Frunzele, Bogdan Petriceicu Hașdeu

Bubuie furtuna,
Una câte una
Frunzele răpite
Cad și rătăcesc.

Arborul suspină,
Însă nu se-nchină,
Înfruntând ispite
Pieptu-i bărbătesc!

Și la primăvară.
O verdeață iară
Mugurind îmbracă
Falnicul stejar;

Vântul urlă-geme,
Trunchiul nu se teme,
Florile când pleacă
Altele răsar!