Din viaţă, Virgil Carianopol

    Mi-a bătut în poartă Fericirea
    Şi intrând în curte m-a strigat.
    Eram dus alături cu Iubirea.
    A-nchis poarta iute şi-a plecat.

    Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
    A intrat, a stat sub pomii goi.
    N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
    Şi-a plecat grăbită înapoi.

    Într-o seară, luminând pe stradă,
    Mi-a bătut şi Steaua mea - de sus
    Tot aşa, eram plecat aproape,
    Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

    Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
    Eram dus departe. Liniştit,
    S-a întins pe ţolul de la uşă
    Şi m-a aşteptat până-am venit.