Cântec, George Coşbuc

                      Zice vodă: – “Iar la greu!
                        Dragii moşului, în ţară.
                        Vin păgânii foc şi pară,
                        Dar cum vin s-or duce iară,
                        Procleţii lui Dumnezeu!
                        De vom prinde-n ţară turcii,
                        Să le dăm, şi voi şi eu,
                        Cinstea furcii!”


                        Zice vodă: – “Bateţi voi
                        Marginea, că e mai bine!
                        Ce-i la mijloc, las pe mine!
                        Cu ei numai iadul ţine,
                        Iar Hristos e-n rând cu noi!
                        Haide, să le stârpim răsadul,
                        Că e plin de marţafoi
                        Ţarigradul!”


                        Vodă-n sârg a şi purces;
                        După ei oştirea-n fugă.
                        Uite, turcii lasă rugă,
                        Lasă tot şi-o rup la fugă,
                        Nu mai ştiu ce-i deal, ce-i şes.
                        Care-o fi scăpat din gloată
                        Nu şi-a mai venit în ori
                        Viaţa toată…


                        Zice vodă: – “Sănătoşi,
                        Dragii moşului, cu bine!
                        Roat-acum pe lângă mine,
                        Naiu-n mâini, şi cupe pline,
                        Pe-obiceiul din strămoşi.
                        Cu voinicii-mi place traiul,
                        Ori îi văd cu spada-n mâini,
                        Ori cu naiul.”


                        Zice vodă: – “După vremi
                        Mulţi păgâni am dat de smintă!
                        Să-i mai judeci când s-alintă, -
                        Când eşti bun şi ai o flintă,
                        Nici de dracul nu te temi.
                        Turcii-s mulţi, de-opresc cu palma
                        Prutul tot, dar când ne văd
                        Fug de-a valma.”


                        Şi-acum fiul lui Bogdan
                        Din brâu spada şi-o dezleagă,
                        Şi-a plecat cu oastea-ntreagă
                        Loc de sfânt locaş s-aleagă,
                        Căci aşa ştia Ştefan:
                        Unde-i loc să sapi morminte
                        De păgâni, e loc să nalţi
                        Case sfinte.