Toţi copilaşii cuminţi,
Vioi, cu obraji fierbinţi,
Cu năsucuri mititele,
Să ia loc pe scăunele,
Să le spun, minciună nu-i,
O poveste despre pui,
Nu gălbui, ci coloraţi
Ca florile. Ascultaţi!
Ţup, zvâcni un ou în sus,
Apoi rostogol s-a dus!
Două ude, nu de ploaie,
Ci de vopsea, o văpaie,
S-au tot îmboldit oftând,
Dispărând ca şi un gând!
Cinci, în rochiţe lila,
Cum este eşarfa mea,
Dându-şi coate cu mânie,
Au şoptit: - Ce grozavie!
Ce ne-am face să fim pui,
Am mai fi minuni-gălbui?
- Vai, răcneste unul mov,
Parcă-s vânătă, un clovn!
Vreau la mama, cloşca-bună,
Sub aripă să mă pună,
Să ajung un cocoşel
Pintenat şi voinicel!
Îi curg lacrimi pe obraji
Făcând lac, poţi să te scalzi!
Ca Dunărea se prelinge,
Strop unit cu strop... Ce plânge!
Îl ridic cu mâna mea:
- Tare eşti drăguţ aşa!
Credeţi că s-a potolit?
Nu ştiu cum s-a răsucit
Şi-a zbugit-o suspinând,
Cu vopseaua şiroind,
Urmat de altele verzi
Şi au dispărut! Mă crezi?
Unul strigă: - Ajutor!
Îşi agaţă un picior
În panerul de răchită.
Cu vestuţa răsucită
De atâta zvârcoleală,
Reuşi, ţâşnind afară!
Tiptil, Eden când priveşte
În paner, tiii, se cruceşte!
Căci maicuţa-ncondeiase
Multe ouă arătoase,
Iar acum pe fundul lui
Mai e unul albăstrui.
Scărpinându-se la nas
Ar pleca... Face un pas,
Dar se-ntoarce ca să ia
Oul, c-atât mai avea!
Dar sîri ca şi un zmeu
Şi s-a dus cu Dumnezeu!
Taina o dezleg tot eu:
Toate au ajuns cu greu
Sub o cloşcă protectoare,
Ce-i încălzi ca un soare,
Şi din ouă, vă miraţi?
Au ieşit pui coloraţi!
-------------------------
La final vă dau o veste:
Tot ce-am scris e o poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu