Un mic ghid de comportament.... I

1. La spectacole de teatru, operă, gale sau expoziţii, vom merge îmbrăcaţi elegant.
2. Când ne întâlnim cu cineva pe stradă, nu vom rămâne în mijlocul străzii sau în mijlocul trotuarului.
3. Nu ne vom întrerupe niciodată interlocutorul, în cadrul unei discuții.
4. Autoprezentarea se obişnuieşte frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în faţa superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut.
5. Într-un restaurant sau bar, bărbatul va intra mereu primul.
6. Când strănutăm, tuşim sau căscăm, se pune întotdeauna mâna la gură, indiferent de distanţa sau de relaţia pe care o avem cu o persoană. Este indicat să purtăm mereu la noi şerveţele sau batistă.
7. La intrarea în mijloacele de transport în comun, întâi sunt lăsaţi să iasă afară cei care coboară, după care vor intra ceilaţli pasageri.
8. La masă, se va aplica „Regula gheişei”: Nu suflaţi în mâncare/ceai/cafea! Așteptaţi să se răcească!
9. De fiecare dată când o doamnă se ridică de la masă sau se aşază, toți bărbaţii trebuie să se ridice odată cu ea.
10. O doamnă nu va intra niciodată singură într-un bar sau local în care se vând cu predilecţie băuturi acoolice.
11. Bărbatul este prezentat femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, iar gradul mai mic celui superior.
12. În mijloacele de transport în comun: Dacă o doamnă este însoţită de un bărbat, acesta îi va cumpăra biletul şi îi va oferi locul de lângă geam. Dacă există doar un singur loc liber, el va fi oferit doamnei, iar domnul va rămâne lângă ea în picioare. Niciodată nu o va părăsi, grăbindu-se să prindă un loc liber când se iveşte ocazia.
13. A nu răspunde la gestul celui care întinde mâna este în sine o ofensă, chiar mai gravă decât cea de a nu saluta.
14. Punctualitatea, atunci când suntem invitaţi la masă este deosebit de importantă.
15. Nu aşezaţi coatele pe masă! Dacă folosiţi doar o mână, aşezaţi-o în poală.
16. Întotdeauna, salutul trebuie însoţit de un zâmbet. Când salutăm trebuie să-l privim în ochi pe cel salutat, nu salutăm o persoană stând cu spatele către persoana respectivă sau privind spre cer sau pământ.
17. Nu vorbiți cu gura plină! Mestecaţi cu gura închisă! Mulţumiţi chelnerului când vă serveşte!
18. Cum se taie mâncarea din farfurie: Bucata de mâncare trebuie tăiată exact lângă furculiţă. În plus, se taie numai pentru o înghiţitură, nu se fac „soldăţei”.
19. Nu vorbiţi la telefon în timpul mesei. Dacă primiţi un apel foarte important, trebuie să vă scuzaţi şi să vă ridicaţi de la masă.
20. Nu salutăm ţinând mâinile în buzunare sau cu gura plină. Nu salutăm făcând gesturi ample, nefireşti.

   "Viaţa este precum o melodie frumoasă, numai versurile sunt o încurcătură."
                        Hans Christian Andersen

Lacul Paltinul......

    ......... este situat în cheile "La Tocile", pe Valea Doftanei din judeţul Prahova.
    Este un lac de acumulare ce serveşte la alimentarea cu apă potabilă a oraşelor Câmpina şi Ploieşti.

        "Astăzi însă mă gândesc că mai bine aş mai fi copilărit puţin."
                                  Mircea Cărtărescu

"Fericirea este un lucru minunat: cu cât o dai mai mult, cu atât mai mult îţi rămâne."
                                        Blaise Pascal

"Când o victorie este povestită în amănunt, nu mai ştii ce o deosebeşte de o înfrângere."
                                      Jean-Paul Sartre

        "Nu vreau să fiu un geniu, am destule probleme încercând să fiu om."
                                        Albert Camus

       "Există doar trei lucruri pe care poţi să le faci pentru o femeie: poţi să o iubeşti, să suferi pentru ea sau să o transformi în literatură."
                              Henry Miller

    "Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii."
                                                 Antoine de Saint-Exupery

       "Cu cât eşti mai inteligent, cu atât mai puţin bănuieşti o aberaţie."
                                    Joseph Conrad

     "Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât."
                                          Constantin Noica

    "Este nostimă uşurinţa cu care oamenii răi cred că toate le vor ieşi bine."
                                             Victor Hugo

Ştiaţi că.......

          Codul bunelor maniere spune că întâmpini pe cineva cu salutul ”Bună dimineaţa!” până la ora 11.00. Apoi, până la apusul soarelui, foloseşti ”Bună ziua!”, iar de atunci şi până la finalul serii, foloseşti ”Bună seara!”.
        Mai mult, puţini dintre noi folosim formulele de salut enunţate mai sus. În principal, se foloseşte ”Bună!”, "Servus!" sau "Salut!".
       Dar ştiai că sunt persoane pe care potrivit codului bunelor maniere nu e în regulă să le saluţi astfel? Între prieteni sau colegi sau persoane de vârstă apropiată poţi să le foloseşti, niciodată nu vei saluta o persoană mai în vârstă cu "Bună!" sau "Salut!".

Regina albinelor, Fraţii Grimm

       Au fost odată doi feciori de împărat, care au pornit să-şi încerce norocul prin lume, şi feciorii ăştia au ajuns să ducă o viaţă atât de ticăloasă şi deşartă, că n-au mai avut îndrăzneala să calce pragul casei părinteşti.
        Şi cum trecuse vreme, nu glumă, şi nu venise nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostilă, plecă în căutarea lor. Dar când dădu în sfârşit de fraţii săi, aceştia începură să-şi bată joc de dânsul:
        - Auzi, prostănacul, să creadă c-o să poată răzbi prin lume, când noi, mai isteţi decât el, n-am prea făcut ispravă mare!
      Totuşi porniră la drum câteştrei şi, tot mergând ei aşa, iată că dădură peste un muşuroi de furnici. Cei doi fraţi mai vârstnici voiră pe dată să-l surpe şi să-l răscolească, pentru a vedea cum micile făpturi o vor lua la goană înspăimântate de moarte. Dar Prostilă îi opri, strigându-le:
        - Lăsaţi gângăniile în pace! N-o să îngădui să le tulburaţi liniştea!
      Porniră ei mai departe şi, dupa un cot de deal, dădură peste un lac, pe luciul căruia înotau o mulţime de raţe. Cei doi fraţi mai mari se repeziră să prindă câteva, că tare ar fi avut poftă să le frigă. Dar Prostilă se împotrivi şi de data asta:
        - Lăsaţi zburătoarele în pace! N-o să îngădui să le ucideţi!
      Merseră ei mai departe şi, într-o bună zi, numai că nimeriră lângă un roi de albine, aflat într-o scorbură de copac. Şi avea roiul acesta atâta miere, că se prelingea pe trunchi, de-ai fi zis că este un izvoraş… Cei doi fraţi mai mari îşi puseră în gând să dea foc copacului şi să înăbuşe albinele, ca să poată lua mierea. Dar Prostilă se împotrivi cu şi mai multă tărie:
        - Lăsaţi albinele în pace! N-o să îngădui să le daţi foc!
     În cele din urmă, cei trei fraţi dădură peste un palat, şi avea palatul ăsta grajduri, câte n-ai fi găsit nici în zece palate împărăteşti. Şi-n ele se aflau o mulţime de cai, toţi de piatră. Cât despre oameni, nu se zărea unul pe nicăieri. Străbătură ei toate sălile palatului şi într-un sfârşit se pomeniră în dreptul unei uşi zăvorâte cu trei lacăte.
        Şi avea uşa asta o ferestruică, tăiată taman la mijloc. Cei trei caţără prin ea şi ce crezi că le fu dat să vadă: în fundul unei camere se afla un moşneag care stătea aplecat deasupra unei mese! Strigară la el o dată, strigară a doua oară, dar moşneagul nu-i auzi. Mai strigară a treia oara, şi abia atunci se trezi moşul, descuie lacătele şi se ivi în prag… Şi fără să spună o vorbă, îi pofti să se aşeze la masa încărcată cu fel şi fel de bunătăţi. După ce mâncară şi băură după pofta inimii, moşneagul îi duse în câte un iatac, ca să se odihnească.
        A doua zi, bătrânul intră în odaia celui mai mare dintre fraţi şi, făcându-i semn să-l urmeze, îl duse până în dreptul unei mese de piatră. Pe masa asta se aflau scrise trei încercări care, de-ar fi fost dezlegate, ar fi avut darul să smulgă palatul de sub puterea blestemului.
        Prima încercare glăsuia astfel: "Sub covorul de muşchi al pădurii stau ascunse cele o mie de boabe de mărgăritar ale fiicei împăratului, care toate trebuie găsite într-o singură zi. Dacă la asfinţitul soarelui va lipsi măcar una dintre ele, cal care s-a incumetat să le caute se va preface în stană de piatră!"
        Cel mai mare dintre fraţi porni în pădure şi caută toată ziua, dar cţnd fu să apună soarele, bagă de seamă că toată truda i-a fost în zadar şi că n-a putut să adune mai mult de o sută de boabe de mărgăritar.
        Şi atunci se întâmplă aşa cum stă scris pe tăblia mesei: flăcăul se prefăcu în stană de piatră!
        În ziua următoare îşi încercă norocul şi fratele cel mijlociu, dar nici lui nu-i merse mai bine… Şi oricât se strădui el, nu fu în stare să găsească mai mult ca două sute de boabe de mărgăritar. Şi se preface şi el în stană de piatră.
        Iată că veni şi rândul lui Prostilă… se apucă el să caute în desimea covorului de muşchi, dar găsea cu atâta anevoie câte un bob de mărgăritar, totul mergea atât de încet, că-l cuprinse deznădejdea.
        Şi cum nu ştia în ce chip s-o scoată la capăt, se aşeza pe o piatră şi începu să plângă. Şi cum plângea el aşa, numai ce I se înfăţişă crăiasa furnicilor, însoţită de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Erau tocmai furnicile pe care flăcăul le scăpase de la pieire. Nu trecu mult şi micile gângănii izbutiră să adune toate cele o mie de boabe de mărgăritar şi făcură din ele o grămadă bunicică.
        A doua încercare era mult mai grea: trebuia să fie scoasă din fundul lacului cheia de la iatacul domniţei.
        De îndată ce Prostilă ajunse la marginea lacului, se ivi înotând un card de raţe. Erau tocmai raţele pe care el le scăpase de la pieire. Şi lăsându-se în adânc, ele îi aduseră cheia care zăcea pe fundul maloş al lacului.
        Cea de a treia încercare era însă cea mai grea: dintre cele trei domniţe adormite, flăcăul trebuia să o recunoască pe cea mai tânară şi mai frumoasă. Ei, dar cum naiba s-o recunoască, când semănau catestrele ca picăturile de apă! Că doar numai un singur lucru le deosebea: mai înainte de a fi adormit, fiecare gustase ceva dulce – cea mai mare ronţăise o bucată de zahăr, cea mijlocie băuse o ceşcuţă cu sirop, iar cea mică luase o linguriţă de miere.
        "Ei, acu’ să te vedem pe unde scoţi cămaşa!" se gândi Prostilă în sinea lui. Şi iată că veni în zbor o albină. Era chiar regina roiului pe care flăcăul o scăpase de la pieire. Se roti ea de câteva ori prin iatac, cerceta pe rând buzele celor trei domniţe adormite şi se aşeză în cele din urmă pe gura aceleia care gustase din miere. Şi astfel putu Prostilă să o recunoască dintr-o dată pe cea mai tânară şi mai frumoasă dintre domniţe. Şi numaidecât se risipi vraja, de parcă nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adânc şi toţi acei care fuseseră prefăcuţi în stane de piatraîşi recăpătară înfăţişarea omenească.
       Prostilă o luă de nevastă pe cea mai tânără şi mai frumoasă dintre domniţe şi, după moartea craiului, urcă pe scaunul domnesc. Iar fraţii lui mai mari socotiră că nici celalalte domniţe nu erau chiar aşa de lepădat, şi trăiră cu toţii ani mulţi în belşug şi fericire.

  "Când te joci, joacă tare. Când munceşti, nu te juca."
           Theodore Roosevelt

  "Cei tineri spun ceea ce fac, cei bătrâni povestesc ceea ce au făcut, iar cei nebuni ceea ce vor să facă."
                               Anton Pann