..................................
2-3
- Nu-mi place decizia ta, dar o respect, spuse el, mângâindu-i obrazul. Ai un puternic simț al realității. Așa ceva e foarte rar.
..................................- Nu-mi place decizia ta, dar o respect, spuse el, mângâindu-i obrazul. Ai un puternic simț al realității. Așa ceva e foarte rar.
Darcy tremura, iar pulsul îi bătea mai repede în vena de la gât. Așa reacționa de fiecare dată când o atingea. Iar Seth voia s-o atingă mai mult. S-o sărute. Intenție care fu imediat pusă în aplicare.
Când își înclină capul și o cuprinse cu brațele, Darcy rămase absolut nemișcată. La cel mai mic semn de rezistență, Seth s-ar fi retras. Dar ea nu se împotrivea, făcându-l să-și dea seama că era încremenită nu din indiferență, ci de nerăbdare.
Mirosea ca o grădină, iar când buzele lui se depuseră ferm peste ale ei, Seth simți că avea un gust mai dulce decât al oricărui fruct pe care-l savurase vreodată. Ușor, îi prinse buza de sus între dinți, iar Darcy gemu încet. Sângele lui Seth pulsa și vâjâia prin vene. Contactul intim crea o tulburare de-a dreptul dureroasă.
Își înclină buzele spre dreapta, apoi spre stânga, după care le întredeschise.
Nesigură, Darcy și le despărți și ea e ale ei.
Seth îi invadă gura cu o intensitate furioasă, străpungând, sfredelind, mângâind. Dorința lui era la fel de puternică, iar tensiunea lui crescândă își căuta eliberarea. Se mișca lipit de ea, spre excitația amândurora. Niciodată nu se mai aprinsese atât de ușor, numai cu un sărut să dea foc simțurilor. Doamne Sfinte, ce efect ar fi avut dacă se culca gol alături de ea?
Întrerupse sărutările pentru a respira și, cu acel prilej, trase în piept și simțul realității. Darcy tocmai îi spusese că nu voia să-l mai întâlnească. Seth își păstră pentru el șirul de înjurături care-i treceau prin cap, ca să n-o șocheze. O singură privire spre fața ei îl înștiința că era dusă la fel de departe ca el.
Eliberând-o încet, o privi cum revenea pe pământ. Era și mai adorabilă, cu obrajii înroșiți, buzele inflamate și ochii încă strălucitori după pasiunea pe care i-o deșteptase.
Darcy își veni în fire încet, iar Seth văzu hotărârea izgonind de pe fața ei ultimele semne ale dorinței.
- O să-mi fie dor de tine.
Deși părea o nebunie, Seth înțelese ce voia să spună.
- Dacă mă hotărăsc să nu-l mai reprezint pe Brad, am să-ți telefonez.
-Mi-ar face plăcere, spuse ea încet.
Voia s-o sărute din nou, avea nevoie s-o sărute iar, însă dacă o făcea, risca să nu mai plece. Și o respecta pe Darcy prea mult ca să profite de ea.
Se întoarse și porni spre ușă, înainte de a apuca să se răzgândească.
Opt zile mai târziu, Darcy tocmai inspecta niște conturi întârziate, când sună telefonul.
- Garajul Kearn. Vă pot ajuta cu ceva?
- Sper că da, răspunse un glas cu timbru baritonal ușor de recunoscut.
Inima lui Darcy zvâcni în piept, amintindu-și atingerea buzelor lui Seth, senzația mâinilor lui, gustul sărutului. Niciodată, până atunci, nu-și dăduse seama ce efect putea să aibă un sărut. Își spuse la nesfârșit că hotărârea ei era cea mai înțeleaptă pentru toată lumea, dar asta n-o împiedica să simtă că-i lipsea un lucru pe care n-avea să-l mai regăsească niciodată.
„Păstrează-ți calmul.”
- Bună, Seth. Ce faci?
- Bine - din moment ce vorbesc cu tine.
Darcy avu iar senzația că i se întorcea inima cu susul în jos.
- Ai vreun.... motiv anume pentru care m-ai sunat?
- Brad avea ieri o întâlnire cu mine, și n-a venit. Nu reușesc să-l găsesc. Ți-a spus cumva Marsha dacă s-a răzgândit?
Oare i se părea numai ei, sau în glasul lui Seth se simțea speranța.
- N-am mai vorbit cu Marsha de câteva zile, dar sunt sigură că, dacă Brad renunța la idee, mi-ar fi spus.
- E de-a dreptul ridicol!
- Ce?
- Nu ne vedem, fiindcă Brad s-ar putea să stabilească o întâlnire cu mine. Dă-mi voie să te-ntreb, Darcy, pentru tine are sens chestia asta?
Luată așa, nu avea. Darcy știa chiar mai bine decât Seth cât de neserios putea fi Brad.
- Vino cu mine sâmbătă seara la Penn National.
- La cursele de cai?
- Putem lua cina aici, după care mergem cu mașina să vedem câteva curse. Ce zici?
- Și dacă Brad programează altă întâlnire?
- Te sun și o contramandăm pe a noastră. De acord?
Inima răspunse în locul ei:
- Da.
- Excelent. Am să te mai sun după ce rezerv locurile.
În timp ce-și lua rămas bun de la el, Darcy zâmbi. Acea întâlnire n-avea să rămână la voia sorții. Era doar o întâlnire, iar dacă Brad nu-l contacta pe Seth, avea s-o savureze ca atare.
O simplă întâlnire nu era o poveste romantică de-o vară. O întâlnire nu era începutul unei relații serioase. O întâlnire era doar o simplă întâlnire, iar Darcy era hotărâtă să se simtă bine.
Darcy potrivi pentru a treia oară cele două perne de pe canapea, apoi își examină mâinile, ca să se asigură că aveau manichiura impecabilă și pielea fină ca petalele de trandafiri.
Când privi spre trandafirul roți pus într-o vază pe gheridon, se simți ca o sticlă de cola caldă zgâlțâită zdravăn. Seth i-l trimisese împreună cu un bilet prin care o anunța că abia aștepta seara aceea. Era un gest plin de considerație, care o făcea să se simtă cu totul deosebit.
Când auzi soneria, își netezi nervoasă cu degetele șoldurile treningului fără mâneci. Materiaul turcoaz mulat pe trup i se frecă ușor de glezne în timp ce pășea spre ușa cu plasă. Când ridică privirea spre Seth, înghiți în sec, cu inima luându-i-o la galop.
Pantofii lui de in bej cu croială perfectă și tricoul Oxford crem cu mâneci scurte îi accentuau lățimea umerilor, lungimea picioarelor și negreala părului.
Seth o așteptă să deschidă ușa, apoi își lăsă ochii să-i cerceteze trupul, de la decolteul en-coeur al bluzei, până la picioarele încălțate cu sandale albe. Darcy își simți obrajii înroșindu-se ca purpura.
Seth chicoti:
- Ești delicioasă când roșești.
- Avantajul meu. Oamenii îmi spun că sunt sănătoasă. Rumenă-n obraji.
După ce închise ușa, Seth o urmă în living.
- Ți se întâmplă tot timpul, sau numai cu mine?
Darcy își luă de pe fotoliu poșeta de piele.
- Cu tine, roșeșc mai mult decât în ultimii 5 ani la un loc. Probabil din cauza zodiei. Ce ești?
Dacă spunea „taur”, avea să moară. Iar vorbise gura fără ea.
- Fecioară, răspunse el cu un licăr în ochi, provocând-o să comenteze.
Nu s-ar fi atins de răspunsul lui nici cu-o prăjină lungă de 7 metri.
- Eu sunt săgetător. Știi cumva dacă suntem compatibili?
Seth o prinse de coate, trăgând-o încet spre el, cu mâinile și poșeta prinse între trupurile lor. O sărută pe vârful nasului.
- Dansăm bine împreună, dar poate n-ar strica să facem și altă încercare.
- La ce te gândești? întrebă Darcy, simțind dintr-o dată că i se tăia respirația.
- La ceva special. Dar cred că e mai bine să așteptăm până după cină.
Darcy dădu vag din cap, dojenindu-se în sinea ei. Nu se putea să explodeze un butoi cu pulbere ori de câte ori Seth se apropia de ea.
- Ochii tăi albaștri-verzui virează mai mult spre verde când te gândești că am să te sărut.
Darcy zâmbi.
- Crezi că asta înseamnă ceva?
- Sper să însemne că-ți trezesc pasiune.
Țistui din limbă.
- Nu știu, Seth... Ăsta ar putea fi un text folosit și verificat des.
- Mi-e foarte clar că nu e cazul să te iau cu „texte”. Probabil le-ai auzit pe toate.
- Cred că ți-ai format o impresie greșită despre mine. Bărbații îmi vorbesc mai mult despre bătaia motorului, decât despre culoarea ochilor mei.
- Greu de crezut.
- Fă bine și crede.
Seth îi ridică bărbia.
- Ești o femeie foarte frumoasă care, întâmplător, se pricepe la mașini.
- Mulțumesc, prea bunule domn, răspunse Darcy, cu o reverență glumeață.
Ridicându-i o șuviță de păr, Seth începu să i-o răsfire între degete.
- Hai să mergem, până nu mă hotărăsc să rămân aici și să te sărut în timp ce caii aleargă pe pistă și cina se răcește al restaurant.
Seth rezervase locuri la un restaurant elegant. Dar, când intrară în parcare, își dădură seama că era ceva în neregulă. Prin fața intrării forfoteau oameni, printre care și câteva chelnerițe în uniforme negre cu alb.
Darcy nu-l așteptă pe Seth, deschizând portiera și sărind afară. Seth o urmă imediat, în timp ce o ospătăriță începea să-i explice ce se întâmplase.
Avusese loc un mic incediu la bucătărie, repede stins cu un extinctor. Dar localul se umpluse de fum, inclusiv sala de mese.
Seth se uită la ceas.
- Dacă vrem să mâncăm la alt restaurant, va trebui să așteptăm. Sau, avem de ales între cină și curse.
- Putem alege și cursele, și un alt fel de cină. Haide. Tu conduci, eu te îndrum.
Darcy îl îndrumă spre periferia orașului. Clădirea în fața căreia opriseră avea panourile albite de vreme, iar lângă ea se afla un mic spațiu de parcare plin cu mese pentru picnic.
Entuziasmul lui Seth nu se compară cu al ei, în timp ce Darcy cobora și-l conducea spre ușă.
Zece minute mai târziu, îl privea peste lemnul aspru al mesei de picnic, în timp ce Seth mușca lacom dintr-o pâinișoară umplută cu carne condimentată.
- Delicios!
- Pari surprins.
- După cum arată...
- Judeci o carte după copertă? Mă șochezi!
Când Seth se încruntă la ea, Darcy râse.
- La bufetul ăsta se găsește cea mai bună mâncare grecească pe care am gustat-o vreodată.
Seth aruncă o privire spre celelalte mese ocupate de familii și cupluri, în timp ce un număr impresionant de mașini soseau și plecau.
- Cred că și alții sunt de aceeași părere.
Darcy ridică o furculiță cu musaca.
- Vrei să guști?
Ochii lui îi întâlniră pe ai ei, iar Darcy uită de antreul gresesc, în timp ce Seth se apropia încet. Buzele lui înconjurară furculița, trăgând din ea bucățica de vânătăt, în timp ce privirea nu i se desprindea din ochii lui Darcy, încărcată cu un mesaj extrem de senzual.
- Nu așa prevăzusem să luăm cina.
În glasul lui se simțea dezamăgirea, ca și cum cineva l-ar fi lăsat de izbeliște.
- Dar cum prevăzuseși?
- O cină discretă și intimă, în doi. Cu languste.
- Par genul care să prefere langustele?
Seth închise un ochi, îngustându-și-l pe celălalt, în timp ce o măsura cu privirea.
- Mă rog... poate mai degrabă un cordon bleu.
Darcy râse:
- Și tu? Tu ce fel de persoană ești?
Rezemându-se de spătar, Seth își îndreptă umerii.
- Mă analizezi?
- Nu.
Tăcu un moment, apoi spuse:
- Mi-e greu să vorbesc despre mine.
- Am observat.
Gura lui se răsfrânse răutăcios.
- Puteam să te cred naivă, dar m-am răzgândit. Mă surprinzi încontinuu.
- Manevrezi prea ușor balanța jocului. Iar l-ai întors în defavoarea mea.
- Avocatul din mine...
- Seth, vreau să știu mai multe despre tine.
Pe chipul lui Seth se succedară mai multe emoții, ca niște nori trecând prin dreptul soarelui. În cele din urmă, spuse:
- Părinții mei au divorțat când aveam 7 ani. Până la 15 am locuit în Williamsport, apoi m-am mutat în Erie, cu tatăl meu.
- Tatăl tău e avocat?
- Nu. E guvernator de bancă.
- Îl vezi des?
- O dată la câteva luni. Avem o cabană în Poconos, pe care o folosim pentru vânătoare.
- Vânați cerbi?
Seth zâmbi.
- Așa zicem că facem. N-o prea luăm în serios. Niciunul dintre noi n-a mai doborât un cerb de ani de zile. E doar evadare - fuga de zgomot, de agitația vieții moderne, de prea multe conveniențe. Acolo, viața e simplă. Te trezești la crăpatul zorilor, te întorci acasă când vezi că se întunecă. Trăiești după ceasul naturii, nu după cel făurit de mâna omului. Și-ți găsești liniștea.
Darcy bănuia că aceea era o dimensiune a lui Seth pe care puțini oameni ajungeau să o cunoască.
- Cred că înțeleg. Nu cerbii contează nu-i așa?
Fără a-i aștepta răspunsul, continuă:
- Vânătoarea satisface o tendință primitivă din sufletul omului.
Văzând cât de bine îl înțelegea, o altă tendință primitivă păru să se aprindă în ochii lui Seth, iar Darcy își simți inima răspunzându-i. Copleșită de valul de căldură care-i inunda trupul, își coborî ochii și începu să se joace cu furculița, încercând să se gândească la o replică spirituală sau măcar cât de cât inteligentă.
Dregându-și vocea, nu putu decât să-l întrebe:
- O vezi des pe mama ta?
- Nu.
Răspunsul lui scurt o făcu să ridice capul. Observă că Seth stătea mai țeapăn, iar ridurile din jurul gurii i se adânciseră.
- Are o carieră?
Pe chipul lui Seth nu se citea nicio emmoție, iar ochii îi era brutal de reci.
- În felul ei. Nu ne înțelegem.
Ușile se trântiseră cu zgomot. Subiectul era închis.
Darcy respecta perimetrul trasat de el, dar voia să încerce hotarele abordând alt subiect pe care nu-l discutaseră.
- De ce n-ai reprezentat decât bărbați?
Seth se aplecă înainte și-și încrucișă brațele pe masă.
- Știu că mulți bărbați sunt vinovați că nu plătesc pensie alimentară și alocații pentru copii hotărâte în instanță. Dar există și mii de bărbați cinstiți care au fost nedreptățiți. Voi să fie niște tați buno, dar nu-și pot vedea copiii decât o dată pe săptămână, sau în weekenduri. Unii se mulțumesc cu atât. Însă există tot mai mulți care vor să-și aibă copiii alături. Și au tot atâtea drepturi ca și mamele copiilor. Încă mai există judecători care cred că numai mama poate fi un părinte iubitor. Asta-i apă de ploaie.
Oare ce-ar fi spus Seth dacă ar fi știut că și ea intenționase să nască un copil și să-l crească, fără să-i spună tatălui? O străbătu un fior rece pe șira spinării. De unde proveneau convingerile atât de înverșunate ale lui Seth? Aveau vreo legătură cu propriul tată? Și ce făcea Seth când soția bărbatului pe care-l reprezenta era părintele cel mai bun?
Nu-i puse aceste întrebări, pentru că nu voia să înceapă o discuție despre Marsha - iar conversația într-acolo s-ar fi îndreptat. Preferă să schimbe subiectul.
Ultima cursă se sfârși aproape de miezul nopții. În timp ce mergeau spre mașină, Seth o cuprinse cu brațul pe după umeri. Darcy nu se mai simțise nicicând atât de ocrotită și apărată.
Când mașina se opri în fața casei ei, îl întrebă:
- Ai vrea să intri?
- Cu cea mai mare plăcere.
Darcy îl așteptă să-i deschidă portiera, apoi coborî. Brațul lui îi încercui posesiv talia în timp ce mergeau spre ușa din față. O semilună răspândea destulă lumină pentru ca Darcy să-și găsească cheia și să descuie.
O dată în casă, îl întrebă:
- Vrei puțin vin? Sau ceai cu gheață?
- Ceai cu gheață.
În câteva minute, Darcy reveni cu paharele. După ce le puse pe măsuța de cafea, se așeză și ea pe canapea, la câțiva centimetri de Seth. Căldura care radia din ochii lui ar fi putut să prăjească niște hribi.
Seth începu să-i mângâie obrajii cu degetele mari. Când gurile li se întâlniră, mâna lui se strecură sub părul ei, ținându-i capul pe loc. Seth întredeschise încet buzele. Vârful limbii lui porni peste deschizătura gurii ei, cerând să i se permită să intre.
Darcy reacționă nesigur, dar Seth nu se putea mulțumi cu atât.
- Dă-mi limba ta, murmură el.
Supusă, începu să-i exploreze la rândul ei gura. Seth scoase un geamăt slab, inhalându-i aroma, gustându-i dulceața, pierzându-și capul.
Darcy gemu, arcuindu-se la pieptul lui. Seth ridică încet capul, privind-o cu pleoapele coborâte.
- Reacționezi atât de frumos...
Ochii ei erau umezi.
- Datorită ție, Seth.
Răspunsul suna atât de sincer, de nevinovat... Deloc așa cum se așteptase el. Dar cel mai mult îl impresionau cinstea și loiailitatea ei. Trebuia să afle...
- Întotdeauna reacționezi așa? Întotdeauna ești atât de pasională?
Un moment, Darcy îl privi nedumerită.
- Nu înțeleg.
Seth se hotărî să vorbească explicit.
- Cu toți bărbații ești așa, sau numai cu mine?
Darcy scutură din cap, ca pentru a și-l limpezi, apoi îl privi cu un amestec de șoc și furie.
- Dar tu, le descoși așa pe toate femeile pe care le săruți?
Seth trebuia să treacă peste starea ei defensivă. Descoperise că, în relațiile cu Darcy, sincerittatea dădea cele mai sigure rezultate.
- E foarte important pentru mine să știu. Nu ești o femeie ca oricare alta.
După ce se gândi un timp la cuvintele lui, Darcy murmură cu voce înceată:
- De mult n-am mai avut de-a face cu niciun bărbat.
- De cât timp?
Ridicând capul îi evită privirea.
- Are vreo importanță?
- Are foarte mare importanță, crede-mă. De când?
- De 4 ani, răspunse ea scurt.
- De 4 ani?
Seth fu lovit de o revelație, înțelegând în sfârșit un lucru pe care încercase să-l ignore, sau să nu-l creadă.
- Cu câți bărbați ai avut... relații apropiate, Darcy?
Obrajii ei se înroșiră. De astă dată, nu mai era clar dacă de furie sau jenă.
- Vrei un număr exact?
- Câți? insistă el.
- Unul.
Seth expiră cu zgomot, înjurând. Era mai rău decât crezuse. Femeia aceea nu avea aventuri, sau interludii amoroase temporare.
- Și ce s-a întâmplat?
- A plecat! A stat o vară, apoi a plecat.
- Iar tu crezuseși că avea să fie mai mult de-atât.
- Bineînțeles că da!
În ochi i se citea o durere cumplită, înspăimântătoare..
- A spus că mă iubea. Am crezut că urma să rămână, sau să mă cheme cu el. Dar n-am intrat niciodată în planurile lui.
Seth simțea că povestea era mult mai complicată, dar asta nu-l privea. Ceea ce-l interesa erau gândurile de-acum ale lui Darcy. Se simțea jenat și stingherit. Nu voia să se folosească de ea, nici s-o rănească.
- Asta ai fi vrut să se întâmple astă seară?
Darcy se înroși și mai tare în obraji.
- Nu. Adică... nu încă.
- Nu încă?
- În niciun caz. Vreau să te cunosc, să ajungem la o comuniune...
Comuniune? Avusese Seth vreo comuniune cu cineva? Cu mama lui, nu; era prea preocupată de-ale ei ca să-l asculte. Nici cu tatăl lui; avea destule pe cap. Și nici cu prietenii. Seth nu voise niciodată ca aceștia să-i cunoască durerile din suflet. Pentru un adult, comuniunea însemna să-i dea altcuiva putere asupra lui. Și n-avea de gând să facă asta.
- Ce vrei să împărțim în comun, Darcy?
- Gânduri, sentimente...
Profunzimea dorinței ei îl străbătu dureros ca o furcă.
- Nu pot face asta.
- De ce?
Clătină din cap.
- Eu nu așa îmi trăiesc viața.
- Spune-mi de ce, Seth.
- Fiindcă nu am timp, fiindcă nu vreau, fiindcă...
- Fiindcă ți-e frică.
Intuiția ei lovise drept la țintă.
- Poate că mi-e. Poate că am motive să-mi fie frică. Ți-am spus clar că nu mă interesează o relație permanentă.
- Știu. Iar eu ți-am spus că nu mă interesează o aventură scurtă. Atunci, de ce m-ai mai invitat în oraș?
- Fiindcă ai spus că nu vrei dureri de inimă. M-am gândit că puteam să ne întâlnim, să ne simțim bine împreună...
- Și să nu ne ardem? N-oi fi având experiență, dar nici proastă nu-s.
- Nu e nevoie ca relațiile între oameni să fie restrictive, replică el. Bărbații și femeile se pot bucura unii de compania celorlalți fără să se întoarcă pe dos ca niște haine.
- Prietenia e una. Și chiar și prietenia, dacă e adevărată, doar când i se întâmplă ceva. Dar adevărata intimitate este cu totul altceva. N-aș putea-o lua niciodată cu ușurință. Iar dacă ai fi găsit-o vreodată, nici tu n-ai mai fi putut.
Adevărata intimitate. Se referea la iubire, atașament, devotament. Tot ceea ce evita el. Făcu un pas înapoi. Între ei se lăsă o tăcere apăsătoare - și mult mai mult decât atât.
Seth se simțea tentat să întindă mâinile spre Darcy, să-i șteargă tristețea din ochi. Dar ce i-ar fi putut oferi în schimb? Ea dorea mult mai mult decât era el dispus să dea.
Se ridică.
- Mai bine plec. Dorim lucruri diferite.
Darcy nu spunea nimic. Nu încerca să-l facă să se răzgândească. Îl privea doar cu ochii aceia mari, albaștri-verzui.
Seth nu mai suporta să vadă dezamăgirea care-i umezea, așa că se duse la ușă și ieși.
Seth nu mai suporta să vadă dezamăgirea care-i umezea, așa că se duse la ușă și ieși.
Capitolul 5
Marți după-amiază, Seth stătea în biroul lui, gândindu-se la weekend.
Ori de câte ori închidea ochii, își amintea viu fața lui Darcy, finețea de petală a pielii ei, senzația trupului ei în brațele lui, sub buzele lui.
Încerca să o uite. Duminică, luase cina cu Vic. Peg îl îndopase până nu mai putuse respira. Cei doi băieți ai gazdelor îl fugăriseră toată după-amiaza. Dar cuvintele lui Darcy continuau să-l urmărească, prin cele mai întunecate unghere ale minții:
„Vreau să te cunosc, să ajung la o comuniune cu tine...”
Nu știa dacă se pricepea să trăiască în comuniune cu cineva. Nu știa nici dacă voia să încerce.
Dar niciodată nu mai întâlnise o femeie ca Darcy. Niciodată nu mai cunoscuse o femeie care să-i trezească dorința de a se gândi la mai mult decât la o relație superficială. Darcy trebuia să știe că nici nu se putea pune problema căsătoriei...
Căsătorie! Poftim, acum se gândea la căsătorie!
Căsătorie! Poftim, acum se gândea la căsătorie!
Poate că, după seara de sâmbătă, Darcy nu voia să-l mai vadă. Exista și complicația cu Brad Winston. Brad încă nu-i telefonase, iar Seth nu-și putea organiza viața pe bază de „poate”. O dorea pe Darcy. Avea de gând să-i expună toate faptele și s-o lase să hotărască. Negru și alb. Sau aveau să se mai vadă, sau nu. Scurt pe doi. Logica îl slujise bine întotdeauna. Darcy nu făcea excepție.
Își împinse scaunul de la birou. Poate că, după ce trecea pe la garaj, avea să mai poată lucra puțin.
Împingându-și părul de pe frunte cu podul palmei, Darcy continuă să parcurgă comenzile de a doua zi dimineață.
Îi era greu să se concentreze, iar asta o enerva. Își tot spunea că trebuia să-l uite pe Seth, dar nici gând s-o facă! Întorcându-se spre panoul cu cuie din spatele biroului, luă o cheie de contact. Avea nevoie de o ocupație cu mâinile, poate că și creierul avea să le urmeze...
Când auzi ușa laterală deschizându-se, se întoarse... și rămase înlemnită, cu toate simțurile feminine intrându-i în acțiune.
Seth intră în garaj și așteptă ca ochii să i se adapteze la semiîntunericul dinăuntru. Darcy simți cum i se înroșeau obrajii, în timp ce Seth străbătea cu pași întinși distanța dintre ei.
- Hai să mergem la tine în birou și să stăm de vorbă.
Darcy încercă să-și pună armura, dar îi era cam greu, când îl privea în ochi.
- Nu avem ce discuta. Ai spus foarte clar ce anume vrei și ce nu vrei.
Seth trecu după tejghea, o luă ferm de braț și o conduse spre birou.
- Seth, n-are niciun rost. Vizăm valori diferite...
O trase și mai tare.
- Vreau să vorbesc cu tine. Între patru ochi.
Când ajunseră în cabinet, Seth închise ușa, îi dădu drumul lui Darcy și trecu dincolo de birou. Părea să aibă nevoie de spațiu. În aer se simțeau vibrații care n-aveau nicio legătură cu zumzetul instalației de aer condiționat.
Seth își îndesă mâinile în buzunare, întinzându-și pantalonii gri închis peste coapse.
O privi lung.
- La dracu`! înjură el cu furie. Nu știu nici ce să-și spun, nici cum s-o fac.
Darcy aștepta, curioasă, cu un grăunte de speranță. Seth părea stângaci și... cum nu se așteptase niciodată să-l vadă. Arăta vulnerabil.
- Vreau să ne întâlnim în continuare.
Fără să-și dea seama că-și ținuse respirația, Darcy expiră prelung.
- De ce?
Seth făcu un gest frustrat, apoi se întoarse spre birou, oprindu-se la un pas în fața ei.
- Îmi placi. Nici nu-ți pot spune de cât timp nu mi-a mai plăcut o femeie. Vreau să aflu dacă între noi e ceva care să merite explorat.
- Și dacă nu este? întrebă ea încet.
Dacă o plăcea, însemna că nu se gândea numai la sex.
Seth îi susținu privirea.
- Atunci, o vom ști amândoi și nu vor exista regrete.
Trupul ei tindea să se aplece spre al lui, însă Darcy se ținu hotărâtă pe picioare.
- Ai spus că între noi nu poate fi niciun fel de comuniune. Te-ai răzgândit?
Privirea lui Seth era fermă și onestă.
- Mi se pune un nod în stomac când mă gândesc să-ți spun cum gândesc și ce simt.
Se vedea clar că-i era greu să mărturisească.
- Înțeleg... nimănui nu-i e ușor.
Sprâncenele lui se îmbinară, ridurile din jurul ochilor devenind mai pronunțate.
- Ție nu pare să-ți fie deloc greu, mormăi el.
Darcy zâmbi.
- Eu am mai multă practică. După ce-o faci de câteva mii de ori, ți-e mai ușor.
Seth nu zâmbi, părând însă să se relaxeze, în timp ce-i punea mâinile pe umeri.
- Nu spun că pot s-o fac. Ceea ce-mi propun este să încerc.
În inima lui Darcy înflori din nou speranța.
- E și ăsta un început...
Dar trebuia să mai clarifice un lucru.
- Am vorbit serios când am spus că n-am să mă culc cu tine până... nu te cunosc cu adevărat.
Seth îi mângâie ușor obrazul.
- Și cât timp crezi că o să dureze?
- Nu știu. Nu pot nega atracția dintre noi iar în acea seară de sâmbătă am fost copleșită. Dar nu mă pot arunca într-o aventură întâmplătoare. Eu nu sunt așa.
Lăsându-și mâinile să cadă pe lângă trup, Seth și le îndesă din nou în buzunare.
- Știu. Dar nu pot să-ți promit nimic. Eu îmi trăiesc viața fără obligații. Nu știu cât timp am să mai rămân în Hershey. S-ar putea ca în toamnă să plec.
Dacă știa din timp că era posibil să plece, Darcy putea să se pregătească pentru asta. Îl dorea pe Seth în viața ei; dorea un soi de fericire cu niciodată nu mai cunoscuse și pe care, poate, avea s-o găsească alături de el. Exista, însă, o condiție:
- Știu că poți fi fermecător și sunt sigură că ai un lucru profesional pe care-l folosești cu pricepere. Aș dori să-l cunosc pe omul din interior.
- S-ar putea să dorești prea mult.
Darcy se gândi din nou la Gary, la felul cum o folosise.
- Nu pot să dau numai eu. Am mai făcut-o o dată și n-am de gând să-mi repet greșeala.
Ochii lui Seth se îngustară.
- Cum îl chema?
- Gary.
Expresia lui deveni extrem de serioasă.
- Eu nu sunt Gary. Niciodată n-am să profit intenționat de tine. Dar nu pot să-mi cobor garda peste noapte.
- Dar într-o săptămână? întrebă ea, cu un zâmbet nesigur.
Atmosfera se mai destinsese iar Seth zâmbi și el. Era un zâmbet lent, care-i pornea din ochi, înainte de a-i arcui și gura. Un zâmbet adevărat.
- S-ar putea să dureze mai mult.
Mâinile lui Seth ieșiră din buzunare, prinzându-i brațele.
- Cât de privat e biroul ăsta?
- De obicei, Dan și Steve bat la ușă...
Făcu o pauză de efect.
- ...cu o fracțiune de secundă înainte de a da buzna înăuntru.
Încercuindu-i spatele cu un braț, Seth îi ridică bărbia cu cealaltă mână.
- Aș dori să facem cunoștință din nou.
- Și cum îți propui asta? întrebă Dacy, pigulindu-i o scamă imaginară de pe umărul cămășii gri.
- Cu mai mult de o strângere de mână, răspunse el, în timp ce-i răsfira părul.
Atingerea lui îi plăcea enorm. O făcea să se simtă... vie, scânteietoare, deosebită. Își rezemă mâna pe umărul lui, peste guler, atingându-i gâtul.
- Probabil că Dan nu ne va lăsa mult timp în pace. Când m-a întrebat cum a fost întâlnirea de sâmbătă seara, era să-i iau gâtul. Dacă te-ai fi văzut târându-mă cu forța aici...
Gura lui Seth ezita ațâțător la câțiva milimetri de a ei.
- Cu duhul blândeții...
- Blândețe? Parcă ai fi fost un auto-trailer cu 18 roți!
Buzele lui îi retezară orice comentariu. Acoperindu-i senzual gura, rămaseră astfel o veșnicie, apăsând ușor, fără să ceară, fără să domine, doar prezente. Un bărbat și o femeie. Seth și Darcy.
Într-un târziu, Seth întrerupse sărutul readucându-i pe amândoi la realitate. Atingându-i fruntea cu a ei, Darcy căută să-și controleze respirația întretăiată. Nu-i venea să creadă că-i putuse smulge o asemenea reacție. Cu Gary sărutările fuseseră firești. Niciodată nu se purtase ca și cum ar fi vrut s-o sărute la nesfârșit. Oare Seth sătura întotdeauna femeile ca și cum ar fi fost mai deosebite pentru el decât un amurg de vară?
Darcy își desprinse încheieturile mâinilor și-și lăsă degetele să se arcuiască pe umerii lui.
- Frumoasă muzică facem împreună, nu-i așa?
Știa că îndruga verzi și uscate, dar n-avea încotro.
- O simfonie, răspunse el cu glas răgușit. Cu tobe și talgere.
Darcy se lăsă pe spate în brațele lui, pentru a-i privi fața, și se simți străbătută de un fior.
- Și tu simți la fel.
În ochii lui licări o sclipire răutăcioasă.
- Explicit.
O străbătu un val de căldură, făcând-o să-și plece privirea. Amarnică greșeală. Genele i se ridicară brusc la loc, în timp ce simțea cum roșea până-n vârful urechilor.
Seth o îmbrățișă cu putere.
- Faptele sunt fapte, ochi-luminoși. Dar n-am să te grăbesc. Trebuie să mă dorești la fel de mult cât te doresc eu pe tine.
Îl dorea într-adevăr. Dar trebuia să fie pregătită. De astă dată, n-avea să-mi mai asume niciun risc de a rămâne gravidă. Auzise că trebuia să treacă o lună pentru ca pilulele anticoncepționale să înceapă să-și facă efectul. Oare ce părere ar fi avut Seth despre asta?
- S-ar putea să te saturi de-atâta așteptare.
- Pentru tine, merită să aștept.
Două săptămâni mai târziu, Dacy se întreba dacă Seth mai era de aceeași părere.
Stătea în echilibru pe ultima treaptă a scăriței, dând cu bidineaua peste o stinghie a umbrarului. Zâmbind, se gândea la dansul cu Seth, în ultima seară la night club. Participaseră împreună la a patra lecție de dans, învățând cha-cha-cha și samba. Dar în seara trecută nu practicaseră niciunul dintre cele două dansuri. Dansaseră atât de strâns lipiți, atât de intim, încât fusese aproape ca și cum ar fi făcut dragoste. Aproape.
Vocea Jennei o scoase din visare.
- Eu partea mea am terminat-o. Ești gata și tu, acolo sus?
Fetița se uita la ea cu speranță.
Darcy îndrăzni să-i arunce o privire scurtă, pentru a-i observa bidineaua care șiroia și dârele albe de vopsea de pe brațe și picioare.
- Ce-ar fi să te duci în casă și să începi să te speli? Termin și eu în câteva minute. Vreau să fac un duș înainte de a veni Seth.
Seth acceptase locul pe care-l ocupa Jenna în viața lui Darcy. Nu vorbeau despre Brad sau Marsha, iar Seth nu încerca niciodată să smulgă informații de la Jenna. Brad încă nu fixase o întâlnire cu el, iar Darcy spera nici să n-o facă.
Jenna își trânti bidineaua pe trotuar, lăsând o dâră albă.
- Mămica ți-a spus că pot sta până la 9 jumătate? Mie așa mi-a zis.
Darcy își înmuie bidineaua în cutia cu vopsea pe care o ținea într-o mână, apoi atacă ultima porțiune a umbrarului.
- Da mi-a spus. Poate reușim să-l convingem pe Seth să joace cu noi Scări și Căzături.
Cu ochii mari, Jenna spuse pe un ton de confesiune:
- Îmi place Seth.
- Și mie.
După această confirmare, fetița se grăbi spre veranda din spate și intră în casă, lăsând ușa cu plasă să se trântească în urma ei.
Coborând de pe scară, Darcy își puse jos cutia cu vopsea și bătu capacul la locul lui. Tocmai plia scara când auzi din bucătărie un țipăt de durere urmat de numele ei, strigat tânguitor. Lăsând scara să cadă, alergă înăuntru.
Își ridică brusc mâna la gură când o văzu pe Jenna așezată pe jos, plângând.
Darcy îngenunche lângă fetiță.
- Iubito, ce-i cu tine? Te-ai lovit?
- La braț, Darcy... Mă doare... Am încercat să iau fursecurile...
Lacrimile îi șiroiau pe față, iar Darcy îi palpă cu atenție antebrațul lovit. Ori de câte ori îi atingea locul de lângă încheietura mâinii, Jenna se strâmba.
- Mai bine o chem pe mama ta. Nu știu dacă nu cumva ai o luxație, poate chiar o fractură.
- Nu vreau fractură! țipă Jenna. Mama o să se supere așa de tare! Nu te-am ascultat! se văicări ea, printre sughițuri.
Darcy o legănă la piept, șoptind:
- O să fie bine.
Îi înlătură bretonul de pe frunte.
- Vino, să vedem dacă te poți ține pe picioare. Să nu te fi lovit și în altă parte.
Lacrimile fetiței continuau să șiroiască.
- Am alunecat când m-am urcat. Aproape că ajunsesem cu genunchiul pe bufet. Îmi pare rău că nu te-am ascultat.
Darcy o ajută să se pună pe picioare, apoi o îmbrățișă cu tandrețe. Fetița nu avea nevoie de o săpuneală.
După ce se convinse că se lovise numai la braț, o duse în living și o așeză pe canapea, apoi găsi în cartea de telefon numărul restaurantului unde se duseseră Chuck și Marsha, împreună cu un coleg al lui Chuck. O sună pe Marsha și așteptă bătând din picior, nerăbdătoare.
Când Marsha veni la telefon, Darcy îi explică ce se întâmplase, iar prietena ei îi spuse s-o ducă imediat pe Jenna la urgență. Urma să sosească acolo și ea cu Chuck, cât puteau de repede.
Când își îmbrățișă fiica, Marsha era albă la față, vizibil îngriijorată. După ce apăru medicul ca s-o examineze pe Jenna, Darcy se retrase în sala de așteptare.
Se uită laceas și văzu că era ora 8... Ora 8! Trebuia să-l sune pe Seth. Cu palmele transpirate, formă numărul la telefonul public, sperând să-l mai găsească acasă. Seth răspunse la al patrulea apel.
- Seth, Darcy sunt.
- Bună! Tocmai mă schimbam. Vrei să iau ceva din drum? O sticlă de vin, sau...
- Nu mai poți veni. Vreau să zic, nu-s acasă.
- Ce s-a întâmplat?
- Sunt la spital. Jenna a avut un accident. Dacă și-a rupt brațul, vor trece vreo două ore...
- Într-un sfert de oră sunt acolo.
- Seth, nu e nevoie să vii.
- Ba am să vin, insistă el, înainte de a închide telefonul.
Darcy încercă să urmărească o comedie la televizor, în sala de așteptare, răsfoind absentă revista „Time”, până când, într-un târziu, își rezemă capul de perete și închise ochii.
Nu peste mult, o mână caldă și mare o cuprinse pe a ei.
- Spune-mi ce s-a întâmplat.
Gura lui Seth era crispată de îngrijorare, în timp ce se așeză lângă ea.
Darcy îi povesti totul, terminând cu cuvintele:
- Dac-aș fi mutat borcanul cu fursecuri pe bufet, nu s-ar mai fi întâmplat nimic. De obicei nu uit, când vine ea la mine.
- O să fie totul în regulă.
Seth o cuprinse cu brațul pe după umeri, strângând-o.
- Orice fetiță care se dă în Super Duper Looper la parcul de distracții și mai vrea e în stare să suporte o căzătură.
- Ți-a spus că s-a dat în Super Duper? Brad nu trebuia s-olase. Știe că Marsha nu e de acord.
- De obicei, părinții divorțați nu prea sunt de acord unul cu altul. Îi preocupă atât de mult propriile nemulțumiri, încât nu le mai pasă cine suferă din cauza lor. Ăsta-i unul dintre motivele...
Se întrerupse.
- Unul dintre care motive? întrebă încet Darcy, bucuroasă că subiectul îi muta gândul de la Jenna.
Seth se uită prin sala de așteptare părând dus undeva departe. Darcy se întoarse spre el.
- Seth?
Ochii lui reveniră către ea.
- M-am săturat de ură, de furie, de dușmănie... Într-o luptă pentru custodie, nimeni nu câștigă cu adevărat. Eu lupt pentru clientul meu, rivalul meu luptă pentru nevastă-sa, judecătorul încearcă să apere interesele copilului... Dar viețile sunt deja distruse de divorț și se sfărâmă mai departe. Nu-s sigur că merită atâta chin.
- Dar cineva trebuie s-o facă, iar dacă privești situația cu compasiune...
Seth o întrerupse tăios:
- Nu e așa. Eu mă aflu acolo ca să câștig. Ca să câștig, Darcy, nu să simpatizez. Trebuie să fiu dur, nemilos uneori...
Darcy nu înțelegea.
- De ce n-ai putea să acționezi în interesul tuturor?
- Nu așa se poate dovedi că și bărbații trebuie să aibă drepturi cu privire la copiii lor.
Aceea era o latură a lui Seth pe care n-o cunoștea. Ambiția aceea dezlănțuită trebuia să aibă un anumit motiv. Seth, însă nu avea destulă încredere în ea pentru a-i destăinui motivele lui. Dintr-odată, Darcy își dădu seama că nici ea nu avea suficientă încredere în el sau în relația lor tot mai strânsă ca să-i spună despre sarcina ei din urmă cu 4 ani. Dar trebuia să-i spună. Curând.
Seth îi acoperi mâna cu a lui.
- Am venit aici ca să scap, să practic și alte aspecte ale dreptului. Alergam în 50 de direcții în același timp, fără să am timp pentru altceva decât să mănânc și să iau cazuri de custodie. Am nevoie de o pauză. Iar tu mă ajuți să învăț cum să mă relaxez din nou. Așa că, hai mai bine să nu discutăm despre cariera mea.
Nu avură ocazia să mai discute despre nimic altceva. Apăru Chuck, cu trăsăturile lui aspre luminate de un zâmbet... până când îl văzu pe Seth. Zâmbetul îi pieri de pe buze.
I se adresă lui Darcy:
- Nu e rupt, doar luxat. În două săptămâni, va fi ca nouă.
Ochii lui Darcy se umplură de lacrimi.
Ignorându-l în continuare pe Seth, Chuck continuă:
- Marsha a spus să te duci acasă. Noi trecem pe la farmacie să ridicăm o rețetă, poate vom lua și un cornet de înghețată. O va ajuta pe Jenna să mai uite de braț.
- Pot s-o văd înainte de a pleca?
- Sigur. Medicul îi dă Marshei ultimele instrucțiuni.
Darcy îl urmă pe Chuck până în boxa unde se afla Jenna, pe care o îmbrățișă și o sărută, urându-i noapte bună, apoi se întoarse la Seth. Prin minte îi treceau sute de gânduri deloc plăcute.
Seth o cuprinse cu brațul pe după umeri.
- De ce nu m-ai lăsat să te duc eu acasă? Ne putem întoarce mâine după mașina ta.
Darcy își trecu o mână peste frunte.
- Nu, nu e nevoie. Am să merg singură.
- Vin și eu după tine.
Darcy considera că trebuia să spună ceva despre felul cum îl tratase Chuck.
- Îmi pare rău că Chuck s-a purtat atât de rece. În mod normal nu e așa.
- Și eu m-aș fi simțit la fel în locul lui, ba poate aș fi fost mult mai agresiv.
O sărută pe tâmplă.
- Hai să mergem acasă.
Darcy parcă mașina în garaj și ieși spre veranda din spate, grăbindu-se să deschidă ușa ca să traverseze repede casa până în față și să-i descuie lui Seth.
În timp ce-și căuta cheia, auzi glasul lui Seth din spatele ei:
- Aprinde lumina de pe verandă, iar eu am să-ți duc scara și vopseaua în magazie. E deschisă?
- Da.
Darcy își vârî mâna în buzunarul blugilor.
- Uite cheia. Vrei să încui tu?
În întunericul tot mai dens al serii, îl văzu pe Seth luând scara și cutia cu vopsea într-o mână, după care îi prinse mâna cu cheia, o ridică la buze și-i sărută degetele.
- Mă ocup eu de toate. Tu du-te în casă și relaxează-te.
Tandrețea lui îi aduse lacrimi în ochi. Darcy îi dădu cheia, murmurând:
- Mulțumesc.
Și intră grăbită.
Seth o urmă curând, îngenunchind lângă ea, între canapeaua și masa unde rămăsese jocul pe care Darcy intenționase să-l joace cu Jenna. Îi întoarse fața spre el. Când îi văzu ochii cenușii plini de tandrețe, pe Darcy o podidiră din nou lacrimile. Seth o trase lâng ei, rezemându-se amândoi de canapea. O cuprinse cu brațul pe după umeri, iar Darcy își sprijini capul pe pieptul lui.
Începu să-i răsfire părul cu degetele, liniștitor.
- E-n regulă. Copiii sunt rezistenți.
- Știu, murmură Darcy la pieptul lui. Dar mă simt atât de răspunzătoare... Totul s-a întâmplat numai din vina mea. Dacă luam taburetul acela, dacă puneam fursecurile mai jos... Ar fi trebuit să mă aștept.
- A fost un accident. Nici toate „dacă” din lume nu-l mai schimbă.
- Dar s-a întâmplat din vina mea, repetă Darcy. Dacă-și rupea brațul, se lovea la cap, sau chiar mai rău?
Seth o scutură ușor, răspunzând cu glas aspru:
- Termină. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea.
Darcy nu putea să uite de sarcina pierdută, de sentimentul că ar fi putut-o preveni și pe aceea. Ridicând privirea spre tavan, spuse pentru sine:
- Sunt o femeie în toată firea. Ar fi trebuit să am mai multă minte.
- Darcy, e o fetiță de 8 ani, curioasă și independentă. O poți îndruma, dar nu-i poți controla toate acțiunile.
La nivel logic, Darcy știa că Seth avea dreptate, dar îndoielile îi tulburau gândirea.
- Marsha n-a vorbit prea mult. Mă tem că mă învinuiește, că nu va mai avea încredere în mine.
Set îu cuprinse fața între palme.
- De când o cunoști pe Marsha?
- De 3 ani.
Ca și cum ar fi chestionat un martor, o privi pe Darcy drept în ochi.
- Și pe mine de când mă cunoști?
Darcy înghiți un nod, captivată de intensitatea arzătoare din ochii lui și de expresia severă de pe chip.
- Cam de 5 săptămâni.
- Știu cât de mult ții la Jenna. Și mai știu că ai face tot ce poți ca s-o aperi. Mai știu, la fel ca tine, că trebuie să învețe să respecte regulile. Ei, și dacă eu știu toate lucrurile astea, nu crezi că le știe și Marsha? Dumnezeule, Darcy, e cea mai bună prietenă a ta. Evident că-n seara asta n-a spus prea multe. Era la fel de îngrijorată ca tine pentru Jenna. Dar acordă-i puțină încredere. Acordă-ți și ție puțină încredere.
Pe Darcy o cuprinse ușurarea. Brațele ei încercuiră mijlocul lui Seth, în timp ce se cuibărea în căldura irezistibilă de la pieptul lui. Inima începu să-i bată mai repede și o simți și pe a lui Seth accelerându-și ritmul.
Darcy tânjea să-i simtă pielea, pieptul acela care fusese atât de ispititor, dar inaccesibil, cu câteva săptămâni în urmă. Își strecură mâna sub cămașa lui, îl simți înfiorându-se, și începu să-l exploreze cu mișcări șovăitoare.
- Nu te teme, ochi-luminoși. N-am să mă sparg. Atinge-mă cât de mult vrei.
Toate cele 10 degete ale ei se furișară peste pieptul lui, simțindu-i părul cârlionțat.
- E așa de moale...
Seth închise ochii.
- Nu la fel de moală ca tine.
Când unghiile ei îi atinseră un sfârc, Seth inspiră intens, printre dinți.
- Asta ce înseamnă, că-ți place, sau nu? întrebă ea, cu vocea întretăiată.
- Doamne, femeie...! Cum să nu-mi placă? Ai foc în vârfurile degetelor, miere pe buze și Dumnezeu mai știe ce alte delicii pe care încă n-am început să le descopăr. Vino aici.
Ridicându-i tricoul, își trecu un deget peste marginea sutienului ei de dantelă.
- Seth, pot să te întreb ceva?
- Sigur, râse el. Întrebă-mă.
- Ce părere ai despre ocupația din care-mi câștig existența?
Seth își lăsă mâna să cadă, ridicând din umeri.
- E meseria ta, cu asta te ocupi. Nu m-am gândit prea mult.
- Nu crezi că mă face să fiu... mai puțin feminină?
Ochii lui o măsurară alene, admirându-i sânii tari, talia îngustă, picioarele armonioase.
- Ochi-luminoși, ești cât poate fi o femeie de feminină. Unde vrei să ajungi?
- Întotdeauna mi-a plăcut mai mult să joc baseball decât să mă fardez. Pe mine nu m-a deranjat, dar pe mulți alții părea să-i deranjeze.
- Pe Gary?
- Zicea că o depanatoare auto merge pentru o aventură de o vară, dar nu și-ar fi dorit niciodată o femeie care să aibă mâinile pline de vaselină când face dragoste cu el.
- Tâmpitul! Darcy, ce-ai găsit la dobitocul ăsta?
- Pe-atunci eram mai tânără. Era talentat, atrăgător... Cânta și dansa la Parc. Majoritatea băieților pe care-i cunoșteam mă tratau mereu ca pe cel mai bun amic al lor. Am crezut că Gary se simțea atras de mine ca femeie.
- N-avea cum să nu fie.
- Pentru el, n-am fost decât un obiect. O diversiune, până s-a întors logodnica lui.
Fruntea lui Seth se întunecă de furie.
- Nu-mi vine să cred.
- N-am știut!
- Nici nu mă așteptam să fi știut. Ți-e mult mai bine fără el.
- La concluzia asta am ajuns și eu.
Seth îi luă fața între palme.
- Ești o femeie feminină și frumoasă.
Și, în loc de a încerca s-o convingă prin cuvinte, începu să-i sărute fruntea, sprâncenele, pleoapele, obrajii.. până când Darcy îl strigă pe nume, într-o șoaptă rugătoare.
Eliberându-i buzele, Seth șopti în părul ei:
- Darcy, trebuie să mă opresc acum, altfel va fi prea târziu. Tu hotărăști. Rămân sau plec?
Capitolul 6
Inima lui Seth bătea rapid și cu putere, iar a lui Darcy de asemenea.
Nu voia să-l alunge. Dar nici nu avea convingerea că era gata să facă dragoste cu el. Simțea că, dacă ceda, și-ar fi pierdut inima. Dacă, dăruită lui în păstrare, n-ar fi fost în siguranță....
Se desprinse din brațele lui, mutându-și privirea.
- Îmi pare rău.
În timp ce-și ridica bărbia, așteptând-o să-și revină, Seth scrâșni, răgușit:
- N-are de ce să-ți pară. Sărutatul și mângâiatul tău devin rapid unele dintre distracțiile mele favorite.
- Dar nu e cinstit să te excit, și pe urmă...
O prinse de mână, ținându-i-o ferm sub a lui, pe coapsă.
- Dar tu?
În sfârșit, Darcy se întoarse cu fața spre el.
- Femeile sunt altfel. Bărbații, odată ce încep... Așa mi-a spus Gary.
Seth își aruncă capul pe spate, gemând.
- Am stabilit deja că tipul ăla era un bou.
Apoi o luă pe Darcy de umeri.
- Un bărbat, un bărbat adevărat, își controlează nevoile. Simplul fapt că i se ambalează motorul nu înseamnă că trebuie să alerge ca la Indianapolis 500.
Tensiunea lui Darcy se risipi. Seth nu era furios, așa cum se așteptase. Obrajii lui erau încă înroșiți intens, dar părea mai mult tulburat decât supărat.
- Te doresc, femeie, spuse el, mângâindu-i claviculele cu degetele mari. Dar nu cu forța. N-aș ademeni o femeie ca să se culce cu mine. Când vei fi gata să-mi spui „da” fără echivoc, atunci vom face dragoste.
Trăgând adânc aer în piept, Darcy zâmbi.
- Îți mulțumesc că ai venit aici în seara asta.
- N-ai pentru ce. M-am simțit... bine.
- Pari surprins.
- De obicei, nu mă implic.
Era atât de încrezător, de puternic... de închis în sine...
- Cu nimeni?
Seth se încruntă, iar Darcy ghici că nu era obișnuit ca alții să-i judece felul de a-și trăi viața.
- Nu-i chiar atât de ciudat, Darcy. Niciodată n-am avut legături strânse.
- Din cauza meseriei?
- Din cauză că n-am vrut. Am învățat că poate fi dureros să te apropii prea mult de cineva.
Convingerea amară din glasul lui îi sfâșia inima. Dar o parte a ei se bucura. În sfârșit, îi dezvăluia ceva important despre el. Poate că începea să-i câștige încrederea.
- În copilărie?
- Da.
Seth privi peste umărul ei, ca și cum ar fi văzut niște scene pe care prefera să le uite.
- Așa că m-am ferit mereu. Cu excepția tatălui meu, n-am lăsat pe nimeni să se apropie de mine. N-am nevoie de nimeni și nimeni nu are nevoie de mine. Asta a fost întotdeauna libertatea și protecția mea.
- Și acum?
Întoarse capul spre ea, din nou în prezent, începând să se joace cu o șuviță mătăsoasă din părul ei.
- Acum, o ispititoare cu ochii verzi îmi răvășește viața. Poate e vorba de faptul că am făcut toate schimbările în același timp. Dar nu-s sigur că drumul pe care l-am ales e cel mai potrivit pentru mine de-acum înainte.
O considera ispititoare.... Darcy știa că el o ispitea pe ea.
- Schimbarea afectează oamenii diferiți în feluri diferite. Poate că par ispitoare pentru că orașul Hershey e diferit de Philadelphia.
- Crezi că m-a drogat mirosul de ciocolată?
- Cam așa ceva, răspunse ea încet, încercând să-și controleze o sumedenie de reacții care nu se lăsau controlate.
În timp ce se juca cu gulerul ei, Seth zâmbi strâmb.
- Darcy, tu ai fi ispititoare în orice loc te-aș găsi.
Expresia lui părea singeră, dar cuvintele semănau prea mult cu ale lui Gary, când îi spusese că ea era lumea lui. Nu-i spusese că o dorea numai pentru o vară.
- Încă nu mă pot hotărî dacă nu cumva îmi servești replici prefabricate.
Seth îi dădu la o parte părul de pe obraz.
- Nu e nicio replică. Nu ți-am spus că „textele” nu sunt stilul meu?
Darcy îl măsură cu privirea, încercând să-l găsească pe adevăratul Seth, să ajungă pe un teren comun.
- Și care e stilul tău?
- Semănăm mult. Obișnuiesc să trag de la șold. Și tu la fel. Nu ne-ncurcăm. Știm cum stăm.
Dacă Darcy știa cum stătea, de ce avea senzația că se scufunda în nisipuri mișcătoare?
Luni seara, Seth tocmai își termina sandvișul cu ton pe care i-l adusese secretara lui Vic când ieșise în pauza de masă, când auzi ușa biroului deschizându-se.
Aruncă ambalajul la coș și trecu în sala de așteptare. Acolo îl găsi pe Brad Winston, care-și zornăia cheile în buzunarul blugilor.
Seth îl studie pe bărbatul care părea mai bătrân decât cei 32 de ani ai lui. O șuviță blondă îi cădea peste frunte. Era la fel de înalt ca Seth, dar mai slab. Ochii săi albaștri-spălăciți păreau îngrijorați.
Îi făcu semn să intre în birou.
- Azi după-amiază, când ai sunat, ai spus că era o urgență. Ce se întâmplă? întrebă el, așezându-se pe scaunul cu spătar înalt și indicându-i fotoliul din fața biroului.
- Ești supărat fiindcă am contramandat întâlnirea trecută.
- N-ai contramandat-o. N-ai venit, și atât..
Brad se așeză pe marginea fotoliului, vizibil nervos.
- Mda, mă rog, nu era sigur ce voiam. Acum sunt sigur. Marsha iar a lăsat-o singură pe Jenna, și și-a scrântit brațul. Trebuie să luăm măsuri.
Seth îl vedea pe Brad așa cum era - un om disperat.
- Marsha a lăsat-o pe Jenna singură?
Brad îi evită privirea.
- Mda. S-a dus la restaurant cu amicul ei.
- Minți.
Celălalt se îndreptă de spate.
- Cum adică, mint? De unde naiba știi?
Glasul lui Seth era la fel de calm pe cât de agitat era al lui Brad.
- Știu că Darcy Kearn avea grijă de Jenna.
- Te-a sunat Marsha? Sau avocatul ei?
- Nu m-a sunat nimeni. Am vorbit cu Darcy.
Brad îl privi cu gura căscată.
- Darcy e cea mai bună prietenă a Marshei! Cum poți crede ce spune ea?
- Darcy a dus-o pe Jenna pe spital.
- Păi, da, sigur... Probabil a găsit-o singură în casă...
- Las-o jos că măcăne, Winston. Știu că Darcy plănuia dinainte să aibă grijă de Jenna. Mă minți. Cu ce altceva m-ai mai mințit? Cu așa-zisa neglijare din partea Marshei?
Interogatoriul lui Seth îl făcea pe Brad să roșească.
- Credeam că reprezinți bărbați. De-asta am apelat la tine. O vreau pe fiica mea. Am să-ți plătesc oricât îmi ceri.
Seth oftă, repetând apoi:
- M-ai mințit când mi-ai spus că Marsha o neglijează pe Jenna?
- Nu te-am mințit. Nici nu-i mai pasă de ea. Numai de noul ei amant îi pasă. Ce nu înțelegi?
- Înțeleg că nu vrei s-o pierzi pe Jenna. Dar nu poți minți ca s-o obții.
- O văd doar de două ori pe lună. Vreau să ne vedem mai des.
Seth auzise de nenumărate ori această declarație din partea bărbaților. Pentru că timpul pe care-l petrecea cu fiica lui era limitat, Brad credea că tot ceea ce făcea el avea o justificare.
- Vorbește cu Marsha să ți-o lase mai mult. Poate e de acord s-o iei cu tine în vacanță. Are custodie exclusivă. Trebuie să vă înțelegeți.
- Să ne înțelegem?
Pumnii lui Brad se strânseră.
- Nu putem discuta nici măcar despre vreme fără să ne certăm. N-are încredere în mine că pot avea grijă de Jenna. În veci n-aș lăsa să i se întâmple ceva fiicei mele. O iubesc.
Lui Seth îi părea rău pentru el, dar n-avea ce face. Dacă Marsha era o mamă bună, nu aveau nicio șansă.
- Dacă-ți iubești fiica, încearcă să ajungi la o înțelegere cu fosta ta soție. Există mediatori...
Brad clătină vehement din cap.
- N-am de gând să-mi spăl rufele murdare în străini. Nu vreau să mă-nvârtesc în cerc în biroul nu știu cui.
- Nu te pot reprezenta, Brad. Dacă vrei să te ajut să obții vizite mai dese, asta se poate.
Înjurând, Brad sări în picioare.
- O vreau pe fiica mea! Dacă nu mă poți ajuta s-o obțin, am să găsesc pe cineva care poate.
- E dreptul tău.
Brad se răsuci pe călcâie și ieși intempestiv din birou. Seth auzi ușa de la intrare trântindu-se.
Își frecă fruntea cu o mână. De ce viața nu era dreaptă? De ce trebuia ca doi oameni să se rănească între ei? De ce nu existau răspunsuri simple?
Deodată, Seth își dădu seama că, deși nu putea rezolva problemele lui Brad, acesta tocmai rezolvase una dintre propriile lui probleme.
Situația familiei Winston nu mai afecta întâlnirile cu Darcy. Și nici loialitățile lor nu mai erau divizate. Trebuia să-i spună. Voia s-o vadă neîntârziat. Hârțoagele puteau aștepta până a doua zi.
Tipsia cu fursecuri frigea degetele lui Darcy prin mănușile de bucătărie. O puse cu zgomot pe bufet.
În timp ce lua spatula să mute fursecurile pe tăvile pentru răcit, simți la ceafă, sub coada-de-cal, prezența cuiva.
Se răsuci în loc.
- Brad! Ce cauți aici?
Brad stătea în ușă, cu o mână rezemată de toc.
- Am bătut, dar nu m-ai auzit.
Darcy opri ventilatorul din hota aragazului.
- Ăsta face mult zgomot. Cu ce te pot ajuta?
Încordat, Brad își lăsă brațul să cadă pe lângă trup.
- Vreau să știu de ce n-ai supravegheat-o pe Jenna sâmbătă seara, de ce-ai lăsat-o să se lovească?
- Brad, îmi pare rău. A fost un accident. Mă simt îngrozitor...
Deși Seth o ajutase să înțeleagă că nu era vina ei, Darcy încă se mai simțea vinovată.
- Dac-aș fi supravegheat-o eu, n-ar fi pățit nimic. Te simți destul de îngrozitor ca s-o dregi?
Darcy făcu un efort să-și păstreze calmul. Vinovăția era una, dar manipularea, cu totul altceva. Ei doi fuseseră întotdeauna prietenoși în aparență, dar Brad știa că Darcy îi era loială Marshei.
- Ce vrei să fac?
Brad răspunse vorbind clar și răspicat:
- Convinge-l pe Seth Hallaran să-mi accepte cazul.
Îi spusese Seth lui Brad că nu-i lua cazul?
- Nu pot face asta. N-am niciun cuvânt de spus în viața profesională a lui Seth.
Brad făcu câțiva pași spre ea.
- Nu zău. Ei bine, nu cred că e chiar așa. Cred că i-ai împuiat capul cu toate „defectele” mele. Nu i-am spus nimănui asta, nici chiar Marshei, dar acum mă duc la Jucătorii Anonimi. De 3 luni plătesc regulat pensia alimentară și-n fiecare săptămână pun deoparte câte 50 de dolari pentru studiile Jennei. Toate astea nu contează cu nimic?
Brad nu era un om rău. Fusese un soț și un tată slab fiindcă întotdeauna se pusese pe sine însuși pe primul plan. Poate că această situație începea să se schimbe. Totuși, locul Jennei rămânea lângă Marsha, până când Brad își putea dovedi afirmațiile.
- Ba da, contează. Devii stăpân pe viața ta. Dar asta nu înseamnă că e cazul s-o iei pe Jenna la tine acum. Lasă să mai treacă un timp, până ți se stabilizează viața.
Brad își trecu o mână prin păr.
- S-a stabilizat. Dacă aștept prea mult, Chuck Porter va deveni tatăl Jennei, în locul meu. Nu pot lăsa să se întâmple așa ceva.
- De ce n-ar putea Jenna să vă iubească pe amândoi?
- Fiindcă Marsha mă va exclude din viața ei. Jenna e fiica mea, nu a lui Porter. Vreau s-o am lângă mine. Și mai vreau să-l convingi pe Hallaran că așa e firesc să se întâmple.
- Nu pot face asta.
Brad o împunse cu degetul în piept.
- Nu vrei, mai bine zis. Și dacă te dau în judecată pentru ce-a pățit Jenna?
- Șantajul are întotdeauna efect de bumerang, Winston.
Glasul lui Seth era calm dar amenințător de scăzut, în timp ce vorbea din ușă. Veni până lângă Darcy.
- Dă-te mai încolo.
Înțelegând că Seth vorbea serios, Brad se retrase.
- Nu glumesc. Am s-o dau în judecată.
Seth cuprinse umerii lui Darcy cu un gest protector.
- Ba n-ai s-o dai în nicio judecată. Darcy are de partea ei prea multe persoane care pot atesta cât de iubitoare și responsabilă este. Și pe urmă, mai e și Jenna. Are 8 ani, nu 4. E o fetiță deșteaptă și cât se poate de loială. O să spună exact ce s-a întâmplat. Recunoaște, Winston. Ai pierdut. Fă tot ce poți cu situația așa cum e. Și poate că, peste un an, doi...
Brad despică aerul cu palma.
- Nu pot aștepta un an sau doi. Voi găsi o cale s-o obțin pe Jenna... cu sau fără ajutorul tău.
Fără să-l mai ia în seamă pe Seth, îi aruncă lui Darcy o ultimă privire, lungă și rugătoare, apoi ieși pe ușa din spate.
Ochii lui Darcy se umplură de lacrimi.
- Îmi pare rău pentru el. Cred că suferă îngrozitor.
- Asta nu-i dă dreptul să mintă și să amenințe, răspunse Seth, cuprinzându-i bărbia în palmă. N-ai pățit nimic?
- Mi-e bine.
Observă că Seth nu avea pe el sacoul și cravata, deși era îmbrăcat de birou.
- Ce-i cu tine aici?
Seth zâmbi.
- Nu te bucuri că mă vezi?
- Sigur că mă bucur. Dar bucătăria e vraiște. Și eu sunt vraiște.
- Mie nu mi se pare deloc că ești vraiște, comentă el, privindu-i tricoul fără bretele și pantalonii foarte scurți. De fapt...
Îi puse mâinile pe umeri.
Darcy ridică spre el privirea, în așteptare.
În loc s-o sărute, Seth spuse:
- Am venit să te anunț că nu mai iau cazul lui Brad. În seara asta a stabilit o întâlnire cu mine ca să-mi spună că Marsha o lăsase pe Jenna singură și așa se lovise.
Nevenindu-i să creadă, Darcy clătină din cap.
- Cred că e disperat.
- Dacă ascultă ce-i spun și stă să se gândească, va face toate eforturile să ajungă la un acord cu Marsha.
- Nici tu nu crezi asta.
- Ba o cred, răspunse el grăbit. Știu că nu înțelegi. Întotdeauna ai avut în jur oameni care te iubeau. Nu tuturor li se întâmplă așa.
Darcy se retrase, măsurându-l cu privirea, de la mocasinii negri lucioși până la părul des.
- Doar nu vrei să cred că femeile nu te plac pentru ceea ce ești tu însuți.
- Nu pot fi niciodată sigur, Darcy. Numai cu tine știu.
Reveni spre el, cu inima plină, caldă.
- Știi ce faci acum?
Seth înclină capul, cu o cută apărându-i pe frunte când înălță din sprâncene.
- Ce fac?
- Intri în comuniune cu mine. Cum ți se pare?
Zâmbi nesigur.
- Nu-i rău.
Apoi, scoțându-și mâinile din buzunare, o trase mai aproape.
- Știi, n-ai nevoie de o oră. Am putea face dușul ăla împreună.
- Să fac duș cu tine?
- Mhmmm.... Apă... săpun... noi doi.
Darcy privi în jur.
- Dar... bucătăria...
Înainte de a înțelege ce se întâmpla, Seth o luă în brațe. Agățându-i-se de ceafă, Darcy își lăsă picioarele suspendate peste antebrațul lui.
- Bucătăria poate să mai aștepte.
Capitolul 7
Seth stătea culcat lângă Darcy. Treaz - așa cum fusese aproape toată noaptea.
Încă mai era năucit de emoția, de afecțiunea, de efervescența explozivă care durase până spre ziuă.
Crezuse că, după ce făceau dragoste, pofta avea să dispară sau cel puțin să scadă. Dar nu se întâmplase așa. Nevoie revenise, mai acută, mai vehemntă decât înainte. Cum era cu putință?
Senzația pielii ei lipită de a lui îl ațâța. Oftaturile ei încete îl excitau. Totul, la el, îl punea pe jar. Și nu numai la nivel fizic. Simțea o pornire protectoare la adresa ei. Când îl văzuse pe Brad Winston atât de aproape de ea...
Darcy putea face față singură vieții. O dovedise de nenumărate ori. Atunci, de ce voia s-o protejeze?
Era nedumerit, derutat, stânjenit. De ce? Darcy era tot ce-și putea dori de la o femeie, fantezia adeverită a unui bărbat. Atunci, de ce se simțea atât de-al dracului de... vulnerabil? Ăsta era cuvântul? Dacă putea identifica starea, putea și s-o controleze.
Dar întrebările continuau să-l asalteze. De ce îl prinsese dimineața acolo? De ce nu se retrăsese pe furiș din brațele ei în timp ce ea dormea, ca să se ducă acasă? De ce simțise nevoia să se trezească împreună cu ea?
Se îndepărtă de ea, cu o mișcare mai violentă decât intenționase.
Darcy se trezi, deschise ochii și zâmbi.
- Bună dimineața.
Apropiindu-se de el, îl mângâie pe braț.
- Nu se poate, spuse brutal Seth. Ni s-au terminat prezervativele.
Cu zâmbetul pierindu-i de pe buze, Darcy își retrase mâna, arătând rănită.
- Voiam doar să te ating. Nu m-am așteptat...
Văzându-i sprâncenele înălțate, recunoscu:
- OK. Poate că da. Dar ai dreptate. Numai să rămân din nou însărcinată nu vreau.
Cuvintele ei îl loviră drept între ochi, dându-i senzația că era în pat cu o străină.
- Din nou?! Ai avut un copil?
- Nu, am...
Ideea de neconceput îl izbi în burtă.
- Ai făcut un avort?
- Nu! țipă Darcy, iar Seth văzu cât o durea faptul că putea măcar să se gândească la așa ceva.
- Spune-mi ce s-a întâmplat, îi ordonă el pe un ton avocățesc lipsit de orice emoție.
Darcy părea gata să-i spună să se ducă dracului, dar fu clar că se răzgândi.
- După ce Gary a plecat, am descoperit că rămăsesem gravidă. După 6 săptămâni, am pierdut sarcina.
- Nu s-a întors nici măcar când a aflat că erai însărcinată?
De ce nu-i spusese? De ce-i ascunsese acest lucru?
- Nu i-am spus.
Lui Seth nu-i venea să creadă. Aceea era Darcy? Femeia pe care o crezuse cea mai cinstită din câte întâlnise? Ce farsă!
- Să ne înțelegem. Nu i-ai spus tatălui că erai însărcinată cu copilul lui?
- Era copilul meu.
- Procrearea are nevoie de două persoane, una nu ajunge. Și ambele persoane au anumite drepturi.
- Ție cine-ți dă dreptul să mă judeci?
Încerca să rispoteze, se apăra prin atac.
- Ai plănuit să ții ascunsă existența unui copil de tatăl lui. Eu mi-am petrecut toată viața adultă încercând să iau măsuri pentru ca niciunui bărbat să nu i se întâmple acest lucru, se răsti Seth, neputând să-și mai stăpânească disprețul.
Din ochii verzi ai lui Darcy țâșniră scântei. Vedea clar că era furios. Stătea încordat, cu fălcile strânse.
Cearșaful alunecase până sub sânii ei. Și-l smuci în sus spre bărbie.
- Gary și-a făcut de cap cu mine o vară. Mi-a spus că mă iubea, altfel în veci nu m-aș fi culcat cu el. Am crezut că aveam un viitor împreună. Dar, de fiecare dată când aduceam vorba despre copii, spunea că nu intrau în planurile lui. Am aflat de ce în ziua când și-a luat rămas-bun de la mine, când mi-a spus că se întorcea la logodnica lui, la femeia cu care fusese hotărât tot timpul să se însoare. Mi-a spus că nu mă iubea, că niciodată nu mă iubise. De ce crezi că l-ar fi interesat copilul nostru?
Seth își amintea de durerea tatălui său în momentul când judecătorul pronunțase verdictul.
- Ce te-a făcut să crezi că aveai dreptul exclusive asupra copilului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu