Infractori ghinioniști, Traian Tandin

                                                  Pedepse alternative

                              În încercarea de a stăvili furturile din magazine, autoritățile statului american Arkansas au introdus o pedeapsă originală pentru cei care se dedau la acest gen de infracțiune: obligația de a purta pe stradă o pancartă pe care să scrie cu litere de-o șchioapă:
    „Sunt condamnat(ă) pentru furt din magazin”
    Judecătorii le oferă infractorilor posibilitatea de a alege între a face trei zile de închisoare (pentru furturi minore, majoritatea comise de femei) sau să poarte această pancartă în public, timp de trei ore.

                                        40 de ani de închisoare pentru că a furat hârtie igienică

                        Henry Stepney, un vagabond din statul american Florida, a fost condamnat la 40 de ani închisoare pentru că a furat câteva suluri de hârtie igienică.
    Sentința a fost pronunțată în temeiul unei recente legi din statul respectiv, care agravează considerabil pedepsele în caz de recidivă. Stepney mai fusese arestat de peste 50 de ori pentru diferite alte delicte.
    Procurorul a cerut instanței să „aibă milă de cetățenii Floridei”, condamnându-l cât mai drastic pe inculpat și punând, astfel, capăt fărădelegilor sale aproape zilnice.
    În apărarea sa, Stepney n-a putut invoca decât „nevoia de bani”, care l-a împins la comiterea „crimei” sale, în timp ce avocatul său - desemnat din oficiu - a cerut clemență, dezvăluind faptul că acuzatul era dependent de droguri.
    Ei n-au reușit, însă, s-o înduplece pe judecătoarea Lauren Miller.

                                       Doi frați sunt condamnați la 344 de ani închisoare

                       S-a încheiat procesul fraților Antonio și Emilio Izquierdo, în vârstă de 58 și, respectiv, 62 de ani, implicați în săvârșirea unui masacru în urmă cu câțiva ani.
    Atunci, micuța localilate Puerto Hurraco din Spania a fost zguduită de un măcel care a întrecut orice imaginație.
    După 30 de ani de hărțuială între principalele două clanuri mafiote din localitate, conducătorii uneia dintre organizații, frații Izquierdo, au hotărât să le dea adversarilor lovitura de grație. Ei au pus la cale un plan diabolic, în urma căruia urmau să piară definitiv toți capii clanului opus și rudele acestora, pentru ca nimeni să nu poată prelua ulterior conducerea.
    Au fost folosite, printre altele, cinci mitraliere, zece grenade de mână și un atumobil capcană în care se afla o uriașă încărcătură de exploziv.
    Cei doi au acționat în timpul unei petreceri date de șefii clanului advers. Pentru a fi siguri că operațiunea va reuși, Antonio și Emilio Izuierdo au hotărât să acționeze și ei.
    Împreună cu câțiva acoliți, au pătruns în localul în care se aflau membrii clanului advers, imediat după explozia automobilului capcană. A urmat un adevărat măcel, nouă persoane fiind ucise, iar alte șase grav rănite.
    Prinși într-un târziu, cei doi autori ai masacrului au încercat să plătească cei mai buni avocați și pe toți cei care ar fi putut depune mărturie împotriva lor. Însă judecătorii nu s-au lăsat influențați.
    Pentru a oferi o pedeapsă exemplară ccu rolul de a descuraja atentatele de acest gen, curtea a hotărât ca pedeapsa să fie maximă. Astfel că  cei doi frați au fost condamnați la 344 ani de închisoare. Fiecare dintre cei doi avea de ispășit câte 172 de ani de pușcărie.
    Ei au primit câte 26 de ani, opt luni și o zi pentru fiecare din cele nouă crime și câte 17 ani, patru luni și o zi, pentru fiecare din cele șase tentative de omor.

                                         Spune-mi cum vrei să mori...

                         Un exemplu de democrație tipic americană, care unora li s-ar putea părea de-a dreptul cinic, este reprezentat de inițiativa autorităților judiciare ale statului american Florida, prin care s-a acordat condamnaților la moarte aflați în penitenciarele din acest stat, posibilitatea de a-și alege modalitatea prin care vor părăsi această lume: pe scaunul electric sau prin injecția letală.
    Acesta este, totuși, un progres, într-o țară în care, în multe state, pedeapsa capitală, de neconceput în Europa, de pildă, este încă în vigoare, și nu dă semne că va fi abolită prea curând.
    Până la 1 noiembrie 1999, singura metodă de punere în aplicare a pedepsei capitale în statul Florida consta în „prăjirea” condamnaților. În ultimele două decenii, în acest stat, 44 de condamnați au încheiat conturile cu această lume pe scaunul electric pentru crimele comise.

                                            Salvat de un infarct

                        Execuția unui condamnat la moarte în Iran a fost amânată grație unui atac de cord.
    Mohammad Hadi (55 ani) trebuia să fie executat prin spânzurare la Khomeinishan, după ce a fost găsit vinovat de crimă.
    Asasinul a suferit un atac de cord chiar la locul execuției, după ce i se pusese ștreangul la gât, în timp ce i se citea din Coran. El a fost spitalizat de urgență, urmând să fie spânzurat când se va simți mai bine.

                                          Judecătorul.... milos

                      Execuțiile în Vest erau aduse, adesea, la îndeplinire chiar mai repede decât pronunțarea sentințelor respective. Printre cei mai expeditivi judecători din Texas se numără și Robert M. Willimson, despre care se spune că, în pofida durității sale, ar fi avut un suflet bun.
    Astfel, se povestește că odată l-ar fi întrebat pe un acuzat dacă este capabil să invoce vreun motiv pentru care să-l împiedice să pronunțe sentința capitală.
    Chestionatul, pricepând în acest fel ce soartă îi fusese rezervată, a făcut din cauza spaimei un atac de cord și s-a prăbușit la podea.
    Judecătorul Willimson, profund înduioșat de starea acuzatului, i s-a adresat șerifului:
    „Cred că ar fi bine dacă l-ai spânzura imediat, deoarece, pierzându-și cunoștința și, desigur, sensibilitatea, ai putea să-i frângi gâtul fără să știe și fără să-l doară.”

                                         Evadări cu ghinion

                   Robert Duenas, deținut într-o închisoare din Ciudad de Mexico, a reușit să evadeze folosind îmbrăcăminte de damă.
    Imediat după ce a părăsit închisoarea a fost acostat de un bărbat care i-a făcut câteva complimente. Enervat, evadatul travestit i-a tras câteva scatoalce. Scandal, încăierare.
    Rezultatul final: întoarcerea cu alai a evadatului în pușcărie.

                   Pentru a evada, Bruce Wanders, un deținut dintr-o închisoare din Florida, a reușit să se ascundă sub un camion care aproviziona penitenciarul cu pâine.
    Mașina, așternându-se la drum, circula cu mare viteză, ceea ce nu-i putea permite deținutului să-și dea drumul pe șosea, așa că a preferat, chinuit cum stătea agățat, să aștepte prima oprire a camionului. Și când aceasta s-a produs, el s-a lăsat la pământ sleit de puteri.
    A luat-o la fugă prin spatele mașinii, dar... s-a pomenit în curtea altui penitenciar.

                    O întâmplare nostimă este legată de evadarea lui Alain Belleville, în 1989, din închisoarea franceză de la Bayonne.
    Deținutul reușise să-și obțină transferul într-o cameră-celulă a spitalului de unde „grav bolnav”, evadase tăind zăbrelele ferestrei.
    După ce a străbătut fără niciun fel de probleme localitatea, la ieșirea din oraș a încercat să facă autostopul, pentru a se îndepărta mai repede de zona periculoasă. Norocul părea să-i surâdă: primul automobilist căruia i-a făcut semn a oprit. Ghinion! La volan se afla chiar unul dintre gardienii săi.
    Așa că Belleville s-a văzut condus imediat acolo de unde plecase cu atâta ingeniozitate.

                  În ziua de 12 august 2000, membrii unei bande de infractori din Uganda au năvălit într-o închisoare, cu gândul să-i ajute să evadeze pe mai mulți prieteni închiși acolo.
    Numai că au nimerit într-o altă aripă a clădirii și au eliberat alți 138 de pușcăriași. O mare parte din ei au fost prinși imediat.

                  În ziua de 22 aprilie 2001, un deținut american a încercat să evadeze sărind zidul închisorii, însă ironia sorții a făcut ca de cealaltă parte a zidului să fie tot o închisoare.

                  Arnold Ancheta, închis pentru furt în penitenciarul Elmwood din statul California, reușise să evadeze din celulă printre gratiile îndoite ale ferestrei.
    Din nefericire, în loc să sară peste zidul care dădea în afara închisorii, tânărul în vârstă de 25 de ani, a ales să sară peste un zid mai puțin înalt și a aterizat în curtea închisorii pentru femei.
    El a fost descoperit o oră mai târziu, în tufișuri, și a fost judecat pentru tentativă de evadare.

                  Pe 12 august 1994, autor și beneficiar a nu mai puțin de 29 de evadări reușite din închisoare, regele neîncoronat al bandiților polonezi, a mai evadat și a 30-a oară, dar din... viață!
    La un an și jumătate după ce a ieșit din închisoare, beneficiind de o grațiere semnată de președintele Lach Walesa, Zdzislaw Najmrodzki și-a găsit moartea într-un accident de circulație.
    Najmrodzki era mecanic auto de profesie, iar bandit a devenit din... plăcere. Specializat în furturi de mașini (după cum se vede, ața nu l-a tras prea departe), dar și în spargerea shopurilor, a devenit legendar prin „isprăvile” sale din anii 80.
    Amantele sale sunt printre primele ființe care regretă cel mai mult dispariția fulgerătoare a celui care se purta cu ele ca un adevărat nabab. Najmrodzki le dăruia, cu generozitate, vile, blănuri scumpe și diamante.
    Cea de-a 29-a evadare, cu totul ieșită din tipare, a inspirat chiar și un scenariu de film, nu foarte diferit de realitatea la fel de spectaculoasă: în timp ce se plimba „regulamentar”, sub ochii stupefiați ai gardienilor, curtea închisorii s-a deschis pur și siplu, la picioarele sale, datorită tunelului săpat de complicii lui. Și pentru ca tortul să aibă și moțul de frișcă pe deasupra, infractorii prevăzuseră tunelul evadării și cu lumină electrică! Chiar ca-n filme!
    În total, banditul a fost condamnat la 20 de ani de recluziune, dar n-a executat decât 11. În ultima vreme susținea sus și tare că se căiește, ba chiar a devenit poet.

                 Aventura prin care a trecut în ziua de 5 iulie 1999 Vasile Mihalache (47 de ani) din Iași trebuia filmată. Se puteau scoate bani grei din difuzarea acesteia pe un canal de televiziune, la seara comediei.
   Prologul l-a constituit vizitarea prea matinală a cârciumilor din cartierul Socola. La prânz, omul naviga pe asfalt cu aceeași siguranță cu care înoată lăcusta în mâl sau o muscă fără aripi într-o chiuvetă fără dop.
    Previzibilul s-a produs după nici zece minute de la ultimul pahar: Mihalache a încercat să treacă printr-un stâlp, dar acesta din urmă n-a admis să-și desfacă betoanele și a urmat impactul ca la turnir. Țeasta lui Vasile a crăpat în câteva puncte-cheie, impunându-se astfel ducerea chefliului la spital.
    Mai cu glucoză, mai cu un pahar cu apă rece, pe la amiază, omul și-a venit în simțiri, iar primul gând a fost să evadeze. A făcut-o ușor, la fel de ușor ca și cursa de fond care a urmat evadării.
    Mihalache a alergat în pijamaua spitalului, fără niciun fel de probleme pe o distanță de aproximativ 3 km, până în dreptul barierei CFR de la SOMACO. Aici, atletul de circumstanță a fost luat prin surprindere de un canal neacoperit, în mijlocul șoselei.
    Mihalache a căzut oprindu-se în mâl, iar pijamaua, în sârmele de pe pereții canalului.
    Omul a fost recuperat de trecători (pijamaua, nu) și reinternat.

                 Constantin Pamfil, de 32 de ani și Cornel Marchițan, în vârstă de 30 de ani, au fost internați, în aprilie 1999, în Spitalul de Psihiatrie Socola, din Iași. Primul, pentru că era obsedat de sinucidere prin otrăvire, iar al doilea pentru prostul obicei de a pune neofalină în vodcă.
    Celor doi le-a venit ideea de a evada de la balamuc, pentru a se distra în liniște.
    Nebuni, nebuni, dar au reușit să înșele vigilența cadrelor medicale, strecurându-se cu succes până pe acoperișul pavilionului. Doarece ploaia umezise tabla și o făcuse alunecoasă, cei doi temerari și-au pierdut echilibrul și au căzut, ținându-se de mână.
    Aterizarea n-a fost foarte dură, deoarece s-au lovit de pietriș.
    În continuare, au ajuns din nou colegi de salon. Dar la alt spital, la cel de neurochisurgie.

                  Doi tâlhari evadați dintr-o închisoare din Sao Paulo (Brazilia), au luat un taxi pentru a-și pierde cât mai repede urmele. Au fost șocați când au constatat că la volan se afla chiar unul dintre gardienii lor!
    În zilele libere, acesta lucra ca taximetrist, pentru a obține venituri suplimentare.
    Sub amenințarea pistolului, gardianul și-a condus „clienții” înapoi după gratii.
    „Ar trebui ca directorul închisorii să-mi achite cursa!” a declarat el.

                  Poliția din Toplița a făcut o razie în piața din localitate, reușind cu totul întâmplător să descopere un deținut care evadase în urmă cu două săptămâni din penitenciarul din Tg. Mureș.
    Neavând acte, Marinel Stroia (35 de ani), condamnat pentru furt în dauna avutului privat, a spus un nume la întâmplare, dovedind o totală lipsă de inspirație. Numele respectiv era al unui hoț pe care poliția îl căuta de câteva luni.
    Readus la penitenciar, Marinel Stroia va mai avea de ispășit, pe lângă prima pedeapsă, și o alta cuprinsă între trei și șapte ani, pentru evadare.

                Un temnicer englez, în vreme ce lucra în camera lui, se trezi față în față cu unul dintre cei mai înfiorători ucigași, care reușise să iasă din celulă.
    Individul ținea în mână un drug de oțel, cu care-l amenința că-l va ucide dacă va încerca să-l rețină ori dacă-l va împiedica să evadeze.
    Gardianul îi spuse liniștit:
    - Dacă nu mă înșel, mâine vei fi pus în libertate.
    Criminalul îl privi cu o mină surprinsă.
    - Da, continuă temnicerul, ca răsplată pentru purtarea dumitale corectă, ți s-a iertat restul pedepsei. Uite, să-ți arăt actul de grațiere.
    În timpul acesta, a scos din sertar un revolver, pe care l-a îndreptat asupra ucigașului.

                   Deși avea numai 31 de ani, americanul Larry Blanchfield se afla deja de cinci ani în închisoare, întemnițat pe viață pentru câteva omoruri. Desigur, niciodată nu se împăcase cu situația asta și încercase în dese rânduri să evadeze, de fiecare dată fără succes.
    Fiind transferat într-o altă pușcărie, primul lui gând a fost să încerce să iasă de aici folosind mașina de gunoi a închisorii, care, a observat el, după ce a studiat vreme de trei săptămâni terenul, venea în fiecare luni dimineața până în curtea interioară, unde deținuții încărcau gunoiul în ea.
    Așa că Larry și-a spus că ar fi un prilej excelent să încerce să iasă și el la o mică plimbare. A făcut ce-a făcut și a aranjat ca, într-o luni, să fie scos la încărcat gunoiul.
    Neobservat de nimeni, s-a strecurat în bena mașinii, printre mormanele de gunoi și a așteptat „plimbarea”. Care s-a dovedit a fi numai dus... pe lumea cealaltă.
   Ceea ce tânărul nu știa era faptul că mașina avea în benă un dispozitiv destinat concasării gunoiului, care, în acea zi de luni, a funcționat din plin.

                                            Și-a recuperat prin furt mașina pe care o vânduse

                            Faptul că se fură mașini nu mai este o noutate pentru nimeni. Credem că nu există proprietar de autovehicul care să nu stea cu frică știindu-și mașina parcată, noaptea, undeva în fața blocului sau în alt loc. Unii folosesc alarme, alții sisteme de asigurare a portierelor etc. Iar hoții încearcă să-și adapteze modul de acțiune în funcție de obstacolele pe care le întâlnesc.
    De curând, lucrătorii compartimentului de Furturi Auto din cadrul serviciului Poliției Criminale al IPJ Prahova l-au depistat pe Cuzea Nicolae (25 de ani, din Colceag, fără ocupație și fără antecedente penale) care, în curtea imobilului cu numărul 20 de pe strada Constantin Brâncoveanu din Urlați, dezmembra un autoturism Dacia 1300 căruia îi lipseau plăcuțele cu numerele de înmatriculare.
    Cercetările au scos la iveală faptul că mașina aparținea lui Ghiocel Marian din Ploiești și fusese furată în noaptea de 15/16 iunie, din parcarea blocului în care locuiește.
    Dar surpriza de-abia acum avea să vină.
    Înaintea lui Ghiocel, autoturismul fusese proprietatea lui... Cuzea, el vânzându-i-l ploieșteanului în martie, fără a-i da însă și al doilea rând de chei.
    Hoțul a declarat că o parte din piesele rezultate din dezmembrare intenționa să le monteze la autoturismul său, tot Dacia 1300, cumpărat de la o persoană din București.