joi, 13 octombrie 2016

Nostalgie, Demostene Botez

   Afară plouă ca și toamna și-i urât
   Mă uit pe geam ca după tine, și atât.

   În mine toate amintirile te-așteaptă
   De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.

   Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
   În mine nu mai este niciun gând.

   Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
   Mă împresoară chipul tău din toate părțile.

   Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
   Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

   Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
   Și tot aștept pe cineva de nu mai vine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu