O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
– Încotro fugi, surioară?
– Ia, mă duc şi eu la moară!
Şi-s grăbită, şi-s grăbită, Că mi-i casa negrijită,
Şi mi-s rufele la soare,
Şi copiii cer mâncare…
Nu, la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă: Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai şi-amar de noi!
– Încotro fugi, surioară?
– Ia, mă duc şi eu la moară!
Şi-s grăbită, şi-s grăbită, Că mi-i casa negrijită,
Şi mi-s rufele la soare,
Şi copiii cer mâncare…
Nu, la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă: Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai şi-amar de noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu