..............................................................................................
6.
Florence îl privi scurt, cu un dispreț nimicitor. Îl dădu la o parte cu o singură mână.
- Mă plictisești!
Se retrase în dormitor și se lăsă obosită pe taburetul din faţa oglinzii. Cu mişcări încete, desfăcute, oprindu-se mereu, începu să-şi şteargă obrazul cu un tampon de vată înmuiat în untdelemn.
"Nu se poate să mă fi înşelat o viaţă întreagă. E imposibil! Nimeni în cercul nostru nu i-a spus vreodată altfel decât bleaga de Melania. A avut gusturi simple, necostisitoare. Trăiau doar din soldă şi colonelul izbutea să pună lunar câte ceva deoparte. Şi-acum, dintr-o dată, geniu de brigand şi apetituri de rajah... Combină, fură milioane, evadează... Nu, astea sunt fantasmagorii!"
Doamna Miga azvârli tamponul în scrumieră. Se dezbrăcă, îşi trase peste cap o cămaşă de noapte şi se strecură în pat. Adormi încercând să ghicească unde se ascunde Melania Lupu.
Şerbănică întârzie mult întocmind o ciornă abilă pe care Florence urma s-o recite a doua zi la telefon maiorului. Termenii erau aleşi judicios, scuzele formulate ferm, ţinând totuşi seama de faptul că veneau din partea unei femei în vârstă. La urmă o transcrise citeţ, încredinţat că e o capodoperă de diplomaţie.
Cristescu nu-i cunoscu niciodată conţinutul.
6.
Emilia îl sună pe Ned la hotel şi-l anunţă cu voce indiferentă că vrea să-l vadă. Îl trase iute în bucătărie când veni şi, înainte de-a începe să vorbească, dădu drumul la robinete.
Englezul râse.
- N-o să audă ce discutăm, în schimb ar putea foarte bine să deschidă uşa şi să dispară pentru totdeauna.
- Cheile sunt la mine. Ascultă! M-am gândit că, de vreme ce tot mai rămâi patru zile în România, barem să le folosim, să nu stăm cu mâinile încrucişate. Am nevoie de un microfon.
Ned o scrută atent. Se aşeză încet pe colţul mesei, fără s-o slăbească din priviri.
Pe bărbia fetei apăruse un coş şi, contrar felului în care ar fi procedat nouăzeci şi nouă la sută dintre femei, Emilia nu încercase să-l camufleze cu pudră.
- Pentru ce naiba îţi trebuie un microfon?
- Bătrâna vorbeşte singură.
- O făcea şi înainte.
- Acum însă trăncăneşte toată ziua cu motanul, îi povesteşte întâmplări din trecut, mai ales dacă are impresia că nu e auzită.
- Când are impresia asta?
- Când rămâne singură într-o încăpere.
- Aha! Şi ce-i spune?
- Păi tocmai asta e! Nu pot desluşi limpede. Imediat ce mă apropii, amuţeşte sau schimbă discuţia.
- Presupun însă că două-trei cuvinte tot ai izbutit să prinzi.
Emilia dădu din cap.
- Pomeneşte mereu de Madonă, am sesizat nume de străzi, Moşilor parcă şi Aleea Ştefanidi, biserici, dar totul extrem de confuz.
- Mda, e o idee... Există microfoane în comerţ?
- Habar n-am. M-am gândit la Tolea. Lucrează la Operetă. Ar putea împrumuta sau fura unul.
- Microfon de teatru... Hm, nu-i suficient de puternic. Doar dacă i-l agăţi de cercei, iar ea e dispusă să nu-l observe.
- Monologurile şi le debitează totdeauna pe canapea, aproape în aceeaşi poziţie, lângă lampa cu picior şi, bineînţeles, cu pisica în braţe. Eu cred că ar trebui încercat.
- De acord. Ia legătura cu Tolea. Vezi că are nevoie şi de o staţie.
- Nu, i-l putem cupla la radio. Am un aparat japonez cu amplificator.
- Perfect. Rămase pe gânduri. Bisericile de care pomenea bătrâna mi-au dat o idee. Poţi ascunde perfect o statuie printre alte statui... Cu câteva pensule de vopsea o faci de nerecunoscut.
Emilia îl măsură sceptică.
- Numărul exact îl ignor, dar presupun că sunt vreo patru-cinci sute de biserici în Bucureşti. În afară de asta, în lăcaşele ortodoxe nu există statui.
- Ştiu, aveţi icoane. Ani de zile au constituit o afacere interesantă. Voi vizita în consecinţă aşezămintele catolice.
- Aici s-ar putea să ai mai multe şanse. Personal, cunosc Catedrala Sf. Iosif şi Biserica Italiană. Prea multe, în orice caz, nu sunt.
- Am să consult ghidul, spuse Ned. Dacă intervine ceva nou, ne vedem diseară.
7.
Farurile unei mașini aprinseră brusc mozaicul vitraliului.
Pete de lumină, albastru-cobalt şi roşu-adânc, se rostogoliră pe băncile de lemn ale catedralei, nimbul Sfântului Vincenţiu ridică o flacără de aur, pâlpâi scurt şi se stinse.
..............................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu