Fobia reprezinta o frica intensa, irationala, persistenta in fata unor anumite situatii, obiecte, activitati sau persoane. Simptomul principal al acestei dereglari este dorinta excesiva, irationala, inexplicabila de a evita subiectul ce o provoaca.
Eufobia = frica de a auzi vesti bune
Francofobia = frica de francezi sau cultura franceza
Geliofobia = frica de ras
Grafofobia = frica de scris
Hedonofobia = frica de a simti placere
Heliofobia = frica de soare
Ideofobia = frica de idei
Itifalofobia = frica de a vedea, de a se gandi la sau a avea o erectie
Lachanofobia = frica de legume
Menofobia = frica de menstruatie
Metifobia = frica de alcool
Mnemofobia = frica de amintiri
Nomatofobia = frica de nume
Octofobia = frica de cifra 8
Omfalophobia = frica de buric
Partenofobia = frica de virgine sau fete tinere
Fotofobia = frica de lumina
Plutofobia = frica de avere
Socerafobia = frica de socrii
Somnifobia = frica de somn
Hipopotomonstrosecvipedaliofobia = frica de cuvinte lungi
Singenesofobia = frica de rude
Telefonofobia = frica de telefoane
Termofobia = frica de caldura
Talasofobia = frica de mare
Uranofobia = frica de rai
Vestifobia = frica de haine
Venustrafobia = frica de femei frumoase
Urofobia = frica de urina sau de a urina
Xantofobia = frica de culoarea galben sau cuvantul “galben”
Biblioteca şcolii a fost înfiinţată în anul 1973. În prezent în bibliotecă avem un număr de peste 17.000 de volume, care se adresează elevilor claselor I-VIII şi cadrelor didactice.
luni, 16 mai 2011
joi, 12 mai 2011
Stiati ca....... FOBIA
Fobia reprezinta o frica intensa, irationala, persistenta in fata unor anumite situatii, obiecte, activitati sau persoane. Simptomul principal al acestei dereglari este dorinta excesiva, irationala, inexplicabila de a evita subiectul ce o provoaca.
Ablutofobia = frica de a face baie sau a se spala
Alektorofobia = frica de gaini
Alliumfobia = frica de usturoi
Alodaxofobia = frica in fata opiniilor altor persoane
Ambulofobia = frica de a merge
Androfobia = frica de barbati
Barofobia = frica de gravitatie
Bibliofobia = frica de carti
Cacofobia = frica de uratenie
Chaetofobia = frica de par
Chionofobia = frica de zapada
Crometofobia sau Crematofobia = frica de bani
Cromofobia sau Cromatofobia = frica de culori
Cronofobia = frica de timp
Coitofobia = frica de contact sexual
Coulrofobia = frica de clovni
Dendrofobia = frica de pomi
Didaskaleinofobia = frica de a merge la scoala
Eurotofobia = frica de organele genitale feminine
logizomecanofobia = frica de computere
Dextrofobia = frica de obiecte situate in partea dreapta a corpului
Ablutofobia = frica de a face baie sau a se spala
Alektorofobia = frica de gaini
Alliumfobia = frica de usturoi
Alodaxofobia = frica in fata opiniilor altor persoane
Ambulofobia = frica de a merge
Androfobia = frica de barbati
Barofobia = frica de gravitatie
Bibliofobia = frica de carti
Cacofobia = frica de uratenie
Chaetofobia = frica de par
Chionofobia = frica de zapada
Crometofobia sau Crematofobia = frica de bani
Cromofobia sau Cromatofobia = frica de culori
Cronofobia = frica de timp
Coitofobia = frica de contact sexual
Coulrofobia = frica de clovni
Dendrofobia = frica de pomi
Didaskaleinofobia = frica de a merge la scoala
Eurotofobia = frica de organele genitale feminine
logizomecanofobia = frica de computere
Dextrofobia = frica de obiecte situate in partea dreapta a corpului
marți, 10 mai 2011
Concertul primaverii
Concertul primaverii
de George Cosbuc
Chiar acum din crang venii
Si c-o veste buna!
Iarasi e concert, copii;
Merbg si eu, si tu sa vii,
Mergem impreuna.
Vrei programa, lamurit?
Stai putin sa caut.
Cucul, un solist vestit,
De prin alte tari venit,
Va canta din flaut.
Cantareata dulce-n grai,
Cea numita "Perla
Cantaretilor din mai,"
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.
Va-ntona apoi un psalt
"Imnul veseliei"
Corul dintr-un fag inalt.
Vor canta-n sopran si-n alt
Graurii campiei,
Turturelele-n tenor,
Si-alte voci maiestre,
Toate dupa glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,
Voci de gaite care fac
Sa scoboare ploaia,
si-ntr-o scoarta de copac
O sa bata tica-tac
Tactul gheunoaia.
Iar nationale-apoi,
Cobze si-alte hanguri,
Glas de fluier si cimpoi,
Pitpalaci si cintezoi
Si-un taraf de granguri.
Se vor pune-apoi pe joc
Pana chiar si surzii,
Cand vor prinde dintr-un loc
Sa ne cante hori cu foc
Din tilinca sturzii.
Vom canta si noi ce-om sti,
Cantece din carte.
Si, de va putea veni
Vantul, si el va doini,
Ca e dus departe.
Cine-i contra, sa-l vedem,
Ca sa-l stie sotii!
De-aveti chef, tovarasi, blem-
Ura-n cer! cu totii-avem,
Mergem dar cu totii!
de George Cosbuc
Chiar acum din crang venii
Si c-o veste buna!
Iarasi e concert, copii;
Merbg si eu, si tu sa vii,
Mergem impreuna.
Vrei programa, lamurit?
Stai putin sa caut.
Cucul, un solist vestit,
De prin alte tari venit,
Va canta din flaut.
Cantareata dulce-n grai,
Cea numita "Perla
Cantaretilor din mai,"
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.
Va-ntona apoi un psalt
"Imnul veseliei"
Corul dintr-un fag inalt.
Vor canta-n sopran si-n alt
Graurii campiei,
Turturelele-n tenor,
Si-alte voci maiestre,
Toate dupa glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,
Voci de gaite care fac
Sa scoboare ploaia,
si-ntr-o scoarta de copac
O sa bata tica-tac
Tactul gheunoaia.
Iar nationale-apoi,
Cobze si-alte hanguri,
Glas de fluier si cimpoi,
Pitpalaci si cintezoi
Si-un taraf de granguri.
Se vor pune-apoi pe joc
Pana chiar si surzii,
Cand vor prinde dintr-un loc
Sa ne cante hori cu foc
Din tilinca sturzii.
Vom canta si noi ce-om sti,
Cantece din carte.
Si, de va putea veni
Vantul, si el va doini,
Ca e dus departe.
Cine-i contra, sa-l vedem,
Ca sa-l stie sotii!
De-aveti chef, tovarasi, blem-
Ura-n cer! cu totii-avem,
Mergem dar cu totii!
joi, 5 mai 2011
Copilul cel istet
Copilul cel istet
A fost odata un om bogat, caruia ii murise sotia. El nu mai avea nici un neam, nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda, ca de insurat a doua oara nu mai vroia, pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta.
Intr-o zi i-a venit o idee trasnita, sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale, sa-i fie copil de suflet. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet, ca-i va da tot ce isi va dori, iar cand va muri ii va lasa intreaga avere.
Sarpele a raspuns ca vrea, numai sa se invoiasca.
- Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul.
- Nu iti cer nimic mai mult, decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. De atunci au fost nedespartiti. Toate le faceau impreuna, mancau impreuna, dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. Numai ca omul a imbatranit, iar sarpele a crescut. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe, care de atata bine crescuse foarte mult. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos, macar cateva ore, sa mai poata respira si el in voie, sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala. Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate.
- Ajutati-ma, domnule judecator, pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala, judecatorul a zis ca nu are ce sa faca.
Sarpele si-a tinut fagaduiala, fiindu-i copil, atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte, pierzand orice speranta. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Kamill Maximilian statea pe un bustean, el era imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa.
Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el:
- Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat Kamill a zis:
- Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.
Daca va doriti sa cititi mai multe povesti, va astept la biblioteca scolii.
A fost odata un om bogat, caruia ii murise sotia. El nu mai avea nici un neam, nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda, ca de insurat a doua oara nu mai vroia, pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta.
Intr-o zi i-a venit o idee trasnita, sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale, sa-i fie copil de suflet. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet, ca-i va da tot ce isi va dori, iar cand va muri ii va lasa intreaga avere.
Sarpele a raspuns ca vrea, numai sa se invoiasca.
- Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul.
- Nu iti cer nimic mai mult, decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. De atunci au fost nedespartiti. Toate le faceau impreuna, mancau impreuna, dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. Numai ca omul a imbatranit, iar sarpele a crescut. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe, care de atata bine crescuse foarte mult. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos, macar cateva ore, sa mai poata respira si el in voie, sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala. Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate.
- Ajutati-ma, domnule judecator, pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala, judecatorul a zis ca nu are ce sa faca.
Sarpele si-a tinut fagaduiala, fiindu-i copil, atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte, pierzand orice speranta. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Kamill Maximilian statea pe un bustean, el era imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa.
Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el:
- Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat Kamill a zis:
- Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.
Daca va doriti sa cititi mai multe povesti, va astept la biblioteca scolii.
marți, 3 mai 2011
A deschis o floare ochii
A deschis o floare ochii
de Marin Moscu
A deschis o floare ochii
Şi pe buza-i de petale
A sosit o albiniţă
Să caute de mâncare.
Că în stupul din prisacă
Are sute de surori
Care sunt la grădiniţă
Şi discută despre flori.
Până-atunci doici gospodine
Le învaţă cum să zboare,
Să adune nectar dulce
Pentru alte surioare.
Cât de dulce-i mierea, iat-o,
Rod de floare-n fagure,
Parcă văd viaţa cu ochii
Cum iese din mugure.
Şi mai văd mii de albine,
Roiuri, roiuri peste sat,
Hărnicia lor mă face
Stupar cu adevărat!
de Marin Moscu
A deschis o floare ochii
Şi pe buza-i de petale
A sosit o albiniţă
Să caute de mâncare.
Că în stupul din prisacă
Are sute de surori
Care sunt la grădiniţă
Şi discută despre flori.
Până-atunci doici gospodine
Le învaţă cum să zboare,
Să adune nectar dulce
Pentru alte surioare.
Cât de dulce-i mierea, iat-o,
Rod de floare-n fagure,
Parcă văd viaţa cu ochii
Cum iese din mugure.
Şi mai văd mii de albine,
Roiuri, roiuri peste sat,
Hărnicia lor mă face
Stupar cu adevărat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)