miercuri, 23 septembrie 2015

Monosilab de toamna, George Bacovia

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.
În tăcerea grea, gând şi animal.
Frânt.
În odaie, trist sună lemnul mut:.
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,.
Loc.
În van peste foi, singur, un condei.
Frec.
Lampa plânge… anii tăi, anii mei.
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid
Pot.
În curând, încet va cădea în vid.
Tot.
O, va fi cândva altfel natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu