Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Şi eu trec dealung pe maluri,
Parcă-ascult şi parcă-aştept
Ea din trestii să apară
Şi să-mi cadă lin la piept,
Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape
Şi să scap din mână
Şi lopeţile să-mi scape;
Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune-
Vântu-n trestii lin foşnească
În duioasa apa sune!
