............................................
3.
- Îl cunosc pe Ralph de mulți ani. Este un bărbat bogat, dintr-o familie de nobili, și are cele mai frumoase proprietăți pe care le-am văzut vreodată.
- Îl cunosc pe Ralph de mulți ani. Este un bărbat bogat, dintr-o familie de nobili, și are cele mai frumoase proprietăți pe care le-am văzut vreodată.
Sheldon Harcourt știa ce avea să urmeze.
- Ralph s-a însurat de tânăr. Soția lui trăiește, dar este nebună.
Sheldon se controlă cu greu să nu-i arate lui lady Imogene cât de afectat era de veste.
- Bietul de el. Dar povestește-mi mai bine despre tine.
- Mă gândesc la o soluție pentru protejata ta. Și cred că am una.
- Cerissa este foarte tânără. Nu vreau s-o arunc într-un mariaj, doar dacă-i găsim pe cineva convenabil. Tatăl ei are averi puse deoparte pentru ea. Cred că mai poate aștepta.
- Dar pe lângă ea, trebuie să așteptăm și noi și nu-mi convine.
- Răbdarea este o virtute.
- Nu și pentru mine. Sinceră să fiu, nu sunt deloc o persoană răbdătoare. Când vreau ceva, vreau pe loc! Un foc aprins nu trebuie lăsat să se stingă în van.
Pasiunea din vocea ei era nedisimulată.
- Nu te-ai schimbat deloc, spuse el râzând. Am auzit vorbindu-se mult despre impetuozitatea ta. Și cu bietul Kendridge, tot din impuls te-ai măritat?
- L-ai cunoscut?
- Am făcut Universitatea Oxford împreună, explică el. Ne știam destul de bine. Eram peste graniță când v-ați căsătorit și după ce m-am întors, din niște motive pe care nu mi le mai amintesc, n-am apucat să ne vedem.
- De aceea trebuie să recuperăm timpul pierdut, spuse insinuant lady Imogene.
- Deocamdată sunt legat de mâini și de picioare. I-am făcut niște promisiuni prietenului meu, ducele de Valente, și trebuie să mi le respect. Cerissa este singură pe lume și nu cunoaște pe nimeni în Anglia. Trebuie să am grijă de ea.
- Asta se poate rezolva foarte ușor, spuse ea binevoitoare. O să dau petreceri multe aici, la Bath, și va avea ocazia să-și facă prieteni din înalta societate, care se vor grăbi să-și arate ospitalitatea la Londra. Va fi extrem de ușor s-o integrăm.
- Ai găsit soluții la toate.
Sheldon nu părea prea convins.
Lady Imogene își pocni palmele cu entuziasm.
- Știu! izbucni ea. Am găsit! Cum de nu mi-a trecut prin cap?
- Ce e?
- Mama mi-a spus că Perequine va sosi mâine.
Sheldon părea confuz.
- Perequine este fratele meu și ca de obicei, a intrat într-o încurcătură.
- Ce încurcătură?
- Cred că s-a îndrăgostit de o dansatoare de la Drury Lane. E frumușică, dar nu se compară cu contesa noastră.
Sheldon o privea intens.
- Tatăl meu a lăsat prin testament o avere considerabilă pe numele lui Perequine. Dacă se însoară înainte de 21 de ani, nu are dreptul la avere, până la 25.
- Presupun că asta îl ține în șah.
- Face 21 în mai și atunci vrea să se însoare cu creatura aceea. Noi nu mai avem nicio putere asupra lui.
- Bine, și?
- Și? Și? îl îngână ea indignată. Și soluția este evidentă!
- Mi-e teamă că nu înțeleg.
- Contesa! Protejata ta este soluția! E mult mai frumoasă, mai inteligentă și mai rasatăă decât pipița aceea.
- Și...
- Hai, te rog... îl întrerupse ea. Nu-l judeca prea aspru pe Perequine. Oricine își poate pierde mințile după cineva, inexplicabil. Așa este el. E tânăr și nu prea se gândește la consecințe. Se aruncă cu capul înainte în tot felul de relații. I s-a mai întâmplat asta de cel puțin 100 de ori. Să vezi că o să se îndrăgostească și de contesă, la fel de ușor. Nu că n-ar merita...
Lady Imogene îi strânse mâinile rugătoare.
- Trebuie să lucrăm împreună la acest plan. Amândoi suntem interesați.
Părea că nu-l convinsese.
- Știi că familia mea este foarte respectabilă și renumită în înalta societate și când Perequine va împlini 21 de ani va fi extrem de bogat. Deși pare cam aiurit, este deosebit de fermecător.
- Dacă seamănă cu tine, trebuie să fie fermecător, admise Sheldon.
- Știam că ai să fii de acord, spuse lady Imogene triumfătoare.
- Nu vreau să par excesiv de protector, dar după câte mi-ai spus despre sir Ralph, trebuie să-i căutăm, să vedem ce fac ei doi, de atâta timp împreună.
Ca și cum l-ar fi auzit, ușa se deschise și cei doi apărură în salon.
- V-am văzut cockerii, doamnă, spuse Cerissa entuziasmată. Sunt superbi. Sir Ralph mi-a promis că îmi va face și mie cadou unul, dacă am unde să-l țin.
Cerissa îl privi pe Sheldon.
- Sir Ralph este foarte generos, spuse acesta. Dar știi bine că, deocamdată, nu ai o locuință stabilă. Câinii necesită îngrijiri speciale și o atenție deosebită.
- Știam că așa veți spune, se bosumflă Cerissa. Poate mai târziu, când vom pleca de la Bath...
- Când veți pleca de la Bath, sper că veți accepta invitația mea la Oxfordshire.
- Ne-ar face mare plăcere, spuse Cerissa.
- Nu putem să ne facem planuri de viitor, deocamdată, interveni Sheldon. Acum, dacă nu vă supărați, trebuie să ne întoarcem la hotel.
- Sunteți obosit? întrebă Cerissa.
- Da.
- Atunci să plecăm.
- Veniți și mâine, spuse lady Imogene. O să dau o petrecere specială, în cinstea sosirii fratelui meu la Bath. Vor fi mulți tineri, contesă și sper că vă veți simți bine.
- Mulțumesc pentru dejunul minunat. Voi veni mâine.
- Îl invit și pe protectorul tău. Nu accept un refuz. Oricum, trebuie să vă însoțească peste tot, după câte am înțeles. Rana lui se va vindeca mai bine până mâine, dacă se va odihni azi. Sper să nu fie nevoit să ne părăsească prea repede.
- Vom încerca, spuse Cerissa.
Sheldon îi sărută mâinile lui lady Imogene.
- Planul nostru rămâne între noi, spuse el în șoaptă.
- Sigur.
- Ești foarte amabilă, spuse Sheldon.
- Asta este intenția mea în ceea ce vă privește pe amândoi, spuse ea insinuant.
Trăsura marchizei îi aștepta și Sheldon îl observă pe sir Ralph privind-o pe Cerissa cu o adorație evidentă.
Sheldon se urcă lângă Cerissa și-i spuse pe un ton dur:
- Ți-ai pierdut timpul.
- Adică?
- Trevellyan e însurat.
Cerissa simți cum se scufundă.
- Nu se poate! Cum să-mi facă așa ceva? Acum se explică... Unde e soția lui?
- E bolnavă mintal.
- Non! Non! Pauvre Ralph! Doamne, ce milă mi-e de el...
- Și de tine!
- Nu neapărat. Mi-am dat seama că nu vreau să mă mărit cu el.
- Ești sigură? Cum de te-ai schimbat așa de brusc?
- Când ne-am dus să vedem cățeii, mi-a atins mâinile și am simțit că mă ia cu frig.
- Chiar și așa, dacă ar fi fost liber te-ai fi măritat cu el?
- Poate... Ca soție a lui aș fi fost respectabilă.
- Da, dar din păcate, nu-ți poate oferi așa ceva, spuse Sheldon pe un ton răutăcios.
- Nu cred că nu avea intenții serioase... Părea sincer. Mi-a spus niște lucruri...
- Ce anume?
- Mi-a spus... că sunt cea mai gingașă și frumoasă femeie... pe care a văzut-o vreodată. Prima oară când m-a întâlnit, a crezut că sunt... o zeiță pământeană, sau ceva de genul ăsta.
- Vai, ce romantic, spuse Sheldon sarcastic.
- Vorbea serios, dar avea un gen de regret în glas... pe care abia acuma mi-l explic.
- Trebuie să-ți spună de la început cum stăteau lucrurile, dacă era așa serios cum pretinzi.
- Da... poate aveți dreptate... Credeți că vrea altceva de mine?
- Numai să sugereze așa ceva și va avea de-a face cu mine! amenință Sheldon.
- Credeam că duelul este interzis în Anglia.
- Oficial, da!
- Nu vreau să vă luptați pentru mine. Nu vreau să fiți rănit...
- Mai degrabă să-ți fie teamă pentru Ralph al tău! spuse el trufaș. În Franța sunt renumit pentru măiestria mea în duel.
- Vă admir profund, spuse Cerissa vădit impresionată.
- Nu-mi trebuie admirația ta, spuse el. Știi de ce lady Imogene dă mâine petrecerea?
- Îmi imaginez că pentru dumneavoastră.
Sheldon o privi tăios. Nu se așteptase ca Cerissa să aibă un asemenea spirit de observație.
- Vrea să-l cunoști pe fratele ei, marchizul de Wychwood. Vine la Bath pentru că s-a făcut de râs cu o oarecare dansatoare din Londra.
- Și sperați să se facă de râs și cu mine? întrebă Cerissa mușcător.
- Dacă te vei mărita cu el, îți vei asigura cea mai înaltă poziție socială posibilă.
- Mi-ar plăcea asta.
- Familia Wychwood are o mulțime de proprietăți și o avere inestimabilă.
- Pare realizarea tuturor dorințelor mele.
- Ar fi ușor să-l păcălești.
- Dacă e așa de îndrăgostit de dansatoarea aceea, nici cea mai frumoasă femeie nu l-ar mai putea impresiona.
- Ce știi tu ce-i dragostea?
- Cred că dacă cineva e îndrăgostit... nimic nu mai contează...
- Cine ți-a spus prostia asta?
- Nu e o prostie! izbucni Cerissa. Așa erau mama cu tata. Știu că așa se va întâmpla și cu mine... dacă voi iubi... vreodată...
- Atunci, pentru binele tău, mărită-te mai întâi! conchise el.
- Sper să simt asta pentru bărbatul cu care mă voi mărita.
- Asta e în povești de adormit copiii. Să-ți fie clar, Cerissa: ți-ai exprimat scopurile, ține-te de ele. Vrei un om bogat, care să-ți ofere un inel și o poziție respectabilă? Urmează-ți ținta! Nu are rost să-ți faci iluzii.
- Deci sunteți de acord cu mine, că dragostea ar fi de vis?
- Nu m-am exprimat așa.
- Dar ați gândit. Ce poate fi mai minunat decât să fii aproape de omul iubit... să-l atingi... să-l săruți... să știi că nimic nu mai contează?
- Termină cu copilăriile! Ai citit tot felul de cărți de doi bani, care ți-au băgat în cap numai tâmpenii. Fii mai realistă!
- Nu trebuie să fiți rău! Nimeni și nimic nu-mi va schimba părerea mea despre dragoste. Nici măcar dumneavoastră!
Cerissa părea foarte supărată.
Înainte să apuce să-i mai zică vreo două, trăsura intră în curtea hotelului.
Sheldon se așeză confortabil pe o sofa, în fața șemineului, cu o pătură pe genunchi, și își aminti că sir Ralph o invitase pe Cerissa să cineze cu el.
- Scrie-i că nu poți să-l însoțești, spuse el. Refuză-l imediat, mă auzi?
Credea că Cerissa va protesta. Era prea obosit ca să se mai certe cu ea. Discuția cu lady Imogene îl epuizase. Așa că închise ochii, cu intenția clară de a nu fi deranjat.
Cerissa îl privi o clipă și se duse să-i îndeplinească dorința.
Când termină îi dădu scrisoarea lui Bobo să o trimită și se duse lângă sofaua unde se odihnea Sheldon.
- Dar dacă... să zicem că... schimbăm planul? începu ea ezitant. Dacă... facem rost de suficienți bani... și n-o să mai fiu nevoită să mă mărit?
- Așa de ușor te dai bătută? N-ai cunoscut nici jumătate din bărbații disponibil de la băi!
- Ieri, dacă sir Ralph m-ar fi cerut de nevastă, m-aș fi măritat cu el. Dar azi... când m-a atins... Mi-am dat seama că nu mă pot arunca așa...
- Ți-am mai spus! Vrei prea multe! Asta ai spus că-ți dorești. Un inel și o situație. Ce te reține de la realizarea planului?
- Da... așa a fost în plan, inițial, protestă ea. M-am cramponat de ideea asta. Dar niciodată nu m-am gândit mai departe. Nu mi-am imaginat cum ar fi după aceea...
- În țara ta, căsătoriile sunt aranjate, îi explică el. Dacă tatăl tău ar fi trăit, probabil era pe cale să-ți găsească un tânăr cu care să te măriți. Și nu cred că ți-ar fi cerut părerea.
- Probabil. Dacă ar fi fost după tata, ar fi încercat să-mi găsească un nobil plicticos, numai să mă știe acceptată de societate.
- Nu e mai bine așa?
Cerissa nu răspunse.
- Pe de altă parte, îți poți alege singură bărbatul, atâta vreme cât îndeplinește condiția de bază: să fie bogat.
Sheldon se dezmetici brusc.
- Iar eu, în loc să stau degeaba, ar trebui să-mi încerc norocul la cărți.
Își azvârli pătura de pe picioare.
- Nu, nu! protestă Cerissa. Sunteți obosit! Lăsați asta pe mâine!
- Când e vorba de bani, nu există mâine!
Traversă camera, dar înainte să iasă pe ușă, Cerissa izbucni:
- Vin cu dumneavoastră!
Alergă spre el și-l apucă rugătoare de mână.
- Vă rog, vă rog mult! se alintă ea. Pot veni?
- Nu! Stai aici și roagă-te să câștig. Cu cât fac mai mulți bani, cu atât poți să te gândești mai mult, înainte de a alege pe cineva.
Plecă, lăsând-o pe Cerissa singură, lângă șemineu.
Luă instinctiv pătura aruncată de Sheldon pe podea și strângând-o în brațe, spuse:
- Mon Dieu! De ce sunt așa de proastă?
Trăsura se opri în fața bibliotecii și Sheldon coborî.
Erau o mulțime de domni așezați pe scaune, în mijlocul camerei.
Sheldon luă un ziar Times și se așeză pe un scaun. Îl deschise cu mare greutate, resimțind durerea în braț.
Deși reușise să-și bage brațul în mâneca hainei, cu ajutorul lui Bobo, dacă făcea mișcări bruște, îl durea.
Avea de gând să citească presa. Nici nu termină bine primul ziar, că un domn în vârstă, care stătea alături, îi spuse:
- Domnule, mă înșel sau sunteți cel care i-a omorât pe cei doi tâlhari, acum două zile?
- Aveți perfectă dreptate, spuse Sheldon surprins.
- Aș vrea să vă mulțumesc. Acești tâlhari m-au jefuit, acum 1 an, de 50 de guinee de aur și toate bijuteriile pe care le aveam. Nemaipunând la socoteală sperietura prin care am trecut.
- Îmi pare nespus de rău.
- Mă numesc Walburton. Eu dădeam petrecerea la White Hart, în seara în care ați sosit.
- Am auzit ulterior despre dumneavoastră, lord Walburton, dar n-am avut cum să-mi exprim regretele că v-am deranjat petrecerea.
- Nu face nimic. Apreciem cu toții că ne-ați scăpat de acei nemernici.
- Mă întreb de ce autoritățile nu s-au ocupat de ei, în tot acest timp.
- Au preferat să îmbunătățească condițiile de cazare și distracțiile din stațiune.
- Este de înțeles.
- Mereu am susținut că atâta timp cât drumurile până aici sunt nesigure, turiștii se vor împuțina de la an la an.
Lordul se opri brusc.
- Dar mai bine vorbim despre asta altă dată. Văd că sunteți ocupat cu ziarele.
- Nicio problemă, spuse Sheldon. Tocmai mă întrebam cum de ajung ziarele londoneze așa de curând până aici.
- Asta se datorează diligențelor Palmer. Fac drumul Londra-Bath zilnic.
- Este posibil? Credeam că vin de două ori pe săptămână!
- Nu! Zilnic!
- Atunci, înseamnă că știrile de la Bath ajung la Londra repede.
- Așa este. Pe vremuri, când veneam la băi, parcă mergeam la țară. Nimic din ce se întâmpla aici nu se afla la Londra. De aceea aici se făceau și cele mai mari flirturi și combinații.
- Așa credeam și eu, spuse Sheldon gânditor.
Se ridică și puse ziarul necitit pe scaun.
- Sunteți un erou al stațiunii Bath, domnule Harcourt. Și sunt sigur că toată Londra știe de dumneavoastră acum.
Sheldon nu replică. Făcând cu greutate o scurtă plecăciune în fața lordului, se depărtă, cu o cută adâncă între sprâncene.
Petrecerea dată de lady Imogene, cu o seară înainte, fusese un succes.
Câștigând câteva lire bune la jocurile de noroc, entuziasmul lui Sheldon reveni.
O trimise pe Cerissa, în ciuda protestelor, la o plimbare cu Francine, refuzându-l de câteva ori pe sir Ralph.
Tot el hotărî că nu avea niciun sens ca Cerissa să se ducă cu lady Imogene la sala de întruniri.
O apariție pe zi în public era suficientă.
Sheldon era plin de vervă, ceea ce o făcu pe Cerissa să râdă și să pălăvrăgească toată ziua.
Lady Imogene se ținuse de cuvânt. Erau o mulțime de tineri la petrecere și mai ales fete, care să-l distragă pe fratele ei.
Sheldon o privi pe Cerissa și hotărî că era cea mai frumoasă dintre toate.
Chiar el îi alesese ținuta.
În locul rochiilor negre, din care nu ieșise de la venirea lor în Bath, Cerissa purta una strălucitor de albă, care o făcea să arate de o inocență și o eleganță tipic franțuzească.
În păr avea o diademă fină de briliante, de la mama ei, și flutura cu grație un evantai scump de pene.
Arăta așa de bine, încât până și lady Imogene simțise în ea o amenințare și arunca din când în când priviri tăioase spre Sheldon.
După cina fastuoasă, începu să cânte orchestra și lady Imogene îl trase pe Sheldon în salon.
Decorul era dinainte aranjat. În șemineu ardea un foc mocnit, erau doar câteva lumânări aprinse și pe sofaua generoasă erau împrăștiate perne multe de mătase.
Nici nu închise bine ușa și lady Imogene se topi în brațe lui și îl sărută. Sheldon se așteptase la așa ceva și-i răspunse la sărut cu o pasiune calculată.
- De când aștept asta... murmură lady Imogene.
Cuvintele păreau de prisos și se sărutară din nou.
Sheldon își dădu seama că era extrem de pasionată.
Femeia blondă cu ochi albaștri din brațele lui era renumită pentru răceala ei. Acum părea devastată de dorință.
- Totul merge perfect. Exact cum am plănuit. Perequine este impresionat de Cerissa.
- Sunt amândoi tineri, spuse Sheldon, din complezență.
- Spre deosebire de noi, care nu avem timp să mai așteptăm.
Spunând asta, lady Imogene se trase mai aproape de el, încercând să-l sărute.
Spre nemulțumirea ei, Sheldon se desfăcu din strânsoarea pasionată.
- Să ne întoarcem la petrecere, spuse el cu o voce care nu admitea proteste.
- De ce, Sheldon? De ce? întrebă ea disperată.
- Nu vreau ca Cerissa să-și piardă încrederea în mine, explică el plictisit.
Lady Imogene părea furioasă și el adăugă mucalit:
- Am o predicție specială de a mă autoflagela.
Credea că furia ei va izbucni. Dar lady Imogene râse:
- Bănuiam eu că ești un bărbat special. Totdeauna faci lucruri neașteptate.
- S-o lăsăm așa cum a căzut, spuse el. Nu vreau să ne plictisim prea repede.
Sheldon se aranjă într-o oglindă și lady Imogene spuse:
- Nu mă plictisești. Nici pe departe. Când ne mai vedem?
- O să te anunț eu.
- Mâine?
- Nu mi-am stabilit niciun plan, încă.
- Adică depinde de protejata ta? O să vorbesc cu Perequine s-o ia la o plimbare.
- Poți să faci ce vrei, dar să știi că dacă o să se întâlnească cu fratele tău, o voi însoți.
Lady Imogene zâmbi din nou.
- Am înțeles că o are pe bona ei. Nu poate ea s-o însoțească?
- Cerissa este franțuzoaică. Și tinerele fete franțuzoaice trebuie supravegheate foarte sever. Nu-mi permit s-o las pe Cerissa singură cu un bărbat, până nu se mărită.
- Hoț pe hoț prinde, murmură ea.
- Să ne întoarcem la petrecere, repetă Sheldon.
- Din ce-mi spui tu, deduc că numai după ce se mărită contesa vei fi cu adevărat liber.
- Exact, spuse Sheldon tăios. Ai înțeles bine. Cam asta este în esență.
- Cu cât se mărită mai repede, cu atât mai bine!
- Nu-i chiar așa. Nu sunt atât de insensibil încât să forțez fata să se mărite, doar pentru binele meu.
Lady Imogene i se aruncă în brațe.
- O să te ajut! O să te ajut, Sheldon, dar nu mă lăsa să aștept prea mult! spuse ea cu pasiune, sărutându-l încât niciun bărbat nu i-ar fi rezistat.
Sheldon plecă din bibliotecă, îndreptându-se spre sala de întruniri, unde stabilise să se întâlnească cu Cerissa.
Dacă se simțea bine, el se ducea la sala de jocuri, dacă nu, o ducea înapoi la hotel.
Sheldon o găsi pe Cerissa în compania unor doamne pe care le cunoscuse la petrecerea de seara trecută.
Tânărul Wychwood arăta așa cum se așteptase. Era blond cu ochi albaștri, la fel ca sora lui, dar mult mai șters. Părea și un pic cam răsfățat.
Dar era destul de simpatic și se îmbrăca după ultima modă. Era, în general, pe placul tinerelor domnișoare.
Sheldon știa că băiatul se va plictisi la Bath, dar frumusețea Cerissei îl captivă.
Nu avea ochi pentru nimeni, deși toate domnișoarele și mamele lor îl complimentau și nu știau cum să se mai dea pe lângă el. Toate îl vânau, pentru că era un burlac promițător. O adevărată mină de aur.
Se vedea clar că singura persoană cu care avea chef să stea era Cerissa.
Sheldon se apropie de ea și o atinse ușor pe umăr. Cerissa se întoarse și-i zâmbi dulce.
- Ați venit mai repede decât mă așteptam, Monsegnieur.
- Sunt convins că nu mi-ai dus dorul, spuse Sheldon.
Făcu o plecăciune respectuoasă spre femeile care-l priveau interesate și adăugă:
- Cred că trebuie să te conduc la hotel. Am o întâlnire la sala de jocuri.
O doamnă care ascultase discuția îi strigă îngrijorată:
- O, vă rog, nu, domnule Harcourt! O să ne falimentați bărbații! De când ați venit la Bath, buzunarele lor s-au subțiat considerabil!
- Vă asigur că, față de Londra, miza la Bath este foarte mică.
- Poate pentru câștigători. Dar cei care pierd se cam resimt.
- Aveți dreptate, râse Sheldon. Dar nu mă pot abține. Acum trebuie să-mi conduc protejata acasă. Abia aștept să simt cărțile în mână.
- Pot să vă însoțesc, sir? întrebă marchizul.
Sheldon îl privi un pic uimit.
După ce-și luară rămas-bun de la doamnele căzute în admirație, el, Cerissa și tânărul marchiz trecură prin sălile cu tavane înalte și candelabre enorme de cristal, îndreptându-se spre ieșire.
Vizitiul îi aștepta.
- Aveți de gând să veniți cu noi, mylord? întrebă Sheldon.
- Dacă-mi permiteți, spuse marchizul rugător. Contesa mi-a promis că-mi arată niște tabachere din Franța. Tatăl meu, după cum știți, era un mare colecționar și sunt foarte interesat de ele.
- Da, știam, spuse Sheldon precaut.
- Am început să-mi fac și eu o colecție proprie, pe lângă cea a tatălui meu. Știu că și-ar fi dorit acest lucru.
Marchizul scoase din buzunar o tabacheră de aur, încrustată cu pietre prețioase.
- Vai! exclamă Cerissa. N-am văzut în viața mea ceva așa de frumos!
- E a dumneavoastră, spuse marchizul întinzându-i-o.
Sheldon luă tabachera din mâinile tremurânde ale Cerissei și i-o înapoie marchizului.
Cerissa privea toată scena ușor buimăcită, neînțelegând ce se petrecea.
- Sunteți foarte generos, spuse Sheldon. Dar, după cum știți, contesa nu poate primi cadouri de o asemenea valoare.
Marchizul păru încurcat.
- Îmi cer scuze dacă v-am jignit. N-am știut. Am acționat din impuls.
- Vă înțeleg, zâmbi Sheldon. Spuneți-mi: cât vreți să stați la Bath?
- Aveam de gând să stau doar o zi sau două, dar acum nu am niciun motiv să mă grăbesc, spuse el privind-o pe Cerissa.
Cerissa părea să se uite pe fereastră, neatentă la ce discutau cei doi.
Ajunseră repede la White Hart. Marchizul îi însoți pe scări, spre camerele lor.
Intrară în salon și Cerissa spuse:
- Așteptați aici, vă rog. Vă aduc imediat tabacherele.
Intră în camera ei lăsându-i pe marchiz și pe Sheldon singuri.
Aceștia se priviră o clipă. Sheldon sparse tăcerea încordată:
- Protejata mea este foarte tânără și a fost crescută sub strictă supraveghere. N-a întâlnit niciodată pe cineva ca dumneavoastră.
Marchizul părea confuz.
- Așa, ca de la bărbat la bărbat, marchize, vă rog să nu-i frângeți inima, spuse Sheldon zâmbind complice.
Marchizul părea foarte încântat.
- Credeți că aș face așa ceva?
- Doar Cerissa v-ar putea răspunde la întrebarea asta, spuse Sheldon misterios. Promiteți-mi că n-o veți face nefericită.
- Nu, sir! Vă promit!
Marchizul părea sincer. I se citea emoția pe față.
Sheldon își puse mâinile pe umerii lui.
- Mulțumesc, spuse Sheldon, strângându-l bărbătește pe tânărul care părea căzut din cer. Știam că mă veți înțelege.
Cerissa ieși din cameră, însoțită de Francine, care aducea tabacherele.
Le așeză pe o măsuță și se duse în cel mai îndepărtat colț al camerei, respectuoasă.
Cerissa și marchizul începură să le studieze pe rând, în fața focului.
Sheldon privea scena familială. Cu un zâmbet cinic, părăsi încăperea, îndreptându-se spre sala de jocuri.
Capitolul 6
- Trebuie să ne vedem singuri!
- Nu-mi dă voie protectorul meu, spuse Cerissa, atentă la pașii complicați ai menuetului.
- Găsim noi o soluție. Mă înnebunești de tot!
- Cum să fac eu asta? spuse Cerissa pe un ton copilăresc.
- Trebuie să vorbim, insistă marchizul.
Cerissa îi aruncă o privire printre genele lungi și negre, realizând că băiatul era cu adevărat frustrat.
Sheldon o instruise bine, interzicându-i să se vadă singuri. De fapt nici ea nu prea avea chef să asculte declarațiile înflăcărate ale marchizului.
„Nu trebuie să mă grăbesc”, își spuse ea.
Marchizul era din ce în ce mai nerăbdător și nu știa dacă va putea să-l mai țină mult în șah.
Cea mai mare intimitate o aveau în timpul dansului.
Mai mult, nu.
Marchizul abia aștepta s-o prindă singură, ca să-și mărturisească focul pasiunii.
Cerissa era aproape convinsă că dorea s-o ceară de nevastă.
Sheldon nu exagerase cu nimic cu privire la poziția socială pe care urma s-o câștige în urma acestui mariaj. Orice fată ar fi invidiat-o.
Simțea că Sheldon era nerăbdător s-o mărite mai repede. Se simțea de-a dreptul împinsă spre altar.
Se uită după Sheldon prin sala de bal și-l observă lângă șemineu, lângă lady Imogene.
Se vedea clar că discută extrem de intim.
Marchizul îi observă privirea și-i spuse:
- Nici nu se gândesc ei la noi! Hai să mergem undeva, să fim singuri.
Cerissa se simțea foarte stânjenită de pasiunea cu care vorbise marchizul.
Nu-i răspunse și acesta continuă supărat:
- Sora mea este mult mai ageră ca tine. Ea știe cum să-și cucerească bărbatul.
- Ce vrei să spui?
- N-aș fi surprins să te trezești într-o zi că sora mea îți devine protectoare, sau cum s-o mai numi dacă se mărită cu protectorul tău.
Cerissa se opri un pic din dans.
- Crezi că e posibil?
- Niciodată n-am văzut-o pe sora mea mai atrasă de un bărbat. De obicei bărbații aleargă după ea. În cazul ăsta... e mai mult invers.
Cerissa simți că-i îngheață inima.
Deci asta caută Sheldon... se gândi ea. O femeie bogată, care să-i asigure viitorul.
Cerissa simți cum o cuprinde amețeala.
Marchizul o prinse de mâini.
- Ți-e rău?
- Sunt un pic amețită, spuse Cerissa încet.
Părăsiră sala de bal și se duseră într-o anticameră spre bar să-i aducă o limonadă.
Cerissa bău cu buzele arse, încercând să stingă focul pe care-l simțea în inimă. Deși în cameră era cald, simțea cum o cuprind fiorii.
Marchizul se așeză lângă ea.
În anticameră era puțină lume.
- Ți-e mai bine?
- Da... mulțumesc. Hai la sora ta.
- De ce să ne grăbim? Cerissa... vreau să-ți spun...
- Nu acum, nu aici, îl întrerupse ea.
- De ce? Nu cred că vom mai avea altă ocazie. Nu pot dormi, mă gândesc numai la tine, spuse marchizul pe nerăsuflate.
Cerissa se ridică brusc în pcioare și spuse cu pasiune:
- Monseigneur va fi furios pe mine... dacă află că stau singură, aici, cu... tine.
- Pe naiba! izbucni marchizul furios. E ocupat cu altele!
Dar Cerissa deja pornise spre sala de bal și el se văzu nevoit s-o urmeze.
Lady Imogene îi privi iritată pe Cerissa și pe marchiz și le spuse tăios:
- Gata? V-ați săturat de dans?
- Cerissa se simțea amețită, explică marchizul. O cred. Sala asta e supraîncălzită și nu e pic de aer.
Sheldon o privi.
- Ți-e rău?
- Acuma... nu.
Cerissa se întrebă dacă Sheldon era la fel de iritat ca lady Imogene pentru că-i întrerupsese.
Se întreba ce tot aveau de vorbit atâta. Probabil că marchizul avea dreptate și ei tocmai își plănuiau nunta.
Înainte ca Sheldon să mai zică ceva, lordul Walburton interveni:
- Bună seara, mylady, bună seara, Harcourt. Am o mică bârfă pentru dumneavoastră, lady Imogene, spuse el încântat.
- Ce anume?
Lordul era cel mai cunoscut răspânditor de bârfe de la Bath.
- Vă amintiți de D`Arcy Arbuthnot?
- Sigur. A fost invitat la dineul meu de alaltăieri seară.
- Și-a găsit o moștenitoare.
- Da?
- E vorba de o frumușică de 35 de ani, și bogatăăă...
- Merita și el, săracul, râse Imogene.
- Și nu pierde timpul. S-a și însurat în după-amiaza asta, la Octagon.
- Unde e asta? întrebă Sheldon.
- E cea mai faimoasă capelă privată din Bath, spuse lordul. Există 6 asemenea capele particulare. Aduc un mare profit.
- Sunt abilitate să oficieze căsătorii rapide, interveni lady Imogene. Nu ai nevoie de aprobări sau binecuvântări ca să te însori aici.
- Nu știam că există așa ceva în Bath, spuse uimit Sheldon.
- Căsătoriile sunt perfect legale, explică lordul. Dar prețurile practicate sun exorbitante. Și se justifică și prin calitatea muzicii și a predicilor.
- Seamănă cu capela Mayfair, unde s-a căsătorit ducesa de Hamilton. Mă bucur pentru D`Arcy că a dat de o soție bogată.
- Apropo, Harcourt, am niște vești pentru dumneata, spuse lordul.
Sheldon deveni atent.
- Au scris o coloană despre dumneata în Times, ieri. Poți citi cu ochii dumitale articolul mâine, la bibliotecă.
- Au scris despre cum i-a împușcat pe cei doi tâlhari? întrebă entuziasmată Imogene.
- Curajul lui a fost mult comentat. Times spunea că dacă toți călătorii ar fi ca el, în curând țara va scăpa de infractori.
- Sheldon! Ești faimos! spuse lady Imogene cu dragoste în glas.
- Aș vrea să mă întorc.... la hotel, spuse brusc Cerissa.
Sheldon se ridică.
- Haide.
- Ți-am spus doar că e prea cald aici, îi spuse marchizul supărat surorii lui. Ce mi-e aici, ce mi-e la băile calde!
Lady Imogene interveni:
- Sheldon, te aștept să te întorci, după ce o duci pe contesă la culcare.
El nu răspunse nimic și împreună cu marchizul o escortă pe Cerissa prin încăperea aglomerată.
Vizitiul îi aștepta. Cerissa se urcă ajutată de marchiz care-i spuse:
- Trebuie să te odihnești. Mâine să-mi transmiți cum te simți. Aș vrea să ne plimbăm puțin, după-amiază.
- Mulțumesc, murmură ea.
Când ajunseră la hotel, Sheldon îi spuse vizitiului:
- Nu mai am nevoie de tine în seara asta.
- Mulțumesc. Noapte bună, sir.
- Noapte bună.
Cerissa simți cum i se ia o piatră de pe inimă.
Urcară scările în liniște și când ajunseră în fața camerelor, Cerissa îi spuse prima marchizului:
- Noapte bună, mylord.
- Spune-mi, vii cu mine la o plimbare, mâine? întrebă el sărutându-i cu pasiune mâinile. Singură?
Cerissa se smulse din strânsoarea mâinilor insistente ale marchizului.
Sheldon interveni:
- Vreau să vorbesc cu dumneata, marchize. Așteaptă-mă să o conduc pe contesă la culcare.
- Sigur.
Sheldon și Cerissa intrară în salon.
- Ce vreți să-i spuneți marchizului?
- O să-ți spun eu.
Cerissa simțea o amenințare plutind în aer.
- Ce vă preocupă? Spuneți-mi și mie.
- Ți-am spus, o să afli mai târziu.
- Veniți la mine în cameră, după ce vorbiți? Îmi promiteți?
- Da, spuse Sheldon și se întoarse la marchiz.
Cerissa se duse în dormitor, unde o aștepta Francine.
- Hai cu mine în birou, îi spuse Sheldon marchizului.
Marchizul părea neliniștit. Simțea instinctiv că va urma ceva rău.
- Mâine eu și Cerissa plecăm în Scoția.
- Scoția?
- Nu i-am spus Cerissei până acum, pentru că nu voiam să-i stric seara. Trebuie să plecăm cât mai curând posibil.
- Tocmai în Scoția?
- O rudă de-a mea este grav bolnavă. Sper să nu ajungem prea târziu!
- Nu se poate! exclamă marchizul disperat. Vreau să spun... trebuie să vină și Cerissa cu dumneavoastră?
- De ce? Vrei să stea aici? întrebă Sheldon.
- Da! O iubesc! Am încercat să-i spun, dar nu m-a ascultat, se plânse el.
- Ca protector al ei, am dreptul să te întreb: ce intenții ai cu fata?
- Vreau să mă însor cu ea. Nu e nicio grabă, dar bănuiesc că ne vom înțelege noi.
- Ai dreptate. Dar nu se știe niciodată, spuse Sheldon misterios.
- Ce vreți să spuneți?
- Plec cu Cerissa într-o călătorie foarte lungă. Crezi că n-o vor cere și alți bărbați?
- Vă cred. Este o fată deosebită. Atunci ne vom logodi înainte de a pleca.
Sheldon ridică din umeri.
- Logodnele pot fi foarte ușor rupte sau uitate, spuse el indiferent.
Marchizul părea neliniștit.
- Și ce propuneți?
- Dacă o iubești așa de mult pe Cerissa, trebuie să te însori cu ea cât mai repede, să nu ți-o sufle altul.
- Adică... să ne căsătorim înainte de plecarea în Scoția?
- De ce nu?
Fața marchizului exprima consternare.
- Nu aș sugera asta, dacă n-aș cunoaște afecțiunea Cerissei pentru dumneata, explică Sheldon. Nu vreau să-i frângi inima. Acum, văzând că ai intenții serioase, nu văd de ce să mai amânați momentul.
- Testamentul...
- Am înțeles de la sora dumitale că ești liber în mai. Oricum nu au nimic de obiectat cu privire la Cerissa. Originea ei este nobilă.
- Bineînțeles. Și cred că vor fi chiar fericiți. Anul trecut am cam făcut-o de oaie, râse marchizul.
- Nu vreau să te presez, dar chiar de dragul Cerissei, nu pot să-mi amân plecarea. Așa că mâine, înainte de amiază, ar trebui să terminăm totul.
- Bine, mâine la prânz ne vom căsători, spuse marchizul, ca și cum ideea ar fi fost a lui.
- Știam că ești un bărbat deștept. S-ar putea s-o mai vezi pe Cerissa după 3 sau 4 ani și... ochi care nu se văd se uită.
- Ne vom căsători! decise marchizul.
- Dacă ești așa de hotărât, bine, conveni Sheldon. Lasă-mă pe mine să aranjez totul pentru voi. N-ar fi bine ca sora sau mama ta să afle acest lucru, decât după ce vă căsătoriți.
Sheldin părea gânditor.
- Nu cred că trebuie să știe sora ta că plecăm mâine, spuse el precaut. Se va supăra pe mine că nu am anunțat-o de astă-seară. Dar nu-mi plac scenele de despărțire.
- Da, da, vă înțeleg, spuse marchizul. Așa rămâne. Sunteți foarte drăguț că faceți aranjamente pentru mine. Vă promit că mâine mă voi purta normal și nimeni nu-și va da seama că mă însor.
- Mă voi duce mâine la Octagon, să văd dacă ne poate primi. Dacă sunt ocupați, caut altă capelă. Am înțeles că sunt vreo 6.
Marchizul părea atent și nerăbdător, sorbindu-i cuvintele.
- Vino la hotel mâine, la ora 11. Dar să știi că imediat după ceremonie, va trebui să plec.
- Înțeleg. Vă mulțumesc pentru sprijin.
Marchizul îi strânse mâna lui Sheldon.
- Vă mai rog ceva. Spuneți-i dumneavoastră Cerissei aranjamentul nostru. E prea târziu ca să mai vorbesc cu ea.
- Cred că deja s-a culcat. Părea foarte indispusă. Sărăcuța de ea! Primul lucru pe care-l voi face mâine dimineață, ăsta o să fie. O s-o anunț că vă căsătoriți. Cred că va sări în sus de bucurie.
- Ne vom petrece luna de miere la Bath. Apoi ne vom duce la Londra. O să fiu foarte mândru cu ea. E cea mai frumoasă fată pe care am cunoscut-o vreodată.
- Așa este! Cerissa este o frumusețe rară. Și dumneata ești un ștrengar norocos! glumi Sheldon.
- Sunt! Ce bine că n-am rămas cu dansatoarea aia! Nici nu se compară...
- Sunt sigur că multe fete vor fi dezamăgite să te piardă de mușteriu.
Marchizul râse măgulit.
- Cred că sunt cel puțin o sută de fete care vor plânge după mine.
Odată stabilite lucrurile, cei doi plecară mulțumiți, urându-și călduros noapte bună.
- Nicio vorbă surorii tale, repetă Sheldon. Să-i transmiți scuzele mele că nu voi veni mâine la dumneaei acasă.
- O să vă iau eu apărarea. Știu că nu-i va conveni, dar asta este! Nu toată lumea are norocul meu!
Se despărțiră râzând, iar Sheldon se duse la ușa Cerissei și bătu ușor.
- Intră.
Cerissa era deja în pat.
Singura lumină era dată de o candelă mică, de l capul patului ei, și focul mocnit al șemineului.
Era adorabilă ca o păpușă.
- Ce e? Ce vreți... să-mi spuneți?
Sheldon se duse spre șemineu și privi gânditor flăcările.
- Ai dat lovitura, spuse el fără entuziasm. Te măriți mâine cu marchizul.
- Să mă... mărit? se bâlbâi ea. Cum adică? De unde... știți?
- Eu am aranjat totul. Noroc că am aflat de capelele private.
- Dar... nu mă grăbesc. Nu spuneați că...?
- Trebuie să plec mâine. Neapărat!
- De ce? Ce se petrece?
- Mă duc în Irlanda. Viitorului tău soț i-am spus că plec în Scoția.
- Nu... nu pricep.
Sheldon tăcea.
- Nu mă mărit! țipă ea. Nu mă mărit așa... repede... pe fugă! E indecent!
- Termină cu prostiile. Mai bine mi-ai mulțumi!
- Spuneți-mi de ce? Explicați-mi!
Cerissa era disperată și hotărâtă să afle totul.
- Spuneți-mi!!!!
- Ușurel, că-ți spun. Acum 5 ani am ucis un om. De asta am părăsit Anglia.
- Bănuiam... În duel?
- Din nefericire, l-am omorât pe vărul meu, fiul cel mare al unchiului meu, contele de Donnington.
- De aceea sir Ralph spunea că locuiți la Donnington.
- Casa din Donnington a aparținut bunicului meu. Am crescut acolo, până la 15 ani. Când a murit bunicul meu, părinții mei au fost nevoiți să plece.
- Ce nefericit ați fost!
- Tatăl meu era al doilea fiu și niciodată nu se înțelesese cu fratele lui cel mare.
- Spuneți-mi mai departe, zise Cerissa nerăbdătoare, văzând că Sheldon ezită.
- Unchiul meu avea doi fii. Niciodată nu l-am putut suferi pe cel mare, Gervase. Și nici el pe mine.
Cerissa îl asculta încordată.
- Gervase se apucase de băutură și se făcuse de nenumărate ori de râs în Londra. Mi-era rușine că suntem rude.
Sheldon respiră adânc și continuă:
- Într-o seară, ne-am certat rău, la jocurile de noroc.
- Și?
- M-a acuzat că trișez și mi-a spus tot felul de lucruri despre o doamnă cu care eram pe vremea aceea.
- O... iubeați?
- Ca orice tânăr. Eram fascinat de faptul că era mai în vârstă decât mine.
- Și?
- Era prea mult pentru mine. L-am provocat la duel.
- A acceptat?
- Ne-am ridicat de la masă ca să terminăm odată pentru totdeauna. Era o chestiune mai veche.
- Helas! Și voiați să vă bateți acolo?
- Era o noapte cu lună plină. Ne-am dus în parcul St. James.
- Și v-ați duelat cu săbii sau cu pistoale?
- Cu pistoale. Gervase a ales. Pretindea că e mai bun ca mine.
- Și?
- Gervase a trișat.
- Cum?
- A numărat până la 9 și a tras în mine pe la spate. Era prea beat ca să mă nimerească. M-am întors, calm, și l-am împușcat.
- L-ați omorât! exclamă Cerissa consternată. Dar... nu era vina dumneavoastră!
- Da, toți au fost de acord că nu eram vinovat, cu excepția unchiului meu.
- Dar i-ați povestit ce v-a făcut?
- Da, dar a fost în zadar. Oricum eu îi țintisem brațul, dar fiind beat se tot legăna și...
- Și unchiu dumneavoastră n-a înțeles?
- Nu. Mă ura. La fel cum îl ura pe tata. Mi-a spus că dacă nu părăsesc Anglia, va informa justiția și va aduce dovezi că întotdeauna l-am amenințat pe fiul său cu moartea.
- Ce minciună!
- Bineînțeles!
- Dar nu v-au denunțat.
- Nu, pentru că un proces ar fi fost prea umilitor pentru familia mea.
- Ce rău a fost unchiul dumneavoastră. Ce nedrept!
- Nu aveam altă alternativă, decât să părăsesc Anglia. M-a amenințat că dacă mă întorc, mă va aresta.
- C`est impossible!
- Nu! Așa e unchiul meu! E foarte răzbunător.
- Și tatăl dumneavoastră?
- A murit acum 2 ani.
- Și credeți că unchiu dumneavoastră v-ar putea... denunța?
- Sunt convins. Eram sigur că Bath e un loc perfect în care mă pot ascunde. Dar știrile despre mine au ajuns până la Londra.
- E posibil ca unchiul dumneavoastră să fi citit în ziare că ați sosit în Anglia?
- Citește constant ziarul Times.
- Și după atâția ani... nu v-a iertat?
- El nu știe să ierte.
- Atunci trebuie să vă ascundeți! Salvați-vă!
- Asta am de gând să fac. Plec în Irlanda.
- Și acolo sunteți în siguranță?
- Sper. Mai ales că toată lumea va crede că plec în Scoția. Poate că din Irlanda mă voi duce în America. Am auzit că Lumea Nouă este plină de oportunități.
- Nu... nu puteți să-mi faceți asta!
- Tu te vei mărita! O să fii marchiză. O să ai tot ce ai visat: un inel pe deget, respect și poziție socială și mai ales bani.
- Dar nu pot... trebuie să vă văd... Nu vă pot lăsa să plecați așa. Să nu vă mai văd... niciodată!
- Lasă, mai bine așa. Ne-am cunoscut absolut întâmplător, nimic nu ne leagă. Norocul ți-a surâs mai mult ție.
- Dar... nu se poate să vă las așa... trebuie să vă ajut... să vă dau bani. Numai aveți niciun ban. Cum o să vă descurcați?
- Ba nu. Am câștigat destul aici. Și o să mai câștig și la Dublin, nu-ți face griji. Sunt expert. Doar dacă-mi permiți, îl voi lua pe vizitiu cu mine.
Cerissa rămase fără cuvinte.
- Nu se poate... N-am însemnat nimic pentru dumneavoastră? Mă lăsați așa? Fără regrete?
- Ne-am atins scopurile inițiale, o întrerupse el brusc. Ai avut noroc. Viitorul tău soț e foarte ușor manevrabil.
- N-am nevoie de el. Nu-l vreau! E atât de stupid! Mă enervează! Eu vreau un bărbat adevărat! Care să aibă grijă de mine!
- Marchizul va putea avea prea bine grijă de tine, dacă asta te preocupă.
Sheldon o privi tăios și adăugă:
- Dacă el nu-ți convine, îl ai pe sir Ralph, care este un bărbat adevărat. El te poate proteja la fel de bine ca mine, spuse el zâmbind cinic. Ba chiar mult mai bine.
Cerissa ridică mâinile în semn de protest.
- Pentru Dumnezeu, Cerissa! spuse Sheldon. Fii recunoscătoare, măcar. Marchizul e mai mult decât am sperat, chiar dacă arăți așa de bine!
- Mă gândeam la... dumneavoastră... spuse Cerissa suspinând.
- Uită-mă! Pot avea și singur grijă de mine!
- Și lady Imogene?
- Ce-i cu ea?
- Marchizul zicea că vrea să se mărite cu dumneavoastră.
Sheldon râse.
- Mă îndoiesc. Spre deosebire de tine, ea nu vrea un inel pe deget.
- Dar vă... iubește.
- Chiar crezi că asta este dragoste?
- Dacă ați lua-o de nevastă... Măcar ne-am putea vedea...
- Și? Nu, Cerissa, ceea ce spui tu e inacceptabil. Vezi-ți de viața ta. Nu te complica.
- Dar nu mă complic deloc. Asta vreau. Să fiți lângă mine, să...
- Am spus nu! o întrerupse el. Acum mă duc să mă culc. Ne trezim devreme mâine. Trebuie să fac aranjamentele pentru nuntă, să-mi fac bagajele... Noapte bună!
- Sheldon! Monseigneur! Ecoutez-moi!
Dar Sheldon n-o ascultă și ieși, închizând ferm ușa după el.
- Monseigneur!
Cerissa sări dn pat, vrând să fugă după el.
Realiză că nimic nu-l mai putea convinge și se întoarse înfrântă, așezându-se pe pat.
- Îl iubesc, își spuse ea pentru prima dată, realizând profunzimea sentimentelor sale. Și de mâine n-p să-l mai văd niciodată... Îl iubesc, îl iubesc, își repeta ea întruna, din ce în ce mai disperată.
Inima îi bătea nebunește. Simțea că-l pierde, că-i scapă printre degete.
- Je l`adore!
Toate se întorseseră împotriva ei.
Poate că el își dăduse mai repede seama că îl iubea, decât ea. Prin tot ce făcea și ce zicea, exprima clar că e îndrăgostită.
Poate de aceea n-o privise când îi mărturisise că trebuie să plece. Îi era frică de o scenă.
I-a văzut întotdeauna dragostea strălucindu-i pe față! Și poate că lui nici nu-i păsa. N-o interesa persoana ei, nici măcar cât lady Imogene.
Doamne, ce geloasă fusese pe lady Imogene! Dar Sheldon spusese clar că nu-l interesează.
Trebuia să fugă de unchiul lui răzbunător. Pleca în Irlanda definitiv. Ce țară primitivă! Nici nu putea să-l viziteze măcar.
- Nu-l voi mai vedea niciodată, își spuse ea fără speranță, văzând un viitor negru și gol. L-am iubit din prima clipă, șopti ea.
Își aminti cât de frumos era când îl întâlnise prima dată, în salonul privat al hotelului Angleterre. Ce departe i se părea momentul acela. Prin câte trecuseră de atunci! Câte amintiri aveau!
O sărutase! Măcar se alesese cu ceva. Măcar avea la ce să se gândească, ce să-și amintească atunci când dorul devenea insuportabil.
Noapte de noapte încerca să retrăiască acele momente
Sărutul acela stricase totul. Nu mai putea suporta atingerea niciunui bărbat.
Când marchizul îi sărutase mâinile, ea simțise același fior de repulsie, ca atunci când o atinsese sir Ralph.
- Ce copil tâmpit, spuse ea, aducându-și aminte de marchiz.
Și mai groaznic era că trebuia să se mărite cu el. Să-l suporte o viață! Sărutul mâinilor era doar începutul. La bal fusese chiar foarte insinuant. Băiatul știa foarte clar ce voia.
La fel ca sir Ralph. Și la el simțise aceeași dorință, dar mai stăpânită.
Îi venea s-o ia la goană. Și unde să se ducă? Singurul loc liniștitor și sigur i se păreau brațele lui Sheldon.
- Îl iubesc!
Știa că nu va putea trăi fără el. Era viața ei. Crezuse că vrea faimă și avere, dar Sheldon era dovada vie că dorea doar dragoste. Dragoste adevărată. Fiecare nerv și fiecare mușchi al ei striga după Sheldon. Îl dorea cu tot sufletul.
Cerissa aruncă cearșafurile de pe ea și sări iar din pat.
Francine îi lăsase neglije-ul lângă pat. Același pe care Sheldon îl admirase cu câteva nopți înainte. Și-l puse pe ea și porni hotărâtă spre ușă.
Se opri dezorientată. Unde fugea ea așa, ca o nebună? Ce putea să-i spună?
Doar el n-o voia. Nu-și permitea s-o țină lângă el, chiar dacă ar fi vrut.
- Voi fi o povară, își spuse ea.
Se întoarse înfrântă spre șemineu. Privea flăcările care se stingeau încet.
Sheldon îi aranjase viața. Trebuia să se mărite cu marchizul.
Era exact genul de căsătorie pe care o dorise, ce putea să mai spună? Ce-i putea reproșa lui Sheldon? Făcuse tot ceea ce fusese în stare. Totul pentru binele ei.
- Marchiza de Wychwood, spuse ea simțind cum o încearcă o urmă de mândrie. O să le arăt eu nobililor ălora, care întotdeauna ne-au privit de sus, pe mine și pe mama, spuse ea amenințătoare. O să vadă că am ajuns mai sus decât ei!
Dar imediat se gândi că în țara ei era război și mare lor majoritate fuseseră condamnați la moarte. Își primiseră răsplata. Și cei care trăiau, poate nici nu-și mai aminteau de ea. Și cu siguranță că numai de asta nu le păsa lor.
- Pe cine vreau eu să impresionez? Cui îi pasă ce vreau eu să fac? strigă ea.
Ecoul cuvintelor ei se izbi de pereți, sunând gol.
Cerissa se trânti pe fotoliul din fața focului și izbucni într-un plâns nestăvilit.
Capitolul 7
Vizitiul trase trăsura în fața scărilor hotelului White Hart.
Shledon sări din trăsură, înainte ca servitorii să-l ajute.
Întârziase deoarece nu reușise să-l convingă pe preotul capelei Octagon să amâne o căsătorie programată. Fusese nevoit să se ducă la altă capelă disponibilă.
Se numea St. Mary și era cea mai veche capelă de la Bath. Totul era stabilit acum, dar întârziase destul de mult.
Bobo îl aștepta în capătul scărilor cu bagajele făcute.
- Du-le în trăsură, Bobo, îi ordonă el grăbit.
- Scuzați-mă, monsieur, dar v-au căutat doi domni, acum câteva minute.
Sheldon înlemni.
- Cum arătau?
- Cred că erau un fel de funcționari. Unul era tânăr și celălalt, ceva mai în vârstă. Erau bine îmbrăcați, dar demodați, comprenez?
- Înțeleg. Unde sunt acum?
- Știam că sunteți ocupat, monsieur, așa că i-am trimis la plimbare.
- Unde, adică?
- M-au întrebat dacă sunteți cazat aici și eu le-am spus că un domn ca dumneavoastră stă la Casa York.
- Bravo, Bobo. Foarte bine ai făcut.
Era incredibil cât de repede se răspândeau veștile.
Marchizul îl aștepta și el, nerăbdător, și părea foarte tulburat.
- Ce e? Ce s-a întâmplat? întrebă Sheldon.
- Cerissa m-a refuzat.
Sheldon îngheță.
- Poftim???
- Așa cum auziți! Spune că nu mă iubește.
Sheldon zâmbi forțat.
- Și tu o crezi? Știi cum sunt femeile în ziua nunții, explică el, încercând să pară convingător.
- A fost foarte categorică.
- Hai mai bine în birou. Aici putem fi auziți.
Urcară scările și din fericire găsiră biroul liber.
- De dimineață Cerissa părea fericită, îi spuse Sheldon pe un ton sigur. Nu înțeleg.
- Nu vrea și pace.
- E așa de tânără! Cine știe? Dar te asigur că te iubește.
- Alte femei păreau mai nerăbdătoare să se mărite cu mine.
- Sigur, ești foarte bine, confirmă Sheldon. De asta poate se teme Cerissa. Tinerele sunt un pic speriate de bărbații adevărați.
- Știu că e cam neexperimentată, spuse marchizul împăunându-se.
- Trebuie să fii înțelegător cu biata fetișcană.
- Credeți că mă vrea cu adevărat?
- Sigur! replică Sheldon cu fermitate. Sunt sigur că acum plânge, crezând că ai luat-o în serios. Mă duc să vorbesc cu ea.
- Nu vreau să mă însor cu o fată care nu mă dorește... spuse marchizul temător.
- Cerissa nu-i orice fată. Ea e unică, frumoasă și sensibilă. Franțuzoaicele sunt foarte simțitoare.
- Poate că mă înșel eu, dar părea foarte convinsă.
- Trebuia s-o iei în brațe. Faptele sunt mai grăitoare.
- Așa e! exclamă entuziasmat marchizul.
- Ne așteaptă preotul, trebuie să plecăm imediat. Mă duc după Cerissa. Tu comandă între timp niște șampanie. Avem de sărbătorit.
Shledon ieși din birou lăsându-l pe marchiz fără replică.
Se duse furios în camera Cerissei și intrând fără să bată, trânti ușa după el.
- Ce naiba crezi că faci? urlă el.
- Nu... pot...
Cerissa era strălucitoare într-o rochie albă de mireasă.
- Nici să nu te aud. Acum plecăm spre capelă. În momentul ăsta, am spus!
Sheldon era foarte hotărât, aproape brutal.
- Nu mă mărit cu marchizul! Am spus!
- Ai înnebunit de tot? Asta e unica ta șansă, nu înțelegi? N-o să găsim un fraier mai mare și mai bogat ca marchizul. Și nici nu avem timp. Trebuie să plec, nu înțelegi?
Cerissa își întoarse capul, privind în altă parte.
- Uită-te la mine! Dacă află ce farsă am pus la cale? Îți dai seama ce scandal iese?
Cerissa părea că nici nu-l ascultă.
- Ești un copil din flori!
Cerissa țipă ca un animal rănit.
- Fii realistă, proastă mică ce ești!
Cerissa îl privea direct în ochi, era palidă, dar mândră.
- Nu mă mărit. Și nici măcar tu! Da, tu, repetă ea tutuindu-l pentru prima dată, nu mă poți forța.
- Pe naiba! Te bat și te leg și tot te duc la altar!
O luase de umeri și o scutura violent.
Cerissa își pierdu controlul și începu să strige cu disperare:
- Te iubesc... nu înțelegi? Te iubesc, Sheldon. Cum să mă mărit cu el, când te iubesc doar pe tine?
Sheldon rămase împietrit, cu mâinile pe umerii ei.
Cerissa izbucni în plâns și privindu-l pe Sheldon în ochi îi spuse rugătoare:
- Te iubesc! Te rog, lasă-mă să stau cu tine! Voi fi ce vrei tu! Servitoare, amantă, orice. Nu vreau, nu pot... să te părăsesc! Nu pot să mă las atingă de altcineva. Nu înțelegi?
Fața ei răvășită de lacrimi era mai frumoasă ca niciodată.
Cu un strigăt agonizant, Sheldon o trase cu forță în brațe și o sărută pasionat.
Pentru o clipă sărutul păru dur, furios.
Dar buzele ei erau așa de moi și de lipsite de apărare, și se lipise toată de el, încât Sheldon se retrase un pic, ca să se apropie mai tandru, dar insistent și plin de dorință.
Erau flămânzi unul după altul de atâta vreme și abia acuma barierele se ridicaseră, făcând loc adevăratei pasiuni ce o trăia fiecare în parte.
Erau o singură suflare, o singură ființă, erau unul.
Cerissa simți o izbitură aproape fizică în piept. Inima i-o luase la goană. Bătea nebunește. Asta era dragostea, mai frumoasă și mai puternică decât și-o imaginase vreodată.
- Doamne, ce mi-ai făcut? șopti Sheldon amețit, ridicându-și capul.
- Je t`aime! Ja t`adore!
Cerissa nu mai era palidă. Obrajii îi ardeau. Strălucea toată.
- Iubito, dragostea mea! Nu voiam să iasă așa. Mi-a fost așa de greu!
- Sunt a ta! Nu pot trăi fără tine!
- Trebuie, iubita mea, trebuie, nu înțelegi?
- Dacă... ne iubim, ce mai contează altceva?
- Mă caută, au venit după mine, aici, la băi.
- Vin cu tine, oriunde.
- Nu pot să-ți fac asta. Marchizul ne așteaptă jos.
- Acum chiar că nu mai am niciun motiv să-l iau...
Cerissa părea învingătoare și sigură pe ea. Triumful îi strălucea în priviri.
- Chiar vrei să vii cu mine? Să înduri exilul și sărăcia? Și dacă mă prind, ce ai să faci? O să mă întemnițeze, și tu...?
- O să te aștept, așa cum te-am așteptat o viață. Nimic nu mă oprește să te iubesc o sută de ani de acum încolo.
- Iubito... Ce pot să-ți spun?
- Ce vreau să aud.
- Că te iubesc? Știi asta. Am agonizat după tine, m-am torturat singur, la gândul că te dau altuia.
- Ba nu m-ai dat.
- Ești sigură? Nu vreau să te sacrifici pentru mine. Nu vreau să fii nefericită în viitor și poate să-mi reproșezi.
- Crezi că pot face așa ceva vreodată?
Cerissa era fericită, strălucitoare, radia.
- Așa este. Nu mai contează nimic. Doar faptul că ne iubim.
Se sărutară din nou, cu pasiune și dorință.
- Trebuie să plecăm cât mai repede din Bath, spuse Sheldon, abia smulgându-se din dulceața sărutului.
- Francine a dus deja bagajele jos.
- Deci, aveai de gând să vii cu mine, rocie-ar fi?
- Te-aș fi urmat, oricum, în orice condiții. Nimic nu mă putea împiedica.
- Iubita mea!
Cerissa își luă capa de hermină de pe scaun și când să iasă, cineva bătu la ușă.
Înțepeniră amândoi.
- Intră, spuse Shledon.
Cerissa se gândea pe unde puteau să fugă.
Un servitor al hotelului intră.
- Vă caută doi domni.
Cerissa începu să tremure. Sheldon stătea drept, nemișcat și mândru, gata să înfrunte orice.
Cei doi domni, bine deschiriși de Bobo, intrară în cameră. Se înclinară, salutând politicos.
- Sunteți Sheldon Harcourt?
- Da.
- Știam că sunteți peste graniță, dar am aflat din ziare că v-ați întors.
- Articolul din Times a fost foarte măgulitor, spuse cel tânăr.
- Probabil, spuse demn Sheldon. Nu l-am citit.
- Am ajuns cam greu la dumneavoastră, așa că ne pare rău că nu puteți participa la funeraliile care vor avea loc astăzi.
- Funeralii?
- Unchiul dumneavoastră, contele Donnington, a murit de inimă, acum 4 zile.
- Și?
Cei doi păreau confuzi.
- Sunteți singurul moștenitor direct al contelui.
Sheldon nu-și credea urechilor.
- Dar Richard, al doilea fiu al unchiului meu? întrebă el cu o voce sugrumată de emoție.
- A murit într-un accident, acum 1 an.
Sheldon tăcea.
- Vă înțeleg, conte, sunteți șocat, dar moartea neașteptată a unchiului dumneavoastră a ridicat nenumărate probleme. Am auzit de la recepționer că intenționați să plecați azi. Va trebui să amânați puțin călătoria. Trebuie îndeplinite niște formalități, se scuză el.
- Bine, spuse Sheldon imediat.
- Vă mulțumim pentru înțelegere, spuse cel tânăr bucuros. Atunci vă așteptăm jos, în hol.
Cei doi ieșiră la fel de respectuoși.
Sheldon și Cerissa rămaseră o clipă nemișcați.
- Mă mai vrei? întrebă Cerissa.
Sheldon o luă ușor în brațe și o sărută cu tandrețe.
- Voiai să fii respectabilă, spuse el zâmbind.
- Te înțeleg dacă... n-o să vrei să te însori cu... o aventurieră. Dar pot sta lângă tine... în orice condiții.
Sheldon o privea cu dragoste.
- M-aș simți foarte singur la Donnington, fără o soție lângă mine. Vrei să fii soția mea, iubită aventurieră? O să fie cam plictisitor să fim respectabili, dar măcar ne vom plictisi împreună.
- Sheldon!
Cerissa izbucni în lacrimi de fericire.
- Te iubesc... te iubesc, Monseigneur. Te iubesc, mon cheri.
Se sărutară, nebuni de fericire.
- Mă mai vrei, acum că ești bogat?
- Crezi că vreau altceva? Nu te voiam decât pe tine. Mi-erai de ajuns.
- Nu trebuie să ne mai ascundem, acum!
- O să fii soția mea și te voi proteja toată viața!
- Asta voiam dintotdeauna. Dar tu mi-ai spus să-mi ascult mintea și nu inima.
- Să nu faci tot ce-ți spun eu.
- Vous savez... mintea mi-a fost înfrântă și... inima a ieșit victorioasă.
- Iubito...
Cerissa îl privi pe sub gene:
- Trebuie să mă port ca o lady? Rece și insensibilă?
- Ca o contesă!
- Oh, nu, făcu Cerissa pe supărata, așa ceva nu pot să suport. Mai bine mă întorc în Franța, să fiu ghilotinată.
- Nu mai scapi tu de mine, spuse Sheldon amenințător.
- Ești... tres imperieux!
- Sunt nebun după tine și... foarte gelos.
- Serios? Și eu am fost geloasă... pe lady Imogene. Je deteste cette famme. Îmi venea să-i scot ochii.
- Cum să mă uit la altă femeie, după ce ai apărut tu?
Se sărutară din nou și după multă vreme, Sheldon îi spuse serios:
- Te doresc!
- Și eu! Nu sunt o englezoaică rece. Sunt franțuzoaică, tres passionnee!
Sheldon se desprinse de ea cu greutate și punându-i boneta de călătorie pe cap, îi spuse:
- Haide să plecăm.
- La Londra?
- Nu. Ne căsătorim. Oricum am aranjat deja formalitățile, cu preotul capelei.
- Oh, mon cher Monseigneur!
- De fapt, nu sunt decât un biet conte, spuse Sheldon pe un ton glumeț. N-ar fi mai înțelept din partea ta să se te măriți cu marchizul, care te așteaptă jos? Mai ai timp să te răzgândești.
Cerissa era serioasă.
- Nu mă interesează titlurile, inelele de logdonă sau respectabilitatea. Nu vreau decât un singur lucru în viață.
- Care să fie acela?
- L`amour et toi. Dragostea și pe tine. Sunt doar același lucru. La meme chose.
SFÂRȘIT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu