Balada gutuii din geam, Adrian Păunescu

Dulce, galbenă lumină
Cum şi eu bălaie-eram
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam…

Aş muşca-o dar mă doare
Mă cuprinde-un fel de jind
Şi acum când trece anul
Parc-o simt îmbătrânind.

Galbenă gutuie
Dulce, amăruie
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!

Mama mea n-avea nici globuri
Nici beteală şi nici stea
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea…

Mi-a pus mama o gutuie
În fereastra dinspre drum
Şi o văd că luminează
N-am puterea s-o consum.

Parcă are-n ea ceasornic
Şi al mamei plânset sfânt
Luminează şi se stinge
O gutuie pe pământ.

Luxul mamei cel mai mare
Când copii ne mai simţeam
Era pâinea de pe masă
Şi gutuia de la geam.