O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
- Încotro fugi, surioară?
- Ia, mă duc şi eu la moară!
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa negrijită,
Şi mi-s rufele la soare,
Şi copiii cer mâncare...
Nu, la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă:
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai şi-amar de noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu