Căciuli fermecate

    Masa privi pe geam, se uita la pajiştea atât de familiară ei şi nu o mai recunoscu. Doar până mai ieri simţea că o dor ochii de auriul florilor de păpădie! Unde dispăruseră ele? se frământa fetiţa. Poate ca au fost smulse de băieţi!
    Dar Masa se frământa degeaba. Baietii n-aveau nicio vină de data asta. Nu se atinsese nimeni de florile de păpădie.
    Ce s-a întâmplat atunci cu ele?
    Doar nu şi-au pus, peste noapte, nişte căciuli fermecate.
    Nu le e deloc uşor plantelor, chiar dacă nu se atinge nimeni de frunzele lor şi chiar daca au scapat cu bine de îngheţul iernii. Căci nu toate sunt la fel de rezistente. Se găsesc, printre ele, şi unele mai friguroase. Lor poate sa le fie frig chiar şi într-o noapte călduroasă de vară.
    În brădeţul frumos poţi întâlni adesea macrişul iepurelui. Aceasta iarba gratioasa e foarte plăpândă. Frunzele ei subtiri au trei lobi. În timpul noptii, lobii se indoaie pe jumătate şi se pleacă in jos. ,,Macrişul iepurelui a adormit, spun oamenii. Dar nu de somn e vorba, ci de un mod de a se apăra de frig. La fel ,,se culcă macrişu1 iepurelui şi pe vreme de ploaie, când aerul se răceste simţitor.
    Tot aşa procedează şi trifoiul. Numai că frunzele lui, şi ele îndoite, nu se apleacă, ci se înalţă.
    Dar frunzele nu se îndoaie singure. În funcţie de starea timpului, presiunea sevei în celule creşte ori scade. Intervine atunci ,,mecanismul rotitor al frunzelor. El acţionează asemenea pompei pneumatice ce închide şi deschide uşile autobuzului.
    E bine ca planta să-şi salveze de frig frunzele. Dar mai preţioase pentru ea sunt florile. Dacă pistilul şi staminele vor avea de suferit, nu vor mai fi seminte. Tot efortul plantei, care a însemnat atâta energie şi timp, va deveni zadarnic.
    Dar cum sa aperi florile de frig? Sa le înveleşti într-o coajă, sa le înfăşori în mai multe foi, asa cum procedează ceapa?
    Nu prea se potriveşte, ar fi un mod cam greoi, ar spori volumul lor.
    Plantele au adoptat un fel de a se apăra mai graţios, mai subtil. Florile multora dintre plantele de pădure au forma unor clopoţei, abajururi ori coifuri. Orificiul prin care staminele şi pistilul ,,se uită la lume, se îngustează". În acest chip se reduce mult posibilitatea pătrunderii aerului rece. Se formează astfel un locşor în care e mai cald decât afară. În felul acesta îşi apăra de frig ghimpoasele lor flori clopoţeii, merişorul, afinele, lăcrămioara, strugura-ursului.
    Florile de mac şi cele de picioru1-cocosu1ui seamana cu niste ceşcuţe delicate. Dar ceşcuta nu poate reţine aerul cald ca abajurul lacramioarei de pildă. Totuşi nu se poate spune că florile de mac şi cele de piciorul-cocoşului au de suferit din pricina frigului. Ce anume le salvează oare?
    Sa ne amintim cât de strălucitoare sunt aceste flori, parcă ar fi date cu lac, şi ce formă concavă au ele. Aceste veritabile oglinzi naturale răsfrâng razele soarelui spre centrul florii, acolo unde se înalţă pistilul. Lui îi trebuie mai ales căldura pentru germinarea polenului depus de stigmat.
    ,,Oglinzile plantelor sunt intr-adevar niste ajutoare pretioase pentru planta. Datorita lor temperatura in interiorul florii de mac, de pilda, e reglata, ea poate creste chiar cu cinci grade. Iata deci ce efect pot avea aceste cupe deschise ale florii.
    Maruntele flori de rodul pamantului sunt acoperite de o frunza ce aduce cu o cuvertura pe masura. In aer temperatura poate fi de zece grade, dar in ,,sera florii ea e de treizeci de grade.
    Frumosul nufar alb isi are si el secretul lui. Cat e ziua de mare florile lui se desfata la soare. Dar cand soarele e la asfintit si lasa mai putina caldura, se pune indata in functiune mecanismul de aparare al plantei: sepalele verzi si dense incep sa se stranga, inchizand floarea intre ele, iar pedunculul lung si flexibil al acesteia se scurteaza tragand-o in apa, unde noaptea e mai cald decat in aer.
    Dar cum se apara florile pe timp de ploaie astfel ca picaturile de apa sa nu distruga petalele, sa nu rupa staminele si pistilul, iar polenul sa ramana intact?
    Ce anume apara floarea atat de delicata si care nu poseda un acoperamant protector sau o umbrela?
    Floarea s-a deprins, si ea, sa se apere singura. Priviti, in zilele ploioase, papadia de pe campuri: nu veti mai vedea scufitele lor aurii. In vreme ce, cand e soare, auriul lor iti ia ochii. Nu le-a smuls nimeni: pur si simplu, florile s-au acoperit, din pricina ploii, cu un invelis impermeabil. Nu mai vezi scufitele lor aurii, ci bobocii verzi. Dar acestia nu se mai disting in covorul verde al pajistii.