marți, 5 decembrie 2017

Odă sarmalei, Păstorel Teodoreanu

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
Somul lung metamorfozit, în butoiul de murat....

Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,
Imn de laudă mâncării, înălțat de cerul gurii.

O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână
Și se înfășoară-n varză ca în valuri de cadână.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strână ligă
C-o badarcă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.

Opulentă din principiu, și un srașnic adversar
Pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
Ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

Locatara principală ține-n spațiu tolerate,
Perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaică-nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
Că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua,
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar  defini.... sarmaua!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu