miercuri, 21 august 2013

Căţeluşul şchiop, Elena Farago

Eu am numai trei picioare,
 Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop,
 Râd când mă-ntâlnesc copiii,
 Şi mă cheama "cuţu şchiop".

 Fratii mei ceilalti se joacă
 Cu copiii toti, dar eu
 Nu pot alerga ca dânsii,
 Ca sunt şchiop si cad mereu!

 Si stau singur toata ziua
 Si plâng mult când mă gandesc
 Ca tot schiop voi fi de-acuma
 Si tot trist am să traiesc.

 Si când mă gandesc ce bine
 M-as juca si eu acum,
 Si-as latra si eu din poarta
 La copiii de pe drum!...

 Cat sunt de frumosi copiii
 Cei cuminti, si cat de mult
 Mi-ar placea să stau cu dansii,
 Să mă joc si să-i ascult!

 Dar copiii rai la suflet
 Sunt urâti, precum e-acel
 Care m-a schiopat pe mine,
 Si nu-i pot iubi de fel...

 M-a lovit din rautate
 Cu o piatra în picior,
 Si-am zacut, si-am plans atata,
 De credeam ca am să mor...

 Acum vine si-mi da zahar
 Si ar vrea să-mi fie bun,
 Si-as putea să-l musc odata
 De picior, să mă razbun,

 Dar il las asa, să vada
 Raul, că un biet catel
 Are inima mai buna
 Decât a avut-o el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu