joi, 25 mai 2017

Pe lângă plopii fără soţ...., Mihai Eminescu

                        Pe lângă plopii fără soţ
                        Adesea am trecut;
                        Mă cunoşteau vecinii toţi -
                        Tu nu m-ai cunoscut.


                        La geamul tău ce strălucea
                        Privii atât de des;
                        O lume toată-nţelegea -
                        Tu nu m-ai înţeles.


                        De câte ori am aşteptat
                        O şoaptă de răspuns!
                        O zi din viaţă să-mi fi dat,
                        O zi mi-era de-ajuns;


                        O oră să fi fost amici,
                        Să ne iubim cu dor,
                        S-ascult de glasul gurii mici
                        O oră, şi să mor.


                        Dându-mi din ochiul tău senin
                        O rază dinadins,
                        În calea timpilor ce vin
                        O stea s-ar fi aprins;


                        Ai fi trăit în veci de veci
                        Şi rânduri de vieţi,
                        Cu ale tale braţe reci
                        Înmărmureai măreţ,


                        Un chip de-a pururi adorat
                        Cum nu mai au perechi
                        Acele zâne ce străbat
                        Din timpurile vechi.


                        Căci te iubeam cu ochi păgâni
                        Şi plini de suferinţi,
                        Ce mi-i lăsară din bătrâni
                        Părinţii din părinţi.


                        Azi nici măcar îmi pare rău
                        Că trec cu mult mai rar,
                        Că cu tristeţe capul tău
                        Se-ntoarce în zadar,


                        Căci azi le semeni tuturor
                        La umblet şi la port,
                        Şi te privesc nepăsător
                        C-un rece ochi de mort.


                        Tu trebuia să te cuprinzi
                        De acel farmec sfânt,
                        Şi noaptea candelă s-aprinzi
                        Iubirii pe pământ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu