........................................
VIII.
Individul înălţă din umeri:
- Patruzeci şi cinci minutos.
Becker ridică deznădăjduit mâinile în aer. "Perfect!”
Zgomotul unui motor îl determină pe Becker să întoarcă privirea. Părea o drujbă. În parcare îşi făcuseră apariţia un puşti solid şi partenera lui plină de lanţuri şi zorzoane, pe o veche motoretă Vespa 250. Fusta se ridicase sus pe coapsele fetei, însă ea părea să nu observe. Becker porni spre ei. "Nu pot să cred că fac asta”, îşi zise el. "Urăsc motocicletele.” Urlă către individ:
- Îţi dau zece mii de pesete ca să mă duci la aeroport!
Puştiul nu-l băgă în seamă şi tăie contactul.
- Douăzeci de mii! plusă Becker. Trebuie să ajung la aeroport!
Băiatul ridică fruntea:
- Scusi?
Era italian.
- Aeroporto! Per favore. Sulla Vespa! Venti miile pesete!
Italianul se uită la motoreta lui amărâtă şi râse:
- Venti miile pesete? La Vespa?
- Cinquanta miile! Cincizeci de mii! plusă din nou Becker.
Însemna cam patru sute de dolari.
Italianul continuă să râdă, cu un aer cam neîncrezător:—
- Dov’e la plata? Unde-s biştarii?
Becker extrase cinci bancnote de zece mii de pesete din buzunar şi i le întinse. Italianul privi banii şi apoi se uită la prietena lui. Fata înşfăca hârtiile şi le îndesă în bluza ei.
- Grazie! rosti puştiul radios.
Îi aruncă lui Becker cheile de la Vespa. După care îşi apucă partenera de mână şi o luară amândoi râzând la fugă, spre clădire.
- Aspetta! strigă Becker. Aşteaptă! Voiam să fiu dus acolo!
Capitolul 59.
Susan întinse mâna spre Strathmore, ca acesta s-o ajute să urce înapoi în Crypto. În mintea ei imaginea lui Phil Chartrukian zdrobit de fiarele generatoarelor rămăsese parcă întipărită cu fierul roşu. În plus, o ameţea gândul că Hale se ascundea în măruntaiele Crypto. Nu putea fugi de adevăr – Hale îl împinsese pe Chartrukian.
Susan trecu împleticindu-se pe lângă umbra TRANSLTR, înapoi spre ieşirea principală – uşa de acces prin care pătrunsese mai devreme în incintă. Începu să tasteze codul de acces al uşii, însă nu se întâmplă nimic. Era prinsă în capcană; Crypto devenise o închisoare. Aşa cum era construit, ca un satelit al structurilor principale NSA, la o distanţă de peste 100 de metri de acestea, în dom se putea intra doar prin poarta principală. Iar cum Crypto îşi genera propria energie, mai mult ca probabil că operatorii din celelalte clădiri habar n-aveau de necazurile lor.
- Sursa principală a căzut, anunţă Strathmore, ajungând în spatele ei. Suntem pe sursa de rezervă.
Sursa de rezervă din Crypto fusese proiectată astfel încât TRANSLTR şi sistemele lui de răcire să aibă prioritate faţă de toate celelalte sisteme, inclusiv faţă de sistemele de lumini şi de acces ale uşilor. Aşa, o cădere de energie primară n-ar fi putut cauza oprirea TRANSLTR în timpul unei operaţiuni importante. Partea proastă în tot acest mecanism era că TRANSLTR nu putea opera fără sistemul de răcire cu freon; într-un spaţiu închis şi lipsit de ventilaţie, căldura generată de trei milioane de procesoare s-ar fi ridicat la niveluri înspăimântătoare, capabile să aprindă cipurile de siliciu şi să determine topirea întregii instalaţii. Era un scenariu catastrofic, la care nimeni nici măcar nu îndrăznea să se gândească.
Susan se luptă cu ea însăşi pentru a nu-şi pierde controlul. Gândurile îi erau acaparate de imaginea bietului tehnician Sys-Sec pe generatoare. Apăsă din nou cu putere tastatura. Tot fără niciun rezultat.
- Anulaţi operaţiunea! ceru ea.
Închiderea TRANSLTR ar fi însemnat eliberarea unei cantităţi suficiente de energie auxiliară, astfel încât uşile să-şi recapete regimul normal de funcţionare.
- Uşurel, Susan, zise Strathmore, punându-şi mâna pe umărul ei. Atingerea calmantă a comandantului o scoase din starea de zăpăceală. Îşi aminti brusc de ce îl căutase. Izbucni:
- Comandante! Greg Hale este North Dakota!
În bezna din Crypto se lăsă tăcerea. Într-un târziu, Strathmore vorbi, cu o voce mai degrabă confuză decât şocată:
- Ce tot spui acolo?
- Hale..., şopti Susan. El este North Dakota.
Din nou tăcere. Strathmore părea să mediteze la cele auzite.
- Programul-spion? rosti el în cele din urmă, continuând să pară confuz. El l-a descoperit pe Hale?
- Nu s-a întors încă. Hale l-a anulat!
Susan începu să-i explice cum oprise Hale programul şi cum găsise ea mesaje de la Tankado în contul lui Hale. Se lăsă din nou un lung moment de tăcere. Strathmore clătină neîncrezător din cap.
- E imposibil ca Greg Hale să fie asigurarea lui Tankado! E absurd! Tankado n-ar fi avut niciodată încredere într-un asemenea individ.
- Comandante, ripostă ea, Hale ne-a mai înfundat o dată. Skipjack. Tankado avea încredere în el.
Strathmore părea că nu-şi poate găsi cuvintele.
- Opriţi TRANSLTR, îl imploră Susan. Îl avem pe North Dakota. Chemaţi securitatea. Haideţi să ieşim de aici.
Strathmore ridică mâna, cerând un răgaz de gândire.
Susan privi nervoasă în direcţia trapei din podea. Deschizătura era invizibilă, mascată fiind de TRANSLTR, însă ceramica neagră continua să licăre în nuanţe roşietice, precum un foc pe o bucată de gheaţă. "Haide, cheamă securitatea, comandante! Închide TRANSLTR! Scoate-ne de aici!”
Strathmore trecu brusc la acţiune:
- Vino după mine, zise el, pornind spre trapa din podea.
- Comandante! Hale e periculos! El...
Însă Strathmore se făcu nevăzut în beznă. Susan se grăbi după silueta lui. Comandantul înconjură TRANSLTR şi ajunse deasupra deschizăturii din podea.
Se zgâi în hăul plin de abur vălătucit. Fără a scoate o vorbă, privi în jur, în întunericul din Crypto. După aceea se aplecă şi apucă uşa grea a trapei. O roti uşor. Când îi dădu drumul, aceasta căzu şi se închise cu un bubuit asurzitor. Crypto redevenise o peşteră tăcută şi întunecată. North Dakota părea prins în capcană.
Strathmore îngenunche. Răsuci broasca grea în formă de fluture. Aceasta se fixă pe locul ei. Nivelurile inferioare erau sigilate.
Nici el şi nici Susan nu auziră paşii uşori din direcţia Node 3.
Capitolul 60.
Two-Tone parcurgea coridorul cu oglinzi dinspre terasa exterioară către ringul de dans. Răsucindu-se ca să-şi privească în oglindă acul de siguranţă, zări în spatele lui o siluetă ameninţătoare. Se întoarse, dar era prea târziu. O pereche de braţe, dure ca nişte stânci, îl ţintui cu faţa lipită de oglindă.
Puştiul încercă să se răsucească.
- Eduardo? Omule, tu eşti? Two-Tone simţi o mână cercetându-i portofelul înainte ca silueta sa se proţăpească ferm în spatele lui. Eddie! ţipă el. Înceteazăcu prostiile! Un tip o căuta pe Megan.
Silueta continua să-l ţină strâns.
- Hei, Eddie, omule, las-o moartă!
Uitându-se însă în oglindă, Two-Tone văzu că individul care îl ţintuia nu era prietenul lui.
Chipul era pocit şi plin de cicatrice. Din spatele unor ochelari cu ramă de meta lîl priveau doi ochi lipsiţi de viaţă. Omul se aplecă şi îşi lipi gura de urechea lui Two-Tone. O voce ciudată, înăbuşită, îl întrebă:
- Adonde fue? Unde s-a dus?
Cuvintele sunau gutural, aproape nearticulate.
Punkistul încremeni, paralizat de spaimă.
- Adonde fue? repetă vocea. El Americano.
- Ăă... aeroportul. Aeropuerto, îngăimă Two-Tone.
- Aeropuerto? zise individul, urmărind în oglindă buzele băiatului.
Puştiul încuviinţă.
- Tenia el anillo? Avea inelul?
Îngrozit, Two-Tone clătină din cap:
- Nu.
- Viste el anillo? Ai văzut inelul?
Two-Tone se gândi o clipă. "Care era răspunsul corect?"
- Viste el anillo? insistă vocea înăbuşită.
Two-Tone dădu afirmativ din cap, sperând ca sinceritatea să-l salveze. Greşit. Câteva secunde mai târziu, alunecă pe podea, cu gâtul rupt.
Capitolul 61.
Întins pe spate, Jabba meşterea ceva îngropat pe jumătate într-un computer mainframe dezasamblat. Ţinea o lanternă mică în gură, un ciocan de lipit într-o mână şi o schemă mare proptită pe abdomen. Tocmai terminase de ataşat un set nou de atenuatoare la o placă de bază defectă, când telefonul lui celular prinse viaţă.
- La naiba, înjură el, bâjbâind după telefon printr-un mănunchi de cabluri. Aici Jabba.
- Jabba, sunt Midge.
Bărbatul se lumină la faţă.
- De două ori într-o noapte? O să înceapă lumea să clevetească.
- Crypto a dat de belea.
În vocea ei se simţea încordarea.
Jabba se încruntă:
- Am mai trecut prin asta. Îţi aminteşti?
- E o problemă de energie.
- Nu sunt electrician. Cheamă depanarea.
- Domul e în beznă.
- Ai vedenii. Du-te acasă, îi recomandă şi se întoarse la schema lui.
- E negru ca smoala! urlă ea.
Jabba oftă şi lăsă jos lanterna:
- În primul rând, Midge, acolo există surse de energie auxiliară. N-ar putea niciodată să fie negru ca smoala. Apoi, eu cred că Strathmore are o privire de ansamblu asupra Crypto ceva mai bună decât o pot avea eu acum. De ce nu-l suni pe el?
- Pentru că e mâna lui aici. Ascunde ceva.
Jabba dădu ochii peste cap:
- Midge, dulceaţă, sunt îngropat până la umeri în cabluri seriale. Dacă vrei o întâlnire, mă eliberez. Altfel, sună la depanare.
- Jabba, treaba e serioasă. O simt.
"O simte? E nasol de tot”, gândi Jabba. Midge avea una dintre toanele ei.
- Dacă Strathmore nu-şi face griji, atunci nici eu nu-mi fac.
- Crypto e negru ca smoala, la naiba!
- Poate că Strathmore vrea să se uite la stele.
- Jabba! Nu glumesc!
- Bine, bine, mormăi el, proptindu-se într-un cot. Poate că a căzut un generator. Cum termin aici, trec pe la Crypto şi...
- Cum e cu energia de rezervă? i-o tăie Midge. Dacă a căzut un generator, de ce nu există energie auxiliară?
- Habar n-am. Poate că Strathmore a pus TRANSLTR la lucru şi a decuplat energia de rezervă.
- Atunci, de ce nu opreşte totul? Poate că e un virus. Ai zis mai devreme ceva despre un virus.
- La dracu’, Midge! explodă Jabba. Ţi-am mai spus, nu există viruşi în Crypto! Termină cu paranoia asta!
Pe fir se lăsă o lungă tăcere.
- Of, fir-ar să fie, Midge, se scuză el. Lasă-mă să-ţi explic, o rugă el cu vocea încordată. Mai întâi, avem Mănuşa – niciun virus nu poate trece de ea. Pe urmă, dacă apare o cădere de energie, problema este legată de hardware – viruşii nu distrug sursele de energie, ei atacă datele şi programele. Orice s-ar petrece în Crypto, nu e vorba de un virus.
Tăcere.
- Midge? Eşti acolo?
Femeia îi răspunse cu glasul îngheţat:
- Jabba, eu am o treabă de făcut. Nu mă aştept să se ţipe la mine pentru că îmi fac datoria. Dacă sun să întreb de ce o instalaţie de miliarde de dolari este în beznă, mă aştept la un răspuns profesionist.
- Da, doamnă.
- Un simplu da sau nu este suficient. E posibil ca problema din Crypto să aibă legătură cu vreun virus?
- Midge... ţi-am spus...
- Da sau nu? Ar putea TRANSLTR să aibă un virus?
Jabba oftă:
- Nu, Midge. Este imposibil.
- Mulţumesc.
Jabba încercă să însenineze atmosfera şi chicoti:
- Doar dacă nu crezi că Strathmore însuşi a scris un virus şi a scurtcircuitat filtrele mele.
Se lăsă o tăcere de mormânt. Când Midge vorbi, vocea ei avea un ton bizar:
- Strathmore poate fenta Mănuşa?
Jabba oftă.
- A fost o glumă, Midge.
Ştia însă că era deja prea târziu.
Capitolul 62.
Comandantul şi Susan stăteau lânga trapa închisă şi discutau ce urmau să facă.
- Phil Chartrukian e mort acolo jos, zise Strathmore. Dacă chemăm ajutoare, Crypto se transformă în circ.
- Deci ce propuneţi să facem? îl întrebă Susan, vrând doar să plece.
Strathmore se gândi o clipă:
- Nu mă întreba cum s-a întâmplat, zise el, privind spre trapa încuiată, dar se pare că din întâmplare l-am localizat şi neutralizat pe North Dakota. Clătină neîncrezător din cap. O lovitură a naibii de norocoasă, dacă vrei părerea mea. Părea încă şocat de ideea că Hale era implicat în planul lui Tankado. Eu cred că Greg a ascuns cheia de acces undeva în terminalul lui – poate că are o copie acasă. Oricum, e prins în capcană.
- Şi atunci, de ce să nu chemăm oamenii de la securitate şi să-i lăsăm să-l înhaţe?
- Nu încă, o potoli Strathmore. Dacă ei descoperă cât de mult a mers TRANSLTR fără oprire, o să avem cu totul alte probleme. Înainte de a deschide uşile, vreau să şterg orice urmă a Fortăreţei Digitale.
Susan încuviinţă, şovăind. Planul era bun. Scos afară din subsoluri de oamenii de securitate şi acuzat de moartea lui Chartrukian, Hale mai mult ca sigur că ar fi ameninţat cu dezvăluirea Fortăreţei Digitale. Dacă dovezile erau şterse, Strathmore putea face pe prostul. "Funcţionare fără oprire? Un algoritm impenetrabil? E absurd! Hale n-a auzit de Principiul lui Bergofski?”
- Uite ce avem de făcut, îşi expuse el planul, cu calm. Ştergem toată corespondenţa dintre Hale şi Tankado. Ştergem toate înregistrările despre scurtcircuitarea Mănuşii, toate analizele lui Chartrukian din laboratorul Sys-Sec, toate înregistrările monitorului de control, totul. Fortăreaţa Digitală dispare. N-a fost niciodată aici. Îngropăm cheia lui Hale şi ne rugăm la Dumnezeu ca David să găsească exemplarul lui Tankado.
"David”, îşi zise Susan. Se forţă să şi-l scoată din gând. Trebuia să se concentreze asupra problemei de moment.
- Eu mă ocup de laboratorul Sys-Sec, continuă Strathmore. Statisticile monitorului de control, statisticile de activitate, toată tărăşenia. Tu ocupă-te de Node 3. Şterge toate mesajele lui Hale. Orice corespondenţă cu Tankado, orice menţiune despre Fortăreaţa Digitală.
- Bine, îi răspunse Susan, concentrată. Şterg tot discul lui Hale. Reformatez totul.
- Nu! o opri comandantul cu fermitate. Nu face asta! Mai mult ca sigur că Hale are acolo o copie a cheii de acces. O vreau!
Susan căscă gura de uimire:
- Vreţi cheia de acces? Credeam că toată poanta era să distrugem cheile de acces!
- Aşa e. Dar vreau o copie. Vreau să sparg fişierul ăsta blestemat şi să arunc o privire peste programul lui Tankado.
Susan împărtăşea curiozitatea lui Strathmore, dar instinctul îi spunea că decriptarea Fortăreţei Digitale nu constituia o măsură înţeleaptă, oricât de interesant ar fi fost el. Acum programul ucigaş era încuiat bine în propriul seif cu cifru şi, deci, era inofensiv. Însă dacă el îl decripta...
- Comandante, n-ar fi mai bine ca noi să...
- Vreau cheia, i-o reteză Strathmore.
Susan trebuia să recunoască faptul că o încercase o anumită curiozitate academică legată de modul în care Tankado reuşise să scrie Fortăreaţa Digitală, îndată ce auzise despre ea. Simpla existenţă a algoritmului contrazicea regulile fundamentale ale criptografiei.
- O să ştergeţi algoritmul imediat ce-l vedem?
- Fără a lăsa vreo urmă.
Susan pufni. Ştia că găsirea cheii lui Hale cerea timp. Localizarea unei chei de acces pe unul din hard disk-urile din Node 3 semăna cu găsirea unui costum într-un magazin de haine de mărimea statului Texas. Computerele căutau cu folos numai dacă primeau instrucţiuni precise de căutare; iar această cheie de acces era aleatorie. Din fericire, tocmai pentru că în Crypto se lucra cu mult material aleatoriu, Susan şi alţi câţiva dezvoltaseră un mod complex de lucru botezat "căutare neconformă”. În esenţă, computerului i se cerea să studieze fiecare şir de caractere de pe hard disk, să compare fiecare şir cu un dicţionar imens şi să marcheze toate şirurile care păreau ilogice sau aleatorii. Era o muncă laborioasă de rafinare continuă a parametrilor, dar se putea face.
Susan ştia că ea era alegerea logică pentru găsirea cheii de acces. Oftă, sperând să n-ajungă să regrete că acceptase.
- Dacă totul merge bine, o să-mi ia cam o jumătate de oră.
- Atunci, hai la treabă, o îndemnă Strathmore, aşezându-şi o mână pe umărul ei şi îndrumând-o prin întuneric către Node 3.
Deasupra lor, cerul plin de stele se lăfăia peste dom. Susan se întrebă dacă David vedea aceleaşi stele din Sevilla.
Apropiindu-se de uşile masive de sticlă din Node 3, Strathmore înjură printre dinţi. Tastatura de acces era neluminată, iar uşile stăteau închise ermetic.
- La naiba, zise el. Am uitat că n-avem curent.
Comandantul inspecta uşile glisante. Îşi lipi palmele de geamuri, după care se opinti în ele, încercând să le desprindă. Avea mâinile transpirate şi alunecoase. Şi le şterse de pantaloni şi încercă din nou. De această dată uşile se întredeschiseră puţin.
Văzând că încercarea are sorţi de izbândă, Susan trecu în spatele lui Strathmore ca să-l ajute. Împreună reuşiră să depărteze geamurile cu circa trei centimetri. Rezistară câteva clipe aşa, însă presiunea era prea mare. Uşile se închiseră ermetic la loc.
- Staţi puţin, rosti Susan, repoziţionându-se în faţa lui Strathmore. Bun, să încercam acum.Se opintiră amândoi. Uşile se deschiseră din nou, cam trei centimetri. Din Node3 apăru un fascicul slab de lumină albastră. Computerele funcţionau. Erau considerate vitale pentru TRANSLTR şi deci primeau energie din sursa auxiliară.
Susan înfipse tocul pantofului ei Ferragamo în podea şi împinse mai tare. Uşile se mişcară un pic. Strathmore se deplasă pentru a avea un unghi mai bun de atac. Centrându-şi palmele pe muchia din stânga, împinse înapoi geamul din dreapta. Susan procedă identic cu muchia din dreapta. Uşile începură să se separe încet şi cu mare greutate. Ajunseră la circa treizeci de centimetri una de cealaltă.
- Nu-i da drumul, rosti Strathmore, gâfâind. Încă puţin.
Susan îşi introduse umărul în crăpătură. Împinse din nou, de această dată dintr-un unghi mai bun. Uşile se încăpăţânau să opună rezistenţă.
Înainte ca Strathmore să o poată opri, Susan îşi strecură trupul zvelt în deschizătură. Strathmore protestă, dar ea era hotărâtă. Voia să plece din Crypto şi îl cunoştea suficient de bine pe comandant ca să ştie că nu putea pleca nicăieri fără să găsească cheia de acces a lui Hale.
Se plasă în centrul deschizăturii şi împinse cu toată puterea. Uşile păreau că împing înapoi. Brusc, Susan pierdu contactul. Uşile ţâşniră spre ea. Strathmore se luptă pentru a le ţine pe loc, însă era prea istovit. Exact în clipa în care uşile se loviră una de cealaltă închizându-se, Susan reuşi să treacă şi se prăbuşi pe podea, de cealaltă parte a lor.
Comandantul se strădui să redeschidă geamurile cât de puţin. Îşi puse gura în dreptul întredeschiderii.
- Iisuse, Susan, ai păţit ceva?
Ea se ridică în picioare şi se aranjă puţin.
- Nu, n-am nimic.
Privi în jur. Node 3 era pustiu, luminat doar de ecranele computerelor. Umbrele albăstrui creau un decor fantomatic. Se întoarse către Strathmore, care continua să stea în dreptul deschizăturii. Chipul lui părea palid şi bolnăvicios în lumina albastră.
- Susan, zise el. Lasă-mă douăzeci de minute să şterg fişierele din Sys-Sec. După ce şterg toate urmele, mă duc la terminalul meu şi închid TRANSLTR.
- Aşa să faceţi, rosti Susan, privind spre uşile masive de sticlă.
Ştia că era prizonieră în Node 3, până în clipa în care TRANSLTR înceta să mai consume energie auxiliara.
Strathmore dădu drumul uşilor, care se închiseră ermetic. Susan urmări prin geam cum bezna din Crypto îl învăluie treptat şi apoi îl ascunde vederii.
Capitolul 63.
Motocicleta nou achiziţionată de Becker apucă gâfâind pe drumul de acces către Aeropuerto de Sevilla. Încheieturile mâinilor i se albiseră din pricina efortului de a menţine vehiculul turat la maximum tot drumul. Pe ceas, limbile arătau foarte puţin după ora locală două a nopţii.
Apropiindu-se de principalul terminal de acces, Becker trecu pe trotuar şi sări de pe motoretă din mers. Aceasta se prăbuşi pe pavaj şi se rostogoli până la oprire. Becker se repezi prin uşile batante, simţindu-şi picioarele de cauciuc. "Niciodată nu mai fac asta”, îşi jură el.
Spaţiul terminalului era auster şi destul de prost luminat. Cu excepţia unui omde serviciu în vârstă care curăţa podeaua, locul era pustiu. Dincolo de coridorulde acces, o agentă de vânzări bilete tocmai închidea ghişeul Iberia Airlines. Becker luă asta drept un semn rău.
Alergă spre agentă:
- El vuelo a los Estados Unidos?
Atractiva femeie din spatele tejghelei privi spre el şi zâmbi în chip de scuză:
- Acaba de salir. Tocmai l-aţi ratat.
Cuvintele ei rămaseră suspendate în aer câteva clipe.
"L-am ratat.” Umerii lui Becker căzură:
- Au existat bilete de rezervă la cursă?
- O mulţime, răspunse femeia, continuând să zâmbească. Cursa a fost aproape goală. Însă cea de mâine dimineaţă de la opt este şi ea...
- Trebuie să aflu dacă o prietenă a plecat cu această cursă. Nu avea rezervare.
Femeia se încruntă:
- Îmi pare rău, domnule. Au fost câţiva pasageri fără rezervare în noaptea asta, dar clauzele noastre de confidenţialitate prevăd că...
- E foarte important, insistă el. Trebuie să ştiu dacă a plecat. Atâta tot.
Femeia îi surise:
- O ceartă între îndrăgostiţi?
Becker se gândi o clipă, apoi arboră un zâmbet sfios:
- E chiar atât de evident?
Ea îi făcu cu ochiul:
- Cum o cheamă?
- Megan, răspunse el trist.
Agenta zâmbi:
- Prietena dumneavoastră are şi un al doilea nume?
Becker răsuflă încet. "Da, dar nu-l ştiu!”
- Mă tem că situaţia e mai complicată. Aţi spus că avionul era aproape gol. Poate că aţi...
- Fără numele de familie, zău că nu...
- Staţi aşa, o întrerupse Becker, venindu-i o altă idee. Aţi fost aici toată noaptea?
- De la şapte seara, la şapte dimineaţa.
- Atunci, poate că aţi văzut-o. O fată tânără. În jur de cincisprezece sau şaisprezece ani. Avea părul...
Becker îşi dădu seama de greşeală înainte de a termina fraza.Ochii agentei se îngustară:
- Iubita dumneavoastră are cincisprezece ani?
- Nu! icni Becker. Adică... "La dracu’!” Dacă m-aţi putea ajuta, este extrem de important.
- Îmi pare rău, replică femeia cu răceală.
- Nu e aşa cum pare. Dacă aţi putea doar...
- Noapte bună, domnule.
Cu aceasta, femeia trase grătarul de metal peste tejghea şi dispăru într-o încăpere din spate.
Becker gemu şi privi înspre tavan. "Cu blândeţe, David”, îşi spuse el. Cu mare blândeţe. Cercetă cu privirea sala pustie. Nimic.
"Probabil că a vândut inelul şi aurcat în avion.” Porni spre omul de serviciu.
- Has visto a una nina? întrebă el încercând să acopere zgomotul aspiratorului. Aţi văzut vreo fată?
Bătrânul îngrijitor se aplecă şi opri maşinăria.
- Eh?
......................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu