Întâmplări tragicomice cu infractori și victime
Să fii infractor (indiferent de domeniu) nu-i chiar așa simplu. Lăsându-i la o parte pe cei care ajung după gratii, mulți delincvenți devin ei înșiși victimele... victimelor. Iar săptămânalul american de limbă spaniolă „Policia Internacional” le prezintă cititorilor, periodic, astfel de evenimente:
Eduardo Miguel Carraro era un tânăr de 23 de ani din El Carillo (Venezuela), pe care, în noaptea de 12 martie 2001, l-a apucat cheful de femei.
Pentru că era timid, s-a dus mai întâi într-un bar, unde niște cunoscuți l-au cinsitit cu rom și i-au dat pe datorie o doză de heroină. A plecat în jurul orei 23 cu un prieten, Alonso Brancio, și s-au oprit în curtea micului spital unde lucra Dolores, fata care-i furase inima. La acea oră, cu excepția unei asistente care dormea tun și a unei bolnave, nu era nimeni.
Zănatici de felul lor și drogați, cei doi s-au hotărât să intre în morga spitalului, unde auziseră că s-ar afla trupul neînsuflețit al unei tinere necunoscute, pe care medicii o declaraseră moartă în urma unui stop cardiac și căreia urma să i se facă autopsia a doua zi.
Cum și-au propus, așa au și făcut.
La ora 1, doi polițiști au văzut, furișându-se prin întuneric, o umbră și s-au apropiat de locul unde se ascunsese arătarea.
„Stai! Nu mișca!” au rostit ei.
La lumina lanternelor au văzut o tânără dezbrăcată complet, care căuta să se acopere cu părul ei lung și negru. În drum spre secție nu au reușit să scoată nimic de la ea. La secție însă, văzând-o, ofițerul de serviciu a îngălbenit.
„Bine, dar tu ai murit aseară! Chiar eu te-am dus la spital”, a exclamat el, șocat că o vedea vie.
Abia atunci fata a rostit primele cuvinte:
„M-a violat.”
Câteva minute mai târziu, în morga spitalului, polițiștii aveau să-l descopere pe Eduardo Miguel Carraro mort. Corpul neînsuflețit al tânărului, cu pantalonii și chiloții în vine, era căzut lângă masa pe care fusese fata. Chemat de urgență, medicul a constatat decesul, cauzat de un stop cardiac.
Până dimineața a fost descoperit și cel de-al doilea infractor, Alonso Brancio, care a declarat:
„Am intrat cu Miguel Carraro în morgă și am văzut-o pe moartă pe masă. El a tras cearșaful cu care era acoperită și a zis că vrea să facă sex cu femeia moartă, ca să vadă cum e. I-am zis că e nebun, dar nu m-a ascultat și s-a urcat pe ea. La un moment dat, cum mă uitam la ei, am văzut că moarta își scutură picioarele, apoi l-am văzut pe Miguel căzând pe-o parte de pe masă. M-am speriat și m-am dus spre ușă. Atunci, moarta s-a ridicat și s-a da jos de pe masă. Eu am deschis ușa și am rupt-o la fugă. Nu știu ce s-a întâmplat cu prietenul meu și cu moarta.”
Vestea că fata dusă la morgă a înviat s-a întins ca fulgerul și a fost declarată de către majoritatea locuitorilor drept o minune.
Medicii însă au dat următoarea explicație:
„În realitate, victima nu a decedat în urma atacului de cord, ci a intrat în comă. În timpul agresiunii sexuale la care a fost supusă, mușchii abdominali fiindu-i mișcați ritmic și, se pare, violent, ceea ce, împreună cu palparea mamară, a efectuat asupra cordului un masaj îndeajuns de puternic pentru a-l pune din nou în funcțiune și s-o scoată pe cea în cauză din starea comatoasă.”
Celebrii gangsteri pistolari Butch Cassidy și Sundeance Kid, la aproape 100 de ani după ce au trecut în neființă din cauza gloanțelor soldaților, au reușit să mai facă o victimă. Este vorba de Pacho Chalate, un tânăr bolivian în vârstă de 24 de ani, care s-a gândit să fure din cimitirul orașului San Vincente, unde sunt îngropați, osemintele celor doi, pe care să le vândă unui colecționar american.
Din nefericire pentru el, totul s-a sfârșit tragic.
Ideea i-a fost dată de un anunț dintr-un număr mai vechi al cotidianului „New York Times”, prin care un colecționar excentric solicita obiecte care au aparținut unor celebri răufăcători, pentru deschiderea unui muzeu al infractorilor.
Gândindu-se imediat la câștigul imens pe care-l putea scoate, Pacho și-a convins iubita, Estella, de 21 de ani, să participe la profanarea mormântului celor doi gangsteri.
Pe 17 februarie 2001, imediat după miezul nopții, cei doi au intrat în cimitirul orașului și flăcăul s-a pus pe săpat.
„Deodată l-am auzit scoțând un icnet scurt și l-am văzut căzând în groapă”, avea să declare fata polițiștilor, puțin mai târziu. „L-am găsit fără cunoștință și, de frică să nu moară, am fugit să cer ajutor.”
Ajutorul a venit din partea a doi polițiști care-și făceau rondul. Aceștia au solicitat prin stație ajutorul unei ambulanțe, dar și colegilor o mașină care s-o ducă pe fată la secție, pentru declarații.
Venit la fața locului, medicului nu i-a mai rămas decât să constate decesul lui Pacho Chalate, care a survenit ca urmare a unui stop cardiac.
Răbdarea inspectorului
O inedită performanță a contribuit cu ceva la modul concret de desfășurare a investigațiilor polițienești,
Detectivul inspector Eustace, de la Scotland Yard, a rămas în analele acestei atât de cunoscute și apreciate instituții engleze, făcându-se remarcat pentru eficiența... calmului său britanic.
La începutul acestui secol, ambițiosul inspectoor a pozat timp de trei ore, noaptea, în statuie feminină, îmbrăcat cu un veșmânt de damă, în capela unei mănăstiri.
Răbdarea sa și autocontrolul au fost din plin răsplătite, căci astfel a reușit să-l prindă și să-l aresteze, în cele din urmă, pe hoțul care șterpelea cu regularitate din colecția de argintărie a lăcașului.
Un traficant a fost prins fiindcă avea prea puține bagaje
Vineri, 15 decembrie 1995, călătorii sosiți în Bremen (Germania), de la Amsterdam (Olanda) cu un avion al companiei aeriene „Hapag-Lloyd”, se grăbeau către ieșirea din aeroport. Vameșii îi priveau cu atenție, oprindu-i pe câte unul și controlându-i bagajele.
La un moment dat, și-a făcut apariția un tânăr care, după aspect, părea a fi sud-american. Mergea ușor aplecat în față, ca și cum o greutate l-ar fi încovoiat. Vameșii l-au invitat să-i urmeze.
În urma verificării actelor, a reieșit că individul se numea Jiacinto Rodrigo Jesus Ortega, avea 23 de ani și era columbian. După spusele lui, adeverite de biletele de avion, călătorise de la Bogota până la Amsterdam, apoi schimbase avionul, sosind în Bremen.
Un control minuțios al bagajelor a relevat faptul că tânărul nu avea asupra lui decât haine subțiri, de vară, și suma de 213 dolari. Columbianul a motivat că nu-i trebuiau prea mulți bani, deoarece era așteptat la Hambrug de fratele lui.
„De ce vi se pare curios că nu am haine groase? N-am fost niciodată în Germania. De unde să știu că aici e atât de frig?!”
Vameșii i-au cerut străinului să se supună unui test al urinei, care poate releva prezența unor corpuri străine în organism. Ortega însă a refuzat, amenințându-i că va denunța ambasada columbiană.
Refuzul lui a întărit bănuiala vameșilor.
Columbianul a fost somat de grăniceri să se supună unei radiografii, care a scos la iveală prezența unei aglomerări de capsule în stomacul acestuia.
Depus în arestul poliției de frontieră, Ortega a început să acuze dureri abdominale insuportabile, însoțite de vărsături și diaree.
În trei zile, el a eliminat 85 de capsule ermetice, din material plastic, pline cu cocaină. Fiecare capsulă avea grosimea unui deget și o lungime de 2,5 cm. Cantitatea totală de cocaină era de 800 g, valoarea ei pe piața neagră fiind de 700.000 de mărci.
Pus în fața dovezii de netăgăduit, columbianul a declarat că este curierul unui cartel, care urma să livreze cocaina unui distribuitor din Hambrug. Bagajul pe care îl avea asupra lui avea un rol pur decorativ.
„M-am gândit că un călător fără bagaje este suspect. Dacă nu m-ar fi apucat durerea de stomac, nu m-ați fi depistat! Cine s-ar fi gândit că drogurile ar putea fi indigeste?!”
Contactând ambasada columbiană, autoritățile germane au aflat că Jiacinto Rodrigo Jesus Ortega era pus sub urmărire, fiind suspectat de trafic de droguri.
După încheierea formalităților oficiale, traficantul a fost extrădat autorităților columbiene.
Un hoț jefuit s-a autodenunțat
Într-o dimineață, pe la ora 10, la IJP Călărași s-a prezentat un individ care i-a spus ofițerului de serviciu că a venit să se autodenunțe, întrucât a comis o infracțiune de furt pe raza județului Gorj.
În urma verificărilor efectuate după lecturarea cu atenție a declarației neobișnuitului „client”, s-a stabilit că acesta se numește Uță Dumitru, are 35 de ani și domiciliază în municipiul Arad, strada Memorandumului nr.7.
Cele relatate de el s-au confirmat. Cu două zile înainte, sus-numitul furase, dintr-un restaurant din piața orașului Târgu Cărbunești (jud. Gorj), un televizor color, țigări și băuturi alcoolice.
După ce le-a sustras, s-a urcat, cu pradă cu tot, în trenul de București, iar pe drum a continuat să consume băuturi alcoolice până s-a îmbătat și a adormit. S-a trezit în Gara de Nord din Capitală, singur în compartiment și având alături doar două sticle de lichior. Restul obiectelor dispăruseră, „subtilizate”, probabil, de un confrate de breaslă.
De necaz că a fost jefuit, a hotărât să se autodenunțe și s-a predat poliției călărășene, fiind cercetat în stare de arest. Se pare că lipsa de profesionalism se... autotaxează până și în lumea hoților.
A jefuit o bancă, dar prada i-a fost furată
Dilemă în rândul apărătorilor legii din orașul australian Sydney: ce pedeapsă să-i administreze unui hoț care a furat de la un alt hoț?
Totul este strict autentic. Un spărgător de mare clasă, sesizând anumite „fisuri” în sistemul de pază al băncii din Brisbane, n-a scăpat prilejul și a dat lovitura. A „recoltat” din seifuri 35.000 de dolari. Lua el mai mult, dar, ca un făcut, tocmai când se bucura că nu-i „deranjat” de nimeni și că poate acționa în voia, s-a declanșat alarma și a fost nevoit să părăsească în grabă banca.
Cea dintâi grijă a sa a fost să se descotorosească de corpul delict. A ascuns banii la rădăcina unui pom, acoperindu-i cu crengi și frunze. Apoi, ca și cum el „n-a știut, n-a văzut, nici pe acolo n-a trecut”, s-a amestecat printre curioșii care urmăreau investigațiile poliției sosite la locul jafului.
Când totul s-a liniștit, acesta s-a dus să-și ia banii. Spre stupefacția lui însă, dolarii se „evaporaseră” din ascunzătoare. Constatarea l-a lăsat înmărmurit.
În clipa următoare, a simțit pe umăr mâna grea a unui detectiv.
Interogat la poliție, spărgătorul a ținut mai întâi să depună o plângere împotriva celui care-i furase dolarii.
Dacă va fi prins și acest din urmă infractor, pentru ce va fi acuzat: că a jefuit o bancă sau că a prădat un hoț?
O cățea l-a încolțit pe cel ce i-a tâlhărit stăpânul
Lupul lui Ioan Rujan, din Brașov, a ajuns celebru în cartier după cele întâmplate într-o sâmbătă și rămase de pomină.
La ora 20:30 brașoveanul Ioan Rujan își plimba cățeaua lup în vârstă de patru ani pe strada Luca Arbore. Bărbatul bănuia că animalul îi este fidel, dar până atunci nu se ivise o ocazie pentru a se convinge de acest lucru. Sâmbătă seara, pentru prima oară până atunci, câinele și-a demonstrat utilitatea.
La un moment dat, pe când parcurgea o zonă necirculată, lui Rujan i-a sărit în cârcă un necunoscut. Atacatorul l-a lovit cu ceva în cap, l-a trântit la pământ, i-a tras câțiva bocanci în burtă și coaste, după care i-a șterpelit portofelul în care erau bani (lei și valută) și actele personale, după care a rupt-o la fugă.
Victima a rămas culcată pe trotuar, chinuită de durere; în schimb, tâlharul fugea cât îl țineau picioarele, cu lupul pe urmele lui.
După aproximativ 100 de metri de alergare, atacatorul a năvălit în curtea unui imobil și a închis poarta după el.
Câinele lup a sărit gardul, l-a țintuit pe hoț lângă un copac și a lătrat până când proprietarii au ieșit din casă pentru a vedea ce se întâmplă. În fața unei asemenea scene, locatarii au sunat la poliție.
Echipajul sosit la fața locului n-a mai avut mare lucru de făcut.
Polițiștii l-au ridicat ca din oală pe infractor, Stan Victor, în vârstă de 26 de ani, cu antecedente penale, din Brașov. Prejudiciul a fost recuperat înainte ca tâlharul să apuce să numere banii din portofel.
Câinele a fost premiat, primind o sacoșă plină cu oase și carne, plus un bonus constând într-o pungă mare cu biscuiți crocanți.
N-a putut jefui o bancă, fiindcă l-a recunoscut câinele
Când părinții i-au murit într-un accident de mașină, a început și decăderea lui Frank Kerner (18 ani) din Hamburg (Germania). Frank a rămas fără serviciu, înglodat în datorii, și a fost sfătuit de „prieteni” să jefuiască o bancă, pentru a-și putea începe o nouă viață.
Fața tânărului era acoperită cu un ciorap de damă.
„Banii sau te împușc”, i-a șuierat el casierei.
Pistolul pe care îl avea în mână tremura insesizabil, în timp ce casiera s-a apucat să introducă banii într-un sac de plastic. Deodată, hoțul se întoarse brusc și-i amenință pe clienți:
„Cine îmi va tăia calea va fi împușcat! Ați înțeles?”
Strângând sacul cu bani la piept, hoțul fugi spre ușă, însă atunci se întâmplă ceva incredibil: câinele unei cliente se smulse din lesă și se năpusti asupra lui. Imensul câine lup i-a pus hoțului labele pe umeri și a început să-i lingă fața acoperită de ciorap.
„Dă-te de pe mine, bestie!” răcni hoțul, încercând zadarnic să scape de el.
„Oameni buni, acesta este Frank Kerner, băiatul vecinilor noștri care au murit într-un accident! strigă stăpâna dogului. Câinele meu îl cunoaște foarte bine!”
Hoțul ezită o clipă, după care trânti pe jos sacul cu bani, își scoase ciorapul de pe față și se lăsă pe vine, plângând:
„Așa o porcărie! De nimic nu sunt în stare!”
În scurt timp și-a făcut apariția poliția.
Un papagal a băgat spaima în doi spărgători
Scena s-a petrecut în Hamburg (Germania), într-o bancă, într-o zi de vineri dimineața.
Funcționara Catrin Helmuth și un coleg au descuiat ușa de la intrare și, înainte de a-și lua în primire registrele de casă, femeia a pus cușca papagalului Grobi între două birouri. După orele de program intenționa să-l ducă la veterinar.
La ora 9 fix dau buzna în bancă doi indivizi:
„Mâinile sus! Toată lumea pe burtă!” fură ordinele spărgătorilor, în vreme ce unul dintre ei amenința cu un pistol.
Casiera deveni albă ca varul și, cu mâinile tremurânde, îi împinse bancnotele cerute tâlharului din fața sa. Acesta începu să înfunde banii într-un sac de plastic, în timp ce tovarășul său supraveghea pe toată lumea.
Deodată, răsună sirena poliției.
Trăgând o înjurătură, cel cu pistolul îl smuci pe celălalt, care renunță la sacul cu bani, și o rupseră la fugă.
Imediat după aceea, Catrin se ridică și începu să râdă. Colegii nu înțelegeau motivul veseliei sale. Fata le explică:
„Nici gând de poliție, n-a fost decât papagalul meu, care a vizionat prea multe filme la televizor și a învățat că după somația „Mâinile sus!” - de obicei, se aude sirena poliției, pe care-i place s-o imite.”
E drept, cei doi tâlhari n-au fost prinși, dar Grobi a ajuns mascota acelei bănci.
Violonistul a devenit detectiv
În noaptea aceea de primăvară, Ellis Parker fusese chemat să interpreteze ceva la vioară, căci era un maestru al instrumentului.
Fiindcă serata avea loc într-o localitate nu tocmai apropiată, el s-a urcat într-o trăsură trasă de un cal. A ajuns la locul cu pricina și le-a cântat celor prezenți cum numai el o putea face.
La ieșire, însă, a rămas stupefiat, constatând că-i dispăruseră și calul, și trăsura.
Supărat nevoie mare, Ellis, violonistul atât de cunoscut în Burlington County, s-a decis să-l prindă pe hoț. Nu de alta, dar să faci cale întoarsă vreo cinci mile pe jos, pentru a-ți acompania logodnica, era prea de tot.
Și așa începea cariera unui viitor mare detectiv.
Cum îi cunoștea foarte bine pe cei din împrejurimi, Ellis i-a împărțit pe locuitorii districtului în două mari grupe: suspecți și nevinovați. Dintre primii, el i-a eliminat pe cei ce aveau cal și trăsură.
Și uite-așa, în 48 de ore, Ellis Parker a ajuns ca, dintre cei 48 de suspecți rămași în atenție, să-l prindă pe făptaș și să-l conducă la închisoare.
Doar câteva săptămâni au trecut de la data evenimentului care a produs vâlvă prin operativitatea soluționării sale, și Ellis Parker a fost angajat ca detectiv al districtului Burlington, unde a făcut carieră timp de 40 de ani.
A pus bijuteriile furate în poșeta unei necunoscute
Ce poate fi mai banal decât o ieșire a bunicii împreună cu nepoțelul, într-un parc cu leagăne și tobogane?
Larisa Marcoletti, de 64 de ani, și Faustino, de 5 ani, obișnuiau să-și petreacă ore întregi în oaza de distracții pentru copii din cartierul în care locuiau, în Cremona (Italia). Cine putea bănui că pașnica femeie va deveni protagonista unei întâmplări cu borfași doar din cauza poșetei pe care o lăsase nesupravegheată pe o bancă?
Într-o vară, doi hoți care jefuiseră un magazin de bijuterii din centrul Cremonei fuseseră încolțiți de carabinieri. După ce și-au abandonat mașina, aceștia au luat-o la fugă, încercând să se piardă în mulțime. Și cum lovitura lor părea compromisă, au vrut să scape și de prada incriminatoare.
Doi dintre cei trei săculeți cu bijuterii i-au ascuns la repezeală în niște tomberoane. Cel de-al treilea săculeț a avut însă o soartă bizară. Pur și simplu, unuia dintre hoți i-a venit ciudata idee de a-l strecura în poșeta încăpătoare a Larisei, pe când au trecut prin parcul respectiv.
Apoi, scăpați de urmărirea gardienilor publici, au luat urma femeii, pentru a pune la cale recuperarea prăzii.
Bunica și nepoțelul s-au întors pe înserate acasă. Surpriza femeii a fost uriașă, atunci când a descoperit ce comoară are în poșetă. Greșeala ei a fost că a lăsat pentru a doua zi contactarea polițeiei pentru predarea necuratei bogății.
Peste noapte, cei doi borfași au intrat prin efracție în casa Marcoletti, le-au imobilizat pe Larisa și pe mama lui Faustino, apoi, nedând nicio atenție puștiului, care dormea liniștit în camera lui, au scotocit pe îndelete, până și-au recuperat bijuteriile.
Dar cum nu există infracțiune fără greșeală, și de data asta făptașii au comis o eroare.
Nefiind mascați, Larisa l-a recunoscut pe unul dintre ei. Îl cunoștea de pe vremea când fusese psiholog-asociat la un penitenciar de lângă Crespe, și unde Joacchino era „găzduit” pentru fapte similare.
Cu ajutorul ei, poliția l-a dat în urmărire pe Joacchino și infractorii au fost prinși în câteva zile.
Prezentă la proces ca martor prinipal, încercata femeie a declarat că regretă că, prin activitatea ei în închisori, a recomandat de multe ori eliberarea condiționată a unor deținuți. Chiar cu unul dintre aceștia se întâlnise, în circumstanțe nu tocmai agreabile.
Și-a trimis fratele la pușcărie, în locul lui
Angelo Narcisio, un țigan din Torino (Italia), a fost arestat, fără să știe de ce. Mai târziu, a aflat că, fratele său Pasquale, oferise poliției datele lui personale, ale lui Angelo, în momentul în care a fost arestat.
În mai 1993, la Caluso, lângă Torino, carabinierii au prins un individ care transporta marfă furată. L-au arestat pentru cercetări și, când i-au cerut actele, prejudiciatul a răspuns că le-a pierdut, însă a adăugat:
„Mă numesc Angelo Narcisio, născut la Venaria pe 9 august 1965, locuiesc pe strada Lega 50, lângă un câmp cu țigani.”
În timpul controlului, carabinierii au constatat că numele, data nașterii și adresa sunt exacte, neavând de unde să știe că bărbatul arestat le-a oferit datele fratelui său mai mic. De fapt, el este Pasquale și are 32 de ani.
Urmându-și cursul, justiția a ignorat păcăleala. Pasquale, fratele arestat, a continuat să susțină că se numește Angelo, chiar și în fața judecătorului, care l-a condamnat la un an de închisoare. După pronunțarea sentinței, în așteptarea recursului, Pasquale s-a întors acasă.
După doi ani, sentința a trebuit să fie executată. Magistrații au controlat cazierul: pe numele lui Angelo Narcisio figura o condamnare la șase luni de închisoare, pentru furt de mobilă antică. Conform legii, sentința finală a fost de un an și șase luni de închisoare.
În 1995, când Angelo Narcisio a primit înștiințarea să se prezinte la comisariat, s-a dus fără teamă.
„Dar sunt nevinovat!” a strigat el, când a aflat că urmează să fie închis.
„Bineînțeles, toți spun același lucru, termină cu prostiile!” i s-a răspuns, apoi a fost condus în celula lui.
Angelo nu știa ce să mai facă. Nici măcar nu-și imagina că le ispășea pedeapsa fratelui său, Pasquale. Continuând să susțină că nu este vinovat, a reușit să găsească un avocat, Gioacchino Gemelli, care l-a crezut și i-a acceptat cazul.
Luând dosarul să-l studieze în cele mai mici amănunte, avocatul a început să-l întrebe pe Angelo date în legătură cu ziua arestului, uitându-se cu atenție la fotografiile făcute atunci. În acel moment a făcut prima descoperire: chipul din fotografie semăna foarte bine cu clientul său, dar ceva era în neregulă: în dosar apărea chipul unui bărbat mai slab.
Gemelli s-a dus în celula lui Angelo Narcisio și l-a întrebat:
„Întotdeauna ai fost atât de gras sau cu trei ani în urmă ai fost mai slab?”
„Fratele meu este slab. Probabil ați văzut o fotografie de-a lui; în urmă cu doi ani, Pasquale a avut o tentativă de jaf. Probabil că sunt pe undeva și fotografia lui, și amprentele.”
Următoarea descoperire a avocatului Gemelli a fost când a confruntat amprentele celor doi, moment în care cazul a fost ca și rezolvat: era vorba de o substituire de persoană. Avocatul a cerut o revizuire a procesului, fiind sigur că instanța a condamnat un nevinovat.
Angelo Narcisio a fost eliberat, și în locul lui a fost arestat fratele său, Pasquale, care a trebuit să răspundă în fața instanței și pentru înșelătorie, în afară de furt.
S-a ascuns în pușcărie aproape doi ani
După un an și opt luni de cercetări, poliția ieșeană a reușit să depisteze criminalul care ucisese, pe 8 martie 1992, pe Maria Afrăsinei, de 54 de ani, jurist. El se numește Sergiu Rotaru Gavriliuc, de 18 ani, și a fost descoperit în Penitenciarul Iași, fiind arestat după comiterea unei tâlhării.
În seara de 8 martie 1992, în cartierul ieșean Tătărași, Sergiu Gavriliuc a acostat-o pe Maria Afrăsinei, care se întorcea acasă de la o pomenire, în județul Vaslui.
Tânărul a lovit-o în cap de mai multe ori, cu o măciucă de lemn ghintuită cu metal, până a țâșnit sângele, iar femeia a căzut în agonie. A fost găsită, o oră mai târziu, de un agent de ordine.
Pentru a scăpa de pedeapsa pentru crimă, S.G. a tâlhărit imediat un bărbat, lăsându-se prins și arestat. Ulterior, după un an și opt luni, un nepot al Mariei A. a recunoscut ceasul acesteia la mâna mamei adoptive a criminalului.
Arestat pentru că a lătrat la un câine polițist
Un american a ajuns în arest pentru ofensă la adresa autorității unui câine polițist, la care a început să latre, în timp ce patrupedul, alături de un agent de poliție, încerca să disperseze niște scandalagi adunați în jurul unei universități din Pennsylvania.
Amir Campbell - student, 22 de ani - se afla în mulțimea adunată, într-o sâmbătă noapte, în fața sediului Universității din Cheyney, unde polițiștii au fost chemați să împrăștie un grup de scandalagii.
Campbell a ignorat ordinul unui polițist care i-a cerut să se retragă în cameră și a început să țipe și să latre la câinele care-l însoțea pe agent.
Tânărul a fost reținut în arestul poliției, pentru că n-a putut plăti 10% din cauțiunea de 5.000 de dolari.
Încă trei ani de pușcărie pentru că a înjurat judecătorul
Mihai Odobașcu, în vârstă de 36 de ani, din Voinești, Iași, era judecat de un complet din cadrul tribunalului, fiind acuzat de comiterea infracțiunii de tentativă de omor.
Împreună cu fratele său, el atacase un consătean, aplicându-i mai multe lovituri destul de serioase.
Procesul lui Odobașcu își urma cursul firesc și, în momentul în care completul de judecată a pronunțat sentința, inculpatul s-a apucat să-i înjure ca la ușa cortului pe procuror și pe judecător, enervat și nemulțumit că a primit cinci ani și șase luni de detenție.
Magistrații au așteptat câteva secunde ca potopul de insulte să se oprească, după care au reformulat sec (și legal) sentința: opt ani și șase luni de pușcărie.
Trebuie să tundă o clientă, gratis, de zece ori
Lisa Breuter, din Hamburg, l-a dat în judecată pe frizerul Rainer Becker, acuzându-l că a tuns-o prea scurt. Inculpatul a fost obligat s-o tundă gratis de zece ori, pentru a-și răscumpăra greșeala.
O privire în oglindă i-a fost de ajuns și Lisa Breuter (37 de ani) a început să țipe isteric. Podoaba ei capilară era aproape inexistentă!
„Frizerul ăsta e nebun! Nici măcar nu mă pot uita în oglindă!”
Femeia l-a dat în judecată pe Rainer Becker, cerând despăgubiri materiale.
„Am crezut că este bărvbat! s-a apărat frizerul. A venit îmbrăcată în pantaloni și haină de piele și avea vocea groasă. Mi-a spus să-i scurtez părul, așa că am tuns-o ca pe un bărbat!”
Judecătorul s-a arătat convins de argumentele frizerului, dar l-a obligat s-o tundă gratis de zece ori.
„Spălat, tuns, coafat, absolut totul, gratis” l-a somat judecătorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu