marți, 12 ianuarie 2016

Iarna, Nicolae Labis

  Totu-i alb in jur cat vezi
   Noi podoabe pomi-ncarca
  Si vibreaza sub zapezi
  Satele-adormite parca.

  Doamna iarna-n goana trece
  In calesti de vijelii
  Se turtesc pe geamul rece
  Nasuri carne si hazlii.

   Prin odai miroase-a paine,
   A fum cald si amarui.
   Zgreaptana la usa-un caine
   Sa-si primeasca partea lui.

   Tata iese sa mai puna
   Apa si nutret la vaca;
   Vine nins cu-n fel de bruma
   Si-n mustati cu promoroaca.

   Iar bunicul desfasoara
   Basme pline de urgie,
   Basme care te-nfioara
   Despre vremi de-odinioara
   Vremi ce nu or sa mai vie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu