără să găsească nimic de spus deși din când în când privirile li se întâlneau.
Au ajuns la timp la sala „Auditorium” și curând spectacolul începu. Dansurile elegante și înflăcărate, costumele viu colorate erau admirate de toți turiștii spectatori. Aplauze îndelungate urmau după fiecare dans, răsplătind măestria dansatorilor.
După spectacol se întoarseră la hotel iar Jason, după ce sărută fetele, le îndemnă să se culce cât mai grabnic, căci a doua zi urmau să facă o excursie pe mare și era bine să fie odihnite.
Lila le ajută să ajungă repede în pat și se întoarse în camera ei. Știa că nu va putea dormi și se apucă de scris, profitând de liniștea nopții.
Se îmbarcară pe Fiesta Maya imediat după micul dejun.
În costume de baie, se așezară pe șezlongurile lor de pe puntea însorită. Savurau aerul marin și superbul albastru al mării. Nava ieși din lagună și se îndreptă spre larg plutind încep pe suprafața calmă a apei. La un moment dat se opri și turiștii au fost invitați să admire reciful de corali.
Porniră din nou și curând ajunseră la Isla Mujeres, numită astfel de primii exploratori europeni, care, apropiindu-se de ea, după lungi zile de furtună, au zărit înșirate pe coastele ei statuile unei zeițe mayașe. Ulterior, datorită poziției izolate, insula a fost un cuib al piraților iar apoi, a existat aici o bază militară. În prezent, frumusețea ei era prilej de bucurie pentru turiștii mexicani și străini.
Lila îi lăsă pe Jason și pe fete pe partea superiorară și coborî dedesubt de unde se auzeau acordurile unei orchestre. Pe micul ring de dans, câteva perechi se legănau în ritmul lent al muzicii.
- Frumos, nu-i așa? Și chiar tentant!
Jason era alături de ea și cu un gest caratceristic, o invită la dans.
Surprinsă, Lila acceptă, se lăsă cuprinsă în brațele lui și începură să danseze. Orchestra se opri, dar, imediat, însoțită de aplauzele tuturor, începu o nouămelodie, mai vioaie. Jason se dovedi a fi un excelent dansator.
O conducea pe Lila cu eleganță în jurul ringului. Trupurile lor unduioase răspundeau muzciii cu mișcări sincronizate perfect, ca ale unor dansatori profesioniști.
Răsucindu-se și învârtindu-se, Lila se îndepărta de Jason și arcuindu-și spatele, pletele îi mângâiau umerii. Fusta viu colorată în galben și verde se ridica, lăsând să i se vadă superbele picioare bronzate.
Treptat, celelalte perechi se opriră și priveau cu ochi admirativi la ei, iar când muzica se opri, lumea izbucni în aplauze. Gemenele coborâseră și ele și se alăturaseră privitorilor.
Apoi, muzica porni iar și dansul continuă până când nava ancoră în micul port turistic Cancun.
CAPITOLUL VI
Lila își petrecuse dimineața hoinărind prin magazinele elegante, prin buticuri și prin centrul comercial.
Stătea acum într-o cafenea și sorbea o băutură răcoritoare. Se odihnea câteva clipe și privea mulțimea grăbită intrând și ieșind din magazine. Tresări când zări o siluetă parcă cunoscută care dispăru însă prea rapid după un colț. Părea să fi fost Nikki Jocksay, dar se gând că se înșelase cu siguranță, astfel că-și termină băutura.
Se bucură că era singură și putea să-și aleagă pe îndelete rochia pe care voia s-o cumpere pentru seara în care urma să iasă să cineze cu Jason. Acesta lecase cu gemenele să viziteze o rezervație naturală, iar Lila profitase de ocazie și se ocupa de ea însăși. Într-un magazin încercă câteva rochii și în cele din urmă își alese una în nuanțe de roz și alb care i se păru potrivită ca eleganță și ca preț. Se hotărî să se întoarcă la hotel și se îndreptă spre stația de autobuz de pe partea cealaltă a centrului comerical.
Deodată își dădu seama că ochii n-o înșelaseră, căci, exact spre ea, afișând un zâmbet larg, venea Nikki.
- Lila! Ce surpriză, o întâmpină aceasta, oprindu-se în fața ei.
În prima clipă, Lila simți dorința să treacă mai departe fără să-i vorbească, dar își dădu seama că ar fi fost o exagerare prostească.
- Toată dimineața am încercat să iau legătura cu Jason, continuă ea privind cercetător în jur, căutându-l parcă. Unde e?
- Jason e plecat cu fetele. Vizitească o rezervație, se strădui Lila să vorbească normal.
- Locuiți la hotelul El Presidente, nu-i așa? Cum nu știu spaniola, nu prea m-am putut înțelege cu recepționerul. Am lăsat un mesaj pentru Jason, dar nu sunt sigură că am fost înțeleasă.
- Ai venit și tu în vacanță? întrebă Lila fără să se arate prea interesată, dar curioasă să afle motivul prezenței ei în Cancun.
- Da, pentru câteva zile și trebuie să-l întâlnesc pe Jason cât mai curând posibil. În caz că n-a primit mesajul meu, te rog să-i spui să mă contacteze la hotelul Camino Real, adăugă ea cu un glas mieros.
- Desigur, îi voi spune.
O salută din vârful buzelor și își continuă drumul spre stația de autobuz.
În timp ce se îmbrăca pentru cină, Lila se gândea cum să-i relateze lui Jason întâlnirea cu Nikki și mesajul ei.
Neglijase intenționat să-i spună, când se văzuseră în cursul zilei, dar își dădu seama că nu putea să amâne la nesfârșit.
Era gata când Jason apăru. O conduse la elegantul restaurant al hotelului Aristos. Se așezară la masă și făcură comanda. Jason îi zâmbea cu căldură dar Lila îi evita privirea, simțindu-se vinovată.
- Să știi că vizitarea rezervației a fost deosebit de interesantă. Păcat că n-ai fost cu noi! Ne-ai lipsit...
- Îmi pare bine că v-a plăcut. Mi-au spus și fetele că a fost formidabil.
- Și tu? Cum a fost la cumpărături?
- Grozav! O mulțime de lucruri tentante, la care am rezistat cu greu.
Lila căuta momentul și felul în care să-i spună despre întâlnirea cu Nikki.
După cină, Jason o conduse până în fața camerei ei, o sărută și-i ură noapte bună. Cu un gest, Lila îl reținu și cu un glas șovăitor îl invită în cameră.
Uimit și derutat de seriozitatea ei, Jason rămase lângă ușă.
- Știu că a fost un gest egoist să nu pomenesc nimic despre asta... Am întâlnit-o pe Nikki Jocksay astăzi. M-a rugat să-ți transmit s-o cauți, Locuiește la hotelul Camino Real.
Lila se întoarse cu spatele înainte de a termina pentru a nu vedea reacția de bucurie pe care o bănuia din partea lui Jason.
- Asta era, deci!?
Un zâmbet larg îi înflori pe față lui Jason în timp ce o cuprindea în brațe. O întoarse către el și o mângâie cu tandrețe.
- Da...
- Am simțit că ai veca și nu-mi imaginam ce anume. Draga de tine! Nu pot să cred că ai suferit toată seara doar din pricina unui mesaj banal. Crede-mă, nu era cazul!
- Cum, știai că este aici? Ai primit mesajul pe care l-a lăsat la recepție?
- Nu, nu! Mă refeream la faptul că nu are nicio importanță faptul că Nikki a venit la Cancun.
Jason o privea serios, hotărât s-o convingă.
- A insistat că are ceva important să-ți comunice.
- Nu este nicio grabă. O voi suna mâine dimineață.
Jason o îmbrățișă și o sărută cu afecțiune, apoi se retrase.
A doua zi, după programul matinal obișnuit, Jason le dădu voie fetelor să petreacă ziua cu niște prieteni din Houston pe care-i întâlnise la rezervație, iar el și Lila s-au dus la plajă.
- Am vorbit cu Nikki, o anunță Jason pe Lila. Vine să se întâlnească cu noi în timpul dimineții, aici pe plajă. Pretinde că trebuie să discutăm niște probleme la care lucram înainte de a veni aici.
- Într-adevăr?! Nu mai putea aștepta încă 3 zile până te întorceai la Houston?
- Așa susține... Oricum, vom afla în curând despre ce este vorba.
Lila urmări privirea lui Jason și o zări pe Nikki într-un bikini roșu, apropiindu-se de ei.
- Bună dimineața tuturor! Ce loc minunat ați ales! Vă mulțumesc că m-ați invitat.
Nikki își scoase din geantă un imens prosop de plajă și-l întinse pe nisip, lângă Jason.
- Spuneai că avem ceva urgent de discutat. Despre ce este vorba?
- Oh, nu e chiar atât de urgent, răspunse ea râzând și începu să-și maseze pielea cu o loțiune protectoare. Să ne bucurăm de această dimineață minunată.
Se așeză pe prosop într-o poziție provocatoare, apoi se uită la Lila și oftă adânc, apoi i se adresă:
- Apropo, dragă! Cum mai merge cu cărțulia? Am înțeles că aveai de gând să lucrezi și aici, nu-i așa?
- Cărțulia merge foarte bine.
- Bietul Jason! Stă de aproape două săptămâni fără o companie potrivită. Cred că i-a fost de ajuns. Ce zici, Jason? Mergem diseară să dansăm?
- Regret, nu se poate. Deja le-am promis fetelor că vom fi împreună... iar în privința companiei, să știi că Lila a fost o companie foarte plăcută. Ne-am simțit foarte bine.
- Păcat că nu ești liber diseară! Și tu, Lila, ce faci?
- Lucrez la cărțulie, desigur!
Fără să-i mai acorde atenție, Lila se întoarse pe cealaltă parte și se întinse ca să se bronzeze pe spate.
Urmă o lungă perioadă de tăcere în care toți se lăsară toropiți de căldură. Curând, razele soarelui deveniră prea puternice și cum ora prânzului se apropia, își adunară lucrurile și se îndreptară spre hotel.
- Jason, nu vrei să mă conduci la hotel? Am putea lua prânzul împreună și între timp să discutăm problema pentru care am venit.
- Bine, fu de acord Jason. Așteaptă-mă în hol să mă schimb. Nu durează mult.
Împreună cu Lila luară liftul spre camerele lor.
- Nu te superi că te las cu fetele pentru prânz? o întrebă el.
- Bineînțeles că nu, dar sper ca Nikki să nu te rețină prea mult. Ești totuși în vacanță.
Lila zâmbi cu subînțeles iar Jason îi atinse ușor buzele.
- Nu te îngrijora. Probabil că nu are mare lucru să-mi spună, dar nu pot să nu mă port politicos cu ea.
O lăsă în fața camerei și intră să se pregătească.
A doua zi, s-au îmbarcat în autocar pentru ultima excursie a vacanței, excursie care promitea să fie cea mai interesantă.
Chichen Itza, cel mai mare și cel mai bine păstrat ansamblu monumental din Yucatan, era ceea ce mai rămăsese din civilizația mayașă și toltecă. Vestigiile unei civilizații înfloritoare care durase până în anul 1461, când mărețele edificii fuseseră abandonate în chip misterios de băștinașii tolteci.
Structura principală a ansamblului, marea piramidă, li s-a părut fenomenală. Construită în trepte, cu o platformă în vârf, piramida era destinată adorării zeului Kukulkan.
Împreună cu ceilalți turiști, Jason, Lila și cele două gemene urcară cele 91 de trepte ale piramidei, pentru a admira amețitoarea priveliște de pe platformă.
Vizitară apoi și celelalte părți ale ansamblului, făcând nenumărate fotografii care urmau să le reamintească despre frumoasele clipe petrecute în aceste locuri.
- A fost o vacanță excelentă. Mi-a plăcut mult! Îți mulțumesc, Jason!
- Mă bucur că a ieșit așa cum mi-am dorit. A fost exact ceea ce fetele aveau nevoie și asta datorită ție, Lila, așa că și eu am pentru ce să-ți mulțumesc.
- Am făcut-o în primul rând pentru ele. Îmbinând munca cu joaca, au făcut progrese care altfel le-ar fi obligat la eforturi mult mai mari. Sunt fericită că ne-am atins scopul.
Discutau astfel pe drumul de întoarcere și curând ajunseră la hotel. Luară prânzul și apoi le conduseră pe fete în camera lor.
- Daisy, Violet... faceți un duș și apoi vă băgați în pat pentru a vă odihni, le îndemnă Lila. Fiindcă este ultima zi de vacanță, nu mai faceți lecții după-amiază. Vă voi chema la cină. Până atunci, vă odihniți și vă jucați.
- Bravo, Lila! Bravo!
Lila și Jason ieșiră din cameră și închiseră ușa în urma lor.
- Unde cinăm diseară? întrebă Lila.
Jason se opri brusc cu mâna la frunte.
- Ah! Am uitat să-ți spun. Diseară cinez cu Nikki.
- Ultima noastră seară la Cancun, și tu cinezi cu Nikki?
- Îmi pare rău, Lila... Nu mi-am dat seama... Scuză-mă!
Lila nici nu încerca să-și ascundă dezamăgirea și necazul.
- Nu te mai scuza! E în regulă. Împreună cu fetele vom petrece o seară frumoasă, aici, la hotel. Îți doresc distracție plăcută cu Nikki!
Jason încercă s-o îmbrățișeze, dar Lila îl respinse și intră în cameră, trântind ușa.
La cină, Lila se bucură că fetele erau obosite și tăcute. Cel puțin nu era obligată să facă conversație cu ele. Se simțea rănită de gestul lui Jason, dar nu voia să se lase copleșită de purtarea lui capricioasă.
Se întoarseră în cameră și le ajută pe fete să-și împacheteze o parte din lucruri, căci a doua zi urmau să zboare spre Houston. Deși era tristă, se gândea cu satisfacție la vacanța care se termina, și se bucura că-și atinsese scopul reușind să lucreze suficient cu fetele și la cartea ei, și în același timp să se relaxeze.
Oare Nikki venise la Cancun doar ca să le strice vacanța? Și de ce nu pomenise Jason nimic despre problemele discutate cu ea, căci avusese destul oacazii s-o facă?
Dădu la o parte îndoielile și întrebările și se duse în camera ei. Își aranjă și ea lucrurile și se culcă.
Abia reușise să adoarmă, când se trezi la uauzul unei ușoare bătăi în ușă.
- Cine e?
- Eu sunt, Jason! Trebuie să-ți vorbesc.
- M-am culcat deja, Jason. Vom vorbi mâine dimineață.
- Nu. Insist; vreau să vorbim acum!
Răsuci cheia și deschise ușa. Jason intră crispat, încruntat și cu pumnii strânși.
Văzându-l cu această înfățișare neobișnuită, Lila făcu câțiva pași înapoi, se împiedică și căzu pe pat. Înainte de a se putea ridica, Jason fu deasupra ei, ținându-i mâinile și apăsându-i ușor umerii.
- Ce faci? Lasă-mă!
- Numai dacă îmi explici subita schimbare a atitudinii tale.
- Subita mea schimbare? Ce să-ți explic? Doar nu eu sunt cea care mi-am petrecut seara cu altcineva, lăsându-te singur cu fetele.
- Nikki este partenerul meu de afaceri. Știi bine asta!
- Sunt convinsă că acele afaceri puteau aștepta până mâine, la întoarcerea la Houston.
- Ai dreptate... recunoscu el ezitând. Am vrut totuși să clarific câteva lucruri, iar faptul că era ultima seară mi-a scăpat pur și simplu din vedere... Au fost și fetele supărate că n-am fost aici?
- Da, dar ne-am descurcat.
Îi dădu drumul din strânsoare și jenat parcă, se ridică și se îndreptă spre ușă.
- Este o încheiere mizerabilă pentru două săptămâni atât de frumoase.
- Da.. și asta numai din cauza ta.
- Așa e... Ar fi trebuit să rămân cu voi, dar ți-am spus... nu mi-am dat seama... Te rog, scuză-mă!
- Te scuz, Jason, așa cum te-am mai scuzat și până acum.
- Noapte bună, Lila!
Închise ușa în urma lui și se trânti pe pat. Rămase cu ochii deschiși, ațintiți în tavan, și începu din nou să se gândească la situație. De ce oare era atât de supărată că Jason își petrecuse seara cu Nikki?
Răspunsul îi apăru pentru prima dată clar ca lumina zilei. Era geloasă pe Nikki! Și asta, pentru că îl iubea pe Jason.
Trecură câteva zile de când reveniseră la Houston și Lila abia îl văzuse pe Jason.
Nu-și dădea seama dacă o evita în mod deliberat, conta doar sentimentul dureros care rezulta din lipsa prezenței lui. Își umplea zilele lucrând și scriind, dar aceste activități nu mai erau pe deplin satisfăcătoare.
Deseori, cu ochii deschiși, se visa în brațele lui și-i simțea buzele calde, posesive, lipite de ale ei. Revenea brusc la realitate, spunându-și că Jason nu o iubea, fiind clar în relații apropiate cu Nikki.
Telefonul sună de mai multe ori înainte ca Lila să ridice receptorul.
Era mătușa Margaret, care se întorsese din Europa și o invita la o întâlnire cu prietenii, joia viitoare. O ruga pe Lila să-l invite pe Hunter și de asemenea, să le amintească doamnei Katherine și lui Jason data și ora invitației.
Lila se bucură la gândul că o va revedea curând și-i promise că-i va îndeplini dorința.
Găsi repede numărul lui Hunter și îl formă imediat. Nu putea uita răceala cu care o tratatse ultima dată când vorbiseră și-și aminti rugămintea lui Jason de a nu-l mai căuta, dar acum era vorba de dorința mătușii sale.
Așa cum se aștepta, tonul lui Hunter se schimbă îndată ce acesta realiză cu cine vorbea, și răspunsul lui la invitație a fost un refuz politicos. Lila se simți derutată și deranjată de comportamentul lui nefiresc și-și dădu seama că ceva se întâmplase cu el.
Cu un gust amar, se hotărî să îndeplinească rugămintea mătușii Margaret și ciocăni la ușa camerei lui Jason.
- Intră, te rog, o invită el surprins, dar evident bucuros că o vedea. Chiar mergeam la piscină. Nu mă însoțești?
- Nu... acum nu, ezită ea. Am venit doar să-ți amintesc că joi la ora 7 și jumătate ești invitat la mătușa Margaret.
- N-am uitat.
- Foarte bine! Atunci... la revedere!
Lila se întoarse că iasă dar el o prinse de mână.
- Stai puțin. Mi-a fost dor de tine...
- Dor de mine? Nu ai tu timp pentru asta! Ești prea ocupat cu munca ta și cu Nikki...
- Și totuși așa este. De ce m-ai evitat?
- Am avut senzația că tu ai făcut-o... Și ar mai fi ceva... Cred că tu l-ai îndepărtat pe Hunter de mine. L-am sunat să-l invit la mătușa Margaret, la dorința ei, și pentru a doua oară, Hunter a fost rece și a refuzat. Ce i-ai spus? Mătușa Margaret va fi decepționată să nu-l întâlnească.
- Voi vedea ce pot să fac, răspunse el gânditor.
- Jason, ce fel de influență ai asupra lui?
- Nu te mai preocupa atât de Hunter și spune-mi mai bine dacă joi vei veni cu mine la mătușa Margaret.
- Aveam de gând să merg cu mașina mea, dar pot să merg cu tine, dacă dorești.
- Foarte bine! Ești sigură că nu vii să înotăm? insistă el punându-și un prosop pe umăr.
- Sigură, dar dacă îți face plăcere, ne putem întâlni peste o oră în bibliotecă, pentru o partidă de șah.
Un zâmbet arogant înflori pe buzele lui Jason și ieșind împreună cu Lila din cameră, acceptă propunerea ei.
După ce își pregăti niște materiale pentru lecțiile de a doua zi, Lila își puse o rochie purpurie, își pieptănă părul într-o parte și-l legă cu o panglică. Apoi, își puse câteva picături de parfum și coborî în bibliotecă.
Aranjă piesele de șah pentru joc și căută la radio muzică de jazz pe care o potrivi în surdină, apoi luă o revistă și începu s-o răsfoiască.
Curând, ușa se deschise și Jason intră zâmbitor, îmbrăcat în pantaloni maro și o cămași largă, bej.
- Doamna mea preferată, muzica preferată și jocul preferat. Ar putea oare un bărbat să dorească ceva mai mult de atât?
Lila se simți măgulită dar se sili să nu arate.
- Începem partida?
- Dacă insiști...
După 45 de minute de concentrare, Jason reuși, nu fără dificultate, să câștige.
- Ai jucat excelent, își complimentă el cu cavalerism adversara.
Se ridică de la masă și se așeză pe sofa. Jason o privi ușor amuzat și întrebător.
- Și acum... Care este scopul real al acestei întrevederi?
- Unul singur, acela de a petrece o seară plăcută în compania unui prieten.
- Chiar așa? se miră el, râzând.
- Bineînțeles. Nu mă pricep atât de bine ca tine să-mi ating scopul pe căi ocolite. Sunt mai directă.
- Cred că mă judeci greșit. N-am făcut nimic ca să merit o apreciere atât de puțin măgulitoare.
- Este o părere personală.
- Da. Cred că da...
Jason întinse mâna și începu să-i mângâie șuvițele de păr, privind-o drăgăstos, apoi continuă:
- ... și ce-aș putea să fac ca să schimb o astfel de părere?
- Să-mi spui ce i-ai făcut lui Hunter!
Privirile li se încrucișară în timp ce mâna lui Jason se încleștă pe umărul ei, trăgând-o spre sine.
- Nu i-am făcut nimic, articulă el și se ridică brusc în picioare. Nu este suficient adevărul ca să fiu crezut?
- Ba da, dacă acesta este adevărul.
Jason zâmbi și-i întinse mâna, ajutând-o să se ridice în timp ce muzica de jazz tocmai se termina.
- Un sfârșit potrivit pentru o seară încântătoare.
Îi cuprinse talia și alături de ea, o conduse până lângă scară.
- La ce oră ne vedem joi?
- La 7.
Îi luă fața în mâini și-i sărută buzele delicat, apoi spuse:
- Noapte bună!
- Noapte bună, șopti ea.
Joi seara, exact la ora 7, Jason intră în bibliotecă. Lila îl aștepta deja acolo.
- Felicitări pentru punctualitate! Plecăm?
- Desigur. Nu vine cu noi și doamna Katherine?
- Nu. A plecat imediat după prânz ca s-o ajute pe mătușa Margaret. Mi-a spus să luăm la noi pozele pe care le-am făcut la Cancun.
- Să sperăm că nu-i vom plictisi cu ele.
Se urcară în mașina lui Jason și porniră.
Atmosfera era festivă când ajunseră la locuința mătușii Margaret. Se salutară cu toții bucuroți să se revadă după o perioadă destul de lungă.
- Bună seara, Hunter. Ce mai faci?
- Mulțumesc, foarte bine.
- Mă bucur că ai venit. Mătușa Margaret ar fi regretat cu siguranță absența ta.
- Sunt sigur de asta.
Lila privi în jur și-l zări pe Jason care, deși stătea de vorbă cu un alt invitat, îi observa cu atenție.
- Sper să avem ocazia să mai stăm de vorbă în seara asta, îi propuse ea lui Hunter.
- Să sperăm!
Lila se îndepărtă și o ajută pe mătușa ei să servească sandvișurile deosebit de aspectuoase și să aducă băuturile. Apoi, gândindu-se cum să-l abordeze pe Hunter, își luă și ea un sandviș și-și turnă un pahar cu vin.
- Cum te simți? îl auzi ea pe Jason, care apăruse lângă ea și se servea cu un sandviș. Cred că ești mulțumită că ți-a venit prietenul.
- Așa este, dar tare aș dori să știu ce i-ai spus!
Jason nu-i răspunse și se îndreptă zâmbind spre ceilalț invitați.
- Vă rog pe toți să ne acordați puțină atenție, anunță mătușa Margaret. Katherine și cu mine vrem să vă prezentăm diapozitivele pe care le-am făcut în Europa.
Cu toți se așezară pe canapele, în fotolii și pe scaune și priviră ecranul pe care începuseră să se înșire imaginile locurilor superbe pe care cele două prietene le vizitaseră.
Povesteau cu entuziam, comentau și răspundeau cu plăcere întrebărilor care li se puneau.
Când imaginile se terminară, Lila se uită după Hunter, dorind să vorbească cu el și-l zări retrăgându-se ușor spre ușa din holul de la intrare.
- Aici sunt niște poze pe care Lila și Jason le-au făcut când au fost în Cancun, o auzi ea pe Katherine, oferindu-le invitaților licul cu poze.
Lila reuși să ajungă la ușă înainte ca Hunter să reușească să iasă.
- Pleci fără ca măcar să-mi spui la revedere? Credeam că mai stai.
- Nu voiam să te deranjez. Regret, dar trebuie să plec în altă parte, se scuză el, stânjenit.
- Îmi pare rău. Speram că putem discuta...
- Poate altă dată. La revedere!
Fără alte comentarii, Hunter plecă, iar Lila, pe gânduri se întoarse spre salon. În cadrul ușii salonului stătea zâmbitor Jason.
Lila înțelese imediat că urmărise îndeaproape întreaga scenă și de astă dată era mulțumit.
CAPITOLUL VII
Era o zi caldă, la mijlocul lunii august și Lila stătea întinsă la umbra unui stejar și răsfoia o revistă.
În cursul dimineții făcuse lecții cu fetele, iar apoi se ocupase de corespondența cu editorul ei, trimițând cartea pe care o terminase așa cum plănuise. Se gândea deja la subiectul unei alte cărți și după o pauză de câteva zile voia să se apuce din nou de lucru.
Renunță la revistă, intră în piscină și începu să înoate. Se apropia ora prânzului și curând, foamea o îmboldi să iasă din apă, să se șteargă și să meargă la bucătărie. Rămase în bikiniul verde, căci casa era pustie. Domnul și doamna Cobine erau în concediu, iar Katherine le luase pe fete în oraș să prânzească și să meargă la un film.
Fără grabă, luă două felii mari de pâine și între ele puse friptură rece, roșii, ceapă, sare și piper și o frunză de salată verde. Într-un pahar puse câteva cuburi de gheață și-l umplu apoi cu suc de fructe. Așeză totul pe ot avă și se îndreptă spre curte.
- O, ho, ho! Cum s-a mai schimbat bucătăreasa! exclamă Jason care tocmai intra, desfăcându-și cravata.
Lila nu-l mai văzuse de câteva zile și am rămăsese pe loc, neînțelegând cum de venise acasă în mijlocul unei zile de marți.
Jason se oprise și el și-i admira cu ochii mari frumosul trup, atât de bine alcătuit, apoi privirea i se opri la tava din mâna ei.
- Aș dori și eu ceva asemănător, dacă se poate. Mor de foame... Mă schimb și vin imediat.
Lila îi făcu și lui un sendviș, îi turnă în pahar suc de fructe și duse tava în curte lângă piscină.
În câteva minute, Jason reveni în costum de baie și începu să mănânce cu poftă.
- Este delicios... Nu s-ar putea s-o primesc pe bucătăreasă ca desert?
- Nu, nu s-ar putea, replică Lila amuzată. Cum de ai venit atât de devreme?
- Am hotărât să-mi acord o după-amiază liberă.
- Ce coincidență! La fel am hotărât să fac și eu, cu ocazia terminării cărții. Tocmai am trimis-o editorului.
- Felicitări! Te admir pentru talentul și perseverența ta.
Complimentul lui neașteptat îi făcu mare plăcere și Lila se întoarse pentru a nu lăsa să se vadă ât de mult însemna pentru ea aprecierea lui.
- Îți mulțumesc... reuși ea să spună. Este o ușurare să știu că am relizat unul din proiectele aceste veri și sper ca în următoarele 3 săptămâni să-l realizez și pe celălalt.
- Care anume?
- Să-mi găsesc o locuință și să-mi continui munca...
Jason rămase tăcut, privind-o în adâncul ochilor, apoi oftă.
- Nu ne părăsi, Lila! șopti el rugător.
- Fetele vor avea succesul dorit, se grăbi ea să-l asigure, simțind cum o cuprinde emoția. La sfârșitul acestei săptămâni își vor da testele și am încredere că vor reuși foarte bine.
- Sunt sigur că așa va fi, și asta datorită faptului că am avut norocul să fii alături de noi în această vară. Sper ca cel puțin pe jumătate, experiența aceasta să fi fost și pentru tine satisfăcătoare.
- A fost.
Jason încerca s-o privească în ochi dar ea îi evita privirea.
- Numai pe jumătate? insistă el, tachinând-o.
Lila râse ușor amuzată.
- Oh, Jason! Activitatea mea cu Daisy și Violet a fost una dintre cele mai utile experiențe ale vieții mele. A fost minunat!
- Dar oare numai ele au însemnat ceva pentru tine?
Întrebarea lui era un îndemn să se refere la relația dintre ei, dar Lila ocolea subiectul cu încăpățânare.
- Katherine îmi va fi întotdeauna foarte dragă și le sunt recunoscătoare domnului și doamnei Cobine pentru amablitatea și prietenia de care au dat dovadă.
- I-ai amintit pe toți cei din casă în afară de cățel și de mine.
Zâmbetul lui Jason devenise sarcastic și tonul rece. Se ridică din șezlong și începu să se plimbe nervos, dar Lila se strădui să nu se lase impresonată.
- Oh, îmi va fi dor de Cherries!
- Da, sunt sigur!
Tensiunea care plutea în aer era incomodă și Lila încercă să schimbe subiectul.
- Ce faci diseară? întrebă ea zâmbind, privindu-l în față.
- Întrebi ca să-mi propui ceva?
- Da, răspunse ea prompt dar fără să aibă ceva în minte.
Găsi repede o idee surprinzătoare și contnuă:
- Aș dori să merg în seara asta la patinaj și mi-am face plăcere să vii cu mine.
- ...Dar eu n-am mai patinat de ani de zile...
- Nici eu, așa că va fi nostim.
Era ușurată că reușise să-i abată atenția de la comentarea relației lor și luă tava s-o ducă în bucătărie.
- La ce oră mergem?
- Pe la 8, răspunse ea peste umăr, surprinsă că le acceptase oferta ei.
Îl auzi sărind în apă și înotând voinicește pentru a-și descărca nervii.
Ringul patinoarului era prea aglomerat când Lila și Jason ajunseră acolo.
Își puseră patinele și, cu prudență, pășiră pe gheață. Amândoi se simțeau nesiguri pe picioare și făcură câteva ture ținându-se de balustrada ajutătoare. Curând îndrăzniră să-și dea drumul și să alunece lin și elegant pe luciul gheții. Apoi, Lila îndrăzni să încerce chiar câteva sărituri și piruete mai riscante pe care nu le mai făcuse din zilele colegiului. Jason îi oferea brațul ca punct de sprijin și-i admira măiestria. Deodată însă, inevitabilul se produse.
Un picior alunecă necontrolat, Lila se dezechilibră, întinse mâna și se agăță de Jason și în clipa următoarea se rostogoliră amândoi. Izbucniră în râs și se căzniră să se ridice, sprijinindu-se unul de altul. Rămaseră câteva clipe îmbrățișați, apoi ținându-se de mână, continuară să alunece împreună într-un dans sentimental.
Liila se simțea fericită și ar fi dorit ca acest dans și această senzație să se prelungească, dar curând se trezi din euforie amintindu-și două nume: Hunter Matthews și Nikki Jocksay. Relația lui Jason cu cei doi îi era încă neclară și o împiedica să dea frâu liber sentimentelor ei.
Patinară până când simțiră o oboseală plăcută în toți mușchii și se pregătiră de plecare.
- A fost o seară neașteptat de plăcută, își manifestă Jason satisfacție în timp ce urca în mașina Lilei.
- Mă bucur că ți-a plăcut.
Lila porni, dar în loc să meargă direct spre casă, viră în altă direcție. După câteva minute de mers, se opri în fața unei clădiri moderne, cu apartamente de locuit.
- Ce faci, mă răpești? se miră Jason, neînțelegând motivul venirii lor acolo.
- Nu, sigur că nu. Te-aș ruga însă să-mi spui părerea ta despre zonă și despre clădire.
- Ce ai de gând?
- Am găsit aici un apartament de vânzare și aș...
- Nu e pentru tine, o întrerupse el, brusc iritat.
- Jason, în 3 săptămâni am nevoie de o locuință, și-mi este greu să iau o astfel de hotărâre de una singură. Sincer, am nevoie de opinia ta.
- Tu ai o locuință și refuz să te ajut s-o părăsești.
- Nu, nu am o locuință și dacă refuzi să mă ajuți, o voi face fără ajutorul tău.
Pentru prima oară de când se întorsese la Houston se simțea singură și lacrimile începură să-i curgă pe obraji.
Îndurerată de egoismul lui, Lila porni mașina și în curând ajunseră pe strada Caroline.
Lila stătea la fereastră și privea reflectarea lunii pline în apa piscinei. Nu reușise să adoarmă după discuția tensionată pe care o avusese cu Jason, deja se făcuse ora 3 și jumătate și somnul părea să nu fie pe aproape.
Se gândi la insistența lui de a o convinge să rămână în casa lui, dar la sfârșit ajunse la concluzia că singurul gest rațional posibil era să se mute.
Se hotărî ca în fiecare din zilele următoare, după orele pe care le mai făcea cu Daisy și Violet, să caute o locuință care să-i placă și care să fie acceptabilă ca preț. Spera să găsească ceva până la sfârșitul celor 3 săptămâni. N-ar mai fi putut rămâne nici măcar o zi după aceea.
Bucuroasă că ajunse la o concluzie clară, își puse costumul de baie și ieși să înoate.
Intră în apă și se înfioră la prima atingere a apei răcoroase. Înotă câteva lungimi de bazin și deodată avu senzația că era urmărită. Din întuneric îl zări înaintând spre ea pe Cherries.
Lila chicoti, îl luă în brațe și începu să-l mângâie.
- M-ai speriat, ștrengarule! îl dojeni ea și se așeză într-un șezlong.
În liniștea care se lăsase îndată, sentimentul straniu al unei alte prezența îi reveni.
Deodată, Cherries sări din brațele ei și se repezi spre tufele întunecate lătrând. Lătra prietenod, dar Lila își aminti că Cherries lătra prietenos la toată lumea.
Neliniștită, făcu câțiva pași spre casă și aude undeva în spate un foșnet. Când se întoarse, zări o siluetă dispărând în tufișuri și auzi acolo o agitație urmată de o bufnitură, apoi, imediat, din întuneric apăru Jason cu Cherries în brațe.
- Intră repede în casă! o îndemnă el agitat. Ce căutai afară singură la ora asta?
Jason îl puse jos pe Cherries și închise ușa cu cheia.
- N-am putut să dorm și am ieșit să înot.
- La ora asta și singură?
- De ce nu? Și tu făceai asta deseori.
- Așa e, dar acum puteai să ai necazuri, Te rog să nu mai ieși noaptea singură.
Lila se așezase pe un scaun și își dădu seama că Jason era sincer îngrijorat pentru ea.
- De acord, dar spune-mi ce s-a întâmplat. Ai pățit ceva?
- Nu, nimic. Cineva a încercat să-l fure pe Cherries. Individul m-a îmbrâncit și a reușit să sară peste gard. Tu n-ai auzit, dar să știi că în ultima vreme, în zonă au fost furați mulți câini.
- Cum așa? Pentru ce?
- Pentru luptele cu câini. Au loc la periferia orașului, pentru pariuri, iar cățeii ca Cherries sunt folosiți ca momeală pentru întărâtarea și antrenarea dulăilor de luptă.
- Groaznic! Bietul Cherries! Ce soartă ar fi avut, se cutremură Lila.
- Nu mai trebuie lăsat afară în timpul nopții. Acum însă a scăpat, așa că liniștește-te și încearcă să adormi.
- Gândindu-mă la ce se putea întâmplat, îmi va fi imposibil.
- Am eu o soluție pentru asta...
- Nu cumva o partidă de înot la lumina lunii? îl tachină ea cu ironie.
- De data asta, nu! Îți voi face un ceai de plante. Du-te să te schimbi și revino în bibliotecă.
Ascultătoare, Lila urcă în camera ei, își uscă părul și-și puse pijamaua și un halat, apoi coborî în bibliotecă. Jason o aștepta cu ceaiul aburind și cu două cești pe tavă.
Umplură ceștile cu ceai și se așezară pe sofa.
- Ai anunțat poliția?
- Da, sunt la curent cu problema, dar încă n-au reușit s-o rezolve.
Lila se simțea mai bine. Ceaiul cald și parfumat era relaxant și curând simți o toropeală plăcută. Își sprijini capul pe umărul lui Jason, respirația și bătăile inimii devenindu-i tot mai calme.
Simți că Jason o ia în brațe și o duce sus pe scări, apoi o așază cu blândețe pe patul ei. Îl zări printre gene privind-o cu tandrețe, apoi stingând lumina și ieșind din cameră.
Trecuseră 10 zile de când Daisy și Violet își dăduseră examenele la colegiul Smith și acum așteptau emoționate și pline de speranță ca unchiul lor să deschidă scrisoarea prin care li se anunța rezultatul.
Și el era emoționat citind conținutul și treptat, fața i se lumină și cu un zâmbet larg le anunță că reușiseră și erau acceptate la cursuri. Izbucniră cu toții în chiote de bucurie și în aplauze.
- A fost o vară minunată și deosebit de utilă... și asta datorită ție, o lăudă mătușa Katherine pe Lila.
- Laudele le merită Daisy și Violet, care au fost niște eleve excelente. Au fost silitoare și au lucrat cu entuziasm tot ceea ce le-am dat.
- Desigur, așa este, și suntem cu toții mândri de ele.
- Sunt de aceeași părere și pentru a le răsplăti pentru reușita lor, propun să sărbătorim succesul în felul în care doresc ele s-o facă, interveni Jason, apoi adresându-li-se le ceru părerea.
Fetele se gândiră și șușotiră câteva clipe înainte de a se decide, apoi răspunseră că ar dori o petrecere cu prietenii lor în curte, în jurul piscinei.
Jason acceptă imediat și propuse petrecerea să aibă loc a doua zi după-amiază, Mătușa Katherine și Lila se oferiră să ajute la pregătirea festivității și până seara târziu discutară toate detaliile.
A doua zi la ora 5 după-amiază, sosiră toți copiii invitați la petrecere. Daisy și Violet își întâmpinară bucuroase prietenii și-i conduseră în curte unde îndată se încinse joaca.
Jason le privea cu plăcere zbenguiala și după o vreme propuse un concurs de înot cu premii. Îi împărți pe copii în două echipe și el însuși intră în apă. Arbitra întoarcerea și pe furiș îi mai ajuta pe cei rămași în urmă.
Era o veselie generală la care participa și Lila, cu încurajări de pe margine. Îi făcea plăcere să-l vadă pe Jason implicat cu atâta dragoste în viața celor două copile și regreta că în curând va părăsi această familie fericită.
- Aceasta este echipa învingătoare, îi anunță Jason pe câștigători.
Lila și mătușa Katherine aduseră premile în jucării și medaliile colorate pe care Jason le cumpărase pentru toți copiii, astfel că și învinșii primiră premii de consolare.
Într-o bună dispoziție generală, se grăbeau să se șteargă și să se îmbrace căci în aer plutea ademenitor mirosul cârnăciorilor care sfârâiau pe grătar.
Mâncară pe sătuare, apoi se antrenară plini de vioiciune împreună cu Jason într-o partidă de volei. Mereu dornici de variație, organizară și alte jocuri de societate care continuară până seara când părinții copiilor începură să vină să-i ia acasă.
- A fost o petrecere minunată! îi spuse Violet unchiulei ei în timp ce-l ajuta să strângă farfuriile.
- Da, a fost grozavă, adăugă Daisy. Îți mulțumim, unchiule, că ne-ai lăsat s-o facem.
- Să știți că și mie mi-a plăcut.
- Trebuie să-mi mulțumim Lilei și mătușii Katherine care ne-au ajutat atât de mult.
- Da, dar păcat că în curând Lila pleacă și nu va mai fi aici să ne ajute când vom organiza astfel de petreceri.
- Lila pleacă? Ce vrei să spui?
Suprinse de afirmația lui, fetele rămaseră pe loc nedumerite.
- Da, în câteva zile își va găsi o locuință și se va muta, le explică el mai clar.
- Dar nu poate să facă asta! se bosumflă Daisy cu lacrimi în ochi. Suntem acum o familie și oamenii nu se mută din familia lor...
Amândouă îl priveau abătute, parcă cerându-i ajutor.
- Ce s-a întâmplat, fetelor? se miră mătușa Katherine care tocmai intra din curte.
- Unchiul Jason ne-a spus că în curând Lila va pleca de la noi.
Alergară spre ea și-și ascunseră fața în fusta ei iar mătușa Katherine se uită întrebătoare spre Jason.
- Credeam că este fericită aici, împreună cu noi...
Lila tocmai intra și ea în bucătărie, aducând mingea de volei și alte câteva obiecte care rămăseseră afară. Cherries alerga vesel în urma ei.
- Gata! Curtea este curată, totul este în ordine, le spuse ea veselă.
Rămase însă pe loc când văzu fetele cu fețele triste și ochii înlăcrimați.
- Ce s-a întâmplat?
Jason făcu câțiva pași, se așeză la masă și le făcu semn și celorlalți să facă la fel. Lila puse în debara mingea și celelalte lucruri aduse din curte și li se alătură.
Se lăsase o tăcere apăsătoare. Se uitau unii la alții până când Jaon se hotărî să vorbească.
- Le-am spus că intenționezi să pleci peste câteva zile. Le este greu să înțeleagă de ce nu poți rămâne aici.
Inima Lilei se frânse întâlnind privirea tristă a celor două fetițe și scormoni repede în minte să găsească o explicație pe înțelesul lor. Realizase imediat că Jason le folosea iarăși în tentativa de a o face să rămână și-și înăbuși pe moment mânia împotriva lui. Văzu pe masă mânuțele lor împreunate și un nod i se puse în gât, făcând-o să înghită cu greu.
Nu suporta ideea să le facă să sufere, dar nici nu putea să le promită că rămâne în casa lui Jason.
- Am promis că vom face lecții împreună pe tot parcursul celor 3 luni ale verii și am fost toți de acord cu asta, încercă ea să le explice cât mai simplu posibil. Eu mi-am ținut promisiunea, iar voi ați reușit să atingeți obiectivul pentru care am rămas, astfel că a sosit timpul să plec..
- Dar nu trebuie să pleci, îndrăzni Violet să intervină... Noi te iubim. Lila, tu faci parte dn familia noastră. Te rugăm, rămâi!
Rugămintea copiilor era atât de sinceră și de caldă încât Lila simți că o podidesc lacrimile și-și strânse buzele cu putere, întorcând capul.
Mătușa Katherine înțelese imediat că Lila trecea printr-un moment dificil și interveni în ajutorul ei.
- Haideți să-i oferim Lilei posibilitatea să se mai gândească la propunerea noastră și poate astfel se va răzgândi. Iar dacă nu, să acceptăm decizia ei, oricare ar fi ea, și să-i mulțumim că a fost alături de noi în această vară.
Fetele înțeleseră și acceptară propunerea mătușii Katherine și, pline de speranță, se înseninară puțin iar Lila se gândi cu recunoștință la intervenția salutară.
- Acum este timpul să ne culcăm, continuă mătușa Katherine. Dați-i Lilei și lui Jason un pupic și veniți cu mine să vă ajut să vă pregătiți.
Daisy și Violet alergară la fiecare dintre ei, îi îmbrățișară și îi sărutară, apoi plecară însoțite de Katherine.
Jason și Lila rămaseră o vreme în tăcere.
- Sper că vei face ceea ce a sugerat mătușa mea. Le-ai face fericite pe fete.
- Îmi dau seama, dar nu cred că se poate. Îmi pare rău că le-ai necăjit cu povestea asta.
Lila se ridicase și se îndrepta spre hol iar Jason o urmă.
- Este mai bine că știu și ele ce ai de gând. Și nu uita că ai promis să te mai gândești.
- Îmi voi ține promisiunea.
- Te rog!
Ajunși lângă scară se opriseră iar Jason o îmbrățișă și o sărută lung și cu tandrețe. Lila îi răspunse cu căldură, apoi, brusc, se smulse din îmbrățișarea lui și alergă în sus pe scări spre camera ei.
Lila își petrecu dimineața vizitând case și apartamente dar nu găsi nimic care să-i placă și în același timp să fie acceptabil ca preț.
Deși își ținea promisiunea și se gândea la posibilitatea de a rămâne în casa Tobias, ajungea mereu la aceeași concluzie: trebuia să se mute imediat ce va găsi ceva convenabil, căci nu putea rămâne în casă cu ciudatul și capriciosul Jason care o făcea să sufere prea mult jucându-se cu sentimentele ei.
Abătută după dimineața fără rezultat, opri mașina lângă marele centru comercial Galleria, convinsă că o raită printre stanurile și vitrinele de acolo îi va schimba dispoziția.
Se opri mai întâi în fața unei vitrine cu bijuterii și admiră inelele, cerceii și ceasurile expuse. O brățară fină îi atrase atenția și intră în magazin s-o încerce. Arăta foarte bine pe încheietura mâinii și nu se putu hotărî să plece fără s-o cumpere.
Se opri apoi într-un magazin alăturat de cosmetice și mirosi câteva flacoane cu cele mai noi parfumuri. Unul dintre ele avea o aromă delicată de flori exotice și Lila nu rezistă tentației și-și cumpără întreaga gamă, adică săpunul, pudra și loțiunea de corp.
Cu aceste achiziții de răsfăț se gândi să se întoarcă la mașină, dar o rochie albastră etalată într-o vitrină i se păru irezistibilă. Găsi în raft alte câteva care-i plăceau și pe care le încercă, iar în cele din urmă cumpără două dintre ele.
Acum era nevoită să cumpere și o pereche de pantofi care să se asorteze cu rochiile dar problema își găsi ușor rezolvarea, vizavi aflându-se un magazin cu încălțăminte în care găsi ceva potrivit.
Într-o dispoziție mult mai bună și încântată de tot ce-și cumpărase, se urcă în mașină și porni spre casa în care nu mai voia să rămână mult timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu