...............................................
3-4
Tentația de a spune da era foarte puternică, ba chiar deschise gura să o spună, dar își înghiți cuvintele.
...............................................Tentația de a spune da era foarte puternică, ba chiar deschise gura să o spună, dar își înghiți cuvintele.
- Jurămintele matrimoniale trebuie să fie pentru toată viața, Shane. Nu trebuie să le iei în glumă.
El îi cuprinse obrazul cu mâna.
- Crede-mă că n-o fac. Ceea ce ne atrage unul față de celălalt este atât de puternic că nu înțeleg.
Ea îi cercetă chipul o clipă amețită, după care întoarse capul și îi sărută palma.
- Dragul meu, nici eu nu înțeleg, dar știu că nu vreau să mă pripesc să fac ceva și apoi să fie un eșec. Avem prea multe probleme de rezolvat înainte de a ne gândi la căsătorie.
Shane oftă aprobând șovăitor.
- Bănuiesc că ai dreptate, dar era o idee interesantă.
Ea încuviință zâmbind tremurător.
- Așa e.
- Într-o bună zi o s-o facem, draga mea. Ai să vezi, spuse el și, trăgând-o aproape, o sărută.
Pentru prima dată, Merle nu îi răspunse pe deplin. Era prea obosită și starea de greață era prea puternică. Lăsându-și capul pe umărul lui, oftă din adâncul sufletului.
- De ce ai oftat așa? o întrebă Shane ridicându-i bărbia și fața spre lumină. Merle, arăți de parcă ai fi trecut prin storcătorul de rufe. Nu cred că te simți așa de bine cum pretinzi.
Ea se desprinse din îmbrățișare. Îi stătea pe limbă să îi spună despre rezultatul analizelor, dar nu ar fi fost drept să îi spună așa ceva după o zi plină. Și, pe urmă, nu știa nici ce credea ea însăși.
- Nu-i nimic, sunt doar epuizată. Trebuie să merg acasă să mă culc.
El se încruntă.
- Nu te cred, este vorba de altceva.
- Las-o baltă, Shane, da? Crede-mă, mă simt bine, spuse Merle îndreptându-se spre locul de parcare luminat.
El o însoți, dând cu piciorul în boabele de orez răspândite, evident neconvins. Când ea ajunse la mașină, el o urmări cum își căuta cheile prin poșetă.
- Ce se va întâmpla acum că acea Valerto îți cunoaște secretul? Ce are de gând să facă?
Întrebarea o luă atât de mult prin surprindere, încât cheile îi scăpară din mână.
- Ah, cât aș fi vrut să nu-mi amintești de asta. Uitasem de Val. Bănuiesc că va scrie un artiol despre cum e să-ți regăsești copilul după atâția ani.
Shane îi ridică cheile și descuie ușa ajutând-o pe Merle să urce la volan, îi înghesui și rochia, după care rămase cu brațul sprijinit de portieră.
Merle trase adânc aer în piept și îl privi cu coada ochiului.
- Am senzația că o să mă vezi mai mult decât te aștepți. Ce-ar fi să treci pe la mine mâine să luăm masa de prânz împreună? Am ceva să-ți spun.
Șapte
„Dragă Domnișoară Merry,
Tocmai am descoperit că mama a rămas însărcinată cu mine și a trebuit să se mărite cu tata. Nici nu cred că s-au iubit vreodată, pentru că tot timpul se ceartă. Se învinuiesc reciproc pentru mine. Crezi că ar fi mai fericiți dacă aș fugi?
Nefericita”
„Dragă Nefericită,
Nu, scumpa mea, părinții tăi nu ar fi mai fericiți dacă ai fugi. Certurile lor sunt datorate nefericirii lor interioare, nu ție. Vor fi mai fericiți dacă vor învăța să comunice deschis unul cu celălalt. V-ar ajuta foarte mult pe toți dacă le-ai spune ce simți. Mai scrie-mi, scumpa mea. Vreau să știu.
Domnișoara Merry”
A doua zi după-amiază, Merle stătea la fereastră în living-room și aștepta, purtând o pereche de pantaloni albi și o bluză roșie. Parfumul trandafirilor se combina cu aerul curat care pătrundea pe ușă.
În ciuda confortului și intimității încăperii, sentimentele ei urcau peste atâtea piscuri și coborau în atâtea văi, încât ar fi semănat cu Alpii pe o hârtie.
Încă nu găsise o modalitate de a-i da vestea lui Shane. Trupul i se acoperi de o sudoare rece când îl văzu apărând pe motocicletă și începând să urce aleea abruptă, șerpuită. Trăgând adânc aer în piept, ea se desprinse de la fereastră și se duse în prag pentru a-l vedea descălecând și scoțându-și casca.
- Bună, draga mea, spuse el zâmbind fără să bănuiască nimic și intră cuprinzându-i brațele și trăgând-o mai aproape.
Era tentant să se topească în brațele lui liniștitoare, dar se întări pentru a-l respinge.
- Fără îmbrățișări - dacă devenim prea prietenoși, n-o să mai pot gândi limpede și avem ceva teribil de important de discutat.
El își vârî mâinile în buzunarele blugilor, iar zâmbetul îi dispăru de pe chip.
- Sper că lucrurile nu sunt chiar atât de grave cum le faci tu să pară.
- După părerea mea, viața în general este gravă. Hai, intră să terminăm odată.
Îl conduse în living-room și se așeză pe marginea canapelei privindu-l nervoasă cum își pune geaca de piele pe brațul unui fotoliu. Tricoul lui era albastru, verde și alb și avea înscrise cuvintele Salvați pământul. În cele din urmă se așeză și el în capătul celălalt al canapelei, întors într-o parte și cu genunchii sus.
- Bine, dă-i drumu`. Ce te macină.
Ea înghiți un nod.
- Sunt însărcinată.
- Cum?! făcu el privind-o fix câteva clipe, după care avu îndrăzneala să râdă. Glumești.
- Shane Halloran, să nu îndrăznești să râzi de mine! zise ea aruncând în el cu o pernă cu volănașe, pe care el o prinse.
- Nu glumești!
Ea scutură din cap și părul ondulat i se legănă în jurul gâtului.
Punând perna deoparte, el își trecu mâinile prin păr și apoi peste ceafă.
- Nici nu știu ce să spun. M-ai dărâmat. Cu un fulg.
- E mai degrabă ca o lovitură în cap cu ciocanul.
- Dar am crezut că nu poți rămâne însărcinată.
- Nu pot. Adică nu puteam! Dar nimeni nu mi-a spus vreodată motivul, așa că doctorul meu bănuiește că ar fi vorba de ceva psihic. A fost de ajuns să fiu din nou cu tine și... spuse ea ridicând mâinile cu palmele în sus. Cred că suntem blestemați, Shane.
El zâmbi atunci:
- Iartă-mă că am râs când mi-ai spus prima dată, dar încă nu realizasem, spuse el după care își ridică privirea spre ea. Probabil că știi acest lucru de câtva timp. De ce nu mi-ai spus imediat ce ai început să bănuiești?
- Nu ți-am ascuns nimic. Am aflat doar când am primit rezultatele, cu o zi înainte de nuntă. Nu ți-am spus nimic ieri pentru că nu voiam să stric acea zi deosebită din viața lui Ellen. Și pentru că nu acceptam nici eu însămi ideea și nu știam cum să-ți spun, zise ea și se strâmbă. Nici acum nu știu, dar...
- Da, e ceva într-adevăr, șocant.
Îndreptându-se pe canapea, Shane își săltă un picior peste genunchiul celuilalt jucându-se cu tivul blugilor, încruntat. Apoi, încet, încet, un zâmbet începu să îi apară pe buze lărgindu-se din ce în ce mai mult. Își ridică privirea.
- Știi, într-un fel e o chestie minunată.
- Minunată?
Dorința i se zbătu în piept. Doar dacă, doar dacă... dar cum?
- Există o duzină de argumente care arată că nu-i deloc minunat, spuse ea cu tristețe și, ridicându-se, se duse la fereastră, simțind răcoare în ciuda faptului că afară ardea un soare văratec.
Shane se ridică și el și se duse lângă ea sprijinindu-se cu un umăr de pervazul ferestrei.
- Am crezut că ți-ai dorit întotdeauna să rămâi însărcinată și să fii mamă.
Neputința, sentimentele amestecate și nedreptatea paradoxală a situației se simțiră în glasul ei.
- Bineînțeles că am vrut - mai mult decât orice altceva! Dar asta se întâmpla când aveam 20-30 de ani. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat acum 10 ani sau chiar acum 5 ani, aș fi înnebunit de bucurie. Dar totul e altfel acum. Mai presus de toate, nu sunt căsătorită. Nu am nici familie care să mă ajute - nu că ar fi fost cine știe ce ajutor când...
Începu să râdă deodată.
- Nu sunt sigură că aș fi o binecuvântare pentru un bebeluș. Ce fel de mamă aș fi? Sunt Domnișoara Merry de atâta vreme, încât m-am transformat într-o fată bătrână universală.
Tulburarea îi îmbujoră obrajii palizi.
- Și cu Domnișoara Merry ce se va întâmpla? Ce se va întâmpla cu ea dacă oamenii vor afla că sunt însărcinată? Hei, voi, zeilor, ați văzut ce încântată a fost Valerie Valerto când a descoperit-o pe Ellen! Gândește-te numai ce s-ar întâmpla dacă m-ar vedea așa, spuse ea făcând un cerc mare în fața burții. Parcă și văd titlurile Domnișoara Merry însărcinată din nou - cu același bărbat! Și să nu crezi cumva o clipă că șefii mei de la Sora mai mică n-or să observe și ei. Ca să nu mai vorbim de părinții tinerelor mele admiratoare.
Shane îi asculta în tăcere tirada, încruntat, mușcându-și buza de jos, iar când ea făcu o pauză, spuse:
- Da, s-ar putea să fie o complicație, două, acolo.
Ea abia îl auzi, fiindcă o altă problemă îngrozitoare făcu să îi dispară culoarea din obraji.
- Dar nu atât slujba mă îngrijorează cât faptul că am aproape 40 de ani, spuse ea cuprinzându-se cu brațele. Timpul meu biologic s-a dus. S-ar putea întâmpla o mulțime de lucruri, care mai de care mai înspăimântător.
Shane o luă pe după umeri și o întoarse cu fața spre el.
- Sarcina e periculoasă pentru tine, draga mea? Nu cred că aș suporta să ți se întâmple ceva.
Ea își desprinse brațele și îi alungă îngrijorarea cu un gest din mână.
- Nu, nu, n-am nimic. Jur că am făcut toate analizele posibile săptămâna trecută și rezultatele arată că sunt perfect sănătoasă.
El o privi cu atenție.
- Mie nu mi se pare că ești chiar așa sănătoasă. Ochii îți par două pete negre pe chip.
Ea își lăsă capul în jos și își scutură părul auriu deschis pentru a-și ascunde paloarea.
- Arăt așa pentru că mi-a fost rău 4 luni și n-am închis un ochi de când m-am dus prima oară la doctor.
- Merry, de ce nu mi-ai spus că nu te simți bine când am vorbit la telefon în toate aceste luni? N-am știut nimic până când ai leșinat la cină.
Ea îl privi și bărbia îi tremură ușor.
- Cum te-ai fi așteptat să-ți vorbesc despre problemele mele fizice? Aproape că nici nu ne cunoaștem, dar suntem amanți.
Shane îi ridică bărbia forțând-o să se uite la el.
- Ascultă, o să am grijă să ai cei mai buni doctori și cea mai bună îngrijire medicală. N-o să las să ți se întâmple nimic.
- Dar am deja cel mai bun doctor! Merg la el dintotdeauna și nici prin cap nu-mi trece să-l schimb, spuse ea și îndepărtându-se de el, încercă să își recapete stăpânirea de sine. Nu pentru sănătatea mea îmi fac griji. Stau tot timpul și mă gândesc ce ar trebui să fac în legătură cu sarcina.
- Ce ar trebui să faci! Ce ai putea să faci altceva decât...
Shane se opri brusc dându-și seama că existau mai multe posibilități. Trase adânc aer în piept și spuse:
- E vorba de ceva mai mult decât de o sarcină, Merry. E vorba de copilul nostru. La ce te gândeai mai exact?
Copilul. Merle refuzase să se gândească la acest aspect. Nu putea, nu când simțea atât de mult că nu era bine să aducă o ființă prețioasă și inocentă într-o viață fără o familie solidă. Regretul și dorința o făcură să explodeze cu amărăciune.
- Exact la ce mă gândeam când eram însărcinată cu Ellen.
Deodată, durerea și amărăciunea pe care le îngropase cu atâta vreme în urmă ieșiră la suprafață adăugându-se îngrijorării. Își încrucișă brațele în jurul mijlocului simțindu-se din nou ca o fată de 16 ani speriată și părăsită.
- Shanei, se întâmplă iar! Nu... nu cred că mai suport... să trec din nou prin ce am trecut! A fost prea greu când a trebuit să...
Izbucni în lacrimi și trupul îi fu zguduit de suspine.
- Ah, Merry... iubita mea, spuse Shane luând-o în brațe și strângând-o, mângâind-o pe spate până când ea scăldă în lacrimi cuvântul Pământ de pe tricoul lui. Merry, nu... gata... șșș. Nu mai plânge așa, nu-ți face bine... Hai, gata.
Încet-încet furtuna trecu și ea se rezemă de el, tremurând în timp ce ultimele suspine se transformaseră în icneli și sughițuri. Își lipi fața de bătăile puternice și constante ale inimii lui.
- Sunt atât de derutată și speriată. Toată viața mea a fost o aiureală și habar n-am ce să cred și ce să fac.
- Merry, de data asta nu mai ești singură, spuse el plimbându-și buzele peste fruntea ei, cu mâna mângâindu-i părul. Am intrat în situația asta împreună draga mea, și vom avea grijă să o rezolvăm tot împreună. Va fi totul bine, îți promit.
- Aș vrea să te cred, dar... spuse ea și oftă cutremurându-se.
- Fără „dar”, draga mea. Într-un fel sau altul o să găsim o soluție rămânând în frunte, stai numai și ai să vezi, zise el și mâinile îi găsiră și îi numărară coastele. Merry, ești ca o păsărică fragilă în brațele mele. Nu cred că te-am văzut mâncând ceva aseară la nuntă. Când ai mâncat ultima oară ca lumea?
- Nu știu, nu pot să mănânc nimic. Am stări de greață de... ah, nici nu mai știu de când. Parcă de o veșnicie, spuse ea și lacrimile începură să-i curgă din nou. Cred că arăt ca o vrăjitoare.
Shane își strecură degetele sub bărbia ei și îi ridică fața.
- Mie mi se pare că ești mai frumoasă ca oricând.
- Mereu spui asta.Cum să cred măcar un cuvânt?
- Contează cum arăți? Mie nu-mi pasă, spuse el sărutându-i lacrimile de pe gene. Hai, du-te și spală-te pe față, aranjează-te, iar eu, între timp, voi găsi bucătăria și-ți voi pregăti ceva de mâncare.
- Nu te uita la mine, am încă ochii umflați, spuse Merle intrând în bucătărie peste un sfert de oră, fardată și cu părul periat. Arăt groaznic?
- Mai rău decât ceva spălat de valuri, spuse el vesel, după care se lăsă în jos și râse când ea vru să-l apuce de nas. Hotărăște-te, draga mea, adineauri te-ai supărat că-ți spun tot timpul că ești frumoasă.
Ea izbucni atunci într-un râs natural, ceea ce nu se mai întâmplase parcă de luni întregi.
- Dacă ai învăța să fii mai moderat, dragul meu, poate că n-am da tot timpul de probleme.
- Sunt moderat deja. Vezi, nu-ți răspund, nu încep să mă cert?
Ea râse din nou.
- Nu o faci atâta timp cât îți țin eu gura închisă.
El zâmbi și o conduse apoi în camera de lângă bucătărie oferindu-i un scaun.
- Stai jos și simte-te ca acasă.
Merle se așeză ascultătoare pe marginea scaunului, dar stomacul i se răzvrătea la gândul mâncării.
- Să nu te simți jignit, dacă nu pot să mănânc nimic.
- Ai încredere în mine, spuse el așezându-i în față un șervețel pentru farfurie, tacâmuri și un șervet. În familia mea se întâmplă mereu ca una sau două femei să fie însărcinate și chiar când nu sunt, numai despre asta ceva vorbesc, astfel încât am prins și eu câte ceva din zbor.
Luând o felie de pâine prăjită din aparat, o tăie în sferturi și o unse cu gem, după care o puse pe o farfurie în fața ei.
- Niciun cea, nicio cafea, niciun alt lichid până când nu înghiți asta. După aceea cântăm după ureche.
Stând în fața ei, își propti bărbia în pumn și se uită pe fereastră.
- Din moment ce casa ta a rămas în vârful dealului înseamnă că treaba cu plasticul întins a funcționat. Ar trebui să faci niște terase cu piloni care să țină pământul înainte să vină iarna.
În timp ce el discuta de unul singur, Merle încercă să ia o înghițitură din pâinea prăjită. O înghiți fără probleme, așa că mai mușcă de câteva ori.
- Ăsta-i unul din avantajele unei case plutitoare, rămâne pe loc, continuă el. Doar dacă nu se face vreo gaură, bineînțeles; asta ar putea da naștere unor surprize cu adevărat neplăcute. Și cutremurele sunt interesante zdrang, zdrang, pleosc. Mai rău decât un cutremur local, ar fi unul ca în Alaska de pildă, care ar putea stârni un tsunami. Dacă s-ar întâmpla așa ceva, aș putea să ajung chiar în curtea ta. Știai că ultima dată când s-a anunțat un tsunami, oamenii au dat fuga pe țărm să vadă valul de flux? Câtă prostie!
Merle zâmbi uitând de grijile pe care le avea de atâta vreme. Termină pâinea prăjită și simți un început de poftă de mâncare.
- Cred că aș mai mânca una. Dacă îmi mai pregătești.
- Dorința ta e ordin pentru mine, spuse el și se duse în bucătăria de al cărei tavan atârnau cratițe de alamă.
Deasupra chiuvetei se afla o fereastră de seră plină cu iederă și violete africane.
- Ar fi bine din partea mea dacă aș spune că ai o casă frumoasă? întrebă el continuând să facă conversație ușoară. Domnișoara Merry câștigă probabil destul de bine.
- Destul, dar nu nemaipomenit. Nu am avut pe ce să cheltuiesc banii în afară de casa asta, spuse ea încruntându-se gânditoare și simțindu-și stomacul încordat. Cel puțin până anul ăsta s-a descurcat foarte bine, dar nu știu ce se va întâmpla cu Domnișoara Merry de acum înainte, cu atât mai puțin cu casa mea când... dacă...
- Draga mea, hai să nu ne gândim la necazuri înainte ca ele să apară. Nu ești singură, ai uitat?
Shane trăncăni despre o mulțime de subiecte în timp ce Merle mâncă încă 3 felii de pâine prăjită și bău un pahar cu suc de mere.
- Mai bine te oprești cât mai poți, spuse el strângând totul și reașezându-se la loc. Așa. Acum poate că ar trebui să ne gândim metodic la problema asta a noastră. Întâi și întâi, când trebuie să vină bebelușul?
Bărbia îi ieși brusc înainte, de parcă o lovise cu acel cuvânt - bebeluș. Noțiunea aceea părea atât de ireală, încât aproape că nici nu o realiza.
- Când? Nu știu. Dar numai o dată aș fi putut rămâne însărcinată - la sfârșitul lui martie, când am...
Deodată, un gând îi trecu prin minte. Se aplecă înainte și îl privi în ochi.
- Shane, te rog să mă crezi că numai tu ai fi putut să...
El se întinse peste masă și îi atinse fața.
- Merry, măcar atât am reușit să te cunosc. Acest lucru s-a întâmplat numai pentru că suntem deosebiți împreună.
Ea zâmbi ușurată și puțin tristă.
- Nu știu sigur dacă suntem deosebiți sau îngrozitori.
- S-ar putea să fie un amestec, admise el. Dar, oricum, dar e de la sfârșitul lui martie... spuse el și numără pe degete, înseamnă sfârșitul lui decembrie. Copilașul nostr va fi un micuț Capricorn. Ce zici de asta?
- Capricorn?
Se încruntă nevrând ca el să-i fi dat copilului o personalitate. Făcea ca totul să fie mai greu. Hotărârile pe care trebuia să le ia ar fi fost mult mai simple dacă se gândea că era vorba doar de o sarcină.
El se întoarse atunci într-o parte, își întinse picioarele, își sprijini un cot pe spătarul scaunului și celălalt pe masă.
- Bine, hai să vorbim despre posibilități, spuse el privind-o sfidător. Care sunt acestea, în afară de cea evidentă?
Merle se întoarse și se uită pe fereastră.
- Păi... sarcina are mai mult de 4 luni și doctorul mi-a spus să mă hotărăsc cât mai repede dacă vreau să continui cu... asta.
Shane își strânse picioarele și se îndreptă, împreunându-și mâinile pe masă.
- Doar nu te gândești să întrerupi sarcina?
- Nu știu! strigă ea.
Deși o făcea să îi vină rău, o întrerupere era cel puțin ceva la care ar fi trebuit să se gândească la vârsta ei.
- Nu mai știu ce e bine.
Shane își privi încruntat mâinile câteva clipe, după care se uită la ea.
- N-ai întrerupe-o numai de dragul comodității, nu?
Toate sentimentele ei contradictorii o făcură să se năpustească asupra lui cu o furie irațională.
- Comoditate?! Este o hotărâre teribilă pe care trebuie s-o iau - cum îndrăznești să crezi că aș putea s-o fac cu ușurință și din egoism?
Îl privi cu ochii ei negri arzând.
- Pentru informarea ta, cred că nu există ceva mai trist decât să aduci pe lume un copil nedorit.
- Dar acest copil nu este nedorit, spuse el împingându-și capul înainte. Am contribuit și eu la asta, așa că am și eu niște drepturi aici, să știi. Dacă tu nu dorești acest copil, eu îl doresc.
- N-am spus niciodată că nu-l doresc! exclamă ea furioasă.
Nu mai putea ascunde adevărul; dorea copilul mai mult decât orice altceva pe lume.
- Dar ar însemna să fiu nebună să încerc să fiu părinte unic fără să mă gândesc la viitor. Trebuie să cântăresc fiecare posibilitate și să încerc să-mi dau seama ce ar fi mai bine pentru copil - ca și pentru mine, de altfel. Pentru numele lui Dumnezeu, Shane, gândește-te! strigă ea cu disperare ca pentru a-și aminti sieși nu numai lui. Voi avea 60 de ani înainte ca el să fie matur!
El își ridică bărbia.
- Ei bine, eu unul am de gând să fiu tot tânăr la 60 de ani și nu-mi fac niciun fel de probleme dacă ar fi să-l cresc singur. Ce-ar fi să-l naști și să mi-l dai mie?
Merle îl privi cu dușmănie și își atinse posesiv burta care începea să se rotunjească.
- Stai să văd dacă înțeleg bine. Sugerezi cumva ca eu să duc sarcina și să nasc ca o... o... mamă surogat pentru tine? Pun pariu că ai spune cu totul altceva dacă ar fi să te îngraș și să te simți tu rău. Mi-ar plăcea să ascult ce explicație le-ai oferi clientelor tale, judecătorilor și juraților.
El se făcu roșu când îi auzi provocarea.
- Dacă sunt sigur de ceva, atunci acest lucru este că, dacă aș fi însărcinat, la reputație m-aș gândi în ultimul rând.
Ea lovi în masă cu degetul.
- Să-ți spun ceva, domnule Drepturi Egale Halloran. Să zicem că duc sarcina la bun sfârșit, zise ea și ezită când își dădu seama de realitate.
Nu numai că dorea acel copil, dar era și adevărat. Era al ei. Ochii i se îngustară într-o expresie aprigă.
- Mai bine mor decât să-ți dau copilul meu.
El se aplecă înainte și se încruntă.
- La naiba, Merry, m-ai tras pe sfoară cu primul copil, dar acum refuz să renunț și la ăsta.
- Tu ai fost tras pe sfoară? făcu ea ridicându-se și tremurând de furie se sprijini în încheieturile degetelor. Ai tupeu, Shane Halloran, după ce mi-ai făcu asta nu o dată, ci de două ori!
Sări și el în picioare, răsturnând scaunul.
- Ce vrei să spui, ți-am făcut? E nevoie de doi, știi foarte bine.
Urmară câteva clipe de liniște.
El trase adânc aer în piept și își relaxă umerii.
- De ce naiba oi țipa așa la tine în astfel de momente?
Merle îl privi respirând pe gură în timp ce se calma încetul cu încetul.
- Poate pentru că eu te-am provocat, spuse ea și clătină din cap cu tristețe. Ah, Shane, de ce nu putem discuta absolut nimic fără să explodăm?
- Singura scuză pe care o pot găsi este că demonii din mine au vorbit din nou, spuse el trecându-și ambele mâini prin păr. Încep să cred că am nevoie de un vrăjitor.
Ocolind masa, o luă pe Merle în brațe și o sărută pe frunte.
- N-ar fi trebuit să încerc să te intimidez. Totdeauna am fost de părere că nimeni nu crede mai mult în drepturile individului. Ale tale, în acest caz, spuse el zâmbindu-i trist. S-ar părea că am descoperit că drepturile egale sunt mai ușor de susținut când nu mă afectează personal. Îmi primești scuzele?
- Numai dacă le accepți și tu pe ale mele, spuse ea cuprinzându-i mijlocul și lipindu-și fața de pieptul lui. Nu știu de ce am încercat să te contrazic - este ultimul lucru din lume pe care aș vrea să-l fac. Am nevoie de tine, Shane. M-am simțit atât de singură în fața hotărârilor pe care trebuie să le iau.
- Dacă ajută la ceva, aș vrea să-ți spun că, datorită faptului că sarcina este ce se petrece în organismul tău, ai tot dreptul să decizi ce să faci. Eu voi fi de acord cu tine indiferent de situație.
Merle își ridică privirea și se uită la el studiindu-i maxilarul, felul cum părul începuse să i se rărească pe la tâmple, forma nasului, ochii tandri. Era fața unui bărbat puternic, un bărbat iubit. Tatăl...
- Shane, am vorbit despre a lua o hotărâre, dar n-aș putea suporta niciodată să...
Se opri, temându-se să-și exprime visul, dorința, nevoia în cuvinte.
- Îmi doresc acest copil cu disperare. Mai mult decât ți l-ai putea dori tu vreodată.
El răsuflă ușurată.
- Merry, draga mea, îmi...
El îl făcu să tacă atingându-i buzele cu degetele.
- E prea curând să sperăm, cu atât mai puțin să ne lăsăm copleșiți de emoție.
Apoi, desprinzându-se din brațele lui, se așeză pe scaun și își sprijini coatele pe masă frecându-și fața.
- Și nu putem exclude ipoteza unei întreruperi până nu-mi fac amniocenteza.
- Ah, făcu el pălind deodată.
Merle se uită la el.
- Ce s-a întâmplat?
El încercă să zâmbească.
- Știu că pare o prostie, dar mi-e teamă de injecții și de tot felul de chestii din astea. Bănuiesc că e din cauza timpului petrecut prin spitale.
Merle îi acoperi mâna de pe masă.
- Când ai fost în război? Trebuie să fi fost groaznic.
Ochii ei erau întrebători, gândindu-se la toate acele lucruri care făcuseră din el bărbatul care era acum.
Spre surprinderea ei, o urmă de furie îi apăru pe chip, după care îl auzi spunând încordat:
- S-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă și nu are nicio legătură cu prezentul.
Ea își retrase mâna.
- Iartă-mă, n-am vrut să te iscodesc.
- Știu că n-ai vrut, dar...
Își frecă degetele de maxilarul aspru și schimbă subiectul.
- Când o să faci analiza?
- Mâine la ora 1. Doctorul Shapiro vrea să o fac cât mai curând posibil în caz că trebuie să... știi tu.
El ezită puțin, după care o întrebă.
- Ai vrea să vin și eu cu tine?
Merle se luptă cu sine, vrând să spună da, îl voia și avea nevoie de el. Dar expresia de pe chipul lui o făcu să se sacrifice pentru el.
- Îți mulțumesc că te-ai oferit, dragul meu, dar acum sunt o fetiță mare și mă pot descurca și singură.
El păru recunoscător.
- E bine că ești o fetiță mare, pentru că se pare că eu nu sunt un băiețel foarte mare. E foarte trist că sunt atât de copilăros la 41 de ani încât să nu-ți pot ține mâna ca să-ți înfigă un ac micuț.
- Nu-i un ac micuț, ci unul foarte mare, spuse ea și zâmbi văzându-i mutra.
Numai Dumnezeu știa că își avea și ea slăbiciunile ei. Faptul că și Shane avea una îl făcea să pară mai uman, mai mic decât dădea impresia.
- Știi ceva, spuse ea strângându-i mâna, poți ispăși pregătind cina pentru mine. Poate pâinea ta prăjită sau discuția - sau ambele - mi-au tăiat greața și acum mor de foame.
- S-a făcut, spuse el ducându-i mâna la buze.
Opt
„Dragă Domnișoară Merry,
Am 15 ani și îmi place foarte mult să visez la viitor. E amuzant să-ți închipui că o să te măriți într-o bună zi. Care crezi că este cea mai importantă calitate la un soț bun?
Curioasa”
„Dragă Curioasă,
Privești cu siguranță înainte, nu? Mi-ai pus o întrebare dificilă, pentru că există foarte multe calități importante pe care sper să le găsești la un soț. Dar aș putea spune că sinceritatea și sensibilitatea sunt cele mai importante până la urmă. Cărei femei nu i-ar plăcea să aibă un soț care să o iubească atât de mult încât să-i înțeleagă nevoile?
Domnișoara Merry”
Merle se afla în fața clinicii OB-GYN, purtând o vestimentație nouă pentru respectiva ocazie, o bluză largă și galbenă peste o cămașă imprimată. Spera să o facă să pară dolofană, nu însărcinată și că acea culoare luminoasă îi va da curaj.
Citi și reciti lista celor 5 doctori care era afișată pe ușă. Deși Shapiro era și un prieten pe lângă faptul că îi era doctor personal, simți în stomac o mulțime de fluturi de mărimea unor vulturi. Era evident de ce femeile aveau, în general, un soț în culise înainte să rămână însărcinate, pentru că ea se simțea foarte, foarte singură.
Pentru bebeluș se temea, nu pentru ea. Acum, după ce Shane o făcuse să admită că își dorea copilul atât de mult, dezamăgirea ar fi fost îngrozitoare în cazul în care amniocenteza arăta că - el? ea? - nu era perfect.
Shane. Îl dorea atât de mult în clipa aceea, să o țină în brațe și să îi îndepărteze grijile cu vorbele lui amuzante. Numai gândul la el o făcu să simtă o căldură în inimă și în tot trupul. Nu mai avea îndoieli cu privire la faptul că era dragoste ceea ce simțea. Minunat era că știa cu siguranță că și el o iubea. Se gândi la faptul că și el dorea copilul la fel de mult. Era evident un om bun, rar și deosebit.
Atunci, dacă totul era atât de ideal, se întrebă ea aproape cu disperare, de ce nu se puteau înțelege?
Chiar și în clipa aceea, când știa foarte bine motivul pentru care el nu venise cu ea, simțea un sentiment față de absența lui care lua din căldura iubirii. Era o senzație nelămurită, pe care nu și-o putea stăpâni. Și mai știa că ascundea atâtea lucruri. De ce trebuia să existe o asemenea tensiune între ei care îi făcea să se certe ori de câte ori se întâlneau?
Gândul la relația lor era la fel de tulburător și înspăimântător ca și amiocenteza și nu o făcea deloc să se simtă mai puțin singură. Trăgând adânc aer în piept, deschise ușa și intră în clinică.
Supriza și o ușurare aproape amețitoare o făcură să se oprească brusc de cum păși înăuntru.
Shane stătea pe un scaun răsfoind absent o revistă uzată, părând foarte înalt și cu umerii foarte lați în costumul bleumarin cu cravată - la fel de nepotrivit în acel loc înconjurat de femei în diverse stadii de sarcină ca un elefant într-un dulap cu porțelanuri. Când o zări lângă ușă, azvârli revista și se ridică atrăgând toate privirile asupra lui în timp ce traversa sala de așteptare.
Luându-l de mână, Merle îl trase pe coridor și închise ușa.
- Ce naiba cauți aici?
- Nu știu, bănuiesc că nu aveam altceva mai bun de făcut, spuse el cu un zâmbet ascunzându-și îngrijorarea sub masca aceea glumeață. Mi-am dat seama ieri că am fost cam categoric când am spus că e și sarcina mea. Așa că, după ce m-am chinuit toată noaptea, luptându-mă cu diavolul, ba câștigând, ba pierzând, bazându-mă pe punctul tău de vedere, am hotărât că nu te pot lăsa să înfrunți amniocenteza singură.
- Poate că tu ai pierdut lupta cu diavolul, dar eu am câștigat.
Cuibărindu-se în brațele lui, își lipi fața de vesta care îi îmbrăca pieptul și răsuflă ușurată.
- Mă bucur atât de mult că ești aici, încât îmi vine să plâng. Mi-e atât de frică.
Ținând-o strâns, el își lipi obrazul de capul ei.
- Totul o să fie bine, Merry.
- Ah, Shane, cât aș vrea să fiu de sigură. Aș prefera să nu știu dacă ceva ar fi în neregulă cu copilul.
El îi mângâie spatele și îi șopti:
- Nu căuta necazul înainte să te găsească el, draga mea. Ai încredere în mine, irlandezul ăsta simte că totul va fi în ordine.
Ridicând capul, ea îi aruncă un zâmbet tremurător.
- Te prefaci atât de perfect, încât o să te cred.
- Nu sunt perfect, spuse el zâmbindu-i.
- Ești perfect minunat, asta ești. Nici nu știi cât de mult simt nevoia să-mi ții mâna și să mă înveselești în timp ce-mi vor face analiza.
- Să-ți țin mâna? întrebă el înghițind un nod ca și cum ar fi fost lovit mai tare decât s-ar fi așteptat. Dar, sigur nu mă vor lăsa înăuntru, nu?
- Ba cum să nu, doar pentru asta există tații, spuse ea ridicându-și privirea.
Se albise puțin sub bronz.
- Dar voi înțelege dacă te deranjează prea mult. O să-mi fie de ajuns să te știu în sala de așteptare.
Shane se uită în ochii ei mari și întunecați, după care se încruntă decis.
- Dacă tu poți să treci prin asta, ar trebui să pot și eu. Îți voi ține mâna, draga mea.
Ea îi dădu bucuroasă mâna și intrară în clinică pentru a se prezenta la biroul de primiri.
Peste o jumătate de oră, Merle se afla întinsă pe masa de consultații. Aerul mirosea a medicamente. O soră își făcea de lucru prin încăpere, în timp ce tehnicianul de la ultrasunete își aranja aparatele.
Shane stătea pe un scaun lângă capul lui Merle, purtând un halat verde peste haine. Făcea tot posibilul să îi mențină buna dispoziție - sau, mai degrabă pe a lui - spunând ceva ridicol de genul că întotdeauna dorise să fie doctorul Kildare. Ea îl simți tremurând și îi strânse mâna mai tare.
Doctorul Shapiro, un bărbat de vreo 50 și ceva de ani, își făcu apariția și îi zâmbi lui Merle punându-și halatul și masca.
- Bună, draga mea. Ești pregătită?
- Mai pregătită ca oricând, răspunse ea și ridicându-i mâna lui Shane adăugă: El este Shane Halloran... ăă... cealaltă parte semnificativă în chestia asta.
Pe deasupra măștii, ochii doctorului arătată surpriză și curiozitate, dar nu spuse decât:
- Îmi pare bine, Shane. Celelalte părți semnificative sunt totdeauna binevenite aici. Dar pari puțin tulburat. Te simți bine?
Shane zâmbi și încuviință.
- Da, sigur, mă simt foarte bine.
- Bun, atunci să-i dăm drumul.
Tehnicianul unse cu o gelatină care parcă era gheață burta lui Merle, după care trecu scanner-ul pe deasupra ei, reglând tot felul de butoane și butonașe. O imagine neclară își făcu apariția pe ecranul unui monitor.
- Să fiu al naibii, ia uitați-vă - după toți acești ani mai e încă ceva de văzut, exclamă doctorul punându-și mănușile chirurgicale. Uitați-l sau uitați-o. Bebelușul e cu spatele la noi, ala că nu-mi pot da seama ce este. Îl vom numi generic „el”.
- Unde e?
Merle nu vedea decât ceva neclar pe monitor.
- Nu disting nimic.
Tehniciana îi arătă cu degetul pe margine.
- Uitați, de aici până aici. Acesta e capul, aplecat în față. Acesta e spatele, întors spre noi, aici e un cot și aici un genunchi. Hopa, își întinde piciorușele.
Uitându-se la imaginea de pe monitor, Merle își ținea răsuflarea și buzele îi era răsfrânte. Un fior la fel de puternic ca un șoc electric îi străbătu trupul când micuțul lovi din nou; un omuleț în miniatură era, într-adevăr cuibărit în ea. Un zâmbet îi apăru pe chip. Își ridică privirea spre Shane.
- Nu e o sarcină problemă, nu?
- Nu, e puștiul nostru, spuse el și lumină toată încăperea cu zâmbetul lui, după care își îndreptă din nou atenția spre monitor. Ai văzut, draga mea? Uite, lovește iar. Drăcușor împielițat, nu?
- Exact! spuse ea sperând că era un semn bun.
Căscând gura când simți un val rece de antiseptic pe burtă, Merle își îndreptă din nou atenția asupra proceduri.
- N-o să simți decât o înțepătură în locul unde te voi anestezia, spuse doctorul. După ce își va face efectul nu vei mai simți când voi înfiga acul cel mare.
Simți înțepătura și amorțeala și îl auzi pe Shane scoțând un sunet ciudat din gât. Când își ridică privirea spre el văzu că era galben și fața îi era acoperită de sudoare. Pupilele îi erau foarte mari, așa încât albastrul nici nu se mai vedea.
- Shane, te simți bine? îl întrebă ea neliniștită.
- Bine, pe naiba, șopti el și alunecă de pe scaun și din raza ei vizuală.
Sora și tehniciana, fiind obișnuite cu asemenea reacții, îl prinseră înainte să atingă podeaua și îi trecură pe sub nas ceva cu un miros acru. După care, luându-l fiecare de câte un braț, îl scoaseră din încăpere dându-l în grija recepționerei.
Restul merse ca la carte.
Când totul se termină, Merle își puse bluza ei veselă și se duse în cabinetul doctorului așezându-se lângă Shane. Cravata acestuia era lărgită și primii nasturi ai cămășii descheiați.
- M-ai speriat de moarte! spuse ea. Am crezut că ai făcut un atac de cord. Ești sigur că te simți bine acum?
- Da. Mă simt foarte bine, răspunse el morocănos. Ca un idiot.
Ea începu să râdă.
- Shane, iubitule, sunt convinsă că mândria ta de bărbat a avut de suferit când ai leșinat.
Doctorul Shapiro intră și se porni să dea o mulțime de sfaturi medicale și ordine, sfârșind prin a-l întreba pe Shane despre originea lui.
- Ești un geamăn, nu? Eh, n-am văzut decât un micuț acolo, doar dacă vreun altul nu s-o fi ascuns după colț. O să te sun imediat ce voi primi rezultatul analizei de la laborator și după aceea vom ști ce se întâmplă. Ar trebui să ne vedem peste 3 săptămâni.
Merle își simți inima tresărind.
- Atât de târziu? Cred că înnebunesc de îngrijorare în 3 săptămâni.
- Două cel mai curând, dacă se grăbesc lucrurile, spuse el notând ceva. Vreți să știți sexul copilului? Ar putea avea importanță în luarea deciziei privitoare la întrerupere?
Merle se întinse și îi strânse mâna lui Shane.
- Am... noi doi am hotărât să păstrez sarcina. Cel puțin dacă bebelușul este sănătos. Nu are importanță dacă e băiat sau fată, spuse ea și îl privi pe Shane. Tu vrei să știi?
El scutură din cap.
- Nu, prefer să fie o surpriză. Ca așteptarea unui cadou de Crăciun.
Peste câteva minute părăseau clinica și coborau cu liftul.
- Ești cu mașina? o întrebă Shane când ieșiră din clădire.
- Nu, am venit cu un taxi.
O expresie de încăpățânare i se întipări pe chip.
- O să te conduc acasă. Să nu te cerți cu mine.
Merle zâmbi angelic.
- Mă cer eu vreodată? De fapt, mi-ar face plăcere să fiu condusă. Îmi simt picioarele cam slăbite.
- Ah, cerul fie slăvit pentru minuni minore! exclamă el. Asta e prima - recunoaște că e ființă umană.
- Mai bine încetezi sau altfel mă pot răzgândi și lua autobuzul.
- Încearcă numai și o să te răpesc.
- Ar fi foarte palpitant, spuse ea ridicând din sprâncene. Dar sper că nu va fi nevoie să mă agăț în spatele tău pe motocicletă, nu?
- Nu, am venit pregătit, cu mașina. Așteaptă aici să mă duc s-o aduc.
Opri lângă bordură și o așeză pe Merle cu grijă pe banchetă prinzându-i centura de siguranță, după care se urcă la volan și porni pe I-80, foarte aglomerată la acea oră de vârf.
- A fost o adevărat experiență urmărirea sonogramelor, nu? spuse el înaintând încet pe nivelul inferior al podului Bay. Îmi pare bine că am venit. N-aș fi ratat ocazia de a vedea bebelușul nici în ruptul capului.
- A fost interesant, nu? spuse Merle scoțând din poșetă fotografia făcută pe bază de ultrasunete și studie imaginea neclară a copilului, uluită de faptul că o nouă viață creștea înăuntrul ei.
Chipul i se încordă de neliniște.
- Nu crezi că ar putea fi ceva în neregulă cu copilul, nu?
El se uită la drum, fruntea fiindu-i brăzdată de cute.
- Sonogramele au arătat două mâini și două picioare, așa că nu pare să fie ceva nelalocul lui. Mă îndoiesc că ar fi fost atât de vioi dacă ar fi avut ceva serios. Asta cred eu.
- Și eu cred la fel, spuse ea repede, dornică să fie convinsă.
Șirul de mașini se opri din nou, oferindu-i și lui posibilitatea de a se apleca să se uite la fotografie.
- L-ai simți când a lovit?
Ea îi aruncă o privire.
- El? Ce te face să crezi că e un el? Ai o plăcere extremă de a te reproduce singur?
- Nu în mod deosebit. Unul ca mine este probabil de ajuns pentru lumea asta. Am folosit doar genericul „el” al lui Shapiro, spuse Shane luând piciorul de pe ambreiaj pentru a înainte odată cu ceilalți. Te-ai simți mai bine dacă aș întreba dacă ai simțit-o lovind?
- Nu, nu l-am simțit, probabil că e prea mic încă, spuse ea și râse când îi văzu fața, după care redeveni serioasă. Riscurile trebuie să fie foarte mari din moment ce am rămas însărcinată după ce am făcut dragoste doar de două ori într-o zi. Parcă ar fi o fantezie. Prea mare coincidența pentru a crede așa ceva.
Shane râse.
- Dacă nu mă înșel, asta-i o părere greșită a adolescenților. Că numai o dată nu se poate întâmpla nimic. Cu siguranță că Domnișoara Merry a primit o mulțime de scrisori în acest sens.
- Grămezi, spuse Merle zâmbind. Dar noi nu suntem adolescenți și sunt complet uimită că acest lucru a putut să se întâmple. Ca prin farmec, un copilaș se dezvoltă în mine.
- Nu-i ca prin farmec, spuse el ieșind de pe pod și apropiindu-se încet de autostrada 24. E o minune.
- Da, o minune.
Merle puse fotografia la loc și își întoarse fața spre geam gândindu-se la viitor în timp ce privea pereții îmbrăcați în mozaic și telefoanele din Tunelul Caldecot.
- Mi-e frică, spuse ea în cele din urmă. Nu sunt sigură că voi putea fi o mamă potrivită pentru o minune.
- Nu-mi pot imagina pe altcineva mai bun ca mamă pentru copilul meu.
- Dar cum voi ști eu ce e mai bine pentru micul nostru generic el? Atâtea probleme pot apărea. Ca de exemplu, ce naiba fac dacă el este gemeni? Și ce se va întâmpla cu Domnișoara Merry? Asta în primul rând, pentru că, în ce fel voi putea crește un copil fără serviciu?
- O să cântăm după ureche, draga mea. Nu-ți mai face atâtea griji. Totul se va rezolva, o să vezi.
- Sper din tot sufletul, spuse Merle rezemându-și capul de tetieră și studiindu-i profilul printre gene.
Avea o bărbie hotărâtă, un nas agresiv, umeri drepți și lați sub materialul bleumarin al costumului. Totul în legătură cu el emana încredere, până la genunchiul care îi ieșea în afară când apăsa pe pedale, conducând mașina pe drumul care ducea spre casa ei.
I se părea straniu că acel bărbat puternic, capabil și încrezător în sine leșinase numai din cauza unei injecții. Nu era o chestiune de curaj, căci avea foarte mult, altfel nu ar fi venit acolo de la bun început. Anii din viața lui în care ea nu avusese niciun rol lăsaseră evident urme adânci.
Se întinse și îi strânse pulpa, iar el o privi zâmbind.
- Ai fost foarte curajos că ai venit cu mine știind că îți va face rău, totuși. Aș vrea să pot înțelege ce s-a întâmplat când ai fost în război. Mi-ai putea povesti câte ceva?
- Da, păi...
Își relaxă degetele pe volan, privind încruntat prin parbriz în timp ce ajunse pe aleea ei. După aceea o privi ascunzându-se în spatele unui zâmbet.
- E destul de greu pentru mândria mea că m-ai văzut leșinând ca prostul și fără să trebuiască să-ți relatez și restul acestei povești oribile.
Merle își retrase mâna ca și cum îi retezase interesul și preocuparea.
Parcând mașina aproape de casă, Shane coborî repede și dădu fuga să îi ofere brațul. O conduse înăuntru și o instală pe o canapea comodă din living-room adunând peste în jurul ei.
- Să-ți aduc ceva?
Ea îl refuză.
- Dumnezeule, Shane, mă faci să mă simt ca o invalidă.
- Speram să te fac să te simți îngrijită.
- Ai reușit, acum ajunge.
Se descălță și își ridică picioarele aranjându-și fusta galbenă în jurul genunchilor.
El se așeză alături, cu bărbia sus.
- Hei, sunt eu, Shane, tatăl copilului pe care-l porți - ai uitat? Ce s-a întâmplat, n-ai încredere în mine?
Ea își ridică privirea.
- Bănuiesc că am încredere în tine exact atâta cât ai și tu în mine.
Ochii lui albaștri se făcură mici.
- Ce vrei să spui cu asta?
- Nu te-ai arătat prea dornic să te încrezi în mine când mi-am exprimat îngrijorarea față de tine și leșinul tău.
El se lăsă pe canapea, își întinse picioarele, își încrucișă labele picioarelor și își înfundă mâinile în buzunarele pantalonilor.
- E cu totul altceva.
- Ah, da? Atunci de ce mă excluzi?
- Nu te exclud, spuse el îndreptându-se. Nu mi-am dat seama că o fac, te rog să mă crezi, îmi pare rău. Uite, nu pot vorbi despre asta, cuvintele nu vor să iasă, pur și simplu, zise el cu o expresie care implora înțelegere. Într-o zi, poate, dar nu acum.
Ea încuviință nemulțumită.
- Bine. Îmi imaginez că ăsta e răspunsul pe care ți l-aș da și eu referitor la faptul de a avea încredere în tine. Într-o zi, poate.
El o studie o clipă, după care îi ridică mâna la buze sărutându-i încheieturile degetelor.
- Mai avem un drum lung de parcurs, nu?
- Mă tem că da, spuse ea. Dar poate că există o speranță. Îți dai seama că am atins niște probleme foarte delicate și nu ne-am certat?
O privi surprins, apoi încuviință.
- Ar fi fost o ocazie foarte bună, nu? Mă întreb de ce am lăsat-o să treacă?
- O altă minune minor, cred, spuse ea privindu-l și analizându-ș propriile sentimente. Știi ceva, Shane?
- Hmm?
- Cred că asta e prima zi când am stat cu tine fără să simt o nevoie copleșitoare de sex. E un fel de ușurare.
El îi aruncă o privire pe furiș, încruntat.
- Îți mulțumesc foarte mult, iubito.
Ea râse văzându-i expresia.
- Bietul tău orgoliu are o zi foarte dură astăzi, dar nu-ți face griji, atracția există încă. N-am vrut să spun că n-ai mai fi cel mai sexy bărbat pe care l-am cunoscut vreodată.
- Sper, spuse el râzând. Dar unde bați?
- Nu știu. Încerc să gândesc. N-am fost decât amanți și...
Se jucă absentă cu un cercel lăsând fraza neterminată, nesigură dacă avea dreptate sau nu.
Shane o termină în locul ei.
- Și mai trebuie să existe și altceva în afară de sex pentru întemeierea unei relații. Vrei să spui că relația este unidimensională și de aceea ne înfuriem atât de repede, spuse el lingându-și degetul și atingându-i genunchiul de parcă ar fi încercat un fier de călcat fierbinte. Cred că vrei să spui că generăm destulă tensiune sexuală între noi pentru a aprinde focuri.
- Mă bucur atât de mult că îmi citești gândurile, pentru că te pricepi atât de bine să vezi lucrurile în perspectivă, spuse ea râzând. Știu doar că, dacă vom supraviețui sarcinii, ca să nu mai vorbim de postura de părinți, va trebui să învățăm să fim și prieteni nu numai amanți.
- La asta nu pot să te contrazic, spuse el zâmbind și aruncându-i o privire întrebătoare. Sper, însă, că n-ai de gând să anulezi restul complet. Totdeauna am găsit că raportul nostru sexual inspiră foarte mult.
Gropițele se adânciră în colțurile zâmbetului lui Merle.
- Am creat o mică minune, deci raportul nostru sexual este creat în paradis, nu?
- Absolut, draga mea, spuse el îmbrățișând-o strâns.
Merle își rezemă capul de umărul lui și oftă mulțumită.
Deodată, toată neliniștea ei reveni și o strânse ca într-o menghină. Își încordă brațele și își ascunse fața în curbura gâtului lui.
- Shane, nu cred că aș putea supraviețui dezamăgirii în cazul în care rezultatul analizei ar arăta că bebelușul nu e perfect.
- Trebuie să recunoscu că aceste 3 săptămâni sunt cele mai lungi pe care le-a cunoscut vreodată un om, spuse el ținând-o în brațe și alinând-o cu simpla prezență, cu ritmul răsuflării, cu bătăile inimii lui. Cel mai bine e să facem cât mai multe lucruri pentru a nu avea timp de gândire și îngrijorare.
Merle încuviință agățându-se de el.
- Tu cu ce-ți vei ocupa timpul?
- Nu știu. Pentru început, cred că o să stau aici să pregătesc cina și să-ți țin companie noaptea, spuse el corectându-se repede: Ca prieten, nu ca amant, pentru că, indiferent care ar fi rezultatul analizei, ar fi timpul să începem să clădim o relație reală. Ce crezi?
Ea își ridică privirea și îi zâmbi tremurător.
- Mi-ar face mare plăcere.
Nouă
„Dragă Domnișoară Merry,
Prietenul meu m-a părăsit și a început să se vadă cu cea mai bună prietenă a mea. Mă prefac că nu-mi pasă, dar în sinea mea îi urăsc și pe ei și pe toată lumea. Cum pot să nu mă mai gândesc cât de furioasă sunt pe ei?
Furioasa”
„Dragă Furioasă,
Nu trebuie să-ți îngropi furia, căci se va dezvolta în interiorul tău. Vorbește despre asta cu cineva în care ai încredere: mama ta, o prietenă, o profesoară preferată. Dar trebuie să scapi de furia asta înainte să-ți afecteze modul de a privi viața și de a reacționa față de oameni.
Domnișoara Merry”
După analiză, zilele au trecut foarte încet pentru Merle. Teama de a nu fi surprinsă cu Shane de către presă ajunsese în coada listei de priorități.
Spre eterna ei mulțumire, el o suna în fiecare zi o dată sau de două ori vorbindu-i întotdeauna despre procesul lui care înainta extrem de greu.
Stările de greață trecuseră, astfel că seara mergeau la restaurante mai izolate și după aceea la teatru, concerte și cluburi de comedie. În unele seri făceau cu rândul la pregătirea cinei acasă la ea sau la el.
Nu existau întrebări, așteptări, era doar reunirea a doi oameni foarte nerăbdători care se întâmpla să fie îndrăgostiți. Dorința exista totdeauna, dar ei rezistau, din moment ce hotărâseră să își stăpânească nevoile senzuale până când aveau să se cunoască îndeajuns de bine pentru a risca intimitatea din nou.
Printr-un acord tacit, evitau discutarea unor subiecte delicate cum ar fi fost copilul sau trecutul lor comun.
În schimb vorbeau despre tot felul de lucruri neutre: munca lor, prietenii, ce le plăcea și ce nu, mâncăruri, vacanțe. Aici erau foarte atenți și lui Merle îi era teamă să nu creadă că numai faptul că erau conștienți și că se controlau îi făcea să nu se certe în legătură cu deosebirile de vederi.
Cel mai aproape de subiectul aventurii lor din adolescență s-au aflat când au vorbit despre Valerie Valerto.
- Val și cu mine am luat masa de prânz astăzi, spuse Merle într-o joi seară în timp ce își beau cafeaua espresso în camera ei solară.
Încerca să bage în ac un fir de mătase ros pentru a broda un trandafir.
- N-am mai putut s-o amân și a trebuit să stau de vorbă cu ea.
- Cum a fost? o întrebă Shane înmuind o prăjitură în cafea și mormăind când jumătate din ea căzu înăuntru.
- Nu atât de rău cât mă așteptasem. La naiba! făcu ea când firul dublu se îndoi nevrând să intre în ac; îl umezi apoi în gură și încercă din nou, ținând un ochi închis. S-a mulțumit cu o poveste de suprafață despre cum e să faci un copil nelegitim la care să renunți și pe urmă cum m-am simțit când am întâlnit-o pe Ellen după atâția ani. N-a întrebat detalii murdare.
- Când o să apară articolul? întrebă el, uitându-se în ceașca de cafea și pescuind firmiturile cu o linguriță.
Firul de mătase intră, în sfârșit, în ac.
- Vrea să vorbească cu Ellen și cu tine.
- Cu mine! exclamă el ridicându-și privirea. La naiba, mi-e o frică de nu mai pot de femeia asta. E acaparatoare.
Merle începu să râdă, stând cu ochii la câțiva centimetri de desenul minuscul și înfigând acul.
- Val nu e decât o mare actriță. Și, chiar dacă n-ai fi fost, cu greu mi-aș imagina că vă potriviți, spuse ea și după ce trase firul în sus, își ridică privirea. Arătai foarte bine ieri când ai protestat pe treptele depozitului aceluia gol împreună cu tinerele tale cliente.
Zâmbetul lui era lipsit de umor.
Merle își îndreptă părul de pe frunte cu încheietura mâinii, ținând acul între degete.
- Sunt curioasă - oare și pe ele le interesează ca și pe tine să renunțe la stradă?
El reîncepu să pescuiască firmiturile din cafea.
- Pe câteva, foarte puține - dar dacă reușesc să salvez una sau două consider că merită efortul. Restul intră în joc cu mine pentru că uneori le ofer șansa de a le da cu tifla polițiștilor, spuse el zâmbind. Dacă nu reușesc altceva, măcar le fac să râdă.
În cea de-a cincisprezecea seară de la analiză stăteau pe puntea casei plutitoare și ascultau muzică populară combinată cu zgomotul valurilor.
Merle, îmbrăcată într-o pereche de blugi noi, mai mari și cu o cămașă de-a lui Shane, încerca să nu-și facă griji stând întinsă pe un șezlong căptușit și uitându-se la stele. Părul ei liber și ondulat sclipea ca platina în lumina slabă.
- Te-a sunat Ellen? întrebă ea. S-a întors astăzi din luna de miere.
- Fericită și epuizată după ce a colindat prin toată Germania cu trenul timp de două săptămâni, spuse Shane întinzându-se lângă ea și începând să râdă. I-ai spus despre micul Oops, dar cred că a primit vestea filozofic.
- Așa e, spuse Merle amintindu-și reacția fiicei sale. Stai să-ți spun cuvânt cu cuvânt: „Cum naiba s-a putut întâmpla? Dar nimic nu merge conform planului între tine și Shane - oare eu cum am apărut? Ce amuzant să mă gândesc că voi avea un frate sau o soră de același sânge”.
El râse din nou.
- Ce bine că e tolerantă față de cei mai în vârstă.
Merle întoarse capul și îl privi.
- Probabi că nu ți-a spus pentru că ești bărbat. Avea de gând să se întoarcă însărcinată din luna de miere, dar i-a venit ciclul. E supărată pentru că programase nașterea unui copil la 9 luni după căsătorie.
- Biata de ea, murmură Shane compătimitor. Avem cu toții problemele noastre, nu?
Merle luă un pahar cu suc de fructe și sorbi din el, după care așeză paharul pe movilița care creștea rapid sub blugi.
- Reacția ei față de Valerie și articol m-a surprins. Crede că e captivat să fii intervievat de un reproter. Doar nu crezi că familia ta și-a pus amprenta ei, nu?
- Ah, la naiba, nu poluare Halloran, mornăi Shane, după care adăugă: Nici nu-mi mai amintesc cum era viața înainte să apară Ellen.
- Nici eu - ea e dorința care a devenit realitate, spuse Merle înghiontindu-i brațul cu încheietura unui deget. Deși trebuie să recunosc că viața a fost mai simplă înainte, din moment ce ea a apărut ca un pachet în care erai inclus și tu.
- Îți mulțumesc foarte mult, spuse el înghiontind-o la rândul său. M-a făcut să mă gândesc foarte mult la starea de a fi părinte. Am senzația că nu-i atât de simplu cum au făcut ai mei să pară.
Undeva în întuneric la capătul digului, pescărușii plutiră țipând, după care tăcură din nou.
Când văzu că Merle nu spunea nimic, Shane se uită la ea în întuneric.
- N-ai vorbit niciodată de părinții tăi - mai locuiesc încă în Bay Area?
Ea se foi stânjenită ridicându-și genunchii.
- Nu. Acum câțiva ani tata a fost numit președintele filialei din Brazilia a companiei unde lucra. Locuiesc în America de Sud.
Valurile loviră laturile ambarcațiunii câteva clipe, timp în care Shane o privi întrebător. După aceea trecu peste interdicția de a vorbi despre trecut.
- Mi se pare că-mi amintesc că ai tăi te tratau ca pe o micuță prințesă, centrul universului lor. Acum, însă, parcă ai vorbi despre niște străini.
Un val de singurătate străbătu ființa lui Merle.
- N-am mai fost apropiați de la nașterea lui Ellen. Cred că nu i-am iertat niciodată pentru faptul că m-au făcut s-o dau. Ah, suntem destul de politicoși - ne scriem din când în când, ne vedem o dată pe an. Dar asta-i tot, spuse ea încleștându-și mâinile pe brațele șezlongului. Ce-aș putea spune? Am avut un fel de viață înainte să apari tu și o cu totul alta după.
El îi cuprinse atunci mâna încleștată.
- Mi-e greu să înțeleg cum de mai există resentimente după 23 de ani. Ai mei ar fi uitat totul destul de repede.
Merle se ridică în capul oaselor și își coborî picioarele pe punte, încruntându-se în întuneric. Uneori îi era atât de dor de ei, avea atâta nevoie de ei, dar cum se putea reîncepe ceva după atâta timp?
- E o diferență ca de la cer la pământ între părinții tăi și ai mei. Ai tăi sunt fericiți că ai crescut fără să sfârșești în închisoare. Ai mei au așteptat lucruri atât de mari din partea mea, la înălțimea cărora nu m-am putut ridica, spuse ea și se bătu ușor pe burtă. Și probabil că nici n-o s-o fac vreodată după cum procedez.
Își răsuci și el picioarele coborându-le pe podea și o privi în timp ce genunchii li se atingeau.
- De aceea ai reînceput să te întâlnești cu mine, Merry? A fost un fel de răzbunare împotriva lor?
Erau atâtea lucruri în legătură cu sentimentele ei față de el, pe care ea însăși nu le înțelegea, un amestec de dorință, resentimente, dragoste, furie și multe altele.
- Cine știe de ce face un copil de 16 ani ceea ce face? spuse ea iritată, după care se ridică. Ar trebui să mă duc acasă acum. Am vorbit destul în seara asta.
Mai târziu, după ce se culcă, Merle își dori să fi rămas. Ar fi fost mai puțin chinuitor să dezbată motivele problemelor ei împreună cu Shane decât să stea trează și să se gândească la copil.
Abia la două și un sfert în după-amiaza următoare Shane o sună și o întrebă:
- M-ai căutat?
Ei îi venea să îl strângă de gât de bucurie.
- Da, te-am căutat! De ce n-ai răspuns? Doctorul Shapiro m-a sunat azi-dimineață pentru a-mi da rezultatul analizei.
Câteva secunde de tăcere.
- Și...?
- Totul s-a dovedit perfect normal. Ah, Shane, copilul n-are absolut nimic în neregulă!
- Slavă Domnului! spuse el și își drese glasul. Mai am vreo două ore de lucru aici și după aceea sunt liber. Vin să te iar de la birou ca să sărbătorim, da?
- Sună minunat. Dar nu mai sunt în stare să fac nimic, așa că mă duc acasă. Vino acolo.
Merle se simțea complet lipsită de griji în legătură cu copilul și ieși din birou plutind de fericire. Se opri în centru la un magazin de articole pentru femei însărcinate pentru a-și cumpăra o rochie, numai fiindcă exista un viitor pentru sarcina ei.
Mai târziu, după ce ajunse acasă, se dezbrăcă și intră sub duș strângându-și burta, râzând și vorbind tare cu bebelușul. Se simțea plină de viață și tânără ca o puștoaică, liberă și împlinită. Ieșind de sub duș, se șterse și își uscă părul care îi mângâia umerii într-un nor de bucle moi și libere.
Zâmbind, se parfumă ușor pe gât și pe sâni. Pe măsură ce vor trece lunile se va transforma într-o ființă fără nicio formă, dar cu această ultimă ocazie voia să fie atrăgătoare și Shane să o dorească.
Își puse una din cele mai elegante rochii și se privi cu ochi critic în oglindă. Nu se mai punea problema dorinței: arăta ca și cum ar fi avut pepeni sub fustă.
Plecându-se în fața inevitabilului, scoase rochia pe care o cumpărase. Era dn jerse cu dungulițe portocalii, albe și galbene și cu pliseuri în față. O îmbrăcă și se răsuci într-o parte și în alta în fața oglinzii.
Nu arăta prea rău cu pantofii galbeni cu tot jos și fără bijuterii, dar nici nu era vreun pericol că l-ar fi putut face pe Shane să cadă lat.
Eh, își spuse ea filozofic aplecându-se să adune hainele pe care le azvârlise peste tot, cel puțin era o ușurare că putea să respire liber.
Așteptă nerăbdătoare la fereastră până când văzu farul motocicletei lui Shane apărând pe drumul de acces și ieși în prag înainte ca el să ajungă pe alee.
Un puternic sentiment de tandrețe o copleși văzându-l descălecând de pe motocicletă în fața casei, cu geaca de piele aruncată peste pantalonii de la costumul gri, cămașa albă și cu cravata lărgită. Își scoase casca lăsându-și liber părul ondulat negru-argintiu. Oricare ar fi fost problemele lor, îi iubea din tot sufletul. Acest bărbat era tatăl copilului ei.
Un zâmbet larg îi lumină chipul lui Shane când o văzu în prag. Ridică amândoi pumnii spre cer și scoase un strigăt.
- E bine, draga mea! strigă el când ea veni alergând. Nu-i ceva extraordinar? E adevărat, o să se întâmple.
O luă în brațe și se învârti cu ea.
Inima ei prinse aripi și trupul i se trezi la viață în clipa când o atinse. Îl cuprinse de gât și râse de bucurie.
- Lasă-mă jos, prostuț ce ești.
Așezând-o pe picioarele ei, o ținu de mâini puțin mai departe și zâmbi.
- Uită-te la tine, Merry, parcă ai fi într-un sac.
- Să nu cumva să îndrăznești să râzi de mine, Shane Halloran, spuse ea încercând cu jumătate de inimă să își elibereze mâinile.
- Dar nu râd de tine, îmi place chiar foarte mult, spuse el și o trase strângând-o la piept.
După aceea râsul i se transformă într-un altfel de zâmbet. Ochii albaștri i se înfierbântară și se îngreunară. Plecându-și capul, o acoperi cu o ploaie de sărutări pe obraji, pe pleoape, pe gât.
Ea gemu ușor simțindu-și pielea arzând. Dorința explodă cu putere. Nu avea niciun sens, dar exista pur și simplu o nevoie copleșitoare. Toate hotărârile anterioare de a amâna sexul se evaporară.
Când mâinile îi alunecară peste spate pentru a-și lipi partea inferioară a trupului de ea, Merle îi simți erecția pe burta ei rotunjită.
- Dar ce-i asta? întrebă ea cu ochii sclipitori. Dorești o femeie însărcinată îmbrăcată într-un sac? Înseamnă că ai stat, într-adevăr, prea mult.
Shane gemu.
- Ar trebui să-ți fie rușine să spui așa ceva. După cum simți și tu foarte bine, așa e. În fond, au trecut aproape 5 luni de când am făcut dragoste ultima oară, draga mea. Vrei să știi și câte săptămâni și câte zile? Minute?
- Știu exact cât a trecut, dragul meu, spuse ea atingându-i buza de jos cu degetul. E adevărat? N-ai mai avut pe nimeni de atunci?
- Îți jur că numai pe tine te vreau. Orice altă femeie ar putea defila goală și n-ar putea să mă excite, spuse el și zâmbi când fu rândul ei să geamă. Cu sau fără sac, scumpa mea, tu mă înnebunești. Numai tu, nimeni altcineva.
Acoperindu-i buzele cu ale sale, o mușcă ușor și înaintă făcând-o să își miște picioarele în spate, ca într-un fel de dans. Când ajunseră în casă, el închise ușa cu o lovitură de picior, lăsând restul lumii afară.
Orice obiecție ar fi avut Merle față de o legătură vulgară, dispăru imediat ce își strecură mâinile pe sub geaca lui, plimbându-și-le peste mușchii spatelui. Se urcă pe vârfurile pantofilor lui negri foarte lustruiți și dansul continuă.
El merse așa până în hol, coapsele lui iubindu-se cu ale ei în această mișcare.
Ajunși în dormitor, o luă de mâini.
- Ah, Merry, Merry, ce dor mi-a fost de tine - așa.
- Dragul meu, și mie. Bine ai venit acasă.
El îi cercetă gura cu limba trimițându-i senzații minunate în tot trupul. Era roșu la față când își ridică privirea din nou.
- Visez asta de la sfârșitul lui martie.
Ea îi luă fața în mâini, asprimea bărbii lui care crescuse în după-amiaza aceea, gâdilându-i palmele.
- Dintotdeauna.
El îi mângâie atunci exteriorul coapselor pe sub rochi. Ea se dădu înapoi, rușinându-se deodată.
- Shane, nu mai sunt la fel ca înainte. Sarcina nu e tocmai plăcută. Ești sigur că nu-ți va face silă starea mea de acum?
- Nu-mi închipui, murmură el cu răsuflarea grea. Dar de unde să știu? Încă nu te-am văzut.
Își plimbă mâinile peste trupul ei, după care îi trase rochia peste cap lăsând-o să cadă pe jos.
Ochii lui albaștri sclipitori treziră fiecare por când trecură peste sânii cuprinși în sutienul din dantelă de un glaben pal, peste burta umflată, peste coapsele ei.
- Merry, scumpa mea, niciodată nu mi-ai părut mai minunată, mai moale și mai dulce, spuse el după care zâmbi diabolic și-i cuprinse sânii în mâini. Uite cum îmi umpli mâinile. Ce e rău în a fi însărcinată? Chiar și când vei fi în 9 luni o să mă tulburi.
Făcea ca totul să pară atât de firesc și de bine, încât ea începu să râdă ușurată.
- Mai bine profită de ei până nu se dezumflă din nou.
- Nu trebuie să-mi spui de două ori, zise el și încet, foarte încet, o dezbrăcă, sărutându-i pielea pe măsură de articolele de lenjerie alunecau de pe ea.
După aceea o privi în ochi și zâmbi tachinând-o.
- Nici eu nu sunt perfect, Merry. Poate că atunci când o să mă vezi n-o să mă mai vrei.
- Nu! strigă ea când el făcu să îi ia foc părțile moi ale corpului cu mâinile. Adică, da, ah, da, te vreau, te doresc dragul meu.
Cu mâinile tremurând îi scoase geaca aruncându-i-o pe jos și apoi cămașa. Îi sărută părul aspru de pe piept, în timp ce se chinuia să-i desfacă fermoarul.
Așezând-o pe cuvertura înflorată de pe pat, Shane se întinse șângă ea, zâmbind și făcând cerculețe pe trupul ei cu degetul. Zâmbetul îi tremură însă, când mâna i se opri pe umflătura burții.
- N-o să-i facă rău bebelușului dacă facem dragoste?
Ea zâmbi.
- Nu cred, ar trebui să fie ca și cum l-ai legăna.
După aceea, dorința lui deveni insuportabilă.
În final rămaseră tăcuți, cu membrele împletite, piciorul ei subțire atârnând peste al lui plin de cicatrici. Erau asudați și epuizați, agățați de unirea extaziată pe care o împărțiseră.
- Te iubesc atât de mult, Merry, îi șopti Shane la ureche.
- Și eu te iubesc, dragul meu.
Întinsă pe spate, Merle își sprijini obrazul pe umărul lui musculos și el o sărută pe frunte.
- Nimeni nu-mi poate oferi bucuria pe care mi-o oferi tu, inima mea.
- Bucurie... spuse ea oftând.
Cu dragoste el trasă harta binecunoscută a teritoriului pe care îl reprezenta trupul ei. Deodată, se ridică într-un cot, surprins.
- Pe el l-am simțit mișcându-se acum? Ca o pasăre fâlfâind din aripi sub mâna mea? L-ai simțit și tu?
- Cred că da. Da. E prima oară, spuse ea și ochii i se umplură de lacrimi. Ah, Shane, acum știm sigur că bebelușul e bine.
El încuviință zâmbindu-i, după care se aplecă ușor peste ea și spuse încet:
- Bună, tu de acolo, micuțule. Pe mămica o cunoști foarte bine, acum ar fi timpul să-l cunoști și pe tăticu`. Eu te-am legănat adineauri, în caz că te-ai întrebat.
Merle își trecu degetele prin părul lui ondulat și strânse pumnul trăgându-l spre ea.
- Rușine să-ți fie! În ce fel vorbești în fața unui copilaș inocent?
El râse și o sărută.
- Eu sunt așa cum sunt și sunt prea bătrân ca să mă schimb, așa că ar face bine să se obișnuiască de pe acum cu mine.
Ea zâmbi.
- Într-o bună zi, ea s-ar putea să fie nevoită să le explice colegilor de grădiniță de ce mămica și tăticul ei încuie ușa la dormitor.
El îi atinse nasul cu vârful degetului.
- Poate, dar Domnișoara Merry îi poate explica totdeauna orice.
- Domnișoara Merry? spuse Merle întorcându-și fața spre părul lui aspru de pe piept. Mă tem că Domnișoara Merry va da de bucluc în curând. Nu-mi mai pot ascunde starea mult timp și consiliul de conducere al revistei Sora mai mică mă va trimite probabil să scriu proteste.
Shane își strecură degetele pe sub bărbia ei și îi înălță capul.
- Ei,haide, draga mea! Un singur părinte nu mai este ceva atât de șocant în aceste vremuri moderne. Mai ales aici în Bay Area.
- Chiar crezi că vor accepta ideea? întrebă ea privindu-l în ochi căutând cu disperare să creadă că el știa ceva mai mult.
- Sunt convins, crede-mă, spuse el fără să aibă nici cea mai mică îndoială. Ar fi mai logic dacă te gândești mai degrabă cum să strângi bani pentru colegiu. Înscrierea la Yale va fi imposibilă peste 18 ani.
Ea se încruntă și ochii îi străluciră.
- Dumnezeule, Shane, Yale? Bănuiesc că primul lucru la care te-ai gândit când a auzit că sunt însărcinată, a fost să o înscrii la o grădiniță de fete ca să aibă asigurat un loc la vârsta de 3 ani.
- Nu, dacă l-aș înscrie într-un astfel de loc, s-ar rușina cu mine.
Ea începu să râdă.
- Ar fi mult mai bine dacă m-ai ajuta să mobilez o cameră pentru ea.
- Ea, repetă el oftând.O zsă zugrăvim camera în roz?
- El. Nu, nu cred că roz ar fi culoarea potrivită. Mai bine, ca să fim siguri, o vom zugrăvi într-o culoare universală pastel.
Tăcură o vreme, după care Shane își plimbă degetele pe brațul ei, gâdilând-o.
- Ești pregătită să te apuci de treabă imediat, draga mea? Hai să ne căsătorim - semnat, sigilat și parafat, zise el și zâmbetul i se întinse pe toată fața. Am scăpa de o mulțime de probleme dacă am legaliza totul. Aș face din tine o femeie cinstită și reputația ta ca Domnișoara Merry ar fi salvată.
Inima e tresări de dornță și apoi de neliniște când îi cercetă chipul și îl văzu zâmbind.
- Suntem ăuțin cam bătrâni pentru o nuntă ca-n povești, nu? întrebă ea cu prudență, iar el o bătu ușor pe burtă.
- Dacă nu suntem destul de bătrâni pentru cauză, n-ar trebui să fim nici pentru efect.
Spiritul lui de glumă începu să o macine.
- Shane, nu glumi despre un lucru atât de serios cum ar fi căsătoria. Nu trebuie să te însori cu mine numai pentru că sunt însărcinată. N-ai spus că în ziua de azi se obișnuiește să existe un singur părinte?
- Ce te face să crezi că glumesc? întrebă el defensiv. Mi se pare foarte firesc să discut despre căsătorie într-un asemenea moment. Nu se poate să nu fii de acord cu mine, nu?
- Bineînțeles că nu! Dar mă deranjează felul în care o faci, zise Merle după care închise gura și ochii, întrebându-se de ce, oare, nu puteau niciodată să discute sentimentele lor fără să se enerveze. Ah, Shane, mi-aș dori...
- Îți voi îndeplini toate dorințele, draga mea, promise el. Ce ți-ai dori?
Întorcându-se pe o parte, ea se ghemui lângă el și își întinse un braț peste pieptul lui.
- Aș vrea să fie un început complet nou, spuse ea cu pasiune. Aș vrea să putem șterge tot ce a fost înainte. Știi la ce mă refer, am mai vorbit despre asta. Niciunul din noi nu prea a avut noroc în privința relațiilor.
- Da, știu, spuse el mângâiindu-i obrazul. Dar gândește-te, Merry, ne-am comportat bine în ultima vreme. Nu ne-am certat de o lună. Asta e un semn bun.
- Eu nu văd deloc că ar fi bine. Nu ne-am mai certat de mai puțin de o lună, mai precis, două săptămâni.
- Două săptămâni! Nici vorbă, spuse Shane ridicându-se și coborându-și picioarele din pat.
- Ba așa e, zise ea și, dându-se jos din pat, își adună lucrurile ținându-le la piept și ducându-se spre baie.
- Bine, atunci adu-mi aminte, spuse el urmând-o. Pentru ce ne-am certat acum două săptămâni?
- Cu o zi înainte de analiză ne-am certat în legătură cu întreruperea sau lăsarea sarcinii, spuse ea intrând în pătratul mare unde se afla dușul și închizând ușa de sticlă cu gromot.
El o deschise și o urmă înăuntru, trupul lui masiv umplând locul.
- Pentru numele lui Dumnezeu, ce fel de memorie ai?
- Una care compensează convenabila ta amnezie, spuse ea dând drumul dușului și strângând din dunți sub apa rece.
Țipând, el se feri de picăturile de apă reci ca gheața.
- Ia stai puțin, analiza ai făcut-o cu mai mult de două săptămâni în urmă. Dacă te uiți în calendar, o să vezi că sunt aproape 3 săptămâni. Am fost împreună cel puțin o parte din fiecare zi a acestui răstimp și nu ne-am certat. Memoria ta e de acord cu asta?
Apa se încălzi. Merle dădu drumul răsuflării pe care și-o ținea și spuse ămbufnată:
- Voi fi de acord cu adevărul de suprafață.
Se udă peste tot și apoi îl privi pe Shane intrând sub duș în timp ce ea se dădu într-o parte pentru a se săpuni. Cicatricile de pe piciorul lui îi reaminteau că o exclusese dintr-o bună bucată din viața lui, departe de ea.
- Ei bine, mi se pare că trebuie să facem eforturi foarte mari pentru menținerea amnistiei, spuse ea iritată. Tendința de a ne certa există permanent, gata să izbucnească și nu e destul de bine să o stăpânim numai prin voință.
El își înclină capul sub dușul care îi lipi părul de cap și se încruntă prin apa care curgea continuu.
- Acum visezi necazuri.
- Ba nu, sunt realistă! spuse ea săpunindu-și furioasă fața, după care îl căută bâjbâind. Mi-a intrat săpun în ochi! Lasă-mă să stau sub duș!
Conducând-o sub jetul de apă, Shane îi ridică bărbia pentru a-i șterge ochii. Ea clipi de câteva ori până își limpezi privirea și apoi îi trânti săpunul în mână.
- Nu visez deloc necazuri! În aceste două săptămâni am fost aproape de ceartă de nu știu câte ori.
- Spune una, zise el frecându-se cu săpunul al subțiori și peste piept.
Ea se înfurie și mai tare pentru că nu își amintea nimic.
- Nu-mi aduc aminte, dar asta nu înseamnă că n-au exista motive, spuse ea urmărindu-l cu ochii întredeschiși cum se limpezește furios. Ce zici de acum, de exemplu? Aș spune că avem glasuri destul de ridicate în timp ce ne întrebăm dacă ne certăm sau nu.
Shane rămase nemișcat câteva clipe, lăsând apa să șiroiască pe el, realizarea adevărului strâmbându-i chipul.
- Fir-ar să fie, de ce tocmai acum? Exact când totul era atât de bine - copilul, sexul. De fapt, de ce ne ciondănim? Pentru ce?
- Tare aș vrea să știu. Hai să fim serioși, Shane, simțin un dezastru pe care îl așteptăm să se întâmple.
Întorcându-se abătută, ieși de sub duș, își înfășură un prosop de culoarea piersicii în jurul capului și un altul mult mai mare în jurul trupului ca pentru a se proteja.
Shane închise apa și ieși și el cu un prosop în jurul mijlocului.
- Oricât mi-ar displăcea, trebuie să recunosc că ai dreptate, spuse el cu un glas scăzut și cu chipul tulburat. Este evident că suntem la un fir de păr distanță de tunete și fulgere.
- Mă tem că așa e. Și ceea ce vreau să spun e că, dacă ne ciondănim în timp ce mă curtezi, dacă așa se numește ceea ce faci tu acum, ce fel de război am avea dacă ne-am căsători? spuse Merle plimbându-și un deget pe brațul lui și ridicându-i firele scurte de păr. Ar fi îngrozitor să ne căsătorim de dragul copilașului nostru lipsit de apărare, ca apoi să-l chinuim cu certurile noastre sau, mai rău, cu divorțul.
Shane își desfăcu brațele și ea se cuibări între ele. Se ținură cu o disperare tăcută o vreme.
După aceea, Shane spuse cu amrăciune:
- Mă simt ca și cum m-aș izbi cu capul de un zid de cărămidă, care ne desparte.
Ea își apăsă fața de umărul lui.
- M-ai întrebat ce-mi doresc. Acum știu. Îmi doresc, îmi doresc foarte mult să putem găsi o modalitate de a escalada acest zid stupid.
Zece
„Dragă Domnișoară Merry,
Îți scriu din nou pentru a-ți spune că am fost la centrul de consultanță și am făcut analize pentru a vedea dacă sunt însărcinată. Rezultatul a fost pozitiv. Cum mi s-a putut întâmpla ceva atât de groaznic? Mi-au spus că ar trebui să vorbesc cu băiatul și cu părinții mei. Dar mi-e prea jenă și frică. Scrie-mi, te rog, și spune-mi dacă nu există vreun mod în care să mă pot descurca singură.
Cindy Jones”
„Dragă Cindy,
Scumpa mea, te rog mult de tot să nu încerci să te descurci singură. Trebuie să-i spui băiatului, pentru că și el e răspunzător. Dar, dacă nu-i poți spune lui, vorbește imediat cu părinții tăi. Crede-mă, ei te vor înțelege, îți vor oferi un sprijin moral și te vor ajuta să iei o hotărâre în rivința sarcinii. Dacă încerci să faci totul singură, nu vei avea mijloace necesare pentru a trăi, pentru a plăti doctorii sau...”
Serialul lui Valerie Valerto despre adopții apăru în ziarul San Francisco Chronicle din ultima duminică din august. În primul articol se vorbea despre relația lui Merle cu Ellen și Shane Halloran.
Târziu, în după-amiaza zilei de miercuri, în spătămâna care a urmat, Merle apăru neanunțată în biroul lui Shane.
