Până la adânci bătrâneți, Karen Rose Smith

 ................................................

3.

      Darcy ridică și ea tonul.

   - Mă apăram, și pe mine, și pe copil. Gary își dorea o carieră pe Broadway, o dorea pe logodnica lui. Venise la Hershey numai ca să lucreze 7 zile pe săptămână, să câștige bani și experiență. M-a mințit Nu m-a iubit niciodată!

   Cu acel calm ucigător care-l făcea atât de implacabil în fața instanțelor de judecată, Seth conchise:

   - Omul avea dreptul să știe. Și, pentru că tu ai preferat să nu-i spui, probabil că te-ai supus unui stres inutil. Poate că, dacă-l informai, n-ai fi pierdut copilul.

   Cuvintele lui reverberară din pereți. În expresia lui Darcy se citea durerea sfâșietoare produsă de lovitură. O singură privire în ochii ei fu pentru Seth de-ajuns. Înjurând, își aruncă picioarele peste marginea patului, se ridică și ieși din cameră.

   Darcy se cutremură. Se simțea înfrigurată, abandonată, pierdută. Bănuise că Seth avea să reacționeze așa. De aceea tot amânase dezvăluirea. Dar simțea că era vorba de mai mult, nu doar de faptul că-i ascunsese lui Gary adevărul.

   Oare Seth se simțea trădat pentru că nu-i spusese mai devreme? Cum s-ar fi putut aștepta la cinste din partea lui, când ea nu fusese complet onestă? Sau, poate, reacția lui însemna mai mult decât un sentiment de trădare?

   În timpul nopții, Seth fusese tandru, iubitor, pasional, tot ceea ce visase ea. Dimineața, încă înainte de a fi menționat sarcina, ceva se schimbase. Regreta cele petrecute în timpul nopții? De ce? Darcy nu era o seducătoare, dar știa că-l satisfăcuse. Acum, după ce se ținuse după ea și o cucerise, atracția dispăruse? Era gata să-și vadă de drum și avea nevoie doar de un pretext?

   Atâta despre încredere. N-avea să existe niciodată între ei, dacă nu puneau lucrurile la punct.

   Darcy sări din pat, își luă din debara capotul de satin roz și-l închise cu cordonul. Coborând scara, auzi zgomote din bucătărie și se îndreptă într-acolo.

   Seth punea cafea în filtru, stând întors cu spatele la ea. Își luase pe el pantalonii dar în rest era gol.

   Un val de iubire și dorință o făcu pe Darcy să-i tremure picioarele. Se opri în ușă, neștiind cum să-l abordeze. Își reaminti că niciodată nu fugise de nimic și n-avea să înceapă tocmai acum.

   Apropiindu-se de el, cu picioarele desculțe pășind fără zgomot pe lonoleumul galben, îi puse o mână pe braț:

   - Seth?

   Când capul lui se întoarse ușor, ca reacție, Darcy îi zări pe chip tristețe, parcă și dezamăgire. Seth însă își ascunse imediat expresia, cu ochii transformându-i-se în două cioburi cenușii de sticlă rece. Turnă apa în containerul filtrului, apoi puse vasul pe elementul încălzitor.

   În timp ce acționa butonul de aprindere, spuse cu un glas monoton:

   - Mă gândeam să mă apuc de micul dejun. Vrei și ouă, sau numai pâine prăjită și cafea?

   Aiurea! Darcy n-avea de gând să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

   - Nici una, nici alta. Vreau doar să mă înțelegi, și să te înțeleg și eu pe tine.

   Auzindu-i cuvintele, Seth se întoarse spre ea, cu o expresie posomorâtă.

   - Ascultă, Darcy, cred că ar fi mai bine să uităm tot ce-am spus adineaori. Avem prezentul. Trecutul nu e important.

   -Of, nu fi idiot! explodă ea, frustrată de analiza lui detașată și rece. Trecutul tău te-a făcut să fii cel care ești, al meu a făcut din mine ceea ce sunt. Nu avem niciun prezent dacă nu putem vorbi despre trecut.

   Mâinile lui se strecurară sub betelia pantalonilor, la spate, în timp ce se uita pe fereastră. Întotdeauna își stăpânise bine emoțiile, însă Darcy avea un efect prea puternic asupra lor. Ca de obicei, candoarea ei îl descumpănea.

   - Bine, atunci să nu vorbim despre trecutul tău. Dar vreau să asculți ceea ce am de spus despre al meu. De acord?

   Seth își frecă bărbia cu degetele. Apoi o privi lung pe Darcy. Avea părul ciufulit de somn, ca o claie roșcată în jurul feței. Auzise că roșcatelor nu le stătea bine culoarea roz; ea, însă, arăta atât de delicios de feminină în halatul acela care-i contura așa de bine curbele trupului...

   Ochii ei îl priveau implorator, iar buzele, capabile de zâmbete nuanțate și crispări subtile, erau palide și strânse într-o linie compirmată, în timă ce-i aștepta răspunsul. Era cea mai minunată apariție din viața lui, de când se știa.

   Degetele lui se apropiară involuntar de urechea ei, descâlcindu-i o șuviță de păr.

   - Bine. Hai să stăm jos.

   O urmă în living, dureros de conștient că era goală pe sub satinul roz. Când Darcy se așeză pe canapea, Seth avu grijă să se instaleze la cel puțin două palme de ea.

   Îndoindu-și un picior sub trup, Darcy îi înfruntă privirea fără ezitare.

   - Ascult, spuse el cu blândețe.

   Darcy începu să se joace cu cordonul capotului.

   - Ți-am spus că am fost foarte apropiată de tatăl meu. După ce mama a murit, relația noastră s-a strâns și mai mult. Nu exista niciun lucru prea neînsemnat sau prea dificil ca să-l pot discuta cu el. Țin minte că i-am spus cât de dezamăgită fusesem de primul meu sărut. Aveam 17 ani și, fiindcă sărutul nu-mi făcuse capul să se învârtească, am crezut că era ceva în neregulă cu mine. El, însă, mi-a explicat că bărbatul potrivit avea să-mi învârtească în loc capul, iar eu urma să știu, în adâncul inimii, că acel sărut era totul pentru mine.

   Oftă.

   - Eram mai ocupată cu motoarele decât cu băieții. Înțelegeam mult mai bine mașinile.

   Văzând înclinarea din cap înțelegătoare a lui Seth - și el își înțelegea propria meserie mult mai bine decât înțelegea femeile - continuă:

   - Când lucram cu tata, nu trebuia să mă prefac proastă, nici să-mi doresc să fiu mai înaltă și mai împlinită, sau să-ncerc să învăț arta flirtului. Nu voiam decât să învăț mai multe despre mecanică, să devin partenera tatei și poate, într-o zi, să întâlnesc un om care să-mi poată respecta talentele.

   Făcu o pauză de respirație, apoi continuă grăbită:

   - Pe urmă, l-am cunoscut pe Gary. M-am îndrăgostit de el până peste cap, fiindcă eram îndrăgostită de ideea de a mă îndrăgosti. Înțelegi, prima mare dragoste, așa și pe dincolo... Capul nu mi se învârtea ca acum când mă săruta Gary, dar credeam că asta nu se întâmplă decât în cărți și că cel mai bine e să profit cât pot - aveam un bărbat care mă iubea pentru cine și ce eram. Cel puțin, așa am crezut. A trebuit să treacă o vreme până când mi-am dat seama că Gary voia să fie tot timpul în centrul atenției, că pentru el nu contau decât aparențele, că niciodată nu și-ar fi dorit de nevastă o muiere plină de ulei și vaselină.

   Văzând că Seth nu comenta nici acum, vorbi mai departe:

   - Mi-a spus că nu-și dorea copii, nu voia să-l împovăreze în timp ce-și punea bazele carierei. Dacă pe mine m-a putut folosi așa, dacă a putut să plece fără o singură privire în urmă, ce fel de tată ar fi fost? Nu știu dacă aveam dreptate sau nu, dar am făcut ce am considerat eu că era cel mai bine. Gary nu m-a iubit niciodată. Cred că, dacă i-aș fi spus că metoda noastră contraceptivă eșuase, mi-ar fi cerut să avortez. Și niciodată n-aș fi putut face asta.

   Respiră adânc.

   - Când i-am spus tatei că eram însărcinată, a fost șocat, dar n-a existat nicio îndoială că avea să-mi stea alături. M-a asigurat că, dacă el mă crescuse pe mine, nu exista niciun motiv pentru ca noi doi să nu fim în stare să creștem copilul meu. Poate că, dacă nu mă susținea, aș fi apelat din nou la Gary. Dar mă îndoiesc. Mă îndoiesc foarte mult.

   Seth medita la tot ce auzise. Fusese tânără, speriată, trădată. Cum putea el să știe ce simțise Darcy atunci? Luptase atât de mult pentru cauza taților, încât uitase că, de obicei, existau două părți în dispută.

   Se aplecă înainte, cu coatele rezemate pe genunchi și vârfurile degetelor împreunate.

   - Poți să înțelegi ce-ai fi putut să simtă Gary?

   Darcy se trase lângă el, cu poalele capotului ridicându-i-se pe coapse.

   - Nu știu ce-ar fi simțit Gary. Știu numai că eram însărcinată, și că el nu mă iubise niciodată. Mi-era frică, încercam să mă obișnuiesc cu responsabilitatea de a fi mamă. Dacă s-ar fi născut copilul, poate l-aș fi anunțat pe Gary. Nu știu. Pur și simplu nu știu.

   Seth o privi lung. Sinceritatea îi revenise pe față. Nicio prefăcătorie, nicio scuză, nicio minciună.

   - De ce ai pierdut sarcina?

   - Medicul a spus că era o anomalie, așa cum se mai întâmplă. Nu există niciun motiv să se repete. Dar mă tem să mai rămân însărcinată. Nici nu-ți pot spune cât m-a durut că am pierdut copilul. Nu voi uita niciodată golul de-atunci din sufletul meu. Dacă nu-l aveam pe tata care să mă înțeleagă, n-aș fi scos-o la capăt.

   Durerea încă i se citea în ochi, trezindu-i lui Seth o profundă compasiune.

   - Am văzut cum reacționează oamenii când își pierd custodia asupra copiilor. Să pierzi un copil înainte de a se naște... Nu pot decât să-mi imaginez ce ai simțit.

   Suferea pentru ea. Probabil avusese senzația că o parte din ființa ei se pierduse pentru totdeauna.

   - Poți să înțelegi de ce nu i-am spus lui Gary?

   Seth simți cum i se risipea toată tensiunea, în timp ce se apropia de ea.

   - Cred că da. Nu sunt de acord, dar n-am niciun drept să te judec. Cu toții facem lucruri pe care le regretăm sau am dori să le schimbăm. Însă nu putem, și nu ne rămâne decât să le acceptăm.

   La fel cum și el trebuia să accepte noaptea trecută și sentimentele care-l răscoleau. Nu știa ce însemnau. Nu știa ce putea face cu ele.

   Darcy întinse mâna să-l atingă, dar o lăsă să cadă, amintindu-și de reacția lui dinainte.

   Cu degetul mare, Seth îi ridică bărbia.

   - Îmi pare rău pentru ce am spus. Îmi pare rău că am reacționat exagerat. Ai dreptul la intimitatea ta, cum și eu am dreptul la a mea.

   După un moment de ezitare, Darcy își trecu limba peste buza de jos și spuse:

   - Noaptea trecută a fost minunată pentru mine, Seth. Niciodată nu mi-am imaginat că aș putea simți așa ceva.

   „Nu te repezi, Hallaran. N-o lăsa să înțeleagă că noaptea asta te-a zguduit aproape complet.”

   Seth zâmbi.

   - Nu crezi că s-ar putea s-o mai dorești din nou?

   Probabil cuvintele lui îi dăruiră din nou libertatea de a-l atinge, căci îi mângâie bărbia.

   - Numai dacă e vorba s-o fac cu tine.

   Era oare un soi de angajament? În niciun caz. Darcy îi cunoștea opiniile. Niciun angajament. Nicio obligație. Data viitoare când urmau să facă dragoste n-avea să mai fie atât de copleșitor.

   Să facă dragoste - el obișnuia să „facă sex” sau să „aibă contacte”. Când își revizuise terminologia? Un glas insidios îi răspunse: Azi-noapte.

   O studie un moment pe Darcy, cu dorință și alte sentimente, mai puțin definite, învolburându-se în el, până când nu mai putu să le deosebească. În joacă, o luă pe genunchi.

   - Înainte de a ne desfăta cu o repetare a numărului, trebuie să fac un drum până la farmacie.

   Îi presără câteva sărutări pe gât.

   - Și încă nu e deschis. Așa că... propun să luăm micul dejun și să planificăm o întâlnire pentru diseară. De acord?

   Darcy râse.

   - Atunci o întâlnire să fie. Ai vrea să prepar cina la tine acasă?

   - Sigur.

   Până seara avea să-și pună sentimentele în ordine. Seara, urma să fie pregătit. În seara aceea, dragostea cu Darcy avea să fie o experiență care să zguduie lumea.

Capitolul 8

      Darcy urcă treptele casei lui Seth, cu o pungă de târguieli și geanta cu lucrurile pentru noapte, și descuie ușa. Îi dăduse o dublură a cheii.

   Când intră în antreu, o învălui răcoarea aerului condiționat. Zâmbi. Avea să fie o seară perfectă, dacă un apartament răcoros, o masă pe cinste și un neglijeu nou însemnau ceva.

   După ce despachetă alimentele și puse pe aragaz cratița pentru pui în sos de vin, își luă geanta și o duse spre baie.

   Pradă curiozității, aruncă o privire în cel de-al doilea dorimitor, pe care Seth îl folosea ca birou. Șiruri de volume de drept se aliniau pe rafturile de mahon. Dosare, coli dactilografiate și ziare risipite acopereau biroul masiv. Pe marginea mapei legate în piele sătea ambalajul gol al unei ciocolate, iar de sub un teanc de plicuri se ițea o pungă de covrigi deschisă.

   Acea cameră dezvăluia latura mai relaxată, mai puțin organizată, mai ocupată, mai vulnerabilă a lui Seth. Luând hârtia de la ciocolată s-o arunce la coș, Darcy răsturnă involuntar un teanc de dosare.

   Nu voise să-și vâre nasul. Nici nu se gândea să se uite prin corespondența lui Seth. Dar, când văzu ultimul paragraf al scrisorii de sub mapa de deasupra, încremeni.

   „Vacanță plăcută. Peste câteva săptămâni, când te întorci, vom discuta despre ocazia aia pe care ți-am menționat-o.”

   Automat, privirea lui Darcy găsi data. Scrisoarea era de săptămâna trecută.

   Seth plănuia să plece curând.

   Toată ființa ei protesta. Nu așa îi spusese. Spusese că nu știa dacă se mai întorcea. Decât dacă nu cumva...

   O mințise.

   Darcy nu însemna pentru el decât o vacanță, un interludiu pentru timpul pe care-l petrecea în Hershey. Se folosea de ea la fel cum făcuse Gary, căutând o aventură ușoară în timp ce se odihnea după munca istovitoare din Philadelphia. Iar ea îi crezuse toate fățărniciile!

   Ce proastă fusese! Și nu numai o dată, chiar de două ori! Crezuse că 4 ani îi aduseseră mintea la cap.

   Se înșelase.

   Singurul ei scop acum era să plece din apartament și să găsească un refudiu unde să se ascundă de sentimentul de trădare. Rupând o hârtie din blocnotes, scrise:

   „Am crezut că ești altfel. Am crezut că erai cinstit în legătură cu ceea ce se întâmplă între noi. Dar scrisoarea asta dovedește că m-am înșelat. Acum văd că tot timpul ai plănuit să te întorci în Philadelphia.

   Nu vreau să te mai văd, așa că nu-mi telefona și nu mai trece pe la mine.

   Darcy.”

   Puse scrisoarea și biletul pe masa din bucătărie, apoi închise aragazul și plecă.

   Când intră în apartament, Seth zâmbi simțind aroma din bucătărie și strigă:

   - Darcy, miroase grozav!

   Nu-i venea să creadă că așteptase seara cu atâta nerăbdare. Se simțise ca un copil în ajunul Crăciunului. Oricât își spusese că seara aceea nu avea nimic deosebit, n-o credea. Pentru că Darcy era deosebită.

   Când găsi bucătăria goală, fu nedumerit. Apoi văzu mesajul.

   Îl străbătu un val de furie. Cum își permisese să cotrobăiască prin biroul lui? Cum îndrăznise...

   Reciti biletul, iar de astă dată îi simți clar durerea și sentimentul de trădare. De ce nu-i spusese că urma să se ducă la Philadelphia pentru câteva zile? Pentru că nu i se păruse important? Pentru că se temea de reacția ei? Motivul nu conta. Nu acum.

   Se răsuci pe călcâie și porni grăbit spre mașină.

   Iarba amortiza zgomotul pașilor lui Seth în timp ce ocolea gardul viu.

   Piscina se afla în capătul curții. Văzu că era cineva în apă. Întunericul îl împiedica să distingă dacă era Darcy. Dar cine altcineva ar fi putut să fie? Darcy îi spusese odată că Marsha o invitase să folosească piscina oricând dorea, și-i plăcea să se răcorească adeseori în serile calde de vară, când toată lumea dormea.

   Seth se apropie încet; nu voia s-o sperie.

   Nu-l observă. Își ținea capul aplecat, unduindu-și ușor brațele pe lângă trup. Când Seth făcu primul pas pe podișca de lemn, Darcy ridică privirea.

   - Nu vreau să te văd.

   Seth veni mai aproape.

   - Vreau să-ți vorbesc.

   - N-avem nimic de discutat.

   Stând lângă piscină, în întunericul înserării, privind-o cum plutea în apă, se simțea prea distanțat de ea. Ridică prosopul de pe bară.

   - Ieși din apă.

   - Nu vreau.

   Nu avea nevoie de reflectoare ca să-i vadă lucirea sfidătoare din ochi.

   - Dacă nu ieși, vin eu la tine.

   Darcy se scufundă și mai adânc în apă, ca și cum așa ar fi putut să se ascundă.

   - N-ai costum de baie.

   Mâinile lui Seth se apropiară de catarama curelei. Într-un fel sau altul, trebuia s-o convingă să stea de vorbă cu el.

   - N-am nevoie.

   Își descheie cureaua, iar Darcy strigă:

   - N-ai fi în stare!

   - Punem pariu?

   - Bine! se răsti ea, ridicându-se. Numai să te văd gol n-am chef.

   Auzind acest ultim comentariu, aproape neinteligibil, Seth fu cât pe ce să zâmbească. Dar situația era prea serioasă. Îi întinse prosopul.

   Costumul ei de baie nu ascundea nimic. Deși o văzuse goală, materialul subțire care i se mula pe șolduri și sâni îi stârni un val de fierbințeală în abdomen. Nu mai departe de dimineața aceleiași zile, crezuse că putea pune frână pasiunii dintre ei. Se înșelase.

   Încercă să-i înfășoare umerii în prosop, dar Darcy se îndepărtă de el, nelăsându-i degetele să-i atingă pielea. Îl conduse pe veranda din spate, însă nu-l invită în casă.

   Seth arătă spre balansoarul de pe verandă.

   - Putem să stăm jos?

   Darcy îi aruncă o privire tulburată și se așeză, cât putea de aproape de un braț al balansoarului.

   Oftând, Seth se așeză și el, la câteva palme distanță, pentru a-i acorda spațiul de care avea nevoie.

   - Într-adevăr, mă duc la Philadelphia...

   Înainte ca Darcy să sară din balansoar și să se închidă în casă, se grăbi să continue:

   - Dar numai pentru câteva zile. Am de rezolvat niște probleme mai vechi.

   Darcy rămase cu ochii plecați, evitând să-l privească.

   Apropiindu-se, Seth îi cuprinse ușor umerii cu un braț.

   - Darcy, uită-te la mine.

   Ochii ei albaștri-verzui erau plini de îndoieli.

   - Am să mă întorc în Hershey.

   - Serios? Nu cumva, odată ce ajungi acolo, îți va veni pofta să rămâi?

   - Îți promit că mă voi întoarce.

   - De data asta... murmură ea.

   - Da. De data asta.

   Cum Darcy nu-i răspunse, Seth înțelese că nu mai era de ajuns să aibă încredere în cuvântul lui. Ajunseseră la un punct de cotitură, poate din cauza nopții trecute. O dorea pe Darcy în viața lui mai mult decât își dorise vreodată să câștige un proces de custodie. Revelația îl zgudui atât de tare, încât știu că trebuia să spună lucrul pe care Darcy nu voia să-l audă.

   - Chiar dacă rămân pentru totdeauna în Hershey, nu vreau să mă căsătoresc.

   Ochii ei se dilatară, și îl întrebă cu voce răgușită:

   - De ce?

   - Fiindcă nu merge.

   - Pari atât de sigur...

   - Sunt sigur, răspunse scurt Seth. Nu cred în iubirile până la adânci bătrâneți. Am văzut cum se folosesc oamenii unii de alții, și de sentimentele celorlalți, ca să obțină ceea ce vor. Țin la tine. Vreau să fim împreună. Dar trebuie să-mi accepți convingerile în privința căsătoriei.

   Darcy era uimită că speranța putea să renască și să moară în același timp. O sfredelea o durerea sfâșietoare. Îi venea să se arunce în brațele lui Seth, ca s-o iubească la fel ca în noaptea trecută. Dar trebuia să ia o hotărâre.

   Își dădea seama că avea încredere în el. Seth nu era un profitor, ca Gary. Ar fi trebuit să urmeze sfatul Marshei și să nu-i compare. Seth fusese cinstit din primul moment. Dar nu era vorba numai de încredere. Reacționase atât de violent la citirea scrisorii fiindcă îl iubea, iar gândul că s-ar fi putut ca el să n-o iubească era insuportabil. Mai ales după noaptea trecută.

   Ridică privirea sprea el, punându-i o mână pe umăr.

   - Vreau să rămân cu tine.

   Un zăgaz înlăuntrul lui păru să se spargă. Își înclină capul, acoperindu-i buzele cu ale lui.

   - Am nevoie de tine, murmură el.

   Când o sărută pe gât, spre sutienul costumului de baie, dinții și buzele lui stârniră o vâltoare a dorinței. Darcy gemu, arcuindu-și pieptul cu sânul spre gura lui.

   - Seth, scoate-mi costumul... Vreau să te simt...

   - Doamne, nu știam că poate exista o asemenea excitație... mormăi el.

   Ridicându-se o luă în brațe.

   - Mergem în dormitor. Ai vreo obiecție?

   - Nu.

   Darcy îl cuprinse strâns pe după gât. Se hotărâse. Ziua de azi era mai importantă decât cea de mâine. Dorința era prea puternică, iubirea prea covârșitoare.

   Seth deschise ușa din spate și o duse prin bucătărie. Dar pasiunea reverbera atât de intens între ei, încât căzură pe un scaun din sufragerie.

   Când Darcy îi cuprinse șoldurile cu coapsele, Seth se cutremură.

   - N-o să mai ajungem în dormitor.

   - Nu-mi pasă.

   Aplecându-se înainte, Seth o sătură profund, la nesfârșit, până când Darcy n-ar mai fi observat nici dacă prin casă s-ar fi năpustit o șarjă de cavalerie.

   - Nu te opri, Seth! Nu te opri!

   - N-aș putea nici să vreau...

   Se avântă până când explozia de sanzții erotice îl prinse în vârtejul ei.

   În timp ce furtuna se potolea, își lăsă capul pe umărul ei. Niciodată în viața lui nu mai simțise ceva atât de intens, puternic, exploziv...

   Și deodată, își aminti că uitase. La dracu`! Niciodată nu mai fusese atât de absorbit de pasiune îîncât să uite să ia măsuri de prevedere.

   Când dădu să-și ridice capul, Darcy murmură:

   - Nu te mișca. Mă simt atât de bine...

   Și se cuibări și mai strâns la pieptul lui.

   - Pe canapea am sta mult mai comod.

   Darcy ridică din umeri.

   - Îmi place aici.

   Chicotind, Seth observă:

   - Cred că dormi pe tine.

   - Nu dorm. Sunt... mulțumită.

   Îi cuprinse fața între mâini.

   - S-ar putea să avem o problemă.

   Ochi ei se deschiseră larg.

   - Ce?

   - Am fost neatenți.

   Văzu cum cuvintele lui își făceau efectul.

   - Da, am fost.

   - Îmi pare rău.

   - Și eu am fost de bină, nu numai tu.

   - Darcy, dacă rămâi gravidă...

   - Las-o baltă, Seth. Dacă se întâmplă, vedem noi atunci. Până vom fi siguri că nu pot rămâne însărcinată, vom avea mai multă grijă.

   Da, negreșit. Seth nu voia să aducă pe lume un copil născut din întâmplare. Un moment, și-o imagină pe Darcy însărcinată cu copilul lui. Își alungă imaginea din minte înainte de a stărui prea mult asupra ei.

      Seth își apropie mașina de trotuarul din fața casei lui Darcy, opri motorul și se rezemă cu capul de tetiera din catifea gri.

   Trecuseră două săptăâni de când dorința îi învinsese prudența obișnuită. Cu o seară în urmă, Darcy îi spusese că nu avea de ce să-și facă griji. Nu rămăsese gravidă.

   Deschise portiera, coborî și vârî cheia în buzunarul pantalonilor. Fără să sune, deschise ușa cu plasă și intră. La parter nu era nimeni, așa că se îndreptă spre ușa din spate. Auzind voci pe verandă, se opri.

   Darcy îi citea Jennei o poveste. Seth ascultă cum i se ridica și cobora vocea cu timbru alto senzual. Citea despre un iepuraș care întreba un personaj numit Calul de Piele ce se întâmpla când jucăriile prindeau viață.

   Seth o auzi pe Marsha strigând-o pe Jenna. Fetița se codi, până când Darcy o asigură că aveau să termine cartea în aceeași zi, mai târziu. Apoi, Seth ieși pe verandă și-i făcu Jennei cu mâna, în timp ce fetița fugea pe după gardul viu.

   Darcy închise cartea și-l așteptă să se așeze pe balansoar.
   Mângâindu-i părul, Seth oftă:

   - Faci minuni pentru oboseala omului.

   În timp ce se cuibărea la pieptul lui, Darcy își plimbă degetele peste pieptul cămășii albe tricotate.

   - Dacă ești obosit, putem face aici ceva de mâncare. Nu e nevoie să ieșim.

   - Nu, e prea cald. Vic mi-a spus despre un restaurant din Harrisburg, pe malul râului. A spus că au niște biftecuri delicioase, și e o atmosferă foarte destinsă.

   Bătu cu degetele în coperta cărții de pe genunchii lui Darcy.

   - Te-am auzit citind. Despre ce e vorba? Părea cam dificilă pentru vârsta Jennei.

   - E una dintre favoritele ei. O știe pe de rost.

   Seth întoarse cartea pentru a citi titlul.

   - „Iepurele catifelat.” De ce catifelat?

   - E de catifea, nu de pluș sau blană. Dar, așa cum îi spune Calul de Piele, asta n-are nicio importanță, atât timp cât Băiatul îl iubește. Povestea spune cum prinde viață Iepurele, datorită iubirii Băiatului. Arată cum doare iubirea uneori - blana ieprașului se roade și se zdrențuiește - cum cere sacrificii. Dar și cât de magică și glorioasă este.

   Își dădea seama că asta era părerea lui Darcy despre iubire. Dar, în fond, trecutul ei era cu totul diferit de al lui. Nu știa dacă el, unul, crezuse vreodată în iubire. Numai de un lucru nu se îndoia: că iubirea nu le învinge pe toate.

   Darcy adăugă:

   - Jenna insistă că ursulețul și cățelul ei sunt adevărațp. Arată ca și cum ar fi fost iubiți - câinele mai are doar o ureche, iar ursulețul și-i pierdut jumătate din umplutură.

   Seth preferă să schimbe subiectul.

   - Până nu uit: Peg și Vic vor să știe dacă săptămâna viitoare ai vrea să luăm cina la ei.

   - Mi-ar face plăcere să-i cunosc.

   - Fii pregătită pentru un mare tărăboi. Tom are 6 ani, iar Nevin, 4. Sunt niște băieți și jumătate.

   - Nu pot fi mai răi decât copiii fraților mei.

   Darcy se îndepărtă puțin de el.

   - Aseară mi-a telefonat David. Locuiește în Lancaster. De câțiva ani, el și Joel au închiriat o casă în Wildwood, ca să petreacă acolo o săptămână în august. Vrea să știe dacă vin și eu.

   - Și-ai să te duci?

   Darcy zâmbi.

   - Nu. Prefer să stau aici și să-mi petrec săptămâna aia cu tine.

   - Cât de des îți vezi familia?

   - Cu gașca lui David mă văd destul de des, cam o dată pe lună. Cu Joel și familia lui din New Jersey e mai greu. Ne adunăm cu toții de sărbători. Îmi amintesc ultimul Thanksgiving pe care l-am petrecut cu tata. A fost balamucul de pe lume. Am pârlit curcanul, păsatul era plin de cocoloașe, copilul lui Joey avea febră. Dar, până la urmă, a ieșit frumos.

   - Întotdeauna mi-am dorit să am frați sau surori. Când ești singur la părinți, ai o viață foarte pustie.

   Mărturisirea îl surprinse chiar și pe el însuși.

   Darcy își ridică mâna spre gâtul lui și, când Seth întoarse capul și-i sărută degetele, îl privi ca și cum i-ar fi făcut cadou încă o parte din sufletul lui.

   Seth se întrebă ce avea să se întâmple când mâinile ei ajungeau în prea multe părți.

Capitolul 9

      Darcy și Marsha se relaxau la soare. Trecuse un timp de când nu mai petrecuseră câteva momente de liniște împreună.

   De când Seth nu-l mai reprezenta pe Brad, Marsha îl acceptase în viața lui Darcy. Tensiunea dintre ele se risipise.

   Darcy luă o înghițitură de apă rece din paharul de lângă șezlong.

   - Peste câteva săptămâni va fi ziua lui Seth. Vreau să-i organizez o petrecere surpriză.

   - I-ar plăcea?

   Darcy oftă.

   - Nu cred că-i un om căruia să-i placă surprizele, dar asta va fi altfel. V-aș invita numai pe tine, Chuck și Jenna, plus Peg și Vic. Și aș face totul cât mai simplu.

   - Mi se pare o idee bună. Îmi plac Peg și Vic. Ne-am distrat bine la picnicul pe care l-ai pregătit săptămâna trecută.

   Picnicul avusese mare succes. Fără complicațiile cauzate de existența lui Brad, Chuck îl acceptase pe Seth la fel de ușor ca Marsha. Vic și Peg păruseră să se distreze de minune. Lui Darcy îi plăcuse enorm să-și vadă prietenii înțelegându-se atât de bine cu Seth. Erau semne de bun augur.

   Marsha își aplica loțiune pentru bronzat pe picioare.

   - Chuck m-a cerut de soție.

   Pe Darcy o străpunse un junghi de invidie, dar în curând îl înlocui fericirea sinceră pentru Marsha.

   - Și ce-ai spus?

   Prietena ei se întinse pe spate, cu ochii închiși.

   - Nimic. I-am spus că mai am nevoie de timp.

   - De ce?

   Ca și cum în poziție culcată n-ar fi putut gândi limpede, Marsha se ridică în capul oaselor, adunându-și picioarele cu genunchii sub bărbie.

   - După plecarea lui Brad, Jenna m-a întrebat dacă vom mai avea destulă mâncare, dacă vom locui mai departe în casa asta. Era îngrijorată că nu voi putea s-o întrețin, sau c-am să plec și eu. Vreau să știe că sunt singura ființă care va avea vreodată grijă de ea. Nu vreau să creadă că trebuie să depindem de un bărbat. Ne putem descurca și singure.

   Darcy știa că și ea putea să se descurce singură. Dar asta n-o împiedica să jinduiască după un angajament din partea lui Seth. Știa că ține la ea, dar nimic mai mult. Poate că, dacă-i spunea că-l iubea... 

   Nu. Asta ar fi creat o distanță între ei. Seth nu credea în căsătorie. Dacă-i spunea că-l iubea, ar fi crezut că încerca să forțeze nota, să-l manipuleze. Dar nu știa dacă se mai putea abține multă vreme.

   Poate că, în curând, avea să-i spună și el c-o iubea. I se părea că simțea iubirea în mâinile lui, că i-o vedea în ochi, că i-o recunoștea în oftaturi, dar tânjea s-o audă exprimată și prin cuvinte.

   Marsha avea șansa unei comuniuni cu un bărbat, și nu trebuia să se folosească de fiica ei ca de o scuză.

   - Nu crezi că Jenna s-ar simți mai în siguranță dacă ar ști că tu și Chuck aveți grijă de ea? Chiar este ăsta adevăratul motiv pentru care eziți? Sau, poate, ți-e frică să ai încredere în Chuck?

   - Sigur că mă tem să-i acord încrederea mea! se răsti Marsha. M-am ars o dată. N-aș suporta din nou tortura unei căsnicii ratate, care să ducă la despărțire și divorț.

   - Poate ai nevoie să aștepți câțiva ani, propuse Darcy pe un ton pragmatic.

   Capul Marshei se întoarse repezit spre ea.

   - Să aștept câțiva ani?

   Darcy luă sticla și-și unse din belșug brațele cu loțiune.

   - Sigur. Spune-i lui Chuck că pe moment nu poți avea încredere în niciun bărbat. Spune-i că s-ar putea ca în câțiva ani să te răzgândești.

   - Dar atunci l-aș pierde... Nu pot să...

   - Nu poți să ai încredere în el, dar nu vrei să-l pierzi? insistă Darcy.

   - Nu că n-aș putea să am încredere în el...

   - Nu vrei să ai.

   - Darcy, ce să fac?

   - Dacă vrei să-nveți să ai din nou încredere, trebuie să începi prin a avea încredere. Asta-i singura cale s-o recapeți.

   Marsha își privi îngândurată degetele de la picioare.

   - Chuck nu m-a dezamăgit niciodată. E un om de nădejde, serios, responsabil, tot ceea ce n-a fost în stare Brad să fie. Aș vrea doar...

   - Ce?

   - Aș vrea să-l fi întâlnit acum 10 ani.

   Darcy închise capacul sticlei și o lăsă să cadă pe iarbă. Se întinse pe spate, închizând ochii.

   - Poate că atunci nu era momentul potrivit.

   - Trebuie să hotărăsc dacă acum e momentul potrivit.

   După o pauză, Marsha o întrebă:

   - Cu tine și Seth cum e?

   Deschizând iar ochii, Darcy miji pleoapele spre cer.

   - Mă tem că vreau mult mai mult decât vrea el și oricât de mult am sta împreună, asta n-o să se schimbe. Mă simt nici în car, nici în căruță...

   - Dacă ți-ar cere să te muți cu el la Philadelphia, ai vinde firma și te-ai duce?

   - Nu știu. Inima îmi spune că da. Dar capul spune că ar trebui să fiu sigură că între noi e mai mult decât o simplă aventură. Ar putea ca până la urmă să nu mă aleg cu nimic.

   - Philadelphia ar însemna o mare schimbare.

   - Voi afla cât de mare. Seth mi-a cerut să merg cu el acolo, în weekendul următor. Un prieten al lui dă un mare bairam. Nu sunt sigură c-am să mă integrez.

   - De când ai început să-ți faci griji cu integratul?

   - Oamenii ăia sunt colegii și prietenii lui Seth. Trăiesc într-o lume diametral opusă lumii mele. Au bani, servitoare, cai...

   - Pentru numele lui Dumnezeu, Darcy! Oameni sunt și ei! Niciodată nu ți-a fost greu să-ți formezi relații în societate. Va fi totul bine.

   - Sper și eu, murmură Darcy. Sper...

   Trăgându-și peste cap cu respect rochia de seară, Darcy o lăsă să-i cadă peste sâni, până pe șolduri. Potrivi poalele lungi și drepte, își strecură brațul într-o mânecă și reuși să încheie fermuarul de la spate.

   Culoarea rochiei era neobișnuită - mai deschisă cam cu două nuanțe decât părul ei și cusută cu fir de aur. Își legase părul într-o coadă franțuzească din care scăpau șuvițe rebele în jurul urechilor.

   Deși știa că arăta bine, mâna îi tremura n timp ce-și aplica rimelul. Era nervoasă. Și nu știa ce gândea Seth. Fusese tăcut în timpul drumului și, cu cât se apropiau mai mult de Philadelphia, cu atât îi simțea mai clar încordarea. Își dorea să-i fi vorbit despre sentimentele lui. Dar lui Seth nu-i stătea în fire așa ceva.

   Așa că aștepta, încercând să-și alunge presimțirile negre.

   Seth se opri în ușa camerei de hotel, privind-o. Niciodată nu văzuse o femeie care să arate mai firesc atât în salopetă, cât și în rochie de seară de la casa de modă.

   Părea imposibil, dar în ultimele câteva săptămâni dorința lui crescuse, în loc să scadă. Putea face dragoste cu ea oriunde și oricând. Comunicarea dintre trupurile lor era incontestabilă. Dar, în ultima vreme, părea să fi intervenit și altceva. Darcy îi dădea impresia că ar fi încercat să-i spună ceva, fără a recurge la cuvinte.

   Un colțișor al inimii lui voia să-i răspundă la fel. Și totuși, nu putea. Seth nu-i dădea voie. Ajunsese să aibă în Darcy mai multă încredere ca în oricine, dar încă mai exista o linie invizibilă pe care n-o depășea, și n-o lăsa nici pe ea s-o treacă. Nu-și putea asuma riscul unei încrederi atât de mari. Dacă lăsa să cadă ultima barieră, Darcy putea să-l distrugă.

   De când plecaseră din Hershey, Seth era nervos. Poate fiindcă știa că acea călătorie avea să-l determine să ia o hotărâre, o hotărâre care urma să-i afecteze pe amândoi.

   - Arăți fabulos, murmură el, apropiindu-se de ea și îmbrățișând-o.

   Darcy se întoarse în brațele lui să-l privească.

   - Și tu.

   Își plimbă degetele peste pliurile apretate ale cămășii lui. Dar, când mâna ei atinse reverul smochingului, iar ochii îi întâlniră privirea, se uită la el ca la un străin.

   - Te duci des la asemenea petreceri?

   Seth o prinse de umeri, mângâindu-i gâtul, pentru a o asigura că era același om din Hershey.

   - Obișnuiam, cândva. O dată la două săptămâni. Prinde bine pentru avocatură să rămân cât mai vizibil. Pe asociați îi interesează întotdeauna cele mai recente cazuri, noii clienți află despre munca mea. De ce?

   - Mă întrebam doar.

   Seth îi ridică bărbia.

   - Îmi verifici obiceiurile mondene? Uneori, îmi aduceam și câte o parteneră, alteori nu.

   - Încerc să-mi imaginez viața pe care o duceai.

   - Viața mea consta numai în muncă. Petrecerea din seara asta va fi doar o plăcere.

   Pentru că Seth o ajutase să-și prindă un colier și o pereche de cercei cu perle, pentru că insistase să-i încheie el cataramele sandalelor aurii cu tocuri-cui, pentru că-i sărutase meticulos fiecare loc pe care-l atingea cu degetele, ajunseseră cu întârziere la petrecere. Nimeni, însă, nu păru să observe.

   Toți îl primiră pe Seth ca pe un fiu risipitor și în curând deveni clar că era solicitat din toate părțile, iar Darcy trebuia să se descurce singură. Nu putu să nu admire îmbrăcămintea femeilor: lame auriu, mărgele orbitoare, mătăsuri platinate. Oare acele femei se îmbrăcau așa la fiecare petrecere? Își cumpărau câte o ținută pentru fiecare weekend? Darcy era curioasă în legătură cu viețile lor și le asculta atentă discuțiile despre bucătărese, decoratori de interior și bijuterii.

   Multe dintre femei aveau cariere, câteva erau snoabe, cele mai multe se cunoșteau între ele. La unele conversații, Darcy participa cu ușurință, altele o plictiseau.

   La un moment at, se pomeni așezată pe o canapea de satin roșu și negru, cu o farfurie pe genunchi. O femeie atrăgătoare, care se prezentă cu numele de Patrice, se așeză alături.

   Ochii ei căprui scânteiau, iar claia de bucle negre îi tresălta în jurul feței.

   - Excelent bufet, nu-i așa? Furnizorul lui Gail știe cum să prezinte o masă opulentă. Probabil c-am să mă îngraș 5 livre doar privind-o.

   Greutatea furculiței din mâna lui Darcy sugera că era din argint masiv, nu alpaca suflată.

   - Îi cunoști de mult pe Gail și soțul ei? Eu i-am întâlnit doar în treacăt, dar mi s-au părut drăguți.

   - De vreo 5 ani. Când au cumpărat casa asta, am devenit vecini. E ca un palat, nu? Dacă nu mi-ar plăcea a mea atât de mult, aș fi invidioasă.

   Înfipse furculița într-o perișoară suedeză și savură sosul de smântână închizând ochii cu voluptate.

   - Ai venit cu Seth Hallaran, nu-i așa?

   Darcy înghiți o ciupercă umplută.

   - Da. Îl cunoști?

   - Am auzit de el. Soțul meu e judecător la tribunalul districtual. Spune că Seth era unul dintre cei mai buni avocați specialiști în dreptul familial. E adevărat că renunță la practica din Philadelphia?

   Darcy simulă un mare interes pentru chifteaua de crab din farfurie.

   - Nu sunt sigură că s-a hotărât încă.

   - Am auzit că Seth și-a luat un concediu, a închis cabinetul, și-a subînchiriat apartamentul. Pare să fie ceva permanent, dar nu-mi pot imagina un om ca Seth îngroându-se într-un orășel de provincie a cărui principală atracție e parcul de distracții. E un om prea puternic, prea ambițios. S-a obișnuit să trăiască în luminile rampei. Dar cred că știi toate astea. L-ai cunoscut în domeniul profesional?

   - Nu, a venit la garajul meu.

   - La garajul tău...?

   Darcy simți că făcuse o greșeală, dar era prea târziu ca să mai bată în retragere.

   - Da, am un garaj de reparații auto.

   - Vorbești serios?

   O femeie slabă și colțuroasă, care stătea pe scaunul de lângă Patrice, repetă cu uimire:

   - Reparații auto?

   Lui Darcy îi venea să se ascundă sub canapea și spera ca obrajii să nu i se fi înroșit la fel de tare ca părul, când îl văzu pe Seth privind-o. Expresia lui era de nepătruns, și se întrebă dacă nu cumva îl pusese într-o situație penibilă.

   - În camera de alături e muzică, îi spuse el, întinzându-i mâna. Vrei să dansăm?

   Darcy făcu un efort pentru a-și alunga roșeața din obraji, deși știa din experiență că nu era în stare. Se ridică în picioare, cu capul sus.

   - Da, aș vrea.

   Înainte, însă, de a apuca să-i explice lui Seth ce se întâmplase, un bărbat cu părul alb ca zăpada, obraji fălcoși și un zâmbet mieros, îl bătu pe umăr.

   - Seth, toată seara am așteptat să-ți vorbesc. Cunosc pe cineva interesat de specialitatea ta. Vrea să deschidă o acțiune pentru fiica lui de 2 ani. Ar putea fi încă un caz pe care să ți-ș crestezi pe răboj, dacă ți se pare că are șanse.

   Omul îi dădu lui Seth o carte de vizită.

   - Aici sunt ambele lui numere, de la birou și de acasă. Ai să-l suni?

   Seth o privi pe Darcy, apoi cartea de vizită, gânditor.

   - Am să-l sun luni dimineața.

   Prin inima lui Darcy trecu un junghi de dezamăgire. Dacă Seth s-ar fi gândit într-adevăr să rămână în Hershey, n-ar fi acceptat un caz în Philadelphia.

   Seth o conduse pe ring, alunecând ușor, aproape fără să-i apese spatele. O purtă printr-o serie de pași complicați, pe care Darcy nu-și amintea să-i fi învățat sau exersat, dar nu conta. Niciodată nu se simțise mai frumoasă sau mai grațioasă. Seth o învârtea ușor, ea parcă plutea prin aer. Vedea emoția din ochii lui și o împărtășea.

   Când melodia se sfârși, izbucniră aplauze. Deodată, Darcy își dădu seama că ea și Seth stăteau singuri în mijlocul încăperii, înconjurați de mulțimea invitaților. Toți zâmbeau și dădeau din capete cu admirație.

   Seth era roșu la față.

   - Te miști ca în vis.

   - Numai fiindcă și tu ești în același vis cu mine.

   Zâmbetul lui se șterse, iar Darcy își dădu seama cât de tare o durea speranța unui viitor împreună cu el.

   Muzica începu din nou, iar mulțimea se individualiză, oamenii abordându-i pentru a le comenta talentul. Darcy se simțea acceptată printre ei. Nu mai era o străină.

   Dansară și conversară până la ora 1 noaptea. Mâna lui Seth stătea tot timpul pe talia ei, pe șold sau pe umeri.

   În drum spre hotel, Darcy își rezemă capul pe umărul lui Seth, iar el îi puse posesiv o mână pe coapsă. Îl privi cum descuia ușa și intra în apartament. Își aruncă sacoul pe spătarul canapelei tapițate cu păr de cămilă, își desfăcu cravata și o vârî în buzunar.

   Darcy își dădu seama cât de firești erau pentru el luxul hainelor scumpe, eleganța salonului imitație după Louis XV.

   După un timp, îi ceru încet:

   - Vorbește-mi despre procesele de custodie. Chiar sunt așa cum par la televizor și în filme?

   Seth nu-i răspunse imediat. Glasul lui păru să plutească prin cameră.

   - Sunt mult mai urâte.

   În ton îi revenise acea tristețe greu de definit.

   - De ce o faci, Seth?

   Știa ce fel de om era. Nu făcea totul numai pentru bani sau prestigiu.

   După o pauză, Seth răspunse:

   - Pentru că așa am hotărât.

   Ori de câte ori se apropia prea mult, de fiecare dată când găsea câte o fisură în armura lui, el se retrăgea. Dintr-odată, Darcy regretă că dragostea lor neprotejată nu se finalizase printr-o sarcină. Jinduia să-i rămână o parte din el pe care s-o prețuiască toată viața. Și totuși, ar fi intervenit atât de multe complicații...

   Simți mâna lui pe umăr.

   - Știi cât de mult te doresc?

   Nu iubire. Nu nevoie. Dorință. Înghițindu-și nodul din gât, Darcy răspunse:

   - Spune-mi.

   - Te-am privit toată seara. Am văzut cum te priveau și alți bărbați. Unii chiar au încercat să flirteze cu tine pe sub nasul meu, dar tu n-ai marșat. De ce?

   - Fiindcă nu vreau să flirtez decât cu tine, nu și cu alții.

   Ochii lui se întunecară, iar mâinile îi deveniră mai îndrăznețe, strecurându-se sub materialul rochiei.

   - Toată seara nu m-am putut gândi decât că voiam să scap din mulțimea aia și să te aduc înapoi aici. Nu vreau să te împart cu nimeni.

   Cu o voce subțire, abia auzită, Darcy răspunse:

   - Nici eu nu vreau să te împart.

   Seth își coborî capul până când gura lui o găsi pe a ei.

   - Îți place efectul pe care-l ai asupra mea, nu?

   Darcy îi ciuguli mijlocul buzei de sus, își frecă obrazul de al lui, începu să-i muște lobul urechii, până când Seth se cutremură din tot trupul.

   - Aproape la fel de mult cum îmi place efectul tău asupra mea.

   - Femeie, amândoi vom avea ocazia să ne satisfacem plăcerile.

   Întinse mâna până în spatele ei și stinse lumina.

   - Vreau să te văd scăldată în lumina lunii și a stelelor.

   Numai licăririle orașului și razele corpurilor cerești mai penetrau întunericul.

   Seth scoase perlele lui Darcy, agrafele din păr, apoi degetele lui începură să-i alunece peste materialul rochiei de pe umeri în josul spinării, spre șolduri.

   - Mă întreb ce ai pe dedesubt... murmură el cu glas sufocat.

   - De ce nu încerci să afli?

   Provocarea ei felină stârni săgeți arginii în ochii lui Seth. Focul din adâncurile acestora o făceau să ardă de nerăbdare să rămână goală în brațele lui.

   Nu mai exista niciun trecut, niciun viitor, doar prezentul efemer.

Capitolul 10

      Două săptămâni mai târziu, serpentine de hârtie creponată albe și albastre se întindeau din ușa bucătăriei lui Darcy până la candelabrul de sticlă lăptoasă de deasupra mesei din sufragerie.

   Darcy, cu obrajii umflați, sufla într-un balon alb pe care scria cu litere bleumarin HAPPY BIRTHDAY. Îl frecă de șorțul ei galben, electrizându-l astfel încât să se prindă de peretele neted.

   Auzi o bătaie la ușa din spate și trecu grăbită în bucătărie.

   Vic privea prin plasa de la ușă, zâmbind. Lângă el stătea Peg, cu o cutie în ambalaj viu colorat.

   - Intrați! le strigă Darcy. Mă bucur atât de mult că ați putut veni.

   Vic deschise ușa, iar Peg trecu pragul, bătându-se cu palma peste abdomenul rotunjit.

   - Ăsta micu` s-a hotărât să coopereze... cred. Oricât de nerăbdătoare aștept să se nască, n-am vrut să pierd petrecerea lui Seth.

   Îi zâmbi soțului ei.

   - Toată săptămâna am fost cuminte, așa că acum pot să-mi fac de cap.

   - Mda, am ținut-o numai cu lapte smântânit și pește, glumi Vic. Așa că poate să mănânce și tort, și înghețată, și câteva gustări.

   Peg își suflă în sus bretonul blond de pe frunte, dându-și ochii peste cap.

   - Se crede gardianul, antrenorul și conștiința mea. Nu mai știu ce să fac cu el. Ce-ai zice să-l ții aici până se naște copilul? Atunci poate o să am și eu puțină liniște.

   Vic oftă, exagerat de adânc.

   - Nu-mi recunoaște meritele. Iar Seth ar avea de făcut niște comentarii foarte colorate dacă m-aș culcuși pe canapeaua lui Darcy.

   - Sunt sigură că Seth are o încredere implicită în tine, zâmbi Peg amuzată.

   - Iubito, Seth și cu mine am fost colegi de cameră. După poznele pe care le-am făcut...

   Peg își trecu degetul peste obrazul soțului ei.

   - Mi le-ai povestit pe toate, nu?

   Darcy se uită de la unul la altul. Îi simpatiza pe amândoi, din prima zi când îi cunoscuse. Se iubeau enorm, vizibil. Chipul lui Vic era blând, tandru, iubitor. Ultimele zile de sarcină își făceau efectul asupra lui Peg. Arăta obosită și stingherită. Dar nu încăpea nicio îndoială cât îl iunea pe Vic, nici cât de mult își dorea acel copil.

   Darcy îi luă cadoul din mână.

   - Mai bine du-te și fă-te comodă.

   Peg intră cu pas legănat în sufragerie și-și rezemă mâinile de masă, înainte de a se așeza pe un scaun.

   - N-ai nevoie de ajutor?

   - Încă nu. Când ajunge aici și Marsha, vom pune mâncarea și băuturile.

   - Vinerea, Seth încearcă să plece de la birou pe la 6, dar când am plecat eu încă mai era acolo. La ce oră v-ați înțeles că sosește aici?

   - La 8 și jumătate. I-am spus că lucrez la garaj până târziu și am de făcut niște cumpărături. Crede că vom mânca friptură la grătar, pe tăciuni încinși. Sper să nu fie dezamăgit.

   - Crezi că bănuiește ceva? întrebă Peg, în timp ce se apleca înainte, arcuindu-și spatele.

   Zâmbi recunoscătoare când Vic începu să i-l maseze.

   - N-aș crede. Întrucât ziua lui e miercuri, crede că o vom sărbători în weekendul viitor. Mâinea pleacă la Philadelphia, așa că nu i se pare anormal că am propus să ne petrecem o seară liniștită aici.

   Peg îi aruncă o privire complice, făcând-o să roșească. Noroc că tocmai atunci intră Marsha, cu un tort de ciocolată pe care scria „Happy Birthday Seth”.

   Darcy așteptă să audă motorul mașinii lui Seth. Când îl auzi, îi trimise pe toți în bucătărie și se duse la ușă. Inima îi bătea cu putere, sub tricoul cu flori verzi și galbene.

   Când Seth deschise ușa cu plasă și intră, Darcy îl privi cu un zâmbet misterios. Drept salut, el o cuprinse în brațe, dându-i un sărut care să-i oprească inima în loc și mai multe nu. Chiar când simțea că se topea la pieptul lui, cinci glasuri strigară la unison:

   - Surpriză!!!

   Darcy își dori să fi avut la ea un aparat de fotografiat. Expresia de pe chipul lui Seth era neprețuită. Uluire, întristare și stinghereală.

   Îi spuse încet:

   - Nu-mi vine să cred că ai făcut asta.

   Darcy nu știa dacă însemna că era mulțumit sau nu.

   Vic se apropie și-l bătu pe Seth pe spate.

   - Ți-am făcut-o, amice. Era și timpul să apari. Peg a-nceput să se plângă ce foame-i e.

   - Vic!

   Peg veni și ea să-l îmbrățișeze pe Seth și să-l sărute pe obraz.

   În toată agitația, Jenna se strecură până lângă Seth și-l trase de mână. Seth se aplecă până la nivelul ei și o întrebă:

   - Ai știut despre asta în seara când ne-am dus să luăm cornete de înghețată?

   - Da! dădu ea viguros din cap. I-am promis lui Darcy să păstrez secretul și am făcut-o. Am încercat s-o conving să cumpere pizza, dar ea a spus că sandvișurile cu șuncă și brânză merg mai bine la o petrecere.

   Arătă spre decorațiuni.

   - Și eu am ajutat-o să le aleagă pe astea.

   - Pariez că i-ai fost de mare ajutor, spuse serios Seth, îmbrățișând-o în semn de mulțumire.

   Apoi se ridică și, conform ordinului primit de la Marsha, se așeză primul la coada de la bufet. Când o căută lângă el pe Darcy, aceasta dispăruse.

   După ce-și umplu farfuria, o puse pe masa de cafea și o căută pe Darcy cu privirea. Stătea aplecată în fața ușii frigiderului, scoțând un platou. Când se ridică, Seth apăru lângă ea și-i luă platoul din mâini.

   Darcy păru fâstâcită.

   - Am uitat ouăle umplute. Trebuie să le pun pe masă, și...

   Seth puse platoul pe bufet, închise ușa frigiderului și cuprinse fața lui Darcy între palme.

   - Îți mulțumesc.

   Darcy se arătă ușurată, ca și cum s-ar fi temut de reacția lui. Zâmbind, îi făcu cu ochiul.

   - Cred că-ți datorez 35 de sărutări.

   - Pentru moment, ajunge una singură, șopti el, cu o clipă înainte ca gurile să li se întâlnească.

   Spargerea unui balon și hohotele de râs care urmară risipiră vraja momentului. Seth transformă sărutul într-o mângâiere stăruitoare, continuând s-o țină în brațe.

   Respirația lui îi adie peste ureche, când îi spuse:

   - Musafirii așteaptă ouăle umplute.

   Darcy murmură la pieptul lui.

   - Cred c-ar fi mai bine să le ducem înăuntru.

   - Nu încă. Am nevoie de 1 minut, doar dacă nu cumva vrei să-mi împrumuți un șorț ca să ascund efectele a ceea ce-am făcut aici...

   Darcy se frecă de el, iar Seth o mustră:

   - Stai locului femeie, altfel procesul de răcire o să dureze mult mai mult.

   - Dacă vrei, pot să suflu... chicoti ea. Zici că-s ventilator!

   Seth îi dădu o pălmuță la fund, apoi se îndepărtă cu câțiva centimetri.

   - Dacă-mi tot pui imaginația pe jar, n-o să mai prindem nimic de mâncare.

   Când Seth și Darcy reveniră lângă ceilalți, glumiră cu toții, începând să stea de vorbă și să râdă, până când Jenna îi șopti ceva Marshei la ureche, iar mama ei răspunse:

   - Bine.

   Apoi trase adânc aer în piept și-l luă pe Chuck de mână.

   - Chuck și cu mine ne căsătorim. Luna viitoare, dacă putem aranja totul până atunci.

   Darcy rămase cu gura căscată. Când își reveni exclamă:

   - Dar e extraordinar! Când ați luat hotărârea asta?

   - Aseară, răspunse Chuck. Am turnat în ea șampanie și i-am promis soarele, luna și stelele de pe cer. La al cincilea pahar, a acceptat.

   Marsha îl înghionti în coaste.

   - Am acceptat după primul pahar și i-am spus că mă mulțumesc numai cu luna. Nu-s o femeie pretențioasă.

   Toți izbucniră în râs, iar Seth îi întinse mâna lui Chuck.

   - Felicitări.

   Vic și Peg îi felicitară și ei. Darcy îi zâmbi fericită Marshei și se duse la bucătărie, urmată îndeaproape de Jenna.

   Seth spera ca Marsha și Chuck să fie fericiți în căsătorie. Brad păruse să-și accepte actualul loc în viața Jennei. Dar Seth se întreba ce efect urma să aibă această logodnă. Dacă nu cumva Brad avea să se simtă amenințat. Se mai întreba și dacă Marsha și Chuck urmau să aibă copii. Chuck avea aceeași vârstă cu Seth. În niciun caz nu era prea târziu.

   Seth își aminti de un vis pe care-l avusese săptămâna trecută.

   Se făcea că ținea în brațe un copil cu părul lui negru, dar și cu frumoșii ochi verzi ai lui Darcy. Imaginea era atât de clară!

   Și-o alungă din minte, reamintindu-și că 50% dintre căsnicii eșuau. Copiii sufereau. Până și Jenna urma să rămână cu cicatrice care nu se vindecau niciodată. Ar fi vrut să nu fie așa, dar nu avea ce face.

   Darcy și Jenna îl smulseră din reverie, aducând tortul plin cu lumânări aprinse.
   În timp ce o privea pe Darcy venind spre el, ochii lui Seth deveniră nefiresc de umezi. Făcuse eforturi mai mari decât ar fi fost necesar. Pentru el. Pe de o parte, ar fi preferat să n-o facă. Dar, pe de altă parte, inima îi vobra de bucurie că o făcuse.

   Darcy și Jenna puseră tortul pe măsuța de cafea, în fața lui. După ce trase adânc aer în piept, Seth stinse toate lumânările. Când ridică privirea, Dacry aplauda cu aceeași exuberanță copilăroasă ca a fetiței.

   Apoi, Darcy tăie tortul și împărți linguri de înghețată. Privind în jur, îi văzu pe Chuck și Marsha ținându-se de mână, apoi pe Vic și Peg discutând ceva. Vic părea îngrijorat; Peg îl bătu ușurel pe piept, zâmbind.

   În sfârșit, se uită la Seth, care stătea lângă ea. Și el îi privea pe Vic și Peg. Apoi ochii i se îndreptară spre mâinile unite ale lui Chuck și Marsha, și în sfârșit către Jenna, care lovea într-un balon de deasupra. Darcy ar fi vrut să-i poată citi gândurile.

   Oare credea că Marsha și Chuck puteau fi fericiți? Nu vedea că Vic și Peg erau o pereche în culmea fericirii?

   În momentul în care privirile lui Seth și Darcy se întâlniră, Peg risipi tensiunea, apropiindu-se de Darcy pentru a-i spune pe un ton firesc:

   - Vic și cu mine trebuie să plecăm. Ăsta micu` s-a hotărât să-și facă apariția azi. Treceam pe-acasă după valiza mea, apoi ne ducem la spital.

   Darcy puse jos cuțitul.

   -Ți-a început travaliul? Te simți bine? Să-ți dau ceva?

   - E pentru a treia oară, Darcy. Știu ce se întâmplă. Mă simt foarte bine. Îmi pare doar rău că n-am apucat să mănânc din tort.

   Râse.

   - Vic e întotdeauna mai nervos decât mine. Și, după cum i s-au răsfrând buzele, dacă-n două minute nu ieșim pe ușă, o să mă ia pe sus. Ar fi foarte rău pentru spatele lui, și dezastruos pentru siguranța mea.

   Seth o îmbrățișă încurajator și-i făcu un semn cu degetul mare în sus fostului său coleg de cameră. Toți le urară numai bine.

   După ce Peg și Vic plecară, Seth despachetă cadourile. De la Vic și Peg primise un pulover gri cu monograma lui, în scriere veche englezească. Marsha și Chuck îi aduseseră o cămașă de costum. Jenna îi înmână pachetul de la ea, însoțit de o cravată de mătase.

   Cadourile lui Darcy rămăseseră la urmă: o centură lucrată manual, un CD cu jazz pe care Seth spusese că și-l dorea, un stilou elegant. Îi mulțumi cu un sărut prelung, dar reținut. Darcy spera să fie la fel de mulțumit și de cadoul final.

   Într-un târziu, Seth și Darcy rămaseră singuri. Deschizând dulapul, Darcy scoase un pachet dreptunghiular lat, învelit în hârtie albastră simplă.

   Se așeză lângă Seth pe canapea și i-l oferi cu un zâmbet nesigur.

   - Voiam să ți-l dau când rămâneam singuri.

   Seth o privi nedumerit, desfăcu funda albă și despachetă cadoul. Când văzu ce era se încruntă, din ochi pierindu-i orice expresie. Imediat, Darcy înțelese că gestul ei impulsiv fusese de fapt o greșeală monumentală.

   Seth răsfoi „Iepurașul catifelat”, apoi ridică spre ea o privire pătrunzătoare.

   - Asta ascunde un înțeles special?

   Darcy îi înfruntă privirea fără să șovăie.

   - Părea să te intereseze. M-am gândit că poate ți-ar plăcea s-o ai în bibliotecă. Ar putea fi la fel de incitantă intelectual ca tomurile tale de drept.

   Punând cartea pe masă, Seth se ridică și începu să se plimbe prin cameră.

   - Sigur, n-ai avut niciun motiv ascuns, spuse el încet, cu glasul încărcat de furie.

   Darcy își umezi buza de jos cu vârful limbii și se avântă:

   - Poate că am avut. M-am gândit că, dacă o citești, vei descoperi că iubirea nu are de ce să te sperie, ci poate fi foarte binevenită.

   Fălcile lui Seth se strânseră.

   - Te joci de-a psihologul amator?

   - Nu, Seth. Vreau doar ca între noi să existe comuniune. Să-mi spui toate lucrurule pe care nu le știu despre tine. E chiar atât de greu să înțelegi că vreau să cunosc tot ceea te-a făcut să devii așa cum ești? Îmi ascunzi atât de multe...

   Cu un mormăit nervos, Seth aruncă o privire pe fereastră, înfundându-și adânc mâinile în buzunarele pantalonilor verzi.

   - Bine, Darcy. Să-ți prezint un mic istoric de caz. Atunci, mă vei putea analiza după pofta inimii. Mama mea a fost o femeie egoistă. Spunea că mă iubea, dar nu făcea prea mult ca s-o arate. Viața ei consta în partide de bridge, meciuri de tenis, turnee de golf, petreceri... mereu numai petreceri. Se certa încontinuu cu tata. El încerca să discute rațional cu ea, s-o convingă să-și găsească un scop nobil în viață, s-o lase mai moale cu băutura. Ea răcnea la tata că n-o înțelegea, că era un maniac al muncii care nu trecea pe-acasă decât ca să-și schimbe hainele. Certurile dintre ei erau tot mai zgomotoase și mai pline de ură.

   Pe Darcy o durea inima pentru băiețelul care trebuise să asculte scandalurile dintre părinții lui. Nici nu era de mirare că Seth avea o părere atât de proastă despre căsătorie.

   Fără ca tonul să i se schimbe, fără să i se clintească niciun mușchi, Seth continuă:

   - Părinții mei au divorțat când aveam 7 ani. Eu voiam să locuiesc cu tata, iar el dorea custodia. Dar mama provenea dintr-o familie înstărită, cu o poziție socială foarte înaltă. Deși nu mă dorea, nu l-a lăsat pe tata să mă ia cu el. N-ar fi dat bine, spunea ea. S-ar fi simțit dizgrațiată. Ce-aveau să spună vecinii...?

   Clătină din cap, ca și cum n-ar fi vrut să-și amintească, dar nu avea încotro.

   - Au ajuns la tribunal. Procesul a durat 3 luni. Nimeni nu m-a întrebat și pe mine ce doream. Familia ei l-a angajat pe cel mai bun avocat de custodie pe care-l puteau plăti. Al tatei n-a fost la fel de bun. Mama a câștigat procesul.

   Își frecă bărbia cu degetele.

   - Tu ai avut o familie de oameni iubitori. N-ai cum să înțelegi cât de singur m-am simțit după ce a plecat tata... După proces, am început să-l văd o dată pe săptămână. Dar, când venea să mă ia, se certau la fel ca pe vremea când fuseseră căsătoriți. Când aveam 11 ani, tata a fost avansat viceguvernator al unei bănci din Erie. De-atunci, am început să-l văd o dată pe lună și timp de două luni, vara. Doream îngrozitor de tare să locuim împreună. Dar el nu avea bani ca să declare recurs, iar avocatul lui l-a sfătuit să n-o facă.

   Darcy ar fi vrut să spună ceva, dar știa că trebuia să-l lase să termine.

   - Când aveam vreo 15 ani, mama a început o relație cu candidatul pentru funcția de primar. Nu-l plăceam; nu mă plăcea nici el pe mine. Într-o seară am fost obraznic cu el și m-a lovit atât de tare, încât mi-a dat sângele pe nas. Atunci am știut că nu mai puteam rămâne. Notele mele din școală scădeau încontinuu, mă încurcasem într-un anturaj nefast, niște tineri scandalagii... Nici măcar nu mă simțeam bine cu ei, dar preferam să fiu acolo decât acasă.

   - Și ce s-a întâmplat?

   - În seara aceea, i-am spus mamei că dacă nu mă lăsa să plec definitiv la tata, aveam să-i distrug reputația. Prin zvonuri. Plătind un anunț la ziar prin care să declar public că era alcoolică. Nu-și putea asuma un asemenea risc. În sfârșit, m-a lăsat să plec.

   Privirea i se îndreptă spre cartea de pe masă.

   - Așa că nu-mi vorbi tu mie despre gloria iubirii. Nu cred în basme, nici în fericirea în dragoste până la adânci bătrâneți.

   Sosise momentul să-i spună, să vadă dacă sentimentele ei aveau vreo importanță pentru el.

   - Dar eu te iubesc, Seth. Asta nu înseamnă nimic? Ai să-mi refuzi iubirea pur și simplu? Ca și cum nici n-ar exista?

   Seth păru șocat de declarația ei. Avu nevoie de un moment ca să-și revină.

   - Între noi nu e decât atracție fizică, Darcy. Pur și simplu o atracție fizică și nimic mai mult.

   În timp ce obrajii i se înfierbântau, Darcy avu senzația că inima-i cădea printre măruntaie.

   - Deschide ochii! E mai mult decât plăcere, mai mult decât sărutările tale și mângâierile mele. Ni se ating inimile.

   Privind-o cu o expresie ciudată, Seth întrebă pe un ton prudent:

   - Ce încerci să-mi spui?

   - Am nevoie de mai mult decât o aventură.

   Îl privi în ochi.

   - Te iubesc, Seth. Dar nu te pot iubi în continuare fără să mă iubești și tu la rândul tău.

   Tensiunea care vibrase în jurul lor săptămâni de zile păru să se solidifice între ei. Seth își trecu o mână prin păr, nervos, nehotărât.

   - Nu pot trăi numai din sentimente, Darcy. Astea-s ca frunzele moarte în vânt. Azi sunt, mâine nu mai sunt. Încerci să le cercetezi și se fărâmițează.

   Vocea ei era doar o șoaptă când răspunse:

   - Dacă se fărâmițează, înseamnă că de la bun început n-au fost substanțiale.

   Se lăsă o tăcere prelungită. Seth nu mai știa ce să spună. Propriul lui cinism în privința căsătoriei îl apăsa ca un jug greu. Nu putea să scape de el, îl purta de prea multă vreme.

   În sfârșit, Darcy se ridică în picioare și începu să strângă pahare.

   - De ce nu-ți duci cadourile în mașină?

   Lipsa de emoție din vocea ei îl zgudui. Expresia-i era încremenită, iar degetele i se mișcau absent. Când Seth reveni, o găsi în bucătărie, punând vasele în spălător. Îl întrebă încet, dar cu subînțeles.

   - Ai să accepți cazul din Pshiladelphia?

   Seth luă câteva tacâmuri de pe bufet și le puse în suportul din fața spălătorului de vase.

   - Nu știu. Am vorbit de două ori la telefon cu ghilbert, iar semnalele de la el sunt contradictorii. Mâine după-amiază am o întâlnire în care voi afla tot ce trebuie să știu ca să mă hotărăsc.

   - Când ai să te-ntorci?

   - Abia duminică spre seară. La amiază am un prânz de afaceri.

   Darcy aruncă pe chiuvetă cârpa de spălat vase.

   - Dacă pleci în zorii zilei, eu mă duc la garaj. Am avut o săptămână lungă.

   - Șapte zile, la fel ca toate celelalte.

   În sfârșit, se întoarse spre el, ridicând bărbia și privindu-l în ochi.

   - Seth, emoțiile mele sunt prea amestecate în momentul de față. Ar fi nedrept pentru amândoi...

   Deruta din ochii ei îi sfâșie lui Seth inima. Întinse brațele și o cuprinse într-o îmbrățișare mângâietoare.

   - Ai să fii aici duminică seara? Vreau să trec pe la tine după ce mă-ntorc.

   - Voi fi aici.

   Da, avea să fie acolo. Dar asta nu însemna că-l primea din nou în viața sau în patul ei. Amândoi aveau de luat niște hotărâri. Până duminică.

   - Iar stai cu privirea în gol... o admonestă Marsha pe Darcy, care stătea așezată la masa din sufragerie.

   Darcy credea că frământarea legată de Seth avea să treacă, în timp. Dar nu se întâmplase așa. Nu putea să-i uite ochii cenușii ca norii într-un asfințit de vară, sau felul cum mâinile lui îi trezeau trupul la viață, ori poziția hotărâtă a bărbiei.

   Poate n-ar fi trebuit să accepte s-o ajute pe Marsha la invitațiile pentru nuntă. Fusese o naivitate să-și închipuie că se putea concentra asupra nunții Marshei fără să se gândească la Seth.

   Marsha o bătu ușor peste degete.

   - Te simți bine?

   - Atâta vreme cât am o ocupație, da. Toată săptămâna am lucrat la mașinile din garaj. Când stau în birou, nu fac nimic.

   Se auzi soneria. Darcy o privi pe Marsha.

   Prietena ei ridică din umeri.

   - Nu pot fi Chuck sau Jenna. E prea devreme.

   Când deschise ușa, Darcy rămase cu gura căscată. Nici chiar Iepurașul Catifelat, dacă ar fi apărut acolo în carne și oase, n-ar fi surprins-o mai mult.

   Seth purta un hanorac roșu, pantaloni reiați negri și avea o expresie serioasă pe față. Ținea un pachet mare sub braț și o cutie de la patiserie în mâna dreaptă.

   - Pot să intru?

   De ce venise? Aducea daruri? Se schimbase ceva? Nu-și dorea decât un singur dar - iubirea lui. Și se temea s-o spere.

   Marsha își drese vocea.

   - Bună, Seth.

   Capul lui se întoarse brusc.

   - A, bună. Nu știam că Darcy are musafiri.

   - N-are niciun musafir. Doar eu sunt aici, și tocmai plecam.

   Deodată, Darcy se temu să rămână singură cu Seth.

   - Nu e nevoie să...

   Marsha își luă haina de pe canapea și o îmbrăcă.

   - Ba e nevoie. Lasă invitațiile alea în pace, le putem termina și mâine.

   Și, cu un gest de salut, ieși.

   Ochii lui Seth îi găsiră pe ai lui Darcy.

   - Putem sta jos?

   Darcy înghiți în sec. Niciodată nu se mai simțise atât de stânjenită în prezența lui.

   - Sigur.

   Se așeză pe canapea și rămase în așteptare.

   Seth lăsă cutia pe masa de cafea, iar pachetul cel mare îl puse pe genunchi. Scoțându-și hanoracul, se așeză în fotoliu, parcă anume ca să păstreze distanța. Nu-i putea descifra expresia.

   Inima lui Seth bătea atât de tare, încât abia mai putea să respire. Darcy era frumoasă ca întotdeauna, dar arăta obosită... ca și cum n-ar fi dormit bine... Părea trasă la față, astfel încât ochii-i erau imenși, incredibil de verzi. În timp ce el își scormonea sufletul, dându-și seama cât de mult o iubea, Darcy încercase să-l uite. Oare reușise?

   Simți un junghi în piept. Uitase și discursul pregătit dinainte, și dorul de a o lua în brațe.

   - M-am înșelat, Darcy. În legătură cu noi. N-am putut recunoaște ce simțeam. Dar acum pot. Am nevoie de tine în viața mea.

   Darcy privea cutia pe care i-o pusese pe genunchi. Trăgând aer în piept ca să-și adune curajul, Seth se avântă mai departe. Simțea nevoia să scoată totul din el și nu mai știa cum să înceapă.

   - Mi-ai provocat emoții și m-ai pus să mă confrunt cu sentimente pe care le îngropasem de mult. Mi-ai provocat zile de frământare și tumult, dar mi-ai dăruit mai multă liniște și iubire decât am cunoscut vreodată. 

   Fața ei era inexpresivă, iar Seth nu știa dacă vorbele lui aveau vreun efect sau nu. Poate că era mai bine dacă-i cerea să vadă cadoul.

   - Deschide cutia, Darcy.

   Darcy săltă capacul cutiei și dădu la o parte hârtia de mătase. Vârând mâinile înăuntru, scoase un iepuraș maro mițos, îmbrăcat într-o vestă de catifea albastră.

   Puse cutia deoparte.

   - E adorabil, Seth. Dar nu înțeleg...

   - Uită-te ce are în buzunar.

   Darcy își strecură degetele în buzunărașul vestei. Seth își ținu respirația, până când găsi inelul. Îl ridică, privindu-l fix, fascinată de scânteierile diamantului cu fațete.

   Cu glas răgușit, Seth o întrebă:

   - Ce crezi, copiii noștri îl vor putea face să prindă viață? Așa cum m-ai făcut tu să mă trezesc la viață, Darcy?

   Ochii ei se luminară în sfârșit, înțelegând.

   Seth se trase pe marginea fotoliului.

   - Am crezut că-mi doream libertatea. Tu mi-ai dăruit-o, lăsându-mă liber. Ceea ce am înțeles de-atunci e că nu pot avea  libertatea decât dacă te am pe tine. Mi-ai dăruit libertatea de a fi cel care sunt. Ani de zile m-am prefăcut, închipuindu-mi că drepturile bărbaților erau problema. Dar adevărata problemă era aceea că mă temeam să risc, mă temeam să iubesc. Tu m-ai făcut să nu mă mai prefac. Te iubesc, Darcy. Vrei să te măriți cu mine?

   Niciodată nu-și mai dezgolise astfel sufletul, în fața nimănui. Doamne sfinte, numai de l-ar iubi și ea la fel de mult cum o iubea el!

   Strângând inelul în mână, Darcy sări în picioare. Seth se repezi spre ea în același timp și o cuprinse în brațe. Se lăsară în voia pasiunii, fără să se mai poată sătura unul de altul. Buzele lor se striveau unele de altele, se mușcau și se mângâiau.

   Darcy cunoștea bucuria deplină de a iubi și de a fi iubită la rândul ei. Emoția sinceră din ochii lui Seth era inconfundabilă, se regăsea în buzele și mâinile lui care o mângâiau.

   În sfârșit, Seth întrebă cu glas răgușit:

   - Unde-i inelul?

   Darcy se retrase ușor, își aduse mâna între ei și o desfăcu.

   Luându-i inelul din palmă, Seth i-l puse pe deget.

   - Cât te mai iubesc...

   Dragostea din ochii lui ardea orbitor; nu mai încerca nici s-o ascundă, nici s-o nege. Era goală și minunată.

   - Îți promit să te iubesc până la adânci bătrâneți...

   Darcy îi trase capul spre ea, primind cu bucurie apăsarea zdrobitoare a buzelor lui, și fără niciun echivoc, folosind limbajul unei femei îndrăgostite pentru toată viața, îl asigură că-i credea făgăduiala.

SFÂRȘIT