Până la adânci bătrâneți, Karen Rose Smith`

 1-3
Capitolul 1

      Bărbatul era bine clădit, transpirat și fără cămașă.

   Darcy Kearn se strecură după tejghea, gândindu-se că, dacă ar fi fost pe plajă, ar fi admirat cu plăcere priveliștea. Umeri lați, șolduri suple, bicepși care păreau fortificați prin muncă fizică.

   Dar nu era la plajă. Se afla în atelierul ei de reparații, iar noul sosit, după cum arăta, era frustrat... și furios. Trupul lui pe jumătate gol, sclipind de sudoare, emana nervozitate, în timp ce privea încruntat cele două autovehicule parțial demontate.

   Mecanicul șef o informase că omul refuza să accepte faptul că nu-i puteau repara mașina până luni. În asemenea momente, Darcy ar fi preferat să lucreze la un motor, nu să alungii dracii altora.

   Străinul aruncă o privire spre birou și porni într-acolo ca un om cu o misiune precisă. În timp ce se apropia, privirea lui Darcy se îndreptă spre pieptul lui.
   Păr negru cârlionțat, umed de nădușeală, în formă de „T”. Șuvițe inelate în jurul sfârcurilor cafenii bărbătești pentru a forma apoi o săgeată prelungă și îngustă către betelia șortului bleumarin. Era destulde suplu pentru a i se distinge clar coastele. Vârtejul de păr din jurul ombilicului îi trezea ispita de a privi și mai jos. Simți o palpitație în stomac și făcu un efort să ridice ochii.

   Privirea ei trecu peste o bărbie puternică, până la doi ochi tenebroși... și se opri. Niciodată nu văzuse o expresie atât de intensă în ochii unui bărbat.

   Dintr-odată, își dori ca salopeta ei să fi fost mai atrăgătoare și mai feminină. Iritată de gândul că ar fi purtat dantele sau mătăsuri într-un garaj, vorbi răspicat:

   - Sunt Darcy Kearn. Vă pot ajuta cu ceva?

   Bărbatul își trecu degetele prin părul des și aspru.

   - Dumneavoastră sunteți patroana?

   Înaltă de un metru 58, Darcy era obișnuită să se uite la bărbați de jos în sus. Dar acest bărbat îi dădea senzația că ar fi avut nevoie de pantofi cu tocuri înalte de un stânjen ca să-l poată privi de pe poziții de egalitate. Își îndreptă umeii, adunându-și forțele.

   - Da, sunt Kearn, de la Kearn`s Automotive Repair. Pot să vă ajut? repetă ea.

   Omul privi prin atelier, apreciind spațiile și echipamentele.

   - Sunteți singurul garaj deschis vinerea la o oră atât de târzie, și singurul care va fi deschis și mâine. Am nevoie de mașină cât mai curând posibil. Cât trebuie să plătesc ca să vă apucați de ea dimineață la prima oră?

   Cumva, Darcy reuși să-și stăpânească nervii.

   - Noi nu lucrăm așa, domnule...

   - Hallaran. Seth Hallaran, se prezentă el repezit.

   Hallaran... Hallaran... Numele îi ricoșă prin minte, în timp ce încerca să îl repereze.

   - Domnule Hallaran, suntem suprasolicitați. Am primit o mulțime de comenzi în ultimul weekend, de Memorial Day, la care se adaugă și reviziile de care au nevoie clienții noștri permanenți...

   Hallaran o privi drept în ochi.

   - Haideți, domnișoară Kearn. Cât face?

   Darcy renunță să se mai gândească de unde-i știa numele. Oricine-ar fi fost, era obișnuit să obțină orice voia. Ei bine, nu și de astădată.

   - Domnule Hallaran, n-aveți decât să vă duceți mașina în altă parte, dacă preferați să nu așteptați până v-o putem repara noi.

   Un mușchi de pe obrazul lui palpită rapid, în timp ce glasul îi vibra de furie abia reținută.

   - Cam greu, din moment ce motorul nu-i merge, iar până aici am adus-o tractată. Acum, dumneavoastră răspundeți de ea.

   Darcy își stăpâni un oftat. De ce o credeau toți clienții o vrăjitoare atotputernică într-ale mecanicii?

   Ieși de după tejghea, pentru a se uita pe fereastră spre superbul lui Firebird albastru-cobalt agățat la remorca autoutilitarei. Încet, numără până la 10, amintindu-și cum o învățase tatăl ei că umorul și răbdarea erau mai profitabile decât o limbă desferecată.

   Se întoarse cu fața spre Hallaran.

   - Domnule Hallaran, v-ați scos amigdalele?

   Sprâncenele lui Hallaran se arcuiră.

   - Da, de ce?

   - Mă întrebam dacă nu cumva medicul v-a extirpat și răbdarea și buna dispoziție.

   Un moment, Hallaran păru gata s-o înșface de umeri și s-o zgâlțâie. Apoi, expresia i se destinse și izbucni în râs. Un râs profund și puternic, care reverbera prin trupul lui până-n vârfurile picioarelor.

   Darcy își dădu seama că nu era supărat pe ea, ci pe împrejurările care-l aduseseră acolo.

   Râsul scăzu până la un chicotit, în timp ce Seth Hallaran clătina din cap.

   - Iertați-mă dacă am fost cam bădăran. Nu mă așteptasem să mi se găurească rezervărul de benzină. A trebuit să merg o milă pe jos până la cel mai apropiat telefon public, pe canicula asta, apoi să aștept trei sferturi de oră camionul care să mă tracteze. Iar dumneavoastră stați aici calmă și naturală ca o fragă proaspăt culeasă.

   - Asta ar vrea să fie un compliment?

   Hallaran zâmbi.

   - De obicei, nu. Dar, cu pistruii și părul ăsta roșcat... Hai c-am făcut-o de oaie, nu?

   - Mai bine opriți-vă până nu e prea târziu, replică Darcy fără să-și poată stăpâni la rândul ei un zâmbet.

   Seth Hallaran se apropie, până când Darcy putu să-i simtă mirosul masculin, de mosc. Bătăile inimii i se accelerară până la un flux continuu. Făcu un pas înapoi. Intimidarea era una, iar puterea masculină pură, cu totul altceva.

   Hallaran își înclină capul.

   - Ascultați, domnișoară Kearn, îmi prezint scuzele dacă v-am insultat etica profesională. Sunt obișnuit cu practicile din orașele mari. M-am mutat aici recent, și încă nu m-am familiarizat cu orașul Hershey. Ăsta-i unul dintre motivele pentru care am nevoie de un mijloc de transport.

   Avea farmec. Măcar atât trebuia să recunoască. Și știa când să și-l pună în aplicare. Dar asta nu schimba nimic.

   - Chiar dacă v-aș putea găsi un loc pentru mâine dimineață, ceea ce nu pot, sublinie ea, nu am un rezervor nou. Nu voi putea obține unul până luni dimineață. Vă pot da un număr de unde să închiriați o mașină. Iar în Hershey există și un serviciu de taxiuri. Dumneavoastră alegeți.

   Seth se încruntă. Ceva din ochii lui Darcy Kearn, sinceritatea din vocea ei, îi răscolea sufletul. Senzația îl irita, așa că încercă o ripostă suavă - dar nu-i veni nimic în minte.

   - Să vă dau cartea mea de vizită, spuse el, scoțându-și portofelul.

   Darcy luă cartea și o citi. Pe față îi apăru o expresie stranie.

   - Deci, de-aici vă știam...!

   - Poftim?

   - Sunteți avocat. Îl reprezentați pe Brad Winston.

   - Îl cunoașteți?

   - Fosta lui soție e cea mai bună prietenă a mea.

   Ridică privirea spre el, cu o expresie acuzatoare în ochi.

   - Nu-mi vine să cred că i-ați putut accepta cazul. Nu merită custodia asupra fiicei lui. Marsha a avut grijă de Jenna, a plătit datoriile lui Brad...

   Seth o întrerupse:

   - E clar că aveți o opinie subiectivă.

   Darcy pufni zgomotos, făcând eforturi să nu-și piardă răbdarea. Obrajii i se înroșiseră, iar vocea-i era agitată.

   - Sunt mult mai obiectivă decât dumneavoastră. N-o cunoașteți pe Marsha, nici pe Jenna și nici pe Brad. Cum vă puteți gândi să luați o fetiță de lângă mama ei?

   - Un moment. Din câte-mi spune Winston, are motive.

   - Minte. Întotdeauna a mințit. Așa le rezolvă pe toate.

   Seth acceptase cazul lui Winston doar cu o săptămână în urmă, dar încă nu-l preluase. Dacă, însă, ceea ce-i spusese clientul lui era adevărat, atunci avea temeiuri să lupte pentru custodie. Dacă Darcy Kearn și Marsha Winston erau cele mai bune prietene, probabil că Darcy era orbită de loialitate. Seth întâlnise de multe ori asemenea situații.

   - Se pare că ne aflăm de o parte și de alta a baricadei.

   Darcy ridică bărbia.

   - Asta nu are nicio importanță.

   Părul ei roșu ca flacăra, lung până la umeri, distona cu salopeta decorată cu dâre de unsoare. O pată îi marca un loc deosebit de ispititor, pe sânul stâng.

   - Ba are. Aș dori să luăm cina împreună, diseară.

   Darcy clipi din ochi.

   - Nu mi se pare deloc o idee bună.

   - De ce nu? Din cauza felului în care sunt îmbrăcat? replică el, simțind cum pulsa de dorință sub privirea ei care-i cerceta pieptul.

   - Nu.

   Vocea ei părea să fi devenit puțin cam sufocată, dar putea fi și efectul imaginației lui plină de speranțe.

   - Atunci, care-i problema?

   - V-am citit biografia. V-am văzut și fotografia în ziar, anul trecut, când l-ați reprezentat pe senatorul Gotlieb. Eu sunt provincială. Frecventăm cercuri diferite.

   - Vrei să spui că ești o snoabă.

   - Nu-i adevărat!

   - Dovedește-o!

   - Nu pot. Dumneavoastră îl reprezentați pe Brad. Ăsta-i un motiv suficient ca să nu devenim... prea prietenoși.

   Seth nu era de aceeași părere, dar nu silea niciodată o femeie să facă ceva împotriva propriei voințe și nici n-avea timp de jocuri. Oricum, nu se pricepea la așa ceva. La strategie, da. La manipulările masculin-feminine, nu.

   Scoțând una dintre cărțile ei de vizită, Darcy notă pe verso un număr de telefon și o adresă, apoi i-o oferi.

   - Ăsta-i numărul agenției de închirieri. Întrebați de Jed. Spuneți-i că eu v-am trimis.

   Bătea deja în retragere. Era clar că-l considera un dușman.

   - Și-acum, dacă-mi spuneți la ce oră să vă caut luni, continuă ea, am să vă sun pentru a vă spune un preț estimativ și cam când va fi gata mașina.

   - Faci asta pentru toți clienții?

   - Pentru toți cei noi și pentru oricine mi-o cere. Pe termen lung, e o economie de timp și preîntâmpină neînțelegerile și alte probleme.

   Era cazul să plece - dar, fir-ar să fie! Voia să știe mai multe despre ea.

   - Dumneata ai să-mi repari mașina?

   Darcy îl privi în ochi.

   - Vi se pare improbabil ca o femeie să se priceapă la alternatoare, carburatoare, bujii și transmisii?

   Seth bănui că trebuise să-și apere ocupația de prea multe ori ca să le mai numere.

   - N-am mai cunoscut niciodată o femeie care să fie mecanic auto, necum o patroană de garaj. Ești un caz unic.

   Și captivant. Dar, dacă sperase ca Darcy să-l distragă și să-i liniștească agitația, expresia ei îl înștiință că mult mai mult succes ar fi avut o partidă de jogging. N-o interesa.

   - Formula asta n-am mai auzit-o, replică ea în cele din urmă.

   În ciuda semnelor evidente, Seth insistă:

   - Ce anume te face să fii unică, Darcy? De ce te simți atât de bine aici? întrebă el, arătând spre elevatoarele pentru mașini.

   Darcy nu părea dispusă să-i răspundă. Dar trebuia să fi văzut că-l interesa sincer.

   - Garajul a fost al tatei. De când mă știu, m-am ținut după el peste tot, dându-i șurubelnițe, sârme, clești... La 12 ani, mă descurcam deja mult mai bine cu un motor decât frații mei mai mari.

   - Ai crescut în Hershey?

   - Mhm. Toată viața am trăit aici.

   Și-i plăcuse, după tonul pe care vorbea. Seth nu și-o putea imagina atât de atașată de un anumit loc... sau de un anumit om. Evident, el și Darcy  erau plămădiți din aluaturi diferite. Iar Darcy înțelesese deja acest lucru. N-ar fi stricat să-i urmeze exemplul.

   - Pot să dau și eu un telefon? întrebă el politicos. Trebuie să chem un taxi.

      Cerul era albastru ca un ocean pătat cu spuma albă a valurilor. Darcy spera ca arșița de început de iunie, neobișnuit de sufocantă, să fie de scurtă durată.
   Lăsând să se închidă ușa cu plasă contra țânțarilor, coborî cu grijă treptele verandei din spatele casei, în mâini cu oala în care fasolea încă mai continua să clocotească mărunt.

   În timp ce ocolea gardul viu dintre proprietatea ei și a Marshei, auzi plescăielile și chiotele Jennei. Intră în curtea vecină și-i zâmbi afectuos fetiței de 8 ani așezate pe umerii lui Chuck, care încerca s-o arunce în bazin.

   Chuck Porter era un bărbat blând, cu inimă mare, care reușise cumva să străpungă zidul rezervelor Marshei, întărit în urma divorțului. Voinic, cu o barbă deasă și cârlionțată, îi amintea lui Darcy de Paul Bunyan. Văzând-o, îi făcu cu mâna.

   - Vino să te răcorești și tu!

   - Da, Darcy! îi ținu isonul Jenna. Mami nu vrea să-și ude iar părul. Ție nu-ți pasă de al tău, nu?

   De la divorț, Marsha era încontinuu preocupată de felul cum arăta. Avea grijă ca manichiura și pedichiura să-i fie mereu impecabile, iar părul șaten îi stătea tot timpul pieptănat și aranjat perfect.

   Darcy merse spre masa de lemn și puse pe ea oala cu contribuția ei pentru cină.

   - După ce mâncăm, am să mă bălăcesc și eu.

   Marsha ieși pe ușa din spate, într-un combinenoz cu modele hawaiiene roz cu galben. Era fardată la perfecție și arăta mai tânăr decât cei 32 de ani ai ei. Darcy se minuna mereu cât de diferite puteau fi ea și Marsha, dar prețuia apropierea care se formase între ele în ultimii 3 ani.

   La moartea tatălui ei, când i se împărțise averea, Darcy își investise moștenirea în Cape Cod-ul din vecini. Ea și Marsha se împrieteniseră la cataramă. Iar Jenna... Darcy se îndrăgostise de ea de la prima vedere. Ochii ei căprui imenși, fața cu obraji plini, încadrată de părul castaniu drept și bogat, ce se legăna în jurul bărbiei. Fetița furase inima lui Darcy, iar Darcy se întreba dacă pe proprii ei copii i-ar fi putut iubi mai mult decât pe Jenna.

   - Vă pot ajuta cu ceva? întrebă ea.

   Marsha îi făcu semn să intre.

   - Sigur. Mai sunt multe de adus. Chuck a cumpărat salată de macaroane, murături și cartofi prăjiți, așa că putem face baie cu toții, iar eu nu va trebui să-mi petrec tot timpul la bucătărie.

   În timp ce o conducea pe Darcy înlocuința ca un mic ranch, pe ușa din spate, îi spuse încet:

   - E atât de atent, că mă și sperie!

   Darcy deschise frigiderul și scoase doi litri de suc.

   - De ce să te sperie? Meriți să fii iubită.

   Ochii chihlimbarii ai Marshei erau peste măsură de serioși.

   - Crezi? Și dacă o-ncurc din nou? Dacă nu-s destul de bună pentru el ca să-l țin aici, nu la jocurile de cărți? Dacă...

   Darcy luase pachetul cu pahare de plastic. Îl trânti la loc pe bufet, întorcându-se spre prietena ei.

   - Termină! Chuck și Brad sunt doi oameni cu totul diferiți. Nu-i compara; nu face comparații între relațiile pe care le ai cu oamenii.

   Ochii Marshei deveniră nefiresc de strălucitori.

   - N-am încotro. Nu-mi pot permite să repet greșeala. Trebuie să mă gândesc la Jenna. Prima dată, am crezut că dragostea era de ajuns, și n-a fost. Dumnezeule, cât de amarnic m-am înșelat!

   Tonul lui Darcy deveni mai blând.

   - Acum ești mai matură și mult mai înțeleaptă. Încrede-te în propria putere de judecată. Și într-a Jennei. Cred că e mai apropiată de Chuck decât a fost vreodată de Brad.

   Marsha dădu din cap.

   - Îl adoră. Brad abia dacă-i acorda atenție, în tot timpul căsniciei. De la divorț, s-a transformat în Moș Crăciun. Pe când Chuck, în loc s-o bombardeze cu cadouri, își petrece timpul cu ea. O ascultă. Nu înțeleg de ce vrea Brad custodia.

   - L-am cunoscut pe avocatul lui.

   Marsha scoase casoletele cu mâncare semi-preparată.

   - Pe Seth Hallaran? Unde? Îți dai seama ce fel de procese a câștigat? Articolul ăla din ziar conținea și o listă. Ce-am să mă fac, cu un apărător atât de puternic alături de Brad? Și avocatul meu e bun, dar... Darcy, mi-e frică!

   Marsha nu voia să i se răspundă la întrebări - dorea doar încurajare.

   - Nimeni n-ar putea să fie o mamă mai bună decât ești tu, o asigură Darcy. Nu-ți mai face griji. Brad n-are nicio șansă. La fel i-am spus și domnului Hallaran.

   - Ai vorbit despre Jenna?

   - Nu tocmai. Dar mi-a făcut impresia că încă nu l-a cunoscut pe Brad.

   Ridicând capacul cutiei cu salată de macaroane, Marsha spuse:

   - Avocaților puțin le pasă dacă-și cunosc clienți  sau nu. Doar să câștige îi interesează. Punct. Antecedentele lui Seth Hallaran arată ce o un avocat foarte bun.

   Darcy și-l alungă din minte pe tulburătorul avocat, pentru a se concentra asupra prietenei sale.

   - Nu trebuie să-ți mai faci atâtea griji, altfel Jenna va începe să simtă efectele. Dacă Brad își bagă mințile-n cap, n-o să mai ceară custodia. Nu poți discuta cu el?

   - Ne-am pierdut de mult capacitatea de a discuta omenește.

   - Trebuie să încerci - măcar de dragul Jennei.

   - Știu că ai dreptate. Am să vorbesc cu el, când va veni s-o ia, în weekendul viitor.

   Marsha deschise sertarul cu tacâmuri și scoase linguri, furculițe și cuțite.

   - Fără tine, nu știu cum aș fi scos-o la capăt cu divorțul și toate problemele astea.

   Darcy începu să toarne suc în pahare.

   - Nu te subestima. Ești o femeie puternică. Și o ai pe Jenna. Ea înseamnă totul.

   Privind-o drept în ochi, Marsha o întrebă:

   - Te-ai gândit vreodată la adopție?

   - M-am gândit. Dar sunt atât de ocupată cu garajul... Afacerile sunt foarte importante pentru mine. Nu știu dacă aș avea timp pentru un copil.

   Marsha luă tava cu cremvuști și deschise ușa.

   - Cândva, erai dispusă s-o faci.

   - Fiindcă nu aveam încotro. Gary îmi spusese de nenumărate ori că în planurile lui nu intrau și copiii. Ar fi trebuit să-mi dau seama că nu era bărbatul potrivit pentru mine. Ar fi trebuit să observ cât de egoist și calculat era.

   - Iubirea ne pune ochelari de cal - cât de bine o știu! Încerc ca, în cazul lui Chuck, să văd limpede. Și, dacă eu am speranțe, atunci există și pentru tine. N-ai decât 28 de ani. Încă ai mai putea să întâlnești un om deosebit, un bărbat căruia să-i placă orășelul ăsta turistic și să fie dispus să-și petreacă viața aici, unul care să-și dorească o familie și copii.

   Gândul la Gary, la erorile de judecată în privința lui și la sarcina pierdută, o întrista pe Darcy. Prea lipsită de experiență ca să înțeleagă semnele de pericol, îl iubise și visase să-și făurească un viitor alături de el. Dar Gary nu avusese niciodată intenția să rămână în Hershey, nici s-o ia cu el la New York. Dacă i-ar fi spus că metoda ei contraceptivă eșuase și rămăsese însărcinată, n-ar fi contat cu nimic. N-o iubise niciodată. În ziua când îi spusese că pleca, o făcuse să înțeleagă foarte clar acest lucru.

   În timp ce Marsha se îndrepta spre piscină ca să-i cheme pe Chuck și Jenna, prin fața ochilor lui Darcy fulgeră un chip. Ca și cum și-ar fi pus o întrebare, își răspunse singură, în tăcere.

   Nu. Nici Seth Hallaran nu era omul acela deosebit. Pe de o parte, era din altă categorie socială. Pe de altă parte, reprezenta tabăra adversă. Punct.

      Duminică după-amiază, Seth se așeză în cabinetul lui citind dosarul lui Brad Winston.

   Omul declara că fosta lui soție își neglija fiica. Avea un amant. Pentru unii judecători, acest lucru ar fi contat, dar nu reprezenta, în sine, argumentul hotărâtor în favoarea lui Brad. Problema neglijării era cu totul altceva. Brad spunea că Marsha o lăsa seara pe Jenna acasă cu guvernanta ei de mai multe ori decât stătea cu ea. Afirma că o mai lăsase și singură acasă. Declara că Marsha uita adeseori de fetiță. Cel mai important: Jenna îi telefonase lui Brad de la școală, plângând, fiindcă nu venise nimeni s-o ia. Brad susținea că hainele Jennei erau vechi și uzate. Și nu înțelegea de ce, din moment ce plătea pensie alimentară.

   Adunându-le pe toate laolaltă, și dacă erau adevărate...

   Seth își amintea o vreme când l-ar fi crezut fără să stea pe gânduri. Își frecă fața cu mâna și închise dosarul. În loc de a sta închis într-o vilă cu aer condiționat, mai bine ar fi ieșit să se bucure de vremea frumoasă. Căldura mai scăzuse, iar Seth știa prea bine unde i-ar fi plăcut să se afle și ce să facă.

   Găsise un loc ideal pentru picnic, în timp ce explora drumurile lăturalnice - o zonă cu iarbă, copaci și un râu. Și-o imagina pe Darcy șezând ca o indiancă, pe pătură. Soarele îi învăpăia părul, iar ochii ei uluitori îl absorbeau ca o mare albastră-verzuie.

   Împingându-și cu călcâiele scaunul de la birou, se ridică în picioare. De ce nu și-o putea izgoni din minte? Desigur, nu era obișnuit să i se respingă avansurile. Dar nu era numai atât. Darcy era diferită. Diferită de toate femeile pe care le cunoștea. Da, și acelea erau independente și cizelate. Însă Darcy...

   Îi căutase deja adresa în cartea de telefon. Atinse cu degetul hârtia pe care o notase, analizând în gând diferite variante.

Capitolul 2

      Bubuituri de tunet se rostogoleau pe cer, în timp ce Darcy se pieptăna, pentru a-și strânge apoi părul într-un coc în creștetul capului. Jenna zăcea pe burtă, pe patul de alamă a lui Darcy, rezemată în coate, cu bărbia proptită pe dosurile mâinilor.

   În timp ce florile de priscilla bleumarin și verde pal fremătau în dreptul ferestrelor la fiecare rafală de vânt, Darcy se apropie de Jenna și se așeză lângă ea.

   - Ți-e foarte foame? Cred că ar fi bine să mai așteptăm puțin, să vedem dacă nu trece furtuna înainte de a pleca noi.

   - Pot să aștept. Doar n-o să se termine Chicken McNuggets-ii la McDonald`s.

   Fast food-urile erau mâncărurile favorite ale Jennei, așa că Darcy o desfăta cu ele ori de câte ori stătea la ea.

   - Vrei să jucăm un joc?

   - Sigur, răspunse fetița, rămânând însă cu ochii ațintiți spre o scenă imaginară, pe care Dracy nu putea s-o vadă.

   Ridicându-i bărbia cu degetul, Darcy îi zâmbi:

   - Poate reușești să mă bați la Crazy Eights.

   Și îi întinse mâna, iar Jenna i-o luă și se ridică din pat.

   În timp ce ieșeau din dormitor, afară tună puternic, făcându-le să coboare scara în fugă, cu chicoteli. Jenna se trânti pe un scaun, la masa rotundă de stejar din sufrageria lui Darcy, rezemându-și călcâiele tenișilor pe stinghia dintre picioarele acestuia. Începu să se joace cu tivul tricoului roșu.

   - Darcy, mămica o să se mărite cu Chuck?

   Darcy făcu o pauză.

   - Nu știu. Crezi că s-ar putea?

   Acum, fetița se juca distrată cu părul care-i atârna pe lângă obraz.

   - Ea și Chuck se îmbrățișează și se sărută. La fel făcea și cu tăticul, câteodată.

   Darcy se așeză în fața micii ei prietene.

   - Dar tu ce părere ai? Te-ai bucura dacă mama ta s-ar mărita cu Chuck?

   Jenna își roase buza de jos.

   - Când e cu el, nu mai e tristă. Și nici nu mai plânge.

   Darcy știa că era important pentru Jenna să-i destăinuiască sentimentele ei. Când propria ei mamă murise, tatăl lui Darcy o încurajase să-și amintească, să vorbească și să plângă în voie. Și Jenna avea nevoie de aceeași încurajare.

   - Mama ta pare într-adevăr mai fericită. Ești și tu fericită?

   Gândurile Jennei, însă, păreau să-și urmeze propriul curs.

   - Mămica mi-a spus că din cauza mea a plecat tăticul Am crezut că făcusem ceva rău. Dar ea a zis că n-am făcut nimic.

   Darcy o bătu pe dosul mâinii, liniștitor.

   - Amândoi părinții tăi te iubesc foarte mult, dar le-a fost greu să se iubească unul pe altul. Nu din cauza ta a plecat tăticul. Sper că știi asta.

   Jenna ridică vag din umeri.

   - Probabil. Dar le tot încurc. Mama zice că ea și tata nu se mai iubesc, dar amândoi mă iubesc pe mine. Dacă mămica se mărită cu Chuck, o să am doi tați?

   Darcy se simți complet derutată.

   - Cred că da.

   Ploaia începu să lovească în peretele casei, în timp ce Jenna recunoștea:

   - Tăticului nu-i place de Chuck. Mereu mă întreabă de el. Cât de des trece pe la noi... chestii din-astea. Aș vrea să mă lase în pace.

   Darcy îi strânse mâna.

   - Spune-i, iubito. Spune-i că nu vrei să vorbești despre mama ta și Chuck.

   Conversația le fu întreruptă de soneria de la ușă. Darcy sări în picioare și traversă livingul, spre micul antreu. Când văzu cine aștepta dincolo de ușa cu plasă, se opri.

   Zâmbetul lui Seth Hallaran era dezinvolt, dar în ochi avea o expresie serioasă. Stropi de ploaie îi sclipeau în păr, iar pe bluza polo galbenă și șortul kaki îi apăruseră pete umede. Părul negru și cârlionțat de pe piept îi ieșea de sub gulerul larg desfăcut al bluzei.

   - Ce surpriză!

   - Nu neplăcută, sper, zâmbi el și mai larg.

   - Încă nu sunt sigură.

   Darcy nu era pregătită pentru musafiri, cu atât mai puțin pentru el.

   Nu avea sutien pe sub bustiera îngustă de culoarea piersicii, care-i lăsa mijlocul gol. Pantalonii scurți albi, tricotați, păreau dintr-o dată prea sumari. O ieșire la McDonald`s nu era totuna cu o seară la restaurant. În schimb, Seth Hallaran...

   - Nu erai la atelier când mi-am luat mașina.

   Darcy plecase după niște cumpărături, poate anume îndemnată de subconștient să nu fie acolo la sosirea lui Seth Hallaran. Dar acum apăruse în pragul casei ei, își spuse, în timp ce tunetul bubuia din nou, iar ploaia se dezlănțuia torențial în spatele lui. Ar fi fost o impolitețe de neirtat să nu-l invite înăuntru.

   Înainte de a apuca să-l poftească, Jenna apăru lângă ea.

   - Cine e?

   Avocatul care vrea să te ia de lângă mama ta, răspunse ea în gând.

   - Un client de la garaj.

   - E ud. Îl inviți în casă? Nu-i străin, așa-i?

   Fetița știa că nu avea voie să stea de vorbă cu străinii. Alungându-și din minte amintirea pieptului gol al lui Seth, Darcy recunoscu:

   - Nu, nu e un străin. Poftiți în casă, domnule Hallaran.

   Și îi deschise ușa cu plasă.

   - De ce atâtea formalisme? Spune-mi Seth.

   - Pot și eu? întrebă Jenna cu speranță.

   Seth intră, lăsându-se pe vine, ca să ajungă cu ochii la nivelul ei:

   - Și tu - dacă-mi spui cum te cheamă.

   Jenna ridică privirea spre Darcy. Văzând-o că dădea din cap, se prezentă:

   - Jenna Winston.

   Ochii lui Seth îi găsiră pe ai lui Darcy, care își dădu seama că recunoscuse imediat numele. Reveni însă cu atenția asupra fetiței:

   - Un nume foarte frumos.

   Arătă spre imprimeul de pe tricoul ei.

   - Excelent film.

   - Am banda video. Mi-o pun de multe ori.

   Seth zâmbi, ridicându-se.

   - Nici nu mă mir.

   Jenna se retrase pe canapea, în timp ce Seth scruta camera. Văzu un sutien roz ieșind de sub un prosop și zâmbi. Apoi privirea îi reveni la Darcy, scrutându-i admirativ picioarele.

   Darcy simți că roșea.

   - Nu așteptam musafiri.

   - Nu trebuie să mă consideri musafir.

   Atunci cum să-l considere? Nu, mai bine să nu răspundă la întrebarea asta.

   - Mi-e foame! anunță Jenna. Dacă nu mergem la McDonald`s, când putem mânca?

   Darcy trecu repede în revistă conținutul congelatorului și al dulapurilor.

   - Ce-ai zice de niște taco-uri?

   - Mda! Mama zice că fac prea multă mizerie. Mănâncă și Seth cu noi?

   Rămânând cu ochii spre ea, Darcy spuse:

   - Poate că are alte planuri.

   - N-am niciun plan.

   Tonul lui îi atrase privirea spre el. În ochi i se citea ceva nedeslușit, ca și cum l-ar fi așteptat prea adeseori un apartament gol. Pentru un om cu poziția lui socială, așa ceva ar fi fost greu de crezut.

   - Ești binevenit să iei masa cu noi. Dar numai dacă mă ajuți să tai zarzavaturile.

   - Mă descurc cu tăiatul. Direcția roșii - condu-mă!

   Darcy îl instală la fundul de tocat, cu un cuțit ascuțit, și o lăsă pe Jenna să scoată tigaia și să deschidă cutia cu lipii de taco, în timp ce ea dezgheța carnea tocată de vită, în cuptorul cu microunde. Apoi, în timp ce lua farfuriile din dulapul de sus, o întrebă pe Jenna:

   - Vrei să pui tu masa?

   - Mhm. E mai distractiv să stau aici, uitându-mă la voi cum lucrați.

   Seth chicoti, în timp ce Jenna o tulea spre sufragerie.

   - Câtă energie au, la vârsta lor...!

   - Tu nu mai ai?

   - Pare să mi se scurgă de la un an la altul.

   Termină de tăiat roșiile și trecu la salata verde.

   - Nu-s sigură că are vreo legătură cu vârsta. Cred că energia provine din atitudine. Dacă faci ceva ce-ți place, ai energie destulă. Tata a avut la fel de multă energie ca mine, până la 70 de ani. Îi plăcea garajul și lucrul cu mașinile. Niciodată nu s-a gândit să se retragă din activitate.

   Seth o privi întrebător.

   - Asta înseamnă că, atunci când îți piere energia, e cazul să-ți schimbi ocupația?

   Răspunsul ei îl interesa vizibil. În ochi îi revenise intensitatea de data trecută.

   - Poate nu ocupația, dar e cazul să faci o schimbare.

   - Asta am făcut și eu.

   - Nu înțeleg.

   - Dreptul custodiei era singurul pe care l-am practicat, până acum o lună. Începuse să mă obosească. De-asta am venit la Hershey, ca să practic împreună cu fostul meu coleg de cameră din faculate. Are un birou de avocatură generală. S-ar putea să nu rămân, dar pentru moment aveam nevoie de o schimbare.

   Putea să nu rămână. Dacă Darcy avea nevoie de un motiv pentru a nu se împrieteni prea strâns cu el, acesta era foarte întemeiat.

   Tăcerea se prelungi, până când Jenna intră din nou în bucătărie.

   - Ajung doar furculițe?

   - De altceva nu avem nevoie.

   Seth o privi pe Darcy cum pregătea taco-urile, întrebându-se de ce se distanțase de el dintr-odată. Credea că făcuse progrese. Era atât de spontană, și pe neașteptate devenise extrem de rezervată. Totuși, nu se juca de-a una caldă, una rece. Era absolut sigur de asta.

   Umplură lipiile de taco în bucătărie și le duseră în sufragerie. După ce se așezară la masă, iar Darcy se asigură că Jenna avea destule șervețele, îl întrebă pe Seth:

   - Nu ți-e dor de Philadelphia?

   - Mi-e dor de structura vieții mele de acolo. De oraș nu mă simt atașat în mod deosebit.

   Nici de altcineva de acolo. În chip ciudat, îl întrista gândul că-și lăsa în urmă vechea viață fără nicio undă de regret.

   - Structura...?

   Seth mușcă din taco, fiind răsplătit cu un torent de sos care i se prelinse peste degete. După ce se șterse cu un șervețel de hârtie, răspunse:

   - Mda. Muncă, muncăă și iar muncă. Între tribunal și cabinet, abia dacă aveam timp să trec pe-acasă. Probabil menajera era mai familiarizată decât mine cu propriul apartament.

   - Aici nu mai ești la fel de ocupat?

   - Aici e altceva. Toți par să trăiască într-un rim mai lent. Poate că ritmul meu de viață e altul... Nu știu.

   Nu se așteptase niciodată să-și reevalueze viața la vârsta de 34 de ani. Poate că-i venise criza de la jumătatea vieții cu câțiva ani mai devreme.

   Taco-ul Jennei se rupse în două, căzând în farfurie. Dintr-un colț al gurii îi curgea sos salsa. Seth zâmbi, luă un șervețel și o șterse ușor pe bărbie.

   - Alea de-acolo sunt pozele tale de baseball?

   - Mhm. Chuck tocmai mi-a adus câteva cu Nolan Ryan și Ben McDonald.

   - Chuck e unul dintre colegii tăi de la școală?

   Jenna chicoti.

   - Nuuu! E al lui mămica... ăă.... e prietenul mamei.

   - Înțeleg.

   - Chuck ține foarte mult la Jenna, explică Darcy pe un ton defensiv.

   Fetița nu părea să observe tensiunea care se crease.

   - O să ne ducă în curând la un meci cu Orioles, pe mine și pe mămica. Te duci și tu la meciuri de baseball?

   - Uneori. Nu atât de des cât aș vrea.

   Darcy rămase tăcută, privindu-l cu prudență în timp ce-și termina primul taco. Apoi Seth o întrebă:

   - Ce faceți în seara asta, tu și Jenna?

   - Jucăm Crazy Eights, răspunse fetița. Și rămân peste noapte. O să dăm o petrecere-n-pijama. Vrei să stai și tu cu noi?

   Seth distinse în expresia lui Darcy un geamăt neauzit.

   - N-am fost niciodată la o petrecere-n-pijama. Ce trebuie să faci?

   - Te uiți la televizor. Mănânci popcorn. Poate și înghețată. Câteodată, Darcy mă lasă să-mi pun bijuteriile și pantofii ei.

    Seth chicoti.

   - Pare o distracție nemaipomenită. Dar în noaptea asta nu pot rămâne. Poate altă dată.

   - Putem mânca la desert fursecuri cu ciocolată? o întrebă Jenna pe Darcy.

   Apoi îi explică lui Seth:

   - Fursecurile lui Darcy sunt și mai bune decât ale mamei.

   Seth se uită la Darcy, observându-i sclipirea inteligentă din ochi, gura fermecătoare, degetele agile, părul minunat.

   - Pariez că Darcy se pricepe să facă bine foarte multe lucruri, murmură el.

   Comentariul lui o puse pe Jenna pe gânduri.

   - Cel mai bine se pricepe să repare mașini și să facă fursecuri. Fripturile ei sunt tari, iar prăjiturile au uneori o gaură în mijloc.

   Darcy își ridică ochii în tavan.

   - Ce te-a apucat, îmi scrii un curriculum vitae?

   - Ce-i ăla? întrebă Jenna.

   Seth începu să-i explice:

   - E o hârtie pe care scrii tot ce știi să faci, ca s-o citească persoanele pentru care vrei să lucrezi.

   Îi făcu cu ochiul.

   - Sunt sigur că Darcy ar putea găsi orice slujbă ar dori, numai patronul să fie bun.

   Chiar atunci, piciorul lui Darcy îl atinse întâmplător pe al lui. Și-l trase imediat. Oare și pe ea o afecta la fel ca pe el? Seth spera din toată inima.

   Obrajii lui Darcy se înroșiseră ca purpura.

   - Mă bucur că am propria mea firmă, așa că nu trebuie să-mi fac griji cu mulțumitul patronilor. Îmi placă să iau singură toate deciziile.

   - Și să câștigi sau să pierzi cu ele, indiferent dacă sunt justificate sau greșite, adăugă Seth, înțelegându-i perfect sentimentele.

   - Exact.

   - Ăsta-i unul dintre motivele pentru care nu știu dacă practica dreptului cu Vic o să reușească. Nu sunt obișnuit să lucrez cu un partener.

   Imediat ce rostise aceste cuvinte, se întrebă de ce-i împărtășise lui Darcy îndoielile lui. De obicei, își proteja strict intimitatea.

   Telefonul sună, iar Jenna întrebă cu însuflețire:

   - Pot să răspund eu?

   Darcy dădu din cap, așa că fetița alergă la telefon și ridică receptorul:

   - Alo, aici casa Darcy Kearn.

   După un moment, îi întinse receptorul lui Darcy:

   - E o doamnă, Sue, de la Centrul de Recreere. Vrea să te întrebe despre...

   Făcu un efort să-și amintească.

   - Despre... cursul de dans pentru sala de bal.

   Darcy se duse la telefon, și luă receptorul din mâna Jennei.

   - Mâncați mai departe. Într-un minut revin.

   Seth simulă un interes nespus față de taco-urile din farfurie, dar continuă să asculte ce vorbea Darcy. Voia să afle mai multe despre ea.

   O auzi spunând:

   - Cursul durează numai 4 săptămâni. De câte persoane aveți nevoie ca să nu se contramandeze?... Încă trei până miercuri...? N-ar avea de ce să fie o problemă. Pot telefona câtorva persoane.

   Seth îi zâmbi Jennei și șterpeli o felie de roșie din farfuria ei. Cu un zâmbet conspirativ, fetița sustrase una dintr-a lui. Puști. Copii. Folosiți ca pioni între niște părinți care se disprețuiau.

   Doamne, avea nevoie de acea schimbare și de timp, ca să hotărască dacă liniștea lui sufletească era mai importantă decât dreptul unui tată asupra propriului său copil, sau banii și prestigiul care făceau parte integrantă din cazurile dificile.

   După ce închise telefonul și se așeză la loc, Darcy își termină restul de taco. Brânza topită i se întinsese peste gropița de lângă gură. La fel de atent cum o ștersese pe Jenna, Seth i-o înlătură cu vârful degetului mic. În loc să și-l curețe cu șervețelul, și-l supse.

   Acest gest, aparent atât de inofensiv, îi tăie lui Darcy respirația. N-ar fi trebuit să însemne nimic. Nu avea de ce să se simtă ca un pom de Crăciun aprins, când o atingea.

   Ochii lui cenușii se întunecară precum cărbunele, cu un foc mocnit arzând în adâncurile lor. Înfiorându-se, Darcy își plecă privirea. Niciun bărbat n-o mai făcuse vreodată să se simtă astfel.

   Stânjenită, își luă paharul și sorbi din ceaiul cu gheață.

   „Vino-ți în fire, fetițo. Ai prea multe motive întemeiate ca să păstrezi distanța față de Seth Hallaran.”

   Jenna se șterse cu șervețelul la gură.

   - Acum pot să aduc fursecurile?

   Darcy sări de pe scaun, nerăbdătoare să iasă din cameră.

   - Lasă, le aduc eu. Nu-mi place când trebuie să te cațări pe bufet ca să ajungi deasupra frigiderului, mai ții minte? Zilele astea am să fac rost de un scăunel.

   În timp ce se retrăgea în bucătărie, Darcy o auzi pe Jenna întrebându-l pe Seth:

   - Joci și tu Crazy Eights? Darcy mă lasă de multe ori să câștig, dar e mai interesant când se joacă în trei.

   Când Darcy reveni cu borcanul de fursecuri, Seth tocmai o întreba pe Jenna:

   - Stai mult cu Darcy? Are grijă de tine des?

   Dintr-odată, Darcy își dădu seama ce urmărea Seth și de ce rămăsese. Mâncare taco-uri, când probabil era obișnuit cu caviar și cordon bleu. Niciun plan pentru seara aceea... Sigur că da! Fusese la fel de naivă ca Jenna! O descosea pe fetiță, observând-o atent și obținând cât mai multe informații pentru a susține cazul lui Brad!

   Punând borcanul pe masă, cu zgomot, Darcy spuse:

   - Cred că ar fi mai bine să pleci.

   - Dar vrea să joace Crazy Eights cu noi! se tângui Jenna.

   - Cred că domnul Hallaran are în minte mai mult decât un Crazy Eights.

   - Te-ai supărat pentru că i-am pus Jennei o întrebare? Facem și noi cunoștință...

   - Tocmai asta-i problema. Absorbi informațiile ca un burete. Nu e deloc indicat să fii aici odată cu ea.

   - Nu-i smulg niciun fel de informații.

   - Așa zici tu.

   - Va fi dezamăgită dacă nu joc măcar o partidă.

   O singură privire spre fața Jennei o înștiință pe Darcy că Seth avea dreptate. Știa deja cum să tragă sforile. Darcy ar fi făcut orice numai ca s-o vadă pe Jenna fericită.

   - Dacă promit că vom conversa numai despre sport și vreme?

   Darcy ezita.

   - Să știi că eu mă țin întotdeauna de promisiuni!

   Era oare un om de cuvânt? Se uită spre Jenna, care o privea cu speranță. Ce putea să strice un singur joc de Crazy Eights? Dura 10 minute, cel mult. Jenna avea să fie mulțumită, iar apoi Seth putea să plece fără nicio problemă.

   - O partidă de Crazy Eights. Să eliberăm masa.

   Jenna găsi pachetul de cărți, blocnotesul și creionul, în timp ce Darcy strângea masa. Seth o ajută să pună vasele în spălător. Bucătăria ei nu era mare și se ciocneau des unul de altul. Când Seth întinse mâna pe lângă ea ca să pună tacâmurile, Darcy își ținu respirația. Stătea cu fața spre chiuvetă și-i simțea catarama curelei frecându-se de șalele ei.

   - Îm pare rău, mormăi Seth, retrăgându-se.

   Era fierbinte, dur, musculos și masculin. Genunchii lui Darcy amenințau să se înmoaie, așa că făcu un efort să se controleze. N-avea de gând să cedeze în fața unei reacții hormonale.

   Se întoarse cu fața spre el:

   - Chiar îți pare?

   - N-am venit aici să te fac să te simți... incomod.

   - Atunci, de ce-ai venit? îl întrebă ea, nemulțumită de tremurul din propria-i voce.

   Seth zâmbi strâmb.

   - Voiam să te revăd.

   - Și dacă eu nu voiam să te mai văd?

   - Ăsta-i adevărul?

   Darcy își putea imagina ochii aceia cenușii sfredelind cu privirea zidurile de apărare ale unui martor, smulgându-i într-un fel sau altul adevărul.

   - Nu, dar ți-am spus...

   - ...Aveai anumite motive, încheie el fraza în locul ei.

   Închise cu zgomot ușa spălătorului de vase.

   - Hai să jucăm cărți.

   Darcy nu se așteptase ca Seth să pună atât de brusc capăt discuției. Credea că ar fi încercat să folosească rațiunea, logica, puterea de convingere. Oare dorise ca s-o facă? Nu știa...

   Pe tot parcursul jocului, Darcy își păstră fața lipsită de orice expresie, făcând comentarii banale, în timp ce inima îi bătea în ritmul unui trap alert. Chiar și când degetele lui Seth le atingeau pe ale ei și glasul lui cobora cu un registru, își spunea că era calmă, rece și foarte stăpână pe sine. Dar tensiunea îi dădea dureri de cap.

   În sfârșit, Jenna jucă un decar de roșu.

   - Am câștigat. Acum putem să se uităm la televizor?

   Darcy îi ciufuli părul, știind că fetița nu putea sta mult la un loc.

   - Sigur. Imediat ce strâng cărțile.

   Peste câteva minute, Jenna era absorbită de caraghioslâcurile unui desen animat. Seth își împreună mâinile sub cap, întinzându-și în față picioarele lungi.

   - Îmi place casa asta. Singură ți-ai mobilat-o?

   - Unele dintre obiecte au fost ale părinților mei. Pe parcurs mi-am mai luat și altele, care mi-au plăcut.

   Darcy se ridică, sperând ca și el să facă același lucru. Prinse pachetul de cărți cu un elastic și îl puse într-un sertar pe care-l închise.

   Seth se ridică și veni spre ea. Degetele lui îi atinseră ceafa, jucându-se cu o șuviță de păr care scăpase din legătură. Când palma lui îi atinse obrazul, Darcy se retrase spre birou, prudentă și zguduită. Nu era imună față de el, oricât de tare s-ar fi străduit, și o știa.

   Cu glas răgușit, Seth îi ceru:

   - Condu-mă până afară.

   Darcy privi spre Jenna. Fetița stătea ghemuită în colțul canapelei, cu capul rezemat pe braț și ochii închizându-i-se.

   - Bine.

   Avea să-și ia rămas bun de la el, departe de urechile Jennei, o dată pentru totdeauna.

   Ieși din casă înaintea lui. Asfaltul umed era rece sub tălpile ei desculțe, în timp ce mergea spre marginea verandei, pentru a privi în curte. Pe iarbăă sclipeau picături de apă cristaline. Inspiră adânc.

   - Îmi place enorm vara - iarbă proaspăt tunsă, legume proaspete, licurici...

   - Zile mai lungi, libertate.. adăugă Seth.

   Darcy îl privi. Era timpul să-i ureze noapte bună. Acum. Lăsându-și capul pe spate, ridică ochii spre chipul lui aflat cu vreo 15 centimetri mai sus.

   - Jennei i-a plăcut să joace cărți cu tine. Uneori, cu mine se plictisește.

   - Imposibil.

   Pasul lui hotărât ar fi trebuit s-o prevină. Dar bărbații cu care avea ea de-a face de obicei nu erau atât de stăruitori. Iar Darcy nu cunoscuse niciodată rafinamentul. Oare sărutările lui erau atât de perfecte pe cât bănuia?

   Seth o trase spre el, aplecându-și capul atât de încet încât Darcy se simți ca hipnotizată. Căldura lui trupească o învăluia, învăluindu-i într-o pătură de intimitate. Pregătită, Darcy aștepte.

   Buzele lui Seth nu le atinseră pe ale ei. Continua s-o țină în brațe, dar ridicase capul.

   - Nu ești sigură că o dorești, nu-i așa?

   Glasul îi era aspru și profund, având nevoie de câteva clipe ca să pătrundă prin ceața care o înconjura. Înțelegând în sfârșit, Darcy făcu un pas înapoi.

   - N-o doresc. Nu știu ce s-a întâmplat...

   - Ba știi.

   Era speriată de acele senzații pe care nu le mai avusese niciodată, se temea că acest avocat de succes din Philadelphia putea să se joace cu ea. Revoltată pe sine însăși pentru că reacționase, dar și mai furioasă pe el fiindcă-i stârnea speranțe, visuri și dorințe pe care le lăsase în urmă, Darcy ripostă:

   - Nu-s una din femeile alea de înaltă clasă care cred că-ți cad la picioare. Pariez că niciuna dintre ele n-a avut vreodată sub unghii ulei de motor. Dacă-ți dorești o femeie care să-ți satisfacă nevoile cât timp stai în Hershey, va trebui să cauți în altă parte.

   - Ai uitat de Winston și de loialitatea ta față de Marsha.

   - Într-adevăr. N-aș putea fi sigură niciodată că nu te folosești de mine ca să obții informații.

   - Da, cred că n-ai putea. Va trebui să ai încredere în mine. Trebuie să recunosc că nu am în vedere o relație pe termen lung. Niciodată n-am avut timp, nici înclinații pentru așa ceva. Dar între noi ar putea să existe ceva special. O simt, și știu că o simți și tu.

   - Există prea multe motive serioase ca să n-o simt. N-am nevoie de dureri de inimă în viața mea, Seth, iar tu așa ceva îmi ceri.

   - Atunci, nu mai avem nimic de spus.

   Darcy își încrucișă brațele pe piept.

   - Nu.

   - Hershey nu e un oraș chiar atât de mare, continuă Seth, observându-i limbajul trupului. S-ar putea să ne mai întâlnim fără voie.

   - Fac față.

   - Perfect. Și eu.

   Se întoarse și coborî treptele verandei.

   În timp ce Seth se îndepărta pe cărarea pietruită spre mașina lui, Darcy se întrebă de ce cuvintele lui sunau mai mult ca o promisiune decât ca un rămas-bun.

Capitolul 3

      Darcy își examina mâinile cu un ochi critic.

   Niciun partener de dans n-ar fi vrut s-o atingă dacă nu-și pilea unghiile crestate, dar își găsea atâtea satisfacții în munca la garaj, în duduitul lin al câte unui motor proaspăt reglat. Era mândră de talentele și firma ei. Însă, datorită muncii într-un garaj, căuta activități și cursuri care o făceau să se simtă mai feminină și-i satisfăceau latura estetică - așa cum era și cursul de dans.

   Cu un an în urmă urmase un semestru de design vestimentar, înainte făcuse balet, iar înainte, aranjamente florale.

   Dorind să se simtă feminină în seara aceea, Darcy se îmbrăcase cu o bluză tricotată cu ochiuri largi, mâneci bufante și o fustă-șal în loc de pantaloni. Seth Hallaran îi stârnise sentimente feminine și simțea nevoia să arate atrăgător.

   În ultimele două zile se gândise mult la el și-și dorise... multe. Să fi fost un om obișnuit, să fi locuit permanent în Hershey, să nu-l fi reprezentat pe Brad. Dar dorințele nu puteau schimba realitatea.

   Când ajunse la Centrul de Recreere, Darcy văzu că întârziase. După ce se înregistră la birou, alergă spre sala de gimnastică. În momentul când intră, cei doi instructori care tocmai făceau prezența ridicară privirile de pe liste, cu o expresie speculativă. Darcy își spuse numele.

   Instructoarea dădu din cap:

   - Partenera domnului Hallaran.

   Darcy făcu ochii mari, privind spre celelalte persoane din sală. Apoi îl zări.

   Seth venea spre ea cu mișcări firești, relaxat și chipeș, într-o bluză tricotată roșie cu albastru și o pereche de pantaloni marinărești bleumarin, dublu pensați. Frapant, seducător.

   Cuprinsă de furie, când Seth ajunse lângă ea, îl întrebă bâlbâindu-se:

   - De ce... cum...?

   Seth reuși o imitație acceptabilă a lui Humphrey Bogart:

   - Suntem tu și eu, fetițo.

   Apoi, cu un glas normal, adăugă:

   - Băiat, fată, băiat, fată... A mers perfect.

   - Și pe cine a trebuit să mituiești? ripostă Darcy, regăsindu-și parțial calmul.

   Ochii lui sclipiră vesel.

   - Zău așa, Darcy. Un avocat să recurgă la mită? E interzis prin lege.

   Și o tentativă de sărut din partea lui ar fi trebuit să fie interzisă prin lege. Întâlnirea de luni seara o chinuise toată noaptea, dându-i insomnii.

   Privirea elocventă pe care o aruncă spre el îl făcu să zâmbească, înainte de a conchide pe un ton firesc:

   - Nu poți face mare lucru, altfel decât provocând un scandal și întârziind începerea cursului. Toate perechile sunt deja formate.

   Ochii lui Darcy săgetară sala, în căutarea unui ajutor. Dacă petrecea o oră și jumătate în brațele lui Seth, risca să dorească să mai rămână acolo încă trei ceasuri.

   Cei doi instructori începură un preambul al cursului. Darcy spuse încet:

   - Pentru moment, m-ai făcut șah mat. Dar asta-i numai runda întâi!

   Seth nu comentă, în timp ce instructorii își exprimau plăcerea pentru participarea la curs - 8 cupluri. Puteau să ofere îndrumări individuale și poate chiar să învețe mai mult decât era prevăzut în program. Intenționau să predea mai întâi pasul de foxtrot. Gata să înceapă, se postară în poziția standard și le cerură elevilor să le urmeze exemplul.

   Seth o înghionti pe Darcy în braț.

   - Lasă-ți poșeta pe bancă, îi șopti el la ureche.

   Se postară unul în fața celuilalt, dar Darcy rămase cu privirea nu în ochii lui, ci peste umăr. Nu aveau timp să converseze, în vreme ce profesorii le arătau pasul fără muzică. Îi instruiră să conducă numai cu vârfurile picioarelor, ținându-și genunchi relaxați, astfel încât să nu se clatine sau țopăie, ci să lunece lin.

   Darcy era tentată să-și privească picioarele, ca să nu vadă ochii cenușii care accentuau căldura mâinii lui Seth pe spatele ei și a degetului mare pe care-l ținea peste propriile degete. Ultima ei grijă era aceea de a-și relaxa genunchii.

   Mirosul subtil al coloniei lui îi stârnea simțurile, așa că spuse scurt:

   - Se vede clar că știi ce faci. Nu înțeleg ce-ai vrut să rezolvi înscriindu-se la cursul ăsta.

   - Vom vorbi despre asta imediat ce înveți elementele de bază ale foxtrotului.

   Îngâmfat, conscendent, jucând cu cărțile ascunse. Exact ca un avocat.

   Seth nu-i lăsă timp de gândire, conducând-o în pașii dansului. Profesorii trecură o dată dar, văzând că Seth știa să danseze, se duseră să ajute un alt cuplu. În sfârșit, puseră o bandă în aparatul stereo portabil și îi dădură drumul.

   Seth începu să o ghideze pe Darcy în ritmul muzicii. Când îl călcă pe picior involuntar, Darcy mormăi o scuză, simțind cum se înroșea în obraji.

   Seth zâmbi.

   - Liniștește-te. Mica ta greutate n-o să-mi strivească degetele de la picior.

   Darcy nu putea suferi să se simtă stângace sau manipulată.

   - Dacă aș reuși să pun călcâiul unde trebuie...

   Seth țistui din limbă.

   - N-ai reuși.

   Pe fața lui Darcy apăru o expresie ambițioasă care părea să spună: Pune-mă la încercare!

   Licărirea amuzată dispăru din ochii lui Seth, care deveniră serioși.

   - Dacă nu vrei într-adevăr să fiu aici, am să plec. Sperasem să ne distrăm puțin împreună. De mult nu m-am mai distrat. Tu ai făcut-o?

   Darcy nu era prea sigură dacă ceea ce se întâmpla între ei s-ar fi putut numi „distracție”. Dar cel mai mult o descumpănea ideea că Seth ar fi putut să plece. Oare era doar un bluf, sau chiar vorbea serios?

   - Chiar ai pleca?

   - Da, dacă așa vrei.

   Îl credea. Putea fi hotărât și persistent, dar Darcy simțea cumva că era un om integru. Problema era că, în acel moment, nu știa nici ea ce voia. Trebuise mult timp de când n-o mai fascinase așa un bărbat. Totuși, mai era și Marsha...

   Seth îi ghici îndoielile.

   - Îți promit că nu vom discuta despre Marsha, Brad sau Jenna. Cât despre celelalte, dansează cu mine în seara asta. Să vedem cum merge.

   Ochii îi scăpărau ca doi drăcușori de argint viu.

   - Cine știe? S-ar putea să mă găsești irezistibil!

   Colțurile gurii ei se arcuiră, împotriva propriei voințe.

   - Da` văd că nu ducem lipsă de amor propriu... comentă ea bombănind.

   Cântecul se sfârși. Dând drumul mâinii lui Darcy, Seth îi ridică bărbia. Privirea lui intensă, scrutătoare, o făcu să simtă că ceva era nelalocul său, ca și cum i s-ar fi întins rimelul sau i s-ar fi descheiat un nasture de la corsaj.

   Degetul lui arătător îi urmări conturul bărbiei.

   - Dansezi cu mine astă seară?

   Avea ceva care o atrăgea cum atrage o prună coaptă o albină. De ce nu-i putea face plăcere să danseze cu el? În fond, nu era decât un dans. Nu-i putea smulge nicio informație, dacă ea nu accepta să i le dea. Așa că răspunse:

   - Să vedem cum merge.

   Seth zâmbi larg, ca și cum tocmai i s-ar fi împlinit cea mai scumpă dorință - sau, mai bine zis, ca și cum ar fi întâmpinat o provocare și ar fi câștigat. Oare așa o privea? Ca pe o provocare?

   O cuprinse din nou în brațe, când începu un alt cântec.

   - Ce fel de muzică îți place să asculți?

   - Aproape orice, în afară de rock și country pur.

   - Marii favoriți?

   - Lennon și McCartney. Cred că am toate piesele lor - împreună și separat. Dar tu? îl întrebă ea, dornică să afle mai multe despre el.

   - Mie-mi place Segovia și jazzul. Și Streisand.

   Mâna lui Darcy devenise rece și umedă, dar a lui Seth rămânea caldă, uscată. Încercând să risipească tensiunea care o cuprindea, Darcy continuă să sporovăiască:

   - Sunt sigură c-o să-ți placă în Hershey, după ce te acomodezi. La Philadelphia găsești mai multe distracții, dar și noi avem un teatru local excelent și...

   Privirea lui Seth o făcu să taxă.

   - Îmi place deja în Hershey.

   Darcy își mușcă buza de jos.

   În timp ce dansa cu ea, Seth fu iar frapat de culoarea încântătoare a ochilor ei strălucitori, de spuza ușoară a pistruilor așternuți peste nas, de părul uluitor, nu tocmai în culoarea blănii unui seter irlandez, ci bătând mai degrabă spre un roșu-Tizian cu irizări aurii. Dansa bine, într-un ritm sincronizat cu al lui, lin și aproape fără niciun efort.

   Cu fiecare minut petrecut în compania ei, Seth devenea tot mai sigur că nu greșise înscriindu-se la acel curs de dans pentru a o cunoaște mai bine. Nu-și amintea să mai fi dorit vreodată să cunoască o femeie. De obicei, o lua pe căi mai convenționale. Evita legăturile strânse.

   - Seth, de ce-ai început să practici dreptul custodiei?

   Abdomenul lui Seth se contractă, dar răspunsul fu calm:

   - Printr-un concurs de împrejurări. Problema custoriei se pune în cazurile de divorț.

   - Și de ce te-ai hotărât să devii avocat?

   Din același motiv din care decisese să se specializeze în dreptul custodiei. Avusese o mamă care voia să-și păstreze cu forța fiul de ochii lumii. Și un tată care-l iubise, dar nu avusese acces la el. Seth nu vorbise despre asta cu nimeni. Îl făcea să se simtă vulnerabil și o evita cu orice preț.

   - Avocații câștigă bine. Și-mi place să argumentez. Dar tu? De ce ai un garaj?

   - A fost al tatălui meu.

   - Era mecanic?

   - Da. Inițial, a lucrat pentru o reprezentanță de mașini. Dar a vrut dintotdeauna să aibă un atelier propriu, unde să ceară mai puțini bani, să-și cunoască mai bine clienții, să repare, nu să înlocuiască. Nu voia să-și mai facă griji cu presiunile de a vinde piese de schimb sau cu metodele de comercializare.

   - Așadar, calitatea și valoarea trebuie să poarte un război cu miile de dolari ale reclamelor din partea fabricanților. Cred că ești mândră.

   - Sunt. Tata și mecanicii lui trebuiau să fie pricepuți, pentru că la ei conta banul, nu marca de firmă. Încerc să-mi conduc atelierul în același fel.

   Seth își descoperea un nou respect pentru Darcy și originile ei.

   - Mi-ai spus că mai ai și alți frați. Ei nu participă?

   Darcy râse.

   - Pe lângă repararea mașinilor lor, au alte interese. Joel e dentist. Lui David îi plac computerele.

   Darcy nu vorbise despre mama ei. Oare își părăsise familia sau murise? Ar fi fost o întrebare prea persoanlă, mai ales dacă Seth nu voia să se amestece în trecutul ei.

   - Prin urmare ții garajul singură?

   - Mă descurc, răspunse ea cam nervoasă, ca și cum i s-ar fi put de prea multe ori acea întrebare.

   Set își aminti felul energic în care îi ținuse piept.

   - A, știu că ești în stare.

   - Îți râzi de mine?

   O undă de umor răutăcios din ochii ei îl înștiință că nu se simțea ofensată.

   - Niciodată, jură el.

   Darcy îl călcă pe pantof, intenționat și în joacă. Drept represalii, Seth o strânse cu putere la piept și fu surprins de reacția instantanee a trupului ei. Îi dădu drumul imediat.

   Cu obrajii înroșiți și sufletul la gură, Darcy spuse:

   - Înainte de a mai face asta, am să-mi amintesc că ești mai puternic decât mine.

   Oare îi simțise reacția? Părea jenată. Ce-ar fi făcut dacă i-ar fi spus că voia să se culce cu ea? Probabil s-ar fi ascuns în gaură de șarpe.

   - Oi fi eu mai puternic, dar sunt sigur că știi să dai cu pumnul, dacă întrec măsura.

   Fu răsplătit cu un zâmbet.

   Dansau, stăteau de vorbă și învățau să stăpânească noi combinații de pași. Seth nu-și amintea să se fi simțit vreodată mai bine.

   La sfârșitul ședinței de dans, insistă să o conducă pe Darcy până la mașină. În timp ce stăteau sub cerul care se întuneca, îi luă mâna într-a lui.

   - Care e verdictul? Sunt un partener de dans potrivit?

   Râzând, Darcy spuse:

   - Credeam că voiai să mă întrebi dacă ești irezistibil.

   - Și să risc să fiu împușcat? Nici nu mă gândesc.

   Darcy nu-și retrase mâna dintr-a lui.

   - Ești un partener de dans foarte potrivit.

   - Și...? o îndemnă el.

   - Și mi-a făcut plăcere compania ta.

   - Bun. Săptămâna viitoare pot să te iau de-acasă, ca să nu mai avem nevoie de două mașini.

   - Seth...

   - Va fi la fel ca în seara asta. Nu vom aborda niciun subiect controversat. Nu vom face decât să ne relaxăm și să ne distrăm.

   Văzu clar că Darcy era în dilemă. În cele din urmă, însă, acceptă.

   - La ce oră?

   - Voi fi acolo la 7 fără 10.

   O strânse de mână. Ar fi vrut s-o sărute până li se tăia respirația amândurora. Poate că săptămâna viitoare așa avea să se întâmple.

   Apoi îi mângâie obrazul cu degetele și-i deschise portiera mașinii. Darcy porni motorul și scoase mașina din parcare. Seth așteptă pe loc până o văzu dispărând după colț.

      Joi seara, Seth își descuie ușa apartamentului și-l lăsă pe asociatul lui, Vic Bushwald, să intre înaintea lui.

   Vic coborî cele 4 trepte dintre antreu și living și fluieră încet.

   - Frumos. Foarte frumos. Era gata mobilat, sau ți l-au decorat singur?

   Seth îl urmă pe Vic în living, pășind fără zgomot pe mocheta bej moale.

   - Eu mi l-am aranjat. Cu ajutorul unei galerii de mobilă.

   Și se duse la barul din lemn de brad, în spatele canapelei cu carouri ruginii.

   După ce pregăti două scotch-uri cu apă, îi oferi unul lui Vic.

   - Peg n-o să se supere dacă întârzii cu mine la un pahar?

   - Noo. O știi pe Peg, e flexibilă. Am sunat-o înainte de a pleca de la birou, ca să-i spun că întârzii. A zis că vrea să vii la cină din nou, săptămâna viitoare.

   Vic se duse cu paharul, prin fața șemineului de piatră, spre un fotoliu larg de piele, unde se așeză lărgindu-și cravata.

   Seth îi zâmbi fostului său coleg de cameră. Vic și Peg se iubiseră încă din liceu. După absolvire, Vic se întorsese la ea în Hershey, și-și începuse practica avocățească. Dacă exista o căsnicie garantată pe viață, era aceea a lui Peg și Vic. Aveau singura căsnicie fericită despre care auzise Seth vreodată.

   - Ești sigur că nu e un deranj prea mare pentru ea?

   Peg era însărcinată cu al treilea copil.

   Vic închise ochii, rezemându-și capul de spătarul fotoliului.

   - În perioada asta a sarcinii devine cam neliniștită. Nu poate sugeri ultimele câteva luni și-și tot caută ocupații.

   Deschizând ochii, îl privi pe Seth.

   - Vrea să te simți ca acasă în orașul nostru.Și eu la fel. Cum merge până acum?

   Ridicându-și pantalonii gri, Seth se instală pe canapea.

   - Ciudat. Oamenii de-aici îți zâmbesc pe stradă. A doua oară când te văd, încep să-ți facă și cu mâna. Înainte, eram obișnuit să alerg din bloc în bloc, absorbit de cazurile la care lucram. Nu aveam timp și chef să mă uit la grădini, copaci, sau felinare cu inimi pe stradă. Viața mea consta în depoziții, ordine de reținere, contra-interogatorii.

   - Zece ani în șir ai dus o cruciadă individuală pentru drepturile părintești ale bărbaților. Ce s-a întâmplat?

   Seth știa la ce se referă Vic. Oare de ce îi punea împlinirile sub semnul întrebării?

   - Am obosit. În ritmul și-n stresul în care lucram, mă păștea un atac de cord în 5 ani sau chiar mai repede.

   Trase o dușcă de scotch, savurând arsura binefăcătoare a alcoolului.

   - Niciodată n-am avut cu adevărat ocazia să practic dreptul general. Cazurile de divorț pe care le-am reprezentat duceau la cazuri de custodie. De la una am ajuns la alta, iar acum nu mă mai ocup decât de asta.

   Dacă propriul lui tată ar fi avut un avocat expert și un judecător fără prejudecăți, copilăria lui Seth ar fi fost cu totul alta, iar viața tatălui său, mai puțin pustie.

   Când Tom Hallaran pierduse custodia asupra fiului său, fusese zdrobit. Aceea fusese singura ocazie când Seth își văzuse tatăl plângând. Rănile se vindecaseră, dar cicatricile continuau să fie urâte și dureroase.

   Vic se rezemă cu coatele de genunchi.

   - Sunt dispus să-ți acord tot timpul de care ai nevoie. Chiar și fără a-mi fi partener, reprezinți un mare avantaj pentru mine. Dar mă întreb cât de mulțumit vei fi să te ocupi de testamente, contracte și divorțuri mai puțin publice.

   Seth zâmbi.

   - Încă nu m-am plictisit. Dreptul nu m-a plictisit niciodată. Și n-am să te las în găleată. Până-n octombrie, am să iau o hotărâre în privința parteneriatului. Patru luni ar trebui să fie de ajuns ca să apreciez ce direcție plănuiesc să urmez. Cred că sunt gata pentru o practică mai modestă aici, dar vreau să fiu sigur.

   Prietenul său își plimbă vârful degetului mare peste buza paharului.

   - Deci, vii la cină săptămâna viitoare?

   - Sigur că da.

   Apoi, Vic îl întrebă pe un ton indiferent:

   - Ai făcut cunoștință cu multe persoane? Peg a spus că știe două femei care...

   Seth ridică mâna, ca un agent de circulație.

   - Vin la cină, Vic, dar nu mă interesează combinațiile amoroase.

   - Lui Peg nu-i place să știe că oamenii sunt singuri.

   - Nu sunt singur, replică Seth calm. De fapt, am întâlnit o persoană pe care mi-ar plăcea s-o văd mai des.

   - Trebuia să mă aștept. Niciodată n-ai pierdut vremea.

   Seth se strâmbă.

   - Mda, mă rog, au trecut mulți ani de pe vremea colegiului. De data asta, aproape că am dat lovitura. Încă mai am șanse. Cea mai bună prietenă a ei e Marsha Winston.

   - Fosta soție a lui Brad Winston?

   - Da. Dar cred că am convins-o pe Darcy că asta nu are nicio legătură cu relația noastră.

   - Vorbești despre Darcy Kearn? Drăgălașa roșcovană de la garajul Kearn?

   - O cunoști?

   - Nu, nu personal. O văd din când în când, dacă-mi duc mașina acolo. Nu m-aș fi așteptat să fie genul tău.

   Înainte ca Seth să comenteze, Vic continuă:

   - Într-un orășel ca ăsta, se întâmplă adesea să-ți cunoști și clientul și partea adversă. Nu trebuie să faci o problemă din asta. Pe când, dacă ai fi vrut să te combini cu fosta nevastă a lui Winston...

   - N-aș fi vrut și nici n-aș fi putut. Sau, altfel, nu i-aș fi acceptat cazul. Slavă Domnului, nu-i chiar atât de complicat.

   - Și cum e această domnișoară-mecanic? se interesă Vic.

   Seth o putea descrie pe Darcy succint:

   - Aparte.

   Nu mai întâlnise niciodată o femeie atât de imprevizibil de onestă, savuroasă și, în același timp, nereținută. În seara trecută, râsese cum de mult n-o mai făcuse.
   Mai mult pentru sine decât pentru Vic, murmură:

   - N-am mai întâlnit niciodată o femeie ca ea.

   Seth păși pe veranda casei lui Darcy cu zâmbetul pe buze.

   Se gândise să treacă pe la ea înaintea următorului curs de dans, dar luase hotărârea de a proceda încet, aceasta părând cea mai eficientă strategie cu o femeie ca Darcy. Așa că așteptase să treacă o săptămână.

   Când ajunse la ușă, o văzu deschizându-i înainte de a apuca s-o salute. Expresia ei îl puse în gardă. Nu zâmbea, iar privirea-i era îngrijorată.

   - E aici cineva care vrea să te cunoască.

   Seth intră în living, întrebându-se dacă nu cumva venise în vizită unul dintre frații lui Darcy. Dar vizitatorul ei nu era un bărbat.

   Femeia făcu un pas înainte.

   - Eu sunt Marsha Winston. A fost ideea mea, nu a lui Darcy. Voiam să-l cunosc pe avocatul care încearcă s-o ia pe fiica mea de lângă mine.

   Seth era obișnuit cu situațiile delicate dintre parteneri adverși și familiile în conflict. Dar, cu Darcy la mijloc...

   - Încă nu s-a hotărât nimic, doamnă Winston.

   Marsha se juca nervoasă cu catarama de la cureaua blugilor.

   - Brad mi-a spus că săptămâna viitoare are o întâlnise cu dumneavoastră.

   Seth o privi pe Darcy, apoi din nou pe Marsha.

   - Nu pot discuta cu dumneavoastră problema asta. Sunt sigur că avocatul dumneavoastră v-a spus. Dacă, însă, dumneavoastră și el doriți să organizăm o conferință împreună cu Brad...

   Marsha păși spre el, gesticulând agitată.

   - O conferință? Poate că dumneavoastră priviți cu sânge rece chestiunea, dar eu nu pot. Îmi iubesc fiica. N-am să vă las să mi-o luați, pentru a i-o da unui om mai iresponsabil decât Peter Pan. Nici măcar nu știe care e culoarea ei favorită, dar-mi-te cum să aibă grijă de ea. Vă dați seama ce faceți?

   Nu, Seth încă nu știa. Avusese doar o întrevedere preliminară cu Brad Winston. Se părea, însă, că respectivul voia să bage spaima în fosta lui soție.

   - Doamnă Winston, acest caz încă nu-mi aparține în mod oficial.

   Marsha își îndesă mâinile în buzunare.

   - Într-adevăr, dar cu banii pe care-i are mama lui Brad, în curând vă va aparține, pun pariu. Va plăti ca să obțină o custodie pe care n-o merită, deși nu plătește jocurile de noroc ale lui Brad.

   Seth spuse calm:

   - Dacă aruncați acuzații, nu ajutați pe nimeni.

   - Acuzații? Nu vă spun decât adevărul!

   - Iar Brad insistă și el că spune adevărul.

   - În legătură cu ce? Ce lucru atât de îngrozitor am făcut încât consideră că lui i se cuvine custodia?

   Seth distingea clar suferința Marshei Winston. Mai văzuse și înainte așa ceva. Dar asta nu însemna că ea avea dreptate, iar fostul ei soț, nu.

   - Nu pot discuta problema asta, doamnă Winston.

   Darcy interveni:

   - Marsha, ai spus că voiai doar să-l cunoști pe Seth. Știi că nu-ți poate vorbi despre ceea ce a spus Brad.

   - Dar cum să-l înfrunt? întrebă Marsha cu voce tremurătoare, în timp ce lacrimile îi șiroiau pe obraji. Am încercat să vorbesc cu Brad când a adus-o pe Jenna înapoi, duminică. El, însă, n-a făcut decât să mă amenințe în continuare și a spus că, dacă mă mai văd cu Chuck, o s-o ia de la mine.

   Darcy o cuprinse cu brațul.

   - Vorbește cu avocatul tău. Spune-i să-l caute pe Seth și poate, toți patru împreună, reușiți să rezolvați situația înainte de a scăpa de sub control.

   Marsha aruncă o privire derutată și furioasă spre Seth. Apoi îi spuse lui Darcy:

   - Nu te acuz că vrei să te întâlnești cu el. Numai, ai grijă... și pentru tine, și pentru mine.

   Ușa cu plasă se trânti în urma ei când plecă.

   Seth studie fața lui Darcy. Nu voia să creadă că era o femeie calculată, dar nu l-ar fi surprins să fie. La asta se aștepta de la majoritatea persoanelor de sex feminin.

   - Tu și prietena ta ați plănuit scena asta?

   Darcy făcu un pas înapoi, șocată.

   - În niciun caz! Trebuia să-i spun că vii să mă iei. N-am vrut să-i ascund asta. Ea a considerat că, din moment ce Brad îl cunoștea pe avocatul ei, era firesc să te cunoască și ea pe tine...

   Lăsă fraza neterminată.

   - Nu mă crezi, nu-i așa?

   Seth își trecu o mână prin păr.

   - Am mai asistat la scene pregătite dinainte. Puteai să-ți spui că era bine să văd cât de mult își iubește Marsha fetița, cât pare să țină la ea.

   - Nu-mi spune tu la ce m-am gândit și la ce nu. Am știut că era o idee proastă și i-am și spus-o. Ea și Brad ar trebui să se ducă la un mediator sau la un consilier, ca să rezolve problema astfel încât Jenna să nu sufere. Dar Brad nu vrea, iar Marsha e furioasă pe el... Fir-ar să fie! Nu trebuia să-ți vorbesc despre asta.

   Seth se apropie încet de ea. Vedea clar că era aproape la fel de tulburată ca Marsha, așa că făcu un efort să renunțe la orice neîncredere.

   - Îmi pare rău. Să știi că te cred. Vechile năravuri mor greu. Profesiunea îmi cere să fiu suspicios.

   - Pe mine?

   - Pe toată lumea.

   În ochii ei se citeau întrebări la care Seth nu voia să răspundă. Deliberat, schimbă subiectul.

   - Ești gata să înveți jitterbug-ul?

   - Încă mai vrei să mergem?

   Seth îi cercetă fața.

   - Tu nu vrei?

   - Nu știu... Asta dovedește ce am spus. Poate ar fi mai bine să nu ne mai întâlnim.

   - Nu ne întâlnim. Întâmplător, amândoi urmăm același curs de dans...

   - Știi ce am vrut să spun.

   Seth oftă.

   - Ai de gând să-ți lași toată viața dominată de problemele altcuiva?

   - Marsha e prietena mea. Iar pe Jenna o iubesc la fel ca pe copilul meu.

   - Știu. Dar ntâlnirile cu mine, sau lipsa lor, nu vor afecta ceea ce se întâmplă între Brad și Marsha. Nu-ți dai seama? S-au angrenat într-un conflict care nu are nicio legătură cu tine.

   - Dar, dacă-mi scapă ceva și-ți spun vreun lucru de care poți să profiți...

   - N-am să fac asta.

   - Chiar dacă lucrurile se încurcă și vei dori să câștigi cu orice preț?

   - Nu e un conflict de interese pentru mine, fiindcă pot să nu-mi implic propriile emoții. Dacă nu discutăm subiectul, n-am să pot profita de tine, nu-i așa?

   Vedea limpede că pe Darcy încă o mai măcina loialitatea față de prietena ei.

   - Las-o în pace, măcar în seara asta. Să mai așteptăm până voi ști dacă ajung în instanță cu cazul. Nu ți se pare logic?

   - Logica e mult mai simplă pentru tine decât pentru mine.

   Seth n-o putea sili să-l însoțească. Trebuia să hotărască singură. Dar asta nu însemna că nu putea încerca s-o influențeze. O cuprinse în brațe, strâns.

   Sărutând-o pe tâmplă, spuse:

   - O să fie totul în regulă Darcy.

   Darcy se înmuie toată la pieptul lui. Nevoia pe care o simțea Seth devenea imperioasă. Trebuia să ia o hotărâre, ca să facă amândoi ce voia el. Ce anume? păru să-l întrebe un glas insidios. Seth trăia de pe o clipă pe alta. Deocamdată nu voia decât să facă dragoste cu ea. În continuare... nu mai știa.

   Îi frecă obrazul cu bărbia.

   - Vom fi parteneri de dans în seara asta?

Capitolul 4

      - Nu pot merge cu tine.

   Darcy se retrase de lângă el, clătinând din cap cu tristețe.

   Fără tragere de inimă, Seth îi dădu drumul.

   - Prietenia mea cu Marsha e prea importantă. Și viitorul Jennei de asemenea. Nu pot să... mă distrez pe socoteala lor. Poți să înțelegi asta?

   Niciodată nu mai cunoscuse o femeie ca Darcy Kearn. Crezuse că femeile erau niște cațe care se călcau între ele în picioare ca să câștige, punând relațiile cu bărbații mai presus de prieteniile dintre ele. Dar nu și Darcy.

   - Să ne înțelegem. Vrei să pui prietenia cu Marsha mai presus de viața ta personală.

   Darcy dădu din cap.

   Era nevoit să-i respecte devotamentul.

   „Devotament.” Cuvântul aproape îl făcea să se crispeze.

............................