Istoria imnului
Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte
drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale
istoriei, cum ar fi Războiului de independenţă (1877 - 1878), primul
şi al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura
de stat din 23 august 1944, când România s-a detaşat de alianţa cu
Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaţilor, acest imn a fost cântat
în mod spontan de toţi şi emis pe toate staţiile radio.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie
1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te,
române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, a fost interzis,
intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de
închisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată dar fără
versurile originale.
În ziua revoltei de la Braşov, 15 noiembrie 1987, muncitorii de la
uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulţi
dintre ei nemaiştiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat
fără întrerupere.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a
înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de
moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului.
Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine,
impunându-se generalizat, fără şovăială, sub formidabila presiune a
manifestanţilor.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A.,
în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara
Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului
Ştefan cel Mare din Iaşi au realizat cea dintâi înregistrare
instrumentală. În acelaşi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat
pentru prima dată pe disc varianta corală.
Semnificaţia imnului
Titlul „Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi
naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura
tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această
deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori
niciodată”, prezent şi în alte imnuri naţionale, de la „paion”-ul cu
care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza”
Revoluţiei franceze.
Alt imn
Pe lângă acest imn, românii mai au Hora Unirii, pe versurile
scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri şi adaptate la muzică de
către compozitorul Alexandru Flechtenmacher. Hora Unirii a
fost mai întâi cântată în timpul unirii Principatelor (1859). Astăzi, se
interpretează la diverse ocazii festive, mai cu seamă la sărbătorirea
unirii din 1859 (24 ianuarie). Melodia este cântată pe ritmul unui
dans lent, dar energic, care reuneşte întreaga adunare. Dansul în
cerc, (hora), este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea
spirituală, egalitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu